Istoria României România frumoasă Today's Memory

7 Martie în istoria românilor

7 - Iancu-de-Hunedoara

Foto: Iancu de Hunedoara Voievodul Transilvaniei


1395 – Tratatul de cooperare militară antiotomană de la Brașov

Mircea cel Bătrân a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin și în plus i-a acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se regăsesc în tratatul militar între cele două țări, încheiat la Brașov în data de 7 martie 1395, între Mircea cel Bătrân, voievodul Țării Românești și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Pentru a-și consolida poziția în perspectiva unei invazii otomane, Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de cooperare militară antiotomană cu Sigismund de Luxemburg, primul tratat de alianță antiotomană din Sud–Estul Europei. Vizând modalitatea de cooperare militară împotriva turcilor, alianța cu Ungaria s-a incheiat pe baza recunoașterii stăpânirii domnului Țării Românești în Amlaș și Făgăraș, în sudul Transilvaniei, cu titlu de feudă fiind și Banatul de Severin: „sub fide et iuramento nostris et baronum nostrorum, per nos prius debite prestitis” (sub credința și jurământul nostru și al boierilor noștri, prestat de noi mai înainte, după cum se cuvine). La 20 mai 1395 s-a încheiat și un tratat între Țara Românească și Transilvania, practic, Mircea devenind membru în alianța antiotomană

1441 – Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei

 

El era, în același timp, Comitele Timișoarei și Banul Severinului (1441–1456). În această triplă calitate, iar apoi ca guvernator (regent) al Ungariei (din 1446) a dus o îndelungată luptă împotriva expansiunii otomane, obținând victorii militare de prestigiu

1471 – Lupta de la Soci

S-a purtat între domnul Țării Românești, Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș și domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, pentru cetatea Chilia. Ocuparea Chiliei de către Ștefan a generat un șir de conflicte cu Radu cel Frumos, care a încercat în mai multe rânduri să recupereze această cetate maritimă. Fără declarație de război, Ștefan cel Mare a atacat Țara Românească, începând astfel un „război cu Radul voievod la Soci” (Cronicile slavo-române). Conform istoricului Constantin C. Giurescu, Socii se aflau în județul Râmnicu Sărat, la granița dintre cele două state. Confruntarea a fost puternică, moldovenii au „ucis dintre dânșii [munteni] mulțime mare. Și toate steagurile lui au fost luate și schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Și mulți viteji au fost prinși atunci, care au și fost tăiați. A lăsat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis și Stan logofăt” [Cronicile slavo-române]

1608 – Dieta de la Cluj l-a numit Principe al Transilvaniei pe Gabriel Báthory

Gabriel Báthory (Gábor Báthory; 15 august 1589 – 27 octombrie 1613) a fost principe al Transilvaniei între 7 martie 1608–22 octombrie 1613, fiind ultimul principe din familia Báthory. După abdicarea lui Sigismund Rákóczi din 5 martie 1608, Dieta de la Cluj l-a ales principe al Transilvaniei pe Gabriel Báthory. Timpul domniei sale a fost caracterizat de instabilitate permanentă. Prin guvernare agresivă și atitudine imorală și-a făcut mulți dușmani în rândul nobilimii ardelene. Odată cu ocuparea orașului liber Sibiu și-a atras și împotrivirea națiunii săsești. Din cauza războaielor pornite împotriva Țării Românești a stârnit mânia Porții Otomane. Gabriel Bethlen, care l-a susținut la început și l-a ajutat în obținerea domniei, a pornit cu ajutor turc și român împotriva lui. Pentru a-și salva tronul, Gabriel Báthory a fost gata să predea Oradea turcilor, dar a fost asasinat chiar de proprii săi soldați

1821 – Oastea lui Tudor Vladimirescu, Adunarea norodului, a ocupat Slatina

Steagul lui Tudor Vladimirescu

Pentru a asigura controlul asupra țării, pandurii au pornit în marș spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare au plecat spre capitală. Ele s-au unit la Slatina o săptămână mai târziu (7/19 martie). Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni (800 de arnăuți s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri.

Oastea lui Tudor trecând Oltul

S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina–Șerbănești (Olt)–Tecuci (Teleorman)–Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie

1845 – A încetat din viață Constantin Faca (cca. 1800, Bucuresti – 7 mart. 1845, București)

Dramaturg și poet; membru al Societății Filarmonice Române; a lăsat doar câteva fabule și poezii satirice

1847 – S-a născut Constantin Dimitrescu

7/19 martie 1847, Blejoi, Prahova – 9 mai 1928, Turnu Severin

Compozitor și violoncelist. Studiile muzicale le-a început la Corpul vocal și instrumental din București (1860–1863), continuându-le la Școala de muzică instrumentală din București și Conservatorul București (1864–1866). S-a perfecționat la Conservatorium der Gesellschaft der Musikfreunde din Viena și la Conservatoire Imperial de Musique din Paris. A fost profesor la Conservatorul București, violoncelist în orchestra Societatea Filarmonica Română, violoncelist și dirijor al orchestrei Teatrului Național din București, dirijor la Societatea simfonică Buciumul, dirijor la Orchestra Simfonică a Ministerului Instructiunii Publice din București. A creat prima școală românească de violoncel. A scris piese pentru violoncel și pian: Dans țărănesc, Serenada română, etc., șapte cvartete pentru coarde, concerte pentru violoncel și muzică de scenă. A fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România, adaptată pentru vioară

Constantin Dimitrescu – Serenada română • Violoncel Izabela Ghergu, Pian Clementina Ciucu-Ristea

1864 – S-a născut Adolf Schullerus

7 martie 1864, Făgăraș, Principatul Transilvaniei/Brașov – 28 ianuarie 1928, Sibiu

Unul dintre cei mai renumiți intelectuali sași ai timpului său, lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor, teolog și om politic. Urmând exemplul lui Lazăr Șăineanu, a încercat, în perioada interbelică, să ordoneze vastul material al prozei populare românești, îndeosebi cel circumscris basmului, după tipologia lui Antti Aarne, în vogă la vremea respectivă. A făcut lucrări etnografice și folclorice privind cultura populară a sașilor, folclorul românesc și maghiar; cercetări referitoare la începuturile sașilor din această provincie (bazate pe documente istorice și elemente de lingvistică); a publicat o primă variantă a Dicționarului dialectului săsesc din Transilvania. Între 1919-1926 a fost senator din partea Partidului German din România în primul parlament al României reîntregite

1869 – Înființarea Partidului Național al Românilor din Transilvania

După alipirea Transilvaniei la Ungaria în anul 1867, la Miercurea Sibiului, a avut loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni (23–24 februarie/7–8 martie), în cursul căreia a fost întemeiat Partidul Național al Românilor din Transilvania. Programul politic al partidului a fost acela al pasivismului, de nerecunoaștere a integrării Marelui Principat al Transilvaniei în Ungaria. Președinte al partidului a fost ales Ilie Măcelariu. La numai o lună (23 martie/3 aprilie), partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național”. La 12 mai 1881 a fuzionat cu Partidul Național al Românilor din Banat și Ungaria, în urma cărei fuziuni a rezultat Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria

1887 – Conferința Partidului Național Român de la Sibiu

S-a hotărât să se adopte în viitor tactica „pasivismului” pentru întregul partid (adică neparticiparea la alegeri nu numai în Transilvania, dar și în Banat și în părțile ungurene). Alegerea lui George Barițiu ca președinte și a lui Ioan Slavici ca secretar al partidului consemnează victoria liniei politice a „tribuniștilor

1893 – S-a născut Nicolae Oancea

7 martie 1893, Râmnicu Vâlcea – 4 mai 1974

Dirijor și compozitor de muzică laică și religioasă. A studiat la Conservatorul din București cu reputații muzicieni Dimitrie Georgescu Kiriac, Ion Nonna Otescu, Alfonso Castaldi, Constantin Dimitrescu și cu I. D.Ștephănescu. A fost profesor de muzică la Alba Iulia, fondatorul și dirijorul Reuniunii române de muzică și cântări „Gheorghe Dima” din Sibiu (1921–1932), apoi al Coralei Catedralei Patriarhale (1932–1940). A fost profesor de muzică la Liceele „Gheorghe Lazăr” și „Gheorge Șincai”. A fondat și dirijat Corul Institutorilor din București, a fost profesor de Teorie-solfegii și director al Conservatorului Astra din București. A cules folclor, a susținut conferințe, concerte-lecții; a întreprins turnee artistice ca dirijor și compozitor în țară și peste hotare. A compus muzică corală laică și religioasp, precum și muzică de teatru

Nicolae Oancea – Pastorală • Corul Moldova

1907 – Răscoala țărănească din 1907

În 22 februarie/7 martie 1907, peste 2.000 de țărani răsculați au pătruns în Botoșani, unde au avut loc ciocniri sângeroase cu armata

1919 – Congresul Nemților din Basarabia

La Tarutino, Republica Democratică Moldovenească, și-a desfășurat lucrările Congresului Nemților din Basarabia, care au votat alipirea lor necondiționată la România

1931 – A încetat din viață Lupu Pick (2 ianuarie 1886, Iași – 7 martie 1931, Berlin, Germania)

Actor, regizor, producător și scenarist german de origine română, din epoca filmului mut

1932 – S-a născut Dumitru Chesa

7 martie 1932, București – 11 decembrie 2006

Actor de comedie. A absolvit în 1958 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și Teatrul de Comedie din București. La Comedie a jucat in regia lui Valeriu Moisescu, Lucian Giurchescu, Grigore Gonta, Alexandru Darie, Catalina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija. Hâtru și simpatic, Dumitru Chesa a fost unul dintre actorii cu adevarat dăruiți pentru comedie. A apărut și în numeroase filme: Șeful sectorului de suflete, Cântecele mării, Cireșarii, Ilustrate cu flori de câmp, Trepte spre cer, Sfântul Mitică Blajinul, Balanța, Terente – Regele bălților, Roberta

Sfântul Mitică Blajinul (1982) Teatru TV

1939 – S-a instalat Guvernul Armand Călinescu

Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, prezidat de Armand Călinescu, care a guvernat în perioada 7 martie–21 septembrie 1939. Preluarea mandatului intervenea într-un moment de maximă încordare pe scena internațională, când s-a destrămat Cehoslovacia, iar trupele naziste au ocupat Boemia și Moravia. În fața amenințărilor tot mai realiste de schimbare prin forță a status-quo-ului în Europa de Est și de Sud-Est, Marea Britanie și Franța au decis să acorde garanții pentru independență Greciei și României, dar nu pentru integritatea teritorială. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Guvernul Armand Călinescu, a decis „observarea strictă a regulilor neutralității stabilite prin convențiile internaționale față de beligeranții actualului conflict

1939 – S-a născut Florin Halagian

7 martie 1939, București – 12 august 2019

Jucător și antrenor de fotbal. Ca jucător, a activat de pe postul de mijlocaș la închidere, dar și coordonator, la numeroase echipe: Dinamo București, Petrolul Ploiești, FC Baia Mare, Sportul Studențesc, Vagonul Arad. Ca antrenor, a adus singurele titluri de campioană a României din palmaresul echipei FC Argeș și a mai câștigat titlul de campioană cu Dinamo București. A avut o contribuție importantă la construirea echipei de aur a Stelei, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni. A fost lector la Școala Națională de Antrenori, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni ai fotbalului românesc. A fost decorat în 2008 pentru toată activitatea și pentru formarea tinerelor generații de campioni cu Ordinul Meritul sportiv clasa a III-a

1940 – S-a născut Dan Jitianu

7 martie 1940 – 22 iulie 1994

Arhitect, scenograf. A absolvit Arhitectura, dar a avut șansa de a fi cooptatde Liviu Ciulei ca asistent-scenografie la filmul Pădurea spânzuraților, apoi tot Liviu Ciulei, ca director al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, l-a angajat în teatru. A debutat cu decorul la Cazul Oppenheimer, regia Cornel Todea (1966). A participat, alături de Paul Bortnovski și Liviu Ciulei, la lucrările de arhitectură teatrală pentru sala transformabilă de la Grădina Icoanei, iar împreună cu Liviu Ciulei a realizat arhitectura Studioului de teatru de la Pitești. A colaborat la spectacole de referință cu Liviu Ciulei: Moartea lui Danton de Büchner, Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill; cu Alexandru Tocilescu: Tartuffe și Cabala bigoților de Molière, Barbu Văcărescul, vânzătorul țării de Iordache Golescu, Hamlet de Shakespeare, Antigona de Sofocle); cu Andrei Șerban: Iuliu Cezar de Shakespeare, Trilogia antică de Euripide, Seneca, Sofocle, cu Dan Micu: Răceala de Marin Sorescu și mulți alții. Ideile sale de spectacol – spun colegii de breaslă – erau atât de hotărâtoare, încât se putea afirma că „un decor al lui stabilea o regie” (Mihai Mădescu). Cu aceeași devoțiune care-i era mod de viață, a fost profesor de Scenografie la Academia de Arte Frumoase și la Academia de Teatru și Film. A câștigat Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie cu spectacolul Antigona, în anul 1994

1942 – A încetat din viață Nina Arbore (8 octombrie 1889, Tecuci, Galați – 7 martie 1942, București)

Pictoriță și graficiană; a fost studentă a pictorului Henri Matisse; a ilustrat perioada interbelică în grafica sa

1944 – S-a născut Dorel Bucurescu

7 martie 1944, Răzvani, Lehliu Gară

Fizician, profesor universitar, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române – Secția Științe Fizice. A absolvit în 1966 Facultatea de Fizică a Universității din București, specialitatea Fizică nucleară și a obținut titlul de Doctor în Fizică nucleară la Institutul de Fizică Atomică, Măgurele (1973). A beneficiat de o bursă acordată de AIEA-Viena la Universitatea din Utrecht, Olanda. Din 1967 a devenit fizician la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele și a parcurs treptele ierarhiei științifice: fizician, cercetător științific, până la cercetător principal. Din 1978 este expert calificat pentru fizică nucleară al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), lucrând la Divizia de Informații Științifice și Tehnice a acestei Agenții (1983–1985). Are în jur de 190 de lucrări publicate în reviste de specialitate: Physical Review C, Physical Review Letters, Nuclear Physics A, Physics Letters B, etc., 50 în reviste ale Academiei Române și peste 50 de comunicări la conferințe internaționale. Este referent științific al revistelor Physical Review Letters, Physical Review C, Journal of Physics G, European Physical Journal A, Physica Scripta, Nuclear Physics A, Canadian Journal of Physics, Romanian Reports in Physics, etc.

1945 – Planul de comunizare a României

A fost transmis de un agent al Oficiului de Servicii Strategice, la 27 martie: „Se atrage atenția asupra evaluării F.O. Sursa care a furnizat această informație este neverificată, iar reprezentanții noștri în zonă nu au putut până acum să o verifice.

1. Sursa afirmă că comunizarea României urmează să fie realizată într-un plan de 3 ani și dezvoltarea instituțiilor comuniste prin două planuri, fiecare de cinci ani. 2. O Conferință a conducătorilor comuniști, români și ruși, a avut loc la București, la 7 martie în cadrul căreia un plan a fost prezentat în fața grupului de către Evgheni Suhalov, reprezentantul Comitetului, care a spus că vine de la Gheorghei Dimitrov, conducătorul Comitetului. Erau prezenți: Ana Pauker, Constantin Doncea din Comitetul Central Comunist român, Constantin Pârvulescu, secretar al Comitetului Central comunist român. 3. Sursa nu a putut obține un exemplar, dar el dă punctele importante ale planului de 3 ani din memorie. (A) Desăvârșirea reformei agrare prin confiscarea marilor moșii și ruinarea moșierilor. (B) Desființarea armatei în forma ei actuală și crearea unei armate noi din diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Avram Iancu” (ultima este încă în Rusia) ca și din toți ofițerii care activează acum pe teritoriul sovietic. (C) Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Național-Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele. (D) Micile gospodării țărănești trebuie desființate pentru a-i lipsi pe țăranii mici proprietari de pământ, de mașini și vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist. (E) Abdicarea regelui și exilul familiei regale. (F) Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu SUA, Marea Britanie și îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică și țările de sub dominația sovietică. (G) Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea și răpirea membrilor lor. (H) Crearea unei organizații de poliție, întemeiată pe o „miliție populară” de tipul NKVD. (I) Îndreptarea populației rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor de industrie în România. (J) Nici unui străin, cu excepția celor din țările de sub influență sovietică nu i se va permite intrarea în România. 4. Detaliile celor două planuri pe 5 ani vor fi date Anei Pauker în decurs de o lună” (Arhivele Naționale Washington, D.C., RG 226, Record of the Office Strategic Service)

1945 – S-a născut Traian Tandin

7 martie 1945 – 9 mai 2020

Scriitor de romane polițiste. A fost licențiat în științe juridice și jurnalism și a lucrat ca ofițer criminalist în Serviciul Judiciar al Inspectoratului General al Poliției până în anul 2000, când a fost pensionat cu gradul de colonel. A scris cărți inspirate din aventurile sale de ofițer criminalist. A fost redactor-șef al revistei Poliția Română. Expert în afaceri judiciare, a publicat peste 100 de cărți și romane polițiste și 42 de scenarii de film, dintre care: Ucigașii de îngeri în România, Crime pasionale în lume, Discipolii crimei pe mapamond, Cazul Rîmaru: roman-document, Comisar la omoruri, Crime, criminali și polițiști, Erori judiciare în România, Evadări celebre, Jurnalul unui polițist, Dicționar de argou al lumii interlope. Iată, câteva dintre scrierile faimosului comisar: Enigmele căpitanului Roman, Adio, Ringo, Sus mîinile, domnilor infractori!, Ucigaș fără voie, Galeria marilor criminali, Evadări celebre. Istoria marilor evadări din toate timpurile, din închisorile românești și străine, Femei asasine pe mapamond, 1001 jafuri celebre. Antologie a celor mai mari jafuri de pe mapamond, Paranormalul în criminalistică (Vol.I, II), Infractori ghinioniști, Crimele lăcomiei, Secte criminale, Cei mai odioși 100 criminali români, Cazuri judiciare celebre, Crime pasionale din România – Prima dragoste, primul omor, etc.

5 cazuri de previziune întalnite în criminalistică

1947 – S-a născut Ion Deaconescu

7 martie 1947, Târgu Logrești, Gorj

Poet, prozator și traducător. A urmat Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Craiova (1965–1968), absolvind apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1972). A fost profesor de gimnaziu, asistent la Universitatea din Craiova, unde a parcurs toate treptele ierarhice ale carierei didactice, devenind profesor în 1997. A colaborat la reviste literare din țară: Convorbiri literare, Manuscriptum, Orizont, Ramuri, România literară, Secolul 20, Tribuna, dar și din străinătate: Kulturen Jivot, Lumina, Macedonian Review (Macedonia și Serbia), Balcanica (Italia), Il Mument (Malta) și Nouvelle Europe (Luxemburg). A debutat în 1968, cu poezia Pastel în ziarul Înainte din Craiova. Debutul editorial a avut loc în 1981, în volumul colectiv Unsprezece poeți, ciclul de poeme Aparat de fotografiat sufletul

1951 – Senatul Academiei Române a respins donația operelor de artă a lui Constantin Brâncuși

În Procesul-verbal al Academiei Republicii Populare Române, din 7 martie 1951, s-a constatat că „Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură pentru că nu se exprimă prin mijloacele caracteristice acestei arte” (G. Călinescu), „datele și faptele […] arată că Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa de sinceritate […] sub influența unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul și cubismul, a devenit formalist, chiar cînd folosește elemente din arta populară, speculînd prin mijloace bizare gusturile morbide ale societății burgheze“ (G. Oprescu), iar Tov. prof. Graur este „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă“. Au semnat, negru pe alb, academicienii: acad. George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al Toma, G. Oprescu, Jean Steriadi, Victor Eftimiu și Geo Bogza, profesorii Al. Graur și Ion Jalea; I. Panaitescu-Perpessicius, K.H. Zambaccian și Mihail Sadoveanu – secretar. Mai mult

1954 – S-a născut Gina Pătrașcu

7 martie 1954, Petroșani

Cântăreță de muzică ușoară, a câștigat trofeul Steaua fără nume și premiul I la interpretare la Festivalul de la Mamaia (1983), având în palmares peste 400 de emisiuni de televiziune și 200 de melodii înregistrate. Din anul 1999 este stabilită în orășelul Gummersbach, din apropiere de Koln, Germania. Este director artistic al Asociației Culturale România, al cărei director general este actualul său soț, Ștefan Toma

Cred în tine • Gina Pătrașcu

1965 – S-a născut Dan Teodorescu

7 martie 1965, București

Compozitor, textier și cântăreț de muzică ușoară, membru fondator și lider al formației Taxi. A absolvit Facultatea de Tehnologia și Construcția Mașinilor din cadrul Institutului Politehnic București (1989). După ce a profesat o vreme ca inginer la Videle, Roșiorii de Vede, București, a devenit baterist și solist vocal în diferite baruri de noapte, timp în care a compus piese pentru Aurelian Temișan, Adrian Enache, Daniel Iordăchioaie, piese de grup și colinde pentru televiziuni și pentru Marcel Pavel și Silvia Dumitrescu, etc. A fost membru fondator al formației rock Altceva, apoi al trupei Taxi. A fost prezentator al Festivalul Mamaia (2004) și moderator al emisiunii Săptămâna nebună de la postul Prima TV

Taxi – Un sfarsit e un inceput

1968 – TVR a scos revista oficială a primei ediții a Festivalului Cerbul de Aur în cinci limbi

Revista conținea interviuri cu vedetele participante, precum și biografia concurenților, iar aprecierile internaționale au fost extraordinare, privind atât desfășurarea, cât și aranjamentul scenic

1977 – A încetat din viață Virgil Gheorghiu (22 martie 1903, Roman – 7 martie 1977, București)

Pianist, compozitor, critic muzical, poet, prozator și traducător

1983 – A încetat din viață Dumitru D. Panaitescu (9/22 iunie 1915, București – 7 martie 1983, București)

Eseist, traducător și editor; profesor la Facultatea de litere din București

2000 – A încetat din viață Nicolae-Victor Teodorescu (5/18 iulie 1908, București – 7 martie 2000, București)

Matematician, profesor universitar; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române și al Societății de Științe Matematice din România; creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale

2001 – Declarația politică privind aderarea României la NATO

A fost semnată de către reprezentanții tuturor partidelor parlamentare, având un rol important în crearea consensului politic și public necesar aderării

2002 – A încetat din viață Alexandru Balaci (12 iunie 1916, Aurora, Mehedinți – 7 martie 2002, București)

Istoric și critic literar, poet, traducător și profesor; italienist de prestigiu; politician comunist; membru supleant al CC al PCR; membru titular al Academiei Române

2004 – A încetat din viață Nicolae Cajal (1 octombrie 1919, București – 7 martie 2004, București)

Medic specialist în inframicrobiologie; senator; președinte al Federației Comunităților Evreiești din România; membru titular al Academiei Române

2004 – A încetat din viață Eugeniu Gh. Proca (12 ianuarie 1927, Godeni, județul Argeș – 7 martie 2004, București)

Medic; a organizat primul Centru de hemodializă și a efectuat primele transplanturi renale din România (1980); fondator al Societății Române de Urologie; membru de onoare al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Dragoș Alexandrescu (16 ianuarie 1924, Constanța – 7 martie 2014, București)

Teolog, compozitor, dirijor, bizantinolog și profesor; redactor-șef la Biblioteca muzicală a Radiodifuziunii Române

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „7 Martie în istoria românilor

  1. Pingback: 7 martie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: