Istoria României România frumoasă Today's Memory

1 Martie în istoria românilor

1 - Ion-Creanga-1837-1889

Foto: Ion Creangă (1 martie sau 10 iunie 1837 – 31 decembrie 1889)


Ziua Mărțișorului

Povestea mărțisorului a început pe meleagurile noastre acum mai bine de 2.000 de ani, pe vremea dacilor și romanilor, dar tradiția este mult mai veche. Săpăturile arheologice au scos la iveală mărțisoare cu o vechime de peste 8.000 de ani, sub forma unor pietricele de râu, vopsite în alb și roșu, care erau înșirate pe ață și se purtau la gât. Strămoșii noștri purtau monede găurite, atârnate de un fir împletit, colorat în alb și negru – albul însemna revenirea la viață a naturii și căldura verii, iar negrul semnifica frigul iernii. Prima referire la mărțisor din tratatele folclorice a apărut în lucrarea cercetătorului Iordache Golescu, iar profesorul Simion Florea Marian a reluat ideea în cartea Sărbătorile la români, unde se spune că de 1 martie copiilor li se lega la mână un bănuț din aur ca sa le poarte noroc și să fie feriți de deochi și vrăji. Amuleta trebuia purtată 12 zile, după care era prinsă de ramura unui copac

 

1542 – Tratatul dintre voievodul Moldovei, Petru Rareș și markgraful Joachim al II-lea de Brandenburg

Petru Rareș a încheiat la Suceava un tratat secret cu Joachim al II-lea de Brandenburg, comandant militar suprem al Sfântului Imperiu Romano-German, prin care domnul Moldovei se obliga, în cazul unui război cu turcii, să furnizeze coaliției creștine informații, provizii, bani, prin vinderea prin Polonia a 30.000 capete de vite și să întoarcă armele împotriva turcilor, când împrejurările ar fi permis. Deși Petru Rareș a trimis habsburgilor o sumă mare, de 200.000 ducați ungurești, ei nu au fost folosiți pentru înarmare și nici nu au fost returnați vreodată Moldovei

1564 – Ștefan Tomșa, Voievodul Moldovei, încolțit de turci și tătari, s-a refugiat în Polonia

Armatele turcești și tătărești, care îl aduceau pe Alexandru Lăpușneanu la domnie, au invadat țara, prădând și jefuind. S-a declanșat un război civil care a durat între 20 februarie–10 martie 1564. Tomșa, neputând să se mențină pe tron, a fugit la polonezi, însoțit de vornicul Moțoc, de Veveriță postelnicul și Spanciog spătarul și a fost condamnat la moarte și executat de polonezi la Liov, împreună cu cei trei boieri

1590 – S-a născut Grigore Ureche

cca. 1590 – 17 aprilie 1647, Goești, Iași

Boier, cărturar, primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. A fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. A învățat carte la Școala Frăției Ortodoxe din Lwów, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar, mare spătar, mare vornic, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai domnului Vasile Lupu. Opera sa a fost Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă. A fost scris spre sfârșitul vieții; se crede că între anii 1642–1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică

1746 – Eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți din Țara Românească, dacă se reîntorc în țară

Hotărârea a fost luată, în urma unui „sfat de obște”, de Constantin Mavrocordat, domnul Țării Românești, clerul înalt și boieri. Liberi ca persoană, țăranii rămân totuși dependenți economic de boieri, fiind obligați să presteze boierului 12 zile de clacă, în Țara Românească și 24 de zile, în Moldova

1781 – Alexandru Vodă Ipsilanti, domn în Țara Românească, a emis Hrisovul Orfanotropiei

Spirit geneors și filantropic, mișcat de existența în capitală a „mulți săraci și nevoiași, copii orfani și văduve sărace”, Ipsilanti, într-un hrisov-testament din decembrie 1775 și-a expus planul de a înființa o orfanotropie pe care sa o puna sub supravegherea mitropoliei și a unei epitropii de opt boieri. Hrisovul din martie 1781 a reglementat definitiv activitatea orfanotropiei, cu veniturile și cheltuielile aferente și educării celor aproximativ 200 de copii, inclusiv cu ajutorul Cutiei Milelor. Documentul reglementa activitatea unei instituții care, gândită în spiritul bizantin al epocii, nu a funcționat însă niciodată

1788 – S-a născut Gheorghe Asachi

1/12 martie 1788, Herța, Moldova/Ucraina – 12 noiembrie 1869, Iași

Cărturar enciclopedist și scriitor al începuturilor literaturii române, poet, prozator, dramaturg, inginer, sprijinitor al științei și artelor, întemeietor și deschizător de drumuri în învățământ, teatru, presă. A studiat la Facultatea de Filozofie (Litere și Științe), Logica matematica, Istoria naturală, Fizica, Metafizica și Etica, în cadrul Universității din Lvov, în perioada 1802–1804. Aici a pus bazele culturii sale enciclopedice și i s-au înfiripat concepțiile iluministe. A studiat astronomia și matematicile superioare la Viena (1805–1808) cu celebrul astronom Johann Tobie Bürg, precum și pictura, susținut de o bursă acordată de mitropolitul Veniamin Costache din partea Eforiei Școalelor, apoi arheologia, epigrafia, pictura și sculptura la Roma (1808–1812. Precursor al generației pașoptiste, a fost unul dintre întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic-dramatic (1836) din Iași. A tradus și adaptat piese de teatru străine. În poezie, a abordat toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. A versificat legendele istorice: Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice: Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a., care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vietii artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești

1812 – S-a născut Nicolae Kretzulescu

1 martie 1812, București – 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș

Medic și om politic liberal, descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu, membru fondator și titular (din 1871) al Academiei Române. A studiat medicina la Universitatea din Nantes, iar în 1839 a devenit Doctor în Medicină și Chirurgie cu tema Questions sur les diverses branches des sciences médicales; quelles sont les circonstances générales qui ont le plus d’actions sur les appareils. A fost primul doctor în medicină român, din Țara Românească. În urma strădaniior sale, în ianuarie 1842, s-a deschis Școala de Mică Chirurgie de la Colțea. A întocmit primul Manual de anatomie descriptivă în limba română. La Revoluția de la 1848 a fost, împreună cu frații săi mai mari Constantin și Scarlat, un susținător moderat al ideilor noi ale guvernului revoluționar, din care nu a făcut parte. Ulterior, deținut de trei ori funcția de prim-ministru al României (între 1862–1863, 1865–1866 și în 1867); din această poziție s-a ocupat de unificarea sistemului sanitar din cele două Principate, crearea Direcției Generale a Arhivelor Publice și crearea unui Consiliu al Instrucțiunii Publice. A susținut demersurile pentru naționalizarea mănăstirilor închinate și a început pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstirești. După înlăturarea lui Cuza, s-a reintegrat în viața politică, activând ca parlamentar, iar spre sfârșitul vieții a fost ales președinte al Senatului (1889–1890). A fost agent diplomatic la Berlin, ministru plenipotențiar în mari capitale europene, precum Roma, Paris și Petersburg. În timpul Războiului pentru Independență, a organizat un spital în incinta conacului său de la Leurdeni, pe care l-a pus la dispoziția armatei

1834 – S-a născut Zaharia Boiu

1 martie 1834, Sighișoara, Imperiul Austriac – 6 noiembrie 1903, Sibiu, Austro-Ungaria

Poet și publicist, membru corespondent (din 1890) al Academiei Române. A fost primul absolvent român al liceului german din Sighișoara, apoi, susținut de mitropolitul Andrei Șaguna, a mers la Leipzig la studii. A tradus faimosul Memorandum adresat împăratului Franz Josef al Austriei în 1892, iar fiul său, Olimpiu, a fost cel care a dus traducerea germană a memorandumului, clandestin, la Viena. A lucrat mai întâi ca profesor la Institutul diocezan, iar mai apoi ca redactor la publicațiile Telegraful român și Transilvania, a participat activ la înființarea ASTREI. În 1861 a înființat prima școală română la Sighișoara, unde a predat împreună cu învățătorii Ioan Țiței și Nicoale Damian

1837 – S-a născut Ion Creangă

1 martie (sau 10 iunie) 1837, Humulești – 31 decembrie 1889, Iași

Scriitor, recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Absolvent al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola, a devenit diacon la biserica Patruzeci de sfinți, apoi învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani a fost dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece „și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean”, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un Abecedar. În 1875, l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care s-a împrietenit. Între 1875–1883, la îndemnul poetului, a scris cele mai importante opere ale sale: Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, Povestea lui Harap-Alb, Povestea porcului, Punguța cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Ursul păcălit de vulpe, Ion Roată și Cuza-Vodă, pe carele-a citit la Junimea.

Ion Creangă – Povestea lui Harap-Alb Teatru radiofonic

1841 – S-a născut Mihai Burada

1 martie 1841, Iași – 7 noiembrie 1918, Roman, Neamț

Compozitor și pianist, medic. Studiile muzicale le-a început la Iași (1857–1861) cu Constantin Ionescu-Gros și Paul Hette, continuându-le la Paris (1861–1867) cu Henri Herz și Eugen Ketterer. A urmat Facultățile de Medicină și Științe Naturale din Paris, obținând doctoratul în medicină (1867). A fost membru-fondator (din 1907) și președinte (1907–1918) al Societății culturale „Miron Costin” din Roman. A compus muzică instrumentală pentru pian: La creole. Danse capriceuse, Polka-Mazurka de salon, Nuit blanche, Le caresse de zephire, Dansul pe sârmă și muzică corală: Cântec pentru școlari, Marșul Societății vânătorilor din Roman

1854 – S-a născut Peneș Curcanul

Constantin Țurcanu; Vaslui 1 martie 1854 – 15 noiembrie 1932

Erou al Războiului pentru Independență, fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți. A fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independență (1877–1878), al doilea război balcanic (1913), Primul Război Mondial (1916–1918) și campania din Ungaria (1919). Sergentul Constantin Țurcanu l-a inspirat pe poetul Vasile Alecsandri în făurirea personajului devenit de legendă și a poeziei Peneș Curcanu, care a ajuns un adevărat stindard al luptei pentru independență

1867 – S-a format Guvernul Constantin Al. Crețulescu

Noul Consiliu de miniștri a fost expresia „înțelegerii de la Concordia” între radicalii munteni și liberalii moldoveni, fracționiști și maiști, fiind prezidat de Constantin Al. Crețulescu și guvernând între 1 martie–4 august 1867. A fost primul guvern dupa suirea pe tron a lui Carol I, dominat de liberalii radicali, între aceștia proeminent fiind Ion C. Brătianu, ministrul de Interne. În timpul acestei guvernări, s-au reluat lucrările la construcția Căii ferate București–Giurgiu și s-a votat Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar (leul a devenit moneda națională a Principatelor). La 1 august 1867, s-a inaugurat Societatea Academică Română. Supus presiunilor interne ale unei opoziții puternice și presiunilor externe din cauza nerezolvării problemei străinilor, perioada a fost marcată de o perpetuă criză politică

1867 – A apărut primul număr al revistei Convorbiri literare

Revistă literară lunară care a apărut la Iași, organ de presă al Junimii, grupare politică și literară condusă de Titu Maiorescu, care a exercitat o înrâurire de fond asupra mișcării literare românești. Primul redactor, apoi director al acestei reviste, a fost Iacob Negruzzi. În primul număr al revistei, Iacob Negruzzi preciza că sub numele de „Convorbiri Literare” va apărea la două săptămâni o revistă în formatul stinsei „România Literară”. Revista a funcționat la Iași până în 1886; între 1886–1944 a apărut la București, avându-l redactor tot pe Iacob Negruzzi, care a predat apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinți, P.P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al. Brătescu Voinești, etc.

1876 – Ion Creangă a publicat Dănilă Prepeleac în Convorbiri literare

Dănilă Prepeleac este o poveste care are o temă cu origini în folclorul românesc. Considerată o mostră de umor românesc din secolul al XIX-lea, a atras atenția criticilor literari prin limbajul său ingenios.

Ion Creangă – Dănilă Prepeleac

1892 – A apărut, la Fălticeni, revista de literatură și tradiții populare Șezătoarea

Prima revistă românească de folclor, cu subtitlul Revistă pentru literatură și tradițiuni populare, condusă de Arthur Gorovei

1898 – S-a născut Constantin Daicoviciu

1 martie 1898, Căvăran, comitatul Caraș-Severin – 27 mai 1973, Cluj

Istoric și arheolog, profesor universitar, politician comunist, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A fost bursier al Școlii române din Roma, între anii 1925–1927. A urmat treptele ierarhice universitare, de la asistent la șeful catedrei de Antichități clasice și Epigrafie la Universitatea din Cluj, conferențiar, profesor, decan (1940–1941) și rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei. A susținut poziții istoriografice naționaliste. A fost distins cu Premiul de Stat (1962) și titlul de Erou al Muncii Socialiste (1968)

1906 – A apărut revista Viața românească

Revistă literară și științifică, a apărut între 1 martie 1906–1 august 1916 și septembrie 1920–septembrie 1940, inițial la Iași și apoi, din 1930, la București. La conducerea revistei s-au aflat Constantin Stere (pentru problemele politice), Paul Bujor și, mai târziu, dr. Ion Cantacuzino (pentru problemele științifice), Garabet Ibrăileanu (până în 1933), Mihai Ralea și George Călinescu (pentru literatură)

1908 – A încetat din viață Vasile Păun (9 februarie 1850, București – 1 martie 1908, București)

Poet, teoretician, critic literar, profesor

1912 – Primul concert al lui George Enescu la Budapesta

Alături de Pablo Casals, George Enescu a interpretat Concertul pentru vioară și violoncel de Brahms, acompaniați de orchestra Wiener Tonkunstler, dirijată de Oskar Nedbal

Un gând pentru Enescu: Pablo Casals

1913 – S-a născut Emil Zegreanu

1 martie 1913, Ocna Dejului, Cluj – 2 aprilie 1987, București

Poet, membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. A absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea „Regele Fredinand I” din Cluj, devenind Doctor în Medicină, s-a numărat printre primii asistenți ai lui Victor Papillian la Catedra de Anatomie a facultății clujene. După refugiul la Sibiu s-a stabilit și a profesat ca medic primar neurolog și director de spital în București, la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Literar, a debutat la vârsta de 20 de ani (1933), cu versuri în revista Hyperion, iar editorial în 1938, cu placheta de versuri Către țara ochilor mei cu prefață de Victor Papilian, care a inaugurat colecția de cărți a Asociației Scriitorilor Români din Ardeal

 

Ziua automobiliștilor militari

1917 – S-a înființat Regimentul de Tracțiune Automobilă

Prin Înaltul Decret nr. 245 al regelui Ferdinand I, s-a înființat Regimentul de Tracțiune Automobilă, moment care a marcat începutul procesului de reorganizare a formațiunilor de automobile din armata română și de apariție a armatei auto

 

1917 – S-a născut Gabriel Cocora

1 martie 1917, Gohor, Galați – 8 decembrie 1992, Buzău

Preot și istoric. A studiat la Seminarul teologic din Buzău (1930–1938) și la facultatea de teologie din București (1938–1942). A fost diacon la Arhiepiscopia Bucureștilor, preot în Odobeasca, Vrancea și la parohia Sfinții îngeri din Buzău. A publicat studii de istorie locale, istoria culturii și artei românești medievale. Din scrierile sale: Câteva precizări si adăugiri cu privire la începuturile periodicelor bisericești, Evoluția arhitectonică a complexiunii de clădiri de la Episcopia Buzăului, Poiana Mărului, Atitudinea preoțimii ortodoxe față de unele reforme ale Iui Cuza Vodă, Peneluri și condeie, etc.

1920 – S-a născut Gheorghe Șaru

29 februarie/1 martie 1920, Checea, Timiș – 20 martie 2003, New York

Pictor și profesor, stabilit la New York la începutul anilor ’80. A urmat cursurile Institutului de Arte Plastice din Iași (1939–1944), a continuat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu din București (1946–1948), ca elev al lui Jean Alexandru Steriadi, apoi în Italia la Accademia di Belle Arti din Perugia, pe care a absolvit-o în 1963. În perioada 1950–1964 a fost redactor-șef al revistei Arta, reprezentativă pentru noua generație de artiști din sfera realismului socialist. Nu a aderat la nici un curent la modă, însă a adoptat un stil extrem de original, care prin abilitatea de elaborare a devenit foarte modern și imposibil de confundat. Își trata formele cu meticulozitate de portretist. A fost, pentru mult timp, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, și prorector (1966–1967), a format sute de studenți cărora le-a insuflat conceptul de artă modernă. A călătorit mult. Tablourile sale sunt expuse în marile muzee ale lumii și figurează în nenumărate colecții particulare. S-a stabilit la New York în ultimii ani ’80 și a pictat până în ultimele zile ale vieții, deși fusese declarat orb (legally blind). Biografie ilustrată

1923 – S-a născut Arcadie Donos

1 martie 1923, Rughi, Soroca, România Mare/Rudi, Soroca, R. Moldova – 19 decembrie 2000, București

Poet și dramaturg. A urmat Institutul Pedagogic din Bălți, după care, refugiat cu familia la București, Academia de Muzică și Artă Dramatică (1945–1948) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost actor la Teatrul Mic din București până în 1975. A debutat cu proză poetică în 1940, în revista Crenguța din Bălți. A colaborat la Raza, Basarabia literară, Tribuna poporului, Familia, România literară, Luceafărul, Ramuri, Săptămâna, etc. Îl întîlnim în primele filme românești de după război: Mitrea Cocor, Arendașul român, Nepoții gornistului, Moara cu noroc, D-ale Carnavalului, Tudor, Pași spre lună, Toate pânzele sus, etc., în total peste20 de titluri. A scris volume de poezie: Sunete arse (1972, debut editorial), Cântarea verbului a fi, Cetățile de rouă, Și punctum…; proză: Să vii acasă pe un nor; piese de teatru: S-a întâmplat la seceriș, Bogata la telefon; scenarii radiofonice sau de film: Zbor paralel; ori de texte pentru spectacolele formațiilor artistice de amatori. O carte de memorialistică i-a apărut în 1996

Directorul nostru (1955)

1924 – S-a născut Elena Cernei

1 martie 1924, Bairamcea, Basarabia – 27 noiembrie 2000, București

Interpretă de operă, mezzosoprană. A colaborat o perioadă cu orchestra Filarmonicii „George Enescu”, apoi cu Opera Națională din București. Considerată una dintre cele mai mari mezzosoprane ale lumii, Elena Cernei a abordat în cariera ei toate stilurile lirice și de capacitate vocal-simfonică, situate în intervalul dintre mezzosoprană și contralto. În străinătate, a debutat în 1963, pe scena Operei Naționale din Paris cu rolul Amneris din Aida, după care a fost invitată pe marile scene, precum La Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House Covent Garden din Londra, Bolshoi Opera din Moscova, Wiener Staatsoper, alături de mari nume ale scenei lirice internaționale: Renata Tebaldi, Birgit Nilsson, Franco Corelli, Richard Tucker, Giuseppe di Stefano, Jon Vickers, Carlo Bergonzi, Nicolai Gedda, Gabriella Tucci, Galina Vishnevskaya, Plácido Domingo, Virginia Zeani, Giangiacomo Guelfi, Piero Cappuccilli, Robert Merrill, Dimiter Uzunov etc. În 1963 a primit titlul de Artistă Emerită, iar în 1999 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naționale de Muzică București pentru contribuțiile din domeniul muzicii. Printre rolurile interpretate se numără Azucena în Trubadurul, Clytemnestra în Iphigénie en Aulide, Arsace în Semiramida, Rosina în Bărbierul din Sevilla, Ulrica în Bal mascat, prințesa Eboli în Don Carlos, Laura și La Cieca în La Gioconda, Cherubino în Nunta lui Figaro, Iocasta în Oedip, și Orfeu în Orfeu și Euridice.

Saint-Saens – Samson et Dalila Mon coeur s’ouvre a ta voix

1925 – A apărut Integral. Revistă de sinteză modernă

Tipărită la București, unde a fost editată de Filip Brunea-Fox, Ilarie Voronca, M.H. Maxy și Ion Călugăru și Paris, unde a fost editată de Benjamin Fondane și Hans Mattis-Teutsch, în perioada martie 1925–iulie 1928, era considerată un organ al mișcării moderne din țară și străinătate. A fost reprezentativă pentru așa-numitul integralism, al cărui manifest a fost publicat încă din primul număr al revistei. Printre autorii cuprinși în paginile revistei se numără Ilarie Voronca, Stephan Roll, Benjamin Fondane, Tristan Tzara, Filippo Tommaso Marinetti, etc.

1925 – S-a născut Solomon Marcus

1 martie 1925, Bacău – 17 martie 2016, București

Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A urmat, din 1944, cursurile Facultății de Matematică din cadrul Universității București, absolvite cu diplomă de merit în 1950. Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației. S-a dedicat învățământului universitar, parcurgând, rând pe rând toate treptele didactice la Institutul Politehnic, dar și la Facultatea de Matematică a Universității București. În anul 1991 a primit titlul de profesor emerit. După 1960 s-a dedicat din ce în ce mai mult lingvisticii matematice și științelor conexe, a participat activ la Cercul de lingvistică de la Facultatea de filologie a Universității din București și, împreună cu profesorii Edmond Nicolau și Sorin Stati, a editat o Introducere în lingvistica matematică. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost, conform propriei mărturisiri: analiza matematică, teoria măsurii, topologia; informatica teoretică (Theoretical Computer Science); lingvistica matematică și gramatici dependente de context; teoria literaturii și poetică; semiotică; antropologie culturală; istoria și filosofia științei; biologie. La toate acestea s-a adaugat preocuparea sa constantă și declarată pentru educație, pe toate etapele vieții ființei umane

1926 – Organizarea administrativă a Bucureștiului

Prima împărțire administrativă cunoscută a orașului datează din 1789, când Bucureștiul era împărțit în cinci plăși (Plasa Târgului, Plasa Gorganului, Plasa Broștenilor, Plasa Târgului de Afară, Plasa Podului Mogoșoaiei). În 1828 celor 5 plăși le sunt asociate 5 culori (numite de bătrâni și „văpsele” sau „boiele”).

Planul orașului București, 1926

Prin Legea Municipiului București, intrată în vigoare în 1927, Bucureștiul a fost împărțit în patru sectoare: Sectorul Galben (astăzi Sectorul 2 și părți din Sectorul 1); Sectorul Negru (astăzi Sectorul 3 și părți din Sectorul 4); Sectorul Albastru (părți din actualele Sectoare 4 și 5); Sectorul Verde (astăzi Sectorul 1)

1926 – S-a născut Viniciu Gafița

1 martie 1926, Baia, Suceava – 2005

Prozator și traducător. A absolvit în 1950 Facultatea de Filologie a Universității din București. A debutat din 1945, când a început să publice în Universul copiilor basme, poezii, schițe, romane, multe semnate cu pseudonime. Din 1950 a lucrat ca redactor, șef de secție și șef de redacție la Editura de Stat, Direcția Generală a Editurilor și Presei, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, iar din 1960 s-a preocupat exclusiv de literatura pentru copii în cadrul Editurii Tineretului, apoi la Editura Ion Creangă, unde a ajuns redactor-șef și director. A colaborat sporadic la publicații precum Cutezătorii, Luminița, Albina, Contemporanul, Foaia noastră (Gyula, Ungaria), Detskaia literatura (Moscova). Primul lui volum a fost Grădina cu meri, apărut în 1955. Piesa de teatru Ileana Sânziana, scrisă în colaborare cu Alecu Popovici, a fost premiată la concursul teatrelor de păpuși desfășurat la Belgrad în 1968. Alte scrieri: Șoaptele pământului, Armonica, Cu barbă și fără barbă, Curcubeul poveștilor, Alfabetul năzdrăvan, Năzdrăvăniile iepurașului Zdup

1928 – Premiera piesei Mitică Popescu de Camil Petrescu

În sala Teatrului Mic din Piața Palatului. La inceput Camil Petrescu s-a ocupat și de regie

Camil Petrescu – Mitică Popescu Teatru radiofonic

1930 – A apărut la București Buletinul Federației Corpului Didactic din România

Singura publicație a Federației Corpului Didactic din România

1930 – S-a născut Alecu Ivan Ghilia

Alexandru Ivan; 1 martie 1930, Ghilia–Șendriceni, Dorohoi/Botoșani

Scriitor și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a scris romane, povestiri și poezii, dar și pictor. A urmat cursurile Academiei de Belle-Arte din Iași (1948–1950) și apoi pe cele ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1950–1953), fiind și absolvent al Facultății de Filologie București (promoția 1952). A lucrat ca redactor la Contemporanul, Gazeta literară, Luminița (redactor-șef), redactor-șef la redacția de scenarii a Studioului Cinematografic București. A scris romane: Ieșirea din Apocalips, Cuscrii, Appassionata, Vremea demonilor, Întoarcerea bărbaților, Piramida, nuvele, povestiri și schițe: Frații Huțulea, Un joc nevinovat, Lumina din adâncuri, volume de reportaj: Cântece de drumeție, Insula speranței, poezii: Drumuri, drumuri…, Poeme de regăsire, Poeme crepusculare

1931 – S-a născut Elisabeta Bostan

1 martie 1931, Buhuși, Bacău

Regizoare și scenaristă de film, profesor universitar. A absolvit în anul 1954, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Regie. Este cunoscută drept regizor de filme pentru copii, deoarece lor le-a dedicat cea mai mare parte din creațiile sale cinematografice. A debutat în 1958, cu două scurtmetraje, Trei jocuri românești și Cloșca cu puii de aur. Profesoară de Regie, a fost decan al Facultății de Film a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografie, membră a Uniunii Cineaștilor din România. În 1996, Elisabeta Bostan a fondat festivalul de film studențesc CineMAiubit. Dintre filmele regizate: Puștiul, Amintiri din copilărie, Tinerețe fără bătrânețe (scenariu și regie), Veronica, Veronica se întoarce (scenariu și regie), Saltimbancii (scenariu și regie), Fram, Zâmbet de soare, Desene pe asfalt, Campioana (scenariu și regie), Iza-Bella

Tinerețe fără bătrânețe (1969)

1937 – S-a născut Eugen Doga

1 martie 1937, Mocra, Transnistria/raionul Rîbnița, Republica Moldova

Renumit compozitor din Republica Moldova, membru titular (din 1992) al Academiei de Științe a Moldovei. A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955–1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960–1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al RSSM pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției. A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești. Domeniul în care s-a afirmat a fost arta componistică. A debutat în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa pentru muzica de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet)

Eugen Doga – Sonet • Leningrad Concert Orchestra, Dirijor Anatoly Badhen, Pian Eugen Doga

1939 – Tratatul de la București al Comisiei Europene a Dunării

S-a semnat la București un acord internațional, prin care Anglia, Franța, Italia și România au consimțit la primirea Germaniei în Comisia Europeană a Dunării. Tratatul de la Sinaia, din 18 august 1938, a modificat statutul CED și a recunoscut suveranitatea României asupra zonei maritime a fluviului, iar la 1 martie 1939 s-a recunoscut prin Tratatul de la București dreptul Germaniei de a face parte din CED. Acum competențele Comisiei erau reduse la minim, practic ea nu mai avea dreptul să ia nicio decizie majoră privind fluviul și gurile Dunării.

1941 – Teatrul Barașeum și-a început activitatea cu spectacolul de revistă Ce faci astă seară?

A luat ființă în condițiile în care legile rasiste introduse de dictatura antonesciană au dus la interdicția ca actorii evrei să mai joace în teatrele românești și autorii evrei să mai figureze pe afișele teatrelor. Teatrul Barașeum, ale cărui spectacole, create, în mod obligatoriu, numai de autori neromâni, și care s-au jucat, din ordinul autorităților antonesciene, numai în limba română, se afla în actuala clădire a Teatrului Evreiesc de Stat, în vechiul cartier evreiesc, pe strada Iuliu Barasch, de la care și-a luat și numele. A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste

1943 – S-a născut Ion Dumitriu

1 martie 1943, Galați – 26 septembrie 1998 în București

Pictor, profesor de desen-pictură, membru (din 1975) și vicepreședinte (1991–1993) al Uniunii Artiștilor Plastici (secția pictură). Între 1962–1965 a urmat Institutul pedagogic, Facultatea de Arte Plastice din București iar apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București Secția Muzeologie, Profesor de desen. În fiecare vară, între anii 1971 și 1991, timp de câteva săptămâni, pictorul își avea atelierul la Poiana Mărului în județul Brașov. Și-a dezvoltat aici un discurs individual clar articulat. Critica a vorbit un timp despre Școala de la Poiana Mărului, incluzându-l între reprezentanții ei (pe lângă Horia Bernea, Teodor Moraru și alții). A avut numeroase expoziții personale la Ateneul Tineretului, Clubul presei străine, Galeria Galateea, Galeria Simeza în București, Muzeul Național de Artă, Cluj-Napoca, Galeria 28 Timișoara, Galeria Pro Arte Lugoj, Accademia di Romania Roma, Galeria La Source Fontaine-les-Dijon, Galeria Herbert Read Canterbury, etc. Biografie ilustrată

1943 – S-a născut Magdalena Popescu-Bedrosian

1 martie 1943, București

Editoare, traducătoare, critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960–1965). După absolvire a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română, preparator și asistent universitar la Catedra de limbi străine a Institutului de Petrol-Gaze din București, redactor la revistele Gazeta literară și România literară și redactor și director (1990–1996) la Editura Cartea Românească. A debutat ca autoare de critică literară în 1964 în revista Gazeta literară. A colaborat cu cronici și studii literare în publicații de specialitate precum Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Luceafărul, Astra, Ateneu, Caiete critice, etc. Primul volum publicat, Slavici (1977), a fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. A colaborat la redactarea primelor două volume ale monumentalei lucrări Dicționarul general al literaturii române, coordonate de Eugen Simion. A fost decorată în anul 2009 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler

1944 – Premiera piesei Steaua fără nume de Mihail Sebastian

Mihail Sebastian a semnat cu pseudonimul Victor Mincu, pentru că evreilor le era interzis să apară pe afișul teatrelor românești. Piesa s-a jucat la Teatrul Alhambra din București, regizată de Soare Z. Soare, cu Radu Beligan și Maria Mohor în rolurile principale, Nora Piacentini, Marcel Anghelescu, Nineta Gusti, V. Brezianu, Mircea Șeptilici

Mihail Sebastian – Steaua fara nume Teatru TV, 1983

1945 – A.I. Vîșinski a impus formarea primului guvern comunist în România

Vîșinski adjunctul ministrului de Externe sovietic și președinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, sosit la București la 27 februarie, în urma audiențelor repetate avute cu regele Mihai I, în care cerea demisia cabinetului Rădescu și formarea unui guvern al FND, a recomandat numirea lui Petru Groza în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. Sovieticii au accelerat măsurile militare, pentru a asigura instaurarea guvernului Groza: au demobilizat și au dezarmat unitățile militare române din București, au preluat controlul rețelei de transmisiuni a Statului Major Român al Aerului, de asemenea, au ocupat Telefoanele, astfel că Marele Stat Major nu mai putea comunica cu trupele române de pe front. Mareșalul Rodion Malinovski a sosit și el la București de pe front, la 28 februarie. Tancurile sovietice patrulau în piața Palatului, iar în comunele din jurul Bucureștiului erau încartiruiți 4.000 de NKVD-iști. Patrule sovietice înarmate cu automate au apărut pe străzi. În seara de 2 martie, văzând că anglo-americanii, în loc să-l sprijine, îl sfătuiesc să-l accepte pe Groza, regele Mihai a cedat presiunii sovieticilor și l-a desemnat pe Groza prim-ministru. La 3 martie, Petru Groza a prezentat regelui lista noului guvern de largă concentrare democratică, în care FND deținea 14 ministere, iar la 6 martie depunea jurămîntul ca prim-ministru

1945 – S-a născut Ovidiu Ioanițoaia

1 martie 1945, Periș, Ilfov

Ziarist sportiv. A absolvit Facultatea de limbi străine, specializarea Polonă. După facultate a lucrat la Întreprinderea de Transport București (ITB), taxator pe tramvai, controlor și apoi traducător. Primul său articol publicat a apărut în Sportul popular, în 1967, în ziua de Crăciun. Era despre Anghel Iordănescu, care pe atunci avea 17 ani. A lucrat de asemenea pentru Flacăra, în 1991 a fondat și condus ziarul Sportul românesc, iar în 1997 a creat cotidianul Pro Sport. A publicat șase cărți cu interviuri și reportaje, printre care: Nimeni nu are nimic de ascuns, Bărbați cu obiceiuri de eroi, Întâmplări din realitatea imediată. Din 1995 a realizat la PRO TV Procesul Etapei, care a avut cea mai mare audiență dintre emisiunile sportive. A fost director la Gazeta Sporturilor și realizatorul emisiunii Recursul etapei, de la Antena 1

1947 – S-a inaugurat Muzeul Zambaccian

Este situat în fosta casă a lui Krikor Zambaccian (1889–1962), un om de afaceri de origine armeană, reputat critic și colecționar de artă. Muzeul a fost fondat în 1947, piesele expuse aparținând impresionantei colecții de artă donate de Krikor Zambaccian statului român, împreună cu clădirea. Operele de artă expuse cuprind lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier. Printre aceatea se numără o colecție de lucrări ale artiștilor români, inclusiv un portret al lui Zambaccian, pictat de Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi. Casa lui Zambaccian, proiectată de arhitectul C.D. Galin, fusese special concepută nu numai ca spațiu de locuit, ci și ca spațiu expozițional pentru opere de artă. Casa era deschisă o zi pe săptămână pentru publicul amator de artă încă de la terminarea construcției (1942). Actul de donație stipula ca sediu casa lui Zambaccian, unde se afla deja colecția. Muzeul a fost inaugurat la 1 martie 1947. Construcția a fost extinsă în 1957, pentru a mări spațiul de expunere. „Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul

1948 – Modificarea legii pentru organizarea judecătorească

A intrat în vigoare Legea nr. 17/1948 pentru modificarea legii pentru organizarea judecătorească. Votată de Adunarea Deputaților în ședința de la 10 Februarie 1948, a modificat Legea nr. 341/5 decembrie 1947 pentru organizarea judecătorească. Stabilea înființarea, în România, a instituției asesorilor populari. Aparatul judiciar intra, astfel, sub controlul complet al Partidului Comunist Român și al Securității

1949 – Institutul de Teorie Literară și Folclor al Academiei Române

S-a înființat la București, primul director fiind G. Călinescu. Din anul 1965, a fost numit Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, în amintirea celui care a fost în anii ’50 director al Institutului și a coordonat revista acestuia, Studii și cercetări de istorie literară și folclor (1952–1965)

1951 – La New York a apărut ziarul Românul

În 1950, generalul Nicolae Rădescu a înființat organizația Asociația Românilor Liberi din Statele Unite și Canada, care, la 1 martie 1951 s-a transformat în Liga Românilor Liberi cu sediul la New York. Statutele Ligii au fost publicate în noul ziar Românul, organ de presă al Ligii Românilor Liberi, editat de Mihail Fărcășanu. A apărut în perioada 1951–1953

1954 – S-a născut Nicolae Panaite

1 martie 1954, sat Cioca-Boca–Șcheia, Iași

Poet, publicist, editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. Este absolvent al Facultății de Științe Juridice din Iași. A debutat în 1972 cu poezii, în revista Convorbiri literare. În 1976 a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Concursul National de Poezie „Nicolae Labiș”, Suceava (juriul fiind prezidat de către Marin Preda). Primul volum de versuri, Norul de marmură a apărut în 1981, în urma câștigării concursului de debut organizat de către Editura Cartea Românească. Este membru fondator al Cenaclului literar Junimea (1975–1985) și al Studioului de Poezie ieșean. A colaborat la revistele Convorbiri literare, Cronica, România literară, Luceafărul, Steaua, Transilvania, etc., precum și la presa cotidiană ieșeană. După 1989 a fost redactor la diferite publicații ieșene, între care Convorbiri literare. Se numără printre fondatorii revistei Moldova și ai săptămânalului Timpul, ai Casei Editoriale Moldova din Iași. A fost printre organizatorii mișcării anticomuniste din 14 decembrie 1989 de la Iași. Din anul 2000 a înființat Editura Alfa, al cărei director este, revista Calea, Adevărul și Viața, este redactor-șef al revistei Cronica veche. Din volumele publicate: Alergarea copacului roșu, Semnele și înfătișarea, Aproape un cerc, Glorie anonimă, Ziua verde, etc.

1956 – S-a născut Șerban Iliescu

1 martie 1956, București – 18 martie 2016

Lingvist și ziarist. În 1981 a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Engleză-Franceză, din cadrul Universității din București. A fost profesor de Franceză și translator. În 1990, a devenit unul dintre primii angajați ai postului Radio România de după revoluția din 1989, fiind întâi prezentator de știri și, începând cu 1993, realizator al rubricilor Ghidul radiofonic de exprimare corectă și Minutul de limba română, difuzate timp de douăzeci și trei de ani în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. A fost premiat de Consiliul Național al Audiovizualului pentru activitatea sa de cultivare a limbii române (2003).

1958 – S-a născut Traian Ungureanu

1 martie 1958, București

Jurnalist și politician. A debutat în 1979 în revistele Viața studențească și Amfiteatru, fiind descoperit de poetul și traducatorul Dinu Flămând într-un cenaclu al studenților de la Filologie. A inceput cu cronici literare și eseu, apoi a facut cronici muzicale si sportive. La Viața studențească, semna cu pseudonimul TRU, scriind articole contra regimului comunist, așa că PCR a interzis semnatura TRU. Din această cauză, în 1988, a fugit din țară și s-a stabilit la Londra. A lucrat până în 2003 la postul de radio BBC. A revenit în țară după 1990. A scris numeroase articole și editoariale în Evenimentul Zilei, Cotidianul, Opinia Studențească, Contrafort, Idei în Dialog, Revista 22. A fost ales europarlamentar pentru legislaturile 2009–2014 și 2014–2019

1960 – A încetat din viață Florica Cristoforeanu (16 mai 1886, Râmnicu Sărat – 1 martie 1960, Rio de Janeiro)

Interpretă de operă, operetă și lied; solistă în Compania Lirică Romana, Città di Milano, Dal Verne și Teatro alla Scala din Milano, Teatrele Adriano și Constanzi din Roma, Regio din Torino, Colon din Buenos Aires

1965 – S-a născut Emil Săndoi

1 martie 1965, Craiova

Fost fotbalist care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, în prezent antrenor. A debutat la Universitatea Craiova, continuând să joace la Angers, FC Argeș și a antrenat Universitatea Craiova, Pandurii Târgu Jiu, FC Vaslui, Concordia Chiajna, FC Argeș

1973 – A apărut primul număr al revistei Catacombes (Almanahul Bisericii Tăcerii)

Editată la Paris, sub coordonarea lui Sergiu Grossu, între 1971–1992. A publicat articole ca: Spălarea creerului. Complotul psiho-politic al comunismului, Sub semnul perversiunii și violenței comuniste. Primele lucrări românești de dezvăluire a fenomenului de la Pitești, etc.

1974 – S-a născut Vlad Zamfirescu

1 martie 1974, Târgu Mureș

Actor de teatru și film, regizor, fiul actorilor Florin Zamfirescu și Valeria Sitaru. A absolvit Academia de Teatru și Film „I.L.Caragiale”, promoția 1997, clasa Gelu Colceag; își pregătește lucrarea de doctorat cu tema Eroi shakespearieni. Este angajat al Teatrului „Lucia Sturza Bulandra”, dar colaborează și cu teatrul Act și „Nottara” din București, Teatrul Național din Cluj Napoca, Teatrul „George Ciprian” din Buzău. Din 2005, e președintele companiei culturale Catharsis, iar din 2020 este manager al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”. A primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan de la Brașov (2004) și premiul de debut pentru UNITER (2005). A jucat pe scenă în: Șase personaje în căutarea unui autor, de Luigi Pirandello, D-ale Carnavalului, O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Regele Lear și Hamlet de W. Shakespeare, etc. și în filme: E pericoloso sporgersi, Lumina, Orient Express, Italiencele, Restul e tăcere, În derivă, Secretul fericirii, etc.

Orient Express (2004)

1977 – Premiera dramei istorice Răceala de Marin Sorescu

S-a jucat pe scena teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București, în regia lui Dan Micu, cu Virgil Ogășanu, Ion Caramitru, Florian Pittiș, Dan Nuțu, Cornel Coman, Luminița Gheorghiu, etc.

Răceala Teatru radiofonic

1983 – S-a înființat la Viena Asociația Arhanghelul Mihail

Are scopul „desfășurării unor activități umanitare în folosul românilor refugiați în Austria”. Președinte al Asociației a fost aleasă Dorina Gabor

1995 – A încetat din viață Alexandru Cosmovici (17 septembrie 1901, Iași – 1 martie 1995, București)

Compozitor și muzicolog; inginer; vărul și prietenul lui George Enescu

 

Ziua Forțelor pentru Operații Speciale

1997 – S-a constituit Forța de Reacție Rapidă a Armatei Române

S-a înscris în procesul de modernizare a forțelor armate ale României, în concordanță cu exigențele integrării în structurile militare ale Alianței Nord Atlantice. Structura îngloba la vremea aceea mari unități și unități mecanizate de tancuri, parașutiști, transmisiuni și logistică

 

2001 – A încetat din viață Zahu Pană (20 august 1921, Gorna Belica, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor/Republica Macedonia – 1 martie 2001, New York, SUA)

Poet, scriitor și publicist; stabilit la New York din 1965, unde a desfășurat o intensă activitate jurnalistică la publicații de limba română

2003 – România a început să folosească drept monedă de referință euro, în detrimentul dolarului SUA

În urma a deciziei consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, anunțată de guvernatorul Mugur Isărescu la 5 februarie 2003, s-a trecut la stabilirea cursului de referință al leului în euro. În primele luni, trecerea la referința euro implica numai schimbări tehnice: cotarea directă a euro, creșterea rezervei valutare a BNR în moneda europeană, intervențiile băncii centrale pe piață interbancară tot in euro

2006 – Antena Satelor a devenit post de radio cu acoperire națională

Antena Satelor este al treilea post de radio al Societății Române de Radiodifuziune, fondat pe 25 decembrie 1991. Se adresează exclusiv mediului rural. A fost cunoscut ca fiind singurul post de radio din Europa de acest tip, fiind lansat la 25 decembrie 1991 și recepționat, la început, doar în București, Argeș și Dâmbovița. La 1 martie 2006 a devenit post național, iar în octombrie 2009 a lansat primul stream online de muzică populară din România

2011 – A încetat din viață Nicolae Botnariuc (15 martie 1915, Râșcani, Bălți, Basarabia țaristă/R. Moldova – 1 martie 2011)

Zoolog și biolog; a condus prima expediție românească transafricană; membru titular al Academiei Române din 1990

2011 – A încetat din viață Ion Monea (30 noiembrie 1940, Tohanu Vechi, Prahova – 1 martie 2011, București)

Unul dintre cei mai mari pugiliști din România; a cucerit două medalii olimpice, bronz (Roma, 1960) și argint (Mexico City, 1968); a fost medaliat cu argint la Campionatele Europene (București, 1969), bronz (Roma, 1967), argint (Moscova, 1963); a fost de 11 ori campion național și medaliat cu aur la numeroase turnee internaționale

2012 – S-a lansat canalul de televiziune de știri Digi 24

Post de televiziune de știri independente, lansat la București, de către compania RCS&RDS, unul dintre cei mai mari operatori de televiziune de pe piața românească. Postul de televiziune are în portofoliu și opt posturi locale, la Iași, Timișoara, Oradea, Constanța, Cluj-Napoca, Brașov, Galați si Craiova

2014 – A încetat din viață Alexandru Viorel Vrânceanu (22 februarie 1927, Băile–Balta Albă, Buzău – 1 martie 2014, Manasia, Ialomița)

Agronom, specialist în genetică – ameliorarea plantelor; profesor universitar; membru de onoare al Academiei Române; membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „1 Martie în istoria românilor

  1. Pingback: 1 martie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: