Istoria României România frumoasă Today's Memory

11 Martie în istoria românilor

11 - Cetatea-Fagaras

Foto: Cetatea Făgăraș


1291 – Românii din Transilvania au fost menționați, pentru prima dată, la Dieta de la Alba Iulia

Adunările obștești (Congregațiile generale) ale Voievodatului Transilvaniei erau adunări cu caracter judiciar, dar se ocupau și de probleme economice sau administrative ca: dijmele eclesiastice, problema vămilor feudale, verificarea actelor de danie, etc. Prima mențiune cunoscută datează din anul 1288 (fără dată precizată), din timpul lui Lorand Borșa, unul dintre cei mai puternici voievozi; este vorba de o adunare obștească a „nobilimii țării Transilvaniei”, convocată lângă Turda de vicevoievod, care atestă existența unui „regnum Transilvanum“, deosebit de „regnum Hungariae“, în frunte cu Lorand Borșa, „voyvoda Transsylvanus et comes Zonuk“ cu puteri de real suveran. Participarea românilor la aceste adunări a fost amintită pentru prima dată la 11 martie 1291, când regele maghiar Andrei al III- lea al Ungariei (1290–1301), a emis o diplomă pentru nobilii sași (saxones), secui (syculi) și români (olachi) de convocare la Alba-Iulia a unei adunări „cu toți prelații, baronii, nobilii, secuii, sașii, românii din toate părțile Transilvaniei […] pentru îndreptarea stării acestora“. La adunare, domeniile de la Făgăraș și Sâmbăta au fost trecute în stăpânirea nobilului ungur Ugrinus, eliminând astfel ultima autonomie românească din Transilvania

1291 – Prima atestare documentară a localității Făgăraș

Numele menționat a fost Fogros și a apărut într-un act de donație a regelui Andrei al III-lea al Ungariei pentru nobilul ungur Ugrinus, hotărâtă la Dieta de la Alba Iulia susmenționată. Numele Făgărașului apare din nou menționat în 1393, iar ca oraș în 1431

Cetatea Făgăraș – pagini de istorie

1313 – Prima atestare documentară a localității Nădlac

Săpăturile arheologice din zona orașului au scos la iveală urme de locuire din neolitic și din perioada daco-romană. În secolul al X-lea, așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad. Există referiri că la Nădlac exista o cetate pe la 1192, distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când este amintită într-un testament, sub numele de Noglog

1643 – Sinodul Patriarhiei de Constantinopol a adoptat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă

Dornic să aducă pace și unitate în Biserică, eruditul Mitropolit al Kievului, Petru Movilă, descendent al familiei domnitoare moldave a Movileștilor, a scris, în limba latină, o Mărturisire de credință numită Expositio fidei (Expunerea credinței). Lucrarea a fost examinată și diortosită de către Sinodul de la Iași (15 septembrie–27 octombrie 1642), hotărârea Sinodului, publicată la Iași, fiind prima tipăritură din Moldova. Tradusă în limba greacă de alt teolog ortodox erudit, Meletie Sirigul, a fost apoi trimisă Patriarhiei de la Constantinopol, care a aprobat-o în Sinodul ei din 11 martie 1643, prezidat de Patriarhul Partenie I

1871 – Guvernul Ion Ghica (3) a demisionat. S-a instalat Guvernul Lascăr Catargiu (2)

Guvernul Ion Ghica (3) a fost un Consiliu de miniștri liberal-moderat, care a guvernat în perioada 18 decembrie 1870–11 martie 1871. A fost instalat într-o perioadă de puternice frământări, mișcări antidinastice, revolte populare. Sărbătorirea cu fast a zilei de naștere a împăratului Wilhelm I de către colonia germană din București s-a încheiat cu o ciocnire sângeroasă între forțele de ordine și manifestanții republicani. Față de continuarea manifestărilor antigermane, Carol I a convocat guvernul și a anunțat hotărîrea de a părăsi țara chiar a doua zi. A renunțat la ideea abdicării cu condiția constituirii unui guvern puternic, care să obțină votarea bugetului și să rezolve problema concesionării căilor ferate. Guvernul Ion Ghica (3) a demisionat și Lascăr Catargiu și-a luat răspunderea noului guvern

Guvernul Lascăr Catargiu (2) a fost un Consiliu de miniștri conservator, care a guvernat între 11 martie 1871–31 martie 1876, fiind cunoscut și sub denumirea „marea guvernare conservatoare”, care a pus bazele constituirii partidului politic conservator. Cabinetul și-a asumat măsuri de creștere a fiscalității, pentru ameliorarea finanțelor publice; a adoptat Legea de organizare a Armatei din 1872; a anulat Concesiunea Strousberg; a adoptat Legea învoielilor agricole din 1872; a semnat Convenția comercială cu Austro-Ungaria

1878 – Convenția de comerț și navigație româno-italiană

Convenția s-a semnat la Roma la 11/23 martie, urmând să intre în vigoare la 1 aprilie 1878

1884 – S-a născut Ion Croitoru

11 martie 1884, Bogza, Buzău – 21 iulie 1972, București

Compozitor, dirijor și profesor. După ce a absolvit școala de muzică psaltică „Neagu Ionescu” din Buzău, a continuat studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din București (1901–1909), având profesori pe D.G. Kiriac, George Ștephănescu, Alfonso Castaldi, etc. Ulterior, a frecventat cursurile Facultății de Drept, obținând licența în 1921. La absolvirea Conservatorului a fost numit profesor de Muzică la Liceul Sfinții Petru și Pavel, apoi la Liceul „Petru Rareș” din Ploiești, dirijor la Corul Ceremonial și la Societatea Freamătul codrului din Ploiești. S-a stabilit la București, fiind profesor de Muzică la Liceul „Mihai Viteazul”, profesor de Pedagogie muzicală, cor și dirijat la Academia de muzică religioasă, dirijor la Societatea Cântul nostru și la Corul Radio. A compus muzică corală. A scris articole, cronici, recenzii, pamflete etc. în Armonia (Botoșani), Argeș (Pitești), Tribuna școalei, etc.

1902 – S-a pronunțat sentința în procesul Caion–Caragiale

Constantin Al. Ionescu-Caion era prim redactor la Revista Literară și, fiind gelos pe reputația lui Caragiale, și-a pus în cap să-l defăimeze. Astfel, la 30 noiembrie 1901 a publicat în paginile revistei un articol în care afirmă că drama Năpasta a fost plagiată după o dramă a unui autor ungur, Kemeny Istvan, intitulată Nenorocul, care ar fi fost tradusă în românește de Alexandru Bogdan în 1848. Un al doilea articol publicat la 10 decembrie 1901 în aceeași revistă în care spunea că doar titlul piesei este schimbat, „restul este furat pe de-a-ntregul” a avut darul de a-l scoate pe Caragiale din sărite, ceea ce l-a determinat să se adreseze justiției. Calomnia fiind dovedită, în ședința publică din 11 martie, Caion a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare corecțională pe timp de trei luni, la 500 de lei amendă în folosul statului și 10.000 lei daune-interese de plătit părții civile, Ion Luca Caragiale. La proces, Caragiale s-a bucurat de apărarea lui Barbu Șefănescu Delavrancea, renumit pentru pledoariile sale și pentru abilitatea de-a demonta orice cauză adunând cu meticulozitate probe întru apărarea clientului

1906 – S-a născut Barbu Zaharescu

Bercu Zuckerman; 11 martie 1906, Bârlad – 14 noiembrie 2000

Economist, membru al Partidului Comunist din România din 1923, profesor la Universitatea din București și membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A îndeplinit mai multe funcții în timpul regimului comunist: rector al Institutului „Maxim Gorki”, ulterior ambasador în Argentina, Turcia, China și RPD Vietnam. A fost membru al CC al PCR (1955–1974) și membru al Comisiei Centrale de Revizie

1916 – A încetat din viață Florence Baker (6 august 1841, Aiud, Imperiul Austriac/Alba – 11 martie 1916, Newton Abbot, Devon, Anglia)

Exploratoare britanică originară din Transilvania; a doua soție a exploratorul britanic Sir Samuel White Baker, pe care l-a însoțit în toate călătoriile sale spre izvoarele Nilului; au descoperit împreună Lacul Albert din Africa

1919 – S-a născut Petre Bucșa

11 martie 1919 Deleni, Cluj – 9 mai 2006, Cluj

Poet, prozator, memorialist și traducător. A absolvit Facultatea de Drept la Cluj în anul 1954. A debutat în 1938 cu poezii în Luceafărul. A scris volumele: Cetini mohorâte, De n-ar veni noaptea, Ceremonii, Cutremurul cuvintelor, Dincolo de uitare, Mereu iubirea, Însoritele izvoare, Trecând prin anotimpuri, Transparențe, Melancolii policrome, Când cocoșii uitară să mai cânte, Cad negurile

1920 – S-a născut Radu Bogdan

11 martie 1920, Galați – 12 august 2011, București

Istoric și critic de artă, scriitor și publicist, una dintre cele mai marcante personalități ale istoriei artei românești. Și-a legat în primul rând numele de pictura lui Ion Andreescu, căruia i-a închinat activitatea sa de cercetare de aproape șapte decenii. A avut prilejul să cunoască, în lungul bogatei sale existențe, întinsă pe mai bine de nouă decenii, figuri importante ca Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi. Anii ’40 l-au găsit la Radiodifuziunea Română, prilej cu care a fost trimis să-l întâmpine la aeroport pe Yehudi Menuhin și a dat mâna cu George Enescu însuși. În calitatede reporter, i-a luat un interviu la București lui Elya Ehrenburg. La Institutul de Istoria Artei, înființat în anii ’50 de profesorul său, George Oprescu, a fost coleg și prieten cu Ion Frunzetti, Răzvan Theodorescu și mai tinerii pe atunci, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. În plan internațional, a legat relații și a purtat o importantă corespondență cu Albert Skira, Marc Chagall, Jacob Berenson, Giselle Freund, Albert Boime, pentru a nu cita decât numele cele mai celebre. A scris monografii: Theodor Aman, Andreescu, Georgeta Năpăruș, Un modernist: M.H. Maxy; medalioane, studii și eseuri: Reverii lucide; în urma sa au rămas mii de file dactilografiate, fotografii, clișee, pliante. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în gradul de Mare Ofițer, categoria Arte Plastice și cu Medalia de aur la Expoziția internațională de artă a cărții – IBA Leipzig 1971 – pentru monografia monumentală Andreescu.

1928 – S-a născut Petre Oprea

11 martie 1928, Merii Petchii, Ilfov – 28 iulie 2011, București

Critic și istoric de artă, membru al secției de critică a Uniunii artiștilor plastici din 1960. A urmat Facultatea de Istorie București (1948–1952). Preocupat de istoria artei plastice românești, a publicat cataloage și monografii privind opera pictorilor Francisc Șirato, Lucian Grigorescu, Marius Bunescu, Corneliu Michăilescu, M.H. Maxy, Gheorghe Ionescu, precum și un album consacrat lui Constantin Brâncuși. A realizat ample incursiuni în mai multe domenii ale vieții artistice românești de la sfârșitul veacului trecut și din acest secol, publicând titluri despre cronicari și critici, colecționari sau societăți artistice. De-a lungul activității sale a avut privilegiul de a sta în preajma unor mari artiști ca Marius Bunescu și M.H. Maxy, despre care a scris în 1995, sau Constantin Artachino, Lucia Bălăcescu Demetriade, Gheorghe Ionescu, Milița Petrașcu, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Michăilescu și Gheorghe Vânătoru. A fost considerat de specialiștii în domeniu „cea mai sigură bancă de date din viața artiștilor români

1929 – S-a născut Constantin Th. Botez

11 martie 1929, Bacău – 21 februarie 1992, Iași

Economist, istoric și eseist, exponent de seamă al învățământului universitar ieșean, pe care l-a slujit cu pasiune timp de aproape patru decenii. A absolvit Institutul de Studii Economice și Planificare din Iași (1953). A funcționat ca profesor universitar de Istoria Economiei naționale la Facultatea de Științe Economice din Iași. Se înscrie în rândul istoricilor-economiști care au depus o susținută activitate cu caracter monografic. Din șirul scrierilor sale, menționăm: Cronica Cotnarilor, Epopeea feroviară românească, Pagini uitate de cultură economică, Bolta Rece. 1786–1986. A publicat peste 50 de studii și articole în diverse reviste. A fost distins cu Medalia și Diploma de Onoare pentru merite deosebite în păstrarea, protejarea și punerea în valoare a documentelor Fondului Arhivistic Național al României

1929 – S-a născut Florin Vasiliu

11 martie 1929, județul Botoșani – 23 septembrie 2001, Piatra-Neamț

Inginer chimist, unul dintre cei mai cunoscuți poeți în genul haiku, unul dintre cei mai fervenți promotori ai haiku, dar și unul dintre cei mai cunoscuți paradoxiști. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială (1951) a Institutului Politehnic Iași și a lucrat în producție, proiectare, cercetare, în învățământul superior și în domeniul calității produselor. A publicat opt cărți tehnice, printre care cele mai importante sunt Metode de analiză a calității produselor și Controlul modern al calității produselor, a prezentat lucrări științifice și articole la conferințe și simpozioane internaționale, a participat la conferințe interacademice la Sofia, Beijing, Praga, Hanju și Pyongyang (Coreea de Nord), având contacte tehnice și comerciale în Germania, Japonia, Polonia, Egipt, Franța, Italia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Coreea, Finlanda. După călătoriile în Japonia, China și Coreea a scris cărți despre cultura, civilizația și istoria Japoniei și despre haiku: Pe Meridianul Yamato, De la Pearl Harbor la Hiroshima, Interferențe lirice – Constelația haiku, Umbra libelulei – antologie de haiku românesc, Tolba cu licurici; 28 de lucrări literare și poezii în numeroase reviste literare românești și japoneze. A fost redactor-șef al revistei HAIKU. A fost președintele Societății Române de Haiku, vicepreședintele Societății Nipponica, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al International Haiku Association din Japonia.

1929 – S-a născut George Bălan

11 martie 1929, Turnu Măgurele

Filosof, muzicolog și aforist. Între anii 1950–1955 a studiat muzica la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București. A fost asistent universitar, apoi lector și conferențiar până în 1977, când s-a autoexilat în Germania, în Pădurea Neagră (St. Peter), unde a înființat Musicosophia-Schule, școală pentru formarea ascultătorului de muzică dublată de o fundație și o editură cu același nume. Dintre scrierile sale: Muzica, artă greu de înțeles?, Enescu – mesajul, estetica, Tragicul, Înnoirile muzicii, În dialog cu Emil Cioran, Pelerinaj oriental, Arta de a înțelege muzica, Inițiere muzicală, Demnitatea melomanului

1931 – S-a născut Ion Besoiu

11 martie 1931, Sibiu, România – 18 ianuarie 2017, București

Actor de film, radio, teatru și televiziune. A absolvit Academia de Teatru și Muzică din Sibiu. A debutat în 1957 și apoi timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, al cărei director a fost, timp de 12 ani. În anii ’70 a jucat în serialul Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan. Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca în Procesul lui Horia, Serebreakov în Unchiul Vanea, Polonius în Hamlet, Oronte în Mizantropul, Corifeu în Antigona, Ferapont în Trei surori, Senecus în Caligula și Muhoiarov Ivan Matveevici în Oblomov. Câteva dintre filmele în care a jucat: Furtuna, Neamul Șoimărestilor, Haiducii, Răscoala, Mihai Viteazul, Ciprian Porumbescu, Păcală, Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, Ultima noapte de dragoste, Lumini și umbre. A fost decorat cu Ordinul Național Steaua României. A fost președinte executiv al Fundației Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor

Capcana mercenarilor (1980)

1932 – S-a născut Iosif Naghiu

11 martie 1932, București – 7 noiembrie 2003

Dramaturg. A absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.

În anul 1968 a debutat literar cu versuri și cu teatru scurt în revista Luceafărul, piesa Celuloid fiind pusa ulterior în scenă la Teatrul „Nottara”, care-l avea director pe dramaturgul Horia Lovinescu. A scris peste 20 de piese de teatru, montate în țară și străinătate, distinse cu numeroase premii. A scris scenarii de film: Luchian și de televiziune: Capul de zimbru. Marele succes a venit după apariția primului volum de teatru, Autostop, când piesa Gluga pe ochi a fost pusă în scenă la Teatrul „Bulandra”, în regia lui Valeriu Moisescu, în interpretarea actorului Toma Caragiu. Această parabolă comică, a intelectualului agresat de forțele întunericului, avea să fie jucată de peste 60 de ori cu sălile pline, bucurându-se de un succes enorm, până în momentul interzicerii ei, în 1971, când regimul comunist a declanșat o amplă acțiune de intimidare a scriitorilor care nu se conformau „societății socialiste multilateral dezvoltate”. Între 1971–1990, doar trei piese i-au mai fost puse în scenă, iar autorul, care a refuzat să între în partid, nu s-a mai putut angaja la nici o redacție sau editură. A primit două premii ale Uniunii Scriitorilor (1983 și 1993) și două premii ale Asociației Scriitorilor din București (1974 și 1984)

Întunericul Teatru radiofonic

1936 – A încetat din viață Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871, Târgu Frumos, Iași – 10/11 martie 1936, București)

Critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier; profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași; membru de onoare post-mortem al Academiei Române

1944 – S-a născut Iustin Moraru

11 martie 1944, Orosfaia–Milas, Bistrița-Năsăaud

Poet și prozator. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1962–1964) și Institutul pedagogic din același oraș (1964–1969). A debutat în Tribuna și Făclia din Cluj (1962). A fost redactor la Scînteia tineretului, secretar de redacție la revista Autoturism, redactor-șef adjunct la revista România pitorească. Debutul editorial a fost cu volumul de versuri Desprinderea fiului (1976). Alte scrieri: Vina (roman; Premiul Uniunii Tineretului Comunist și premiul Asociației Scriitorilor din București), Trăind într-o rază, Părinții abstracți

1953 – S-a născut Ladislau Bölöni

11 martie 1953, Târgu Mureș

Fost jucător și actual antrenor de fotbal. A debutat ca fotbalist la echipa Chimica Târnăveni, echipă în care a jucat până în 1969. Între 1970–1984, a făcut parte din echipa ASA Târgu Mureș, fiind transferat apoi la Steaua București. În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României. A jucat 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naționale de fotbal a României. Între anii 2000–2001 a fost antrenor al echipei naționale. În prezent, este antrenor de fotbal la echipa Royal Antwerp FC

1953 – S-a născut Mircea Romașcanu

11 martie 1953, Otopeni, Ilfov

Fost ciclist, Maestru Emerit al Sportului, antrenor. A câștigat Turul Ciclist al României (1974, 1983 și 1985, plasându-se al doilea în 1988). A mai câștigat etape in Turul Elveției – GP Wilhelm Tell, Turul Italiei – Giro delle Regioni, Turul Greciei, Turciei. A câștigat mai multe etape din Cursa Păcii în 1976 și 1981, 1982 și 1983. A concurat la cursa individuală road la Jocurile Olimpice de vară din 1980. Din anul 1988 antrenează echipele de ciclism ale CS Dinamo București, CS Otopeni

1954 – Desființarea coloniilor de muncă

Prin Hotărârea nr. 337/11.03.1954 de abrogare a HCM nr. 1554/1952, pentru desființarea coloniilor de muncă. Unitățile de muncă au fost înființate prin Decretul nr. 6/1950, fiind menite să contribuie la „reeducarea elementelor dușmănoase Republicii Populare Române“. Deținuții, cu excepția celor care „au slujit interesele burgheziei”, au fost eliberați. Este menținut doar regimul de domiciliu obligatoriu în cazul celor care „nu s-au reeducat

1954 – S-a născut Nicolae Manea

11 martie 1954, București – 15 decembrie 2014, București

Jucător și antrenor de fotbal. În cariera de jucător, a evoluat pe postul de atacant, legându-și numele de Rapid București unde a jucat timp de 19 sezoane și a câștigat în 1975 Cupa României. În cariera de antrenor, a cucerit în 1998 Cupa României și în 1999 campionatul, ambele trofee la Rapid, din postura de secund al lui Mircea Lucescu. A mai ocupat la Rapid posturile de secretar general (2007), director tehnic, administrator delegat sau director general adjunct al clubului (2008).

1957 – S-a născut Ion Bogdan Lefter

11 martie 1957, București

Poet și eseist, critic și istoric literar. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, specialitatea Engleză–Română (1981). A fost director fondator al revistei Observator cultural, redactor-șef al revistei literare Contrapunct și analist politic al postului de radio Europa Liberă, secția română. De asemenea, este prozator și analist politic, unul dintre reprezentanții curentului optzecist în literatura română. În prezent, este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și director editorial al revistei aLtitudini. Volume publicate: Cinci (volum colectiv, în colaborare cu poeții Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Mariana Marin, Alexandru Mușina), Globul de cristal, Experimentul literar românesc postbelic, Scurtă istorie a romanului românesc, Primii postmoderni: Școala de la Târgoviște, Flashback 1985: Începuturile noii poezii, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească

1963 – A încetat din viață Ignat Bednarik (8 martie 1882, Orșova, Austro-Ungaria/Mehedinți – 11 martie 1963, București)

Pictor, desenator și artist decorator, recunoscut mai ales pentru acuarelele sale

1965 – A încetat din viață Ion Șahighian (16 noiembrie 1897, București – 11 martie 1965, București)

Regizor la Teatrul Național din București; regizor artistic la Teatrul Armatei; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă

1967 – S-a născut Reka Szabo-Lazăr

11 martie 1967, Brașov

Scrimeră specializată pe floretă. A început să practice scrima, la vârsta de 7 ani, la CS Tractorul Brașov, iar la vârsta de 12 ani a câștigat primul ei campionat național. În anul 1989 a câștigat Cupa României și a intrat la lotul olimpic de seniori. A fost laureată cu argint pe echipe la Atlanta 1996 și cu bronz pe echipe la Barcelona 1992. A fost campioană mondială în 1994 atât la individual, cât și la echipe, și campioană europeană la individual în 1995. În anul 2000 ea și soțul ei, sabrerul Vilmoș Szabo, s-au mutat în Germania. Amândoi au devenit antrenori de scrimă la clubul TSV Bayer Dormagen, unde ea s-a legitimat și ca sportivă. A urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, atât la individual, cât și la echipe, la Campionatul Mondial din 1994 de la Atena. Doi ani mai târziu, a câștigat medalia de argint pe echipe la Jocurile Olimpice din 1996 de la Barcelona

1975 – A încetat din viață Eugen Bădărău (19 septembrie/2 octombrie 1887, Foltești, Galați – 11 martie 1975, București)

Fizician, profesor universitar; director al Institutului de Fizică București; membru titular al Academiei Române

1988 – A încetat din viață Harry Brauner (24 februarie 1908, Piatra Neamț – 11 martie 1988, București)

Folclorist, etnomuzicolog, profesor și compozitor; a înființat Institutul de folclor și Orchestra Barbu Lăutaru

1990 – Manifestația populară din Piața Operei din Timișoara

În urma manifestației (11–12 martie), a fost adoptată Proclamația de la Timișoara, un document programator inițiat de George Șerban, mai târziu deputat PNȚCD de Timiș și de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieș. S-a susținut și declararea zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte

1993 – A încetat din viață Dan Simonescu (Dan Simion; 10 decembrie 1902, Câmpulung – 11 martie 1993, București)

Critic și istoric al literaturii române vechi, bibliograf; membru de onoare al Academiei Române

1996 – A încetat din viață Jean Rânzescu (30 iunie 1909 – 11 martie 1996)

Tenor, regizor de operă și profesor de canto; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă

1997 – A încetat din viață Radu Negru (27 mai 1933, Cernăuți – 11 martie 1997)

Critic de artă, eseist; profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și la Academia de Arte „George Enescu” din Iași

1999 – A încetat din viață Vlaicu Bârna (4 decembrie 1913, Vaca, Comitatul Hunedoara, Transilvania/Crișan, Hunedoara – 11 martie 1999)

Poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător

2000 – A încetat din viață Victor Tufescu (19 noiembrie 1908, Botoșani, România – 11 martie 2000, București)

Geograf; considerat întemeietorul geografiei moderne din România; membru al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române

 

Ziua Europeană a Victimelor Terorismului

Stabilită în memoria victimelor celor patru atentate comise la Madrid în dimineața zilei de 11 martie 2004

2004 – Atentatul terorist de la Madrid

A avut loc un puternic atentat terorist, soldat cu un număr impresionant de victime: 192 de oameni au murit, printre ei aflându-se și 16 români. Alte 1500 de persoane au fost rănite. Mai multe explozii simultane, la oră de vârf, s-au înregistrat în patru trenuri madrilene, atentatul fiind revendicat de gruparea extremista al-Qaida. Exploziile au avut loc aproape simultan, între 7.39–7.42 dimineața, în stațiile Atocha, El Pozo del Tío Raimundo, Santa Eugenia și o a patra în Calea Téllez spre Atocha. Atacurile au fost îndreptate împotriva trenurilor care asigurau legatura cu suburbiile și care erau pline cu navetiști care se îndreptau spre locurile de muncă din Madrid. România a fost cea de-a doua țară, după Spania, ca număr de victime

 

2005 – A încetat din viață Mircea Dumitrescu (3 septembrie 1926, Dumitrești, Vrancea – 11 martie 2005, București)

Critic de film și eseist; fondator și președinte al Federației Române a Cinecluburilor Cinemateca

2008 – A încetat din viață Cristea Zalu (1 mai 1932, București – 11 martie 2008)

Compozitor, pianist, profesor la catedra de Pian a Conservatorului din București; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al SACEM, Paris

2009 – A încetat din viață Matilda Caragiu Marioțeanu (20 iulie 1927, Hrupișta, Grecia – 11 martie 2009, București)

Lingvistă specializată în domeniul dialectologiei generale și române – nord și sud-dunărene (aromână, în special); a publicat (în colaborare) trei manuale destinate învățării limbii române de către străini, utilizate în lumea întreagă; membru corespondent al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Doru Tureanu (11 ianuarie 1954, București – 11 martie 2014, București)

Jucător de hochei pe gheață; membru al Echipei naționale de hochei pe gheață a României, cu care a luat parte la 17 Campionate Mondiale; considerat cel mai mare hocheist român al tuturor timpurilor

2016 – A încetat din viață Iolanda Balaș-Söter (12 decembrie 1936, Timișoara – 11 martie 2016)

Atletă, campioană olimpică; a dominat proba de săritură în înălțime timp de un deceniu; deținătoare a 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime; președintă a Federației Române de Atletism (1988–2005)

2018 – A încetat din viață Geta Caragiu-Gheorghiță (6 august 1929, Hrupișta, Grecia – 11 martie 2018, București)

Sculptoriță de expresie postcubistă și profesoară, sora cea mică a actorului Toma Caragiu

2018 – A încetat din viață Dumitru Țeicu (26 ianuarie 1954, Ilidia, Caraș-Severin – 11 martie 2018)

Istoric și profesor; cunoscut pentru numeroasele studii și cercetări de arheologie și istorie medievală a Banatului; director al Muzeului Banatului Montan din Reșița

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „11 Martie în istoria românilor

  1. Pingback: 11 martie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: