Istoria României România frumoasă Today's Memory

26 Martie în istoria românilor

26 - Junimea-1

Foto: Junimea


1786 – A început domnia lui Nicolae Mavrogheni în Țara Românească

26 Martie – Nicolae Mavrogheni (1735 – 30 septembrie 1790) a fost un domnitor fanariot din Țara Românească, în perioada 26 martie/6 aprilie 1786 – septembrie 1790. Originar din insula Paros, Mavrogheni a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan pașa, comandantul flotei otomane, al cărei dragoman a fost. Numirea sa n-a fost deloc bine văzută nici de boieri, nici de norod; de aici un șir întreg de pamflete, piese de teatru sau versuri menite a ridiculiza politica și măsurile acestuia. A aplicat o politică fiscală cu contribuții grele pentru stapânii de moșii laici și ecleziastici, menajând în același timp țărănimea, meșteșugarii și mica boierime. A contribuit la dezvoltarea alimentării cu apă printr-un sistem de conducte. A construit o biserică la capătul Podului Mogoșoaiei, care a dăinuit până astăzi. A rămas în istoria Bucureștiului prin excentricitatea de a polei coarnele cerbilor de la trăsură cu aur. A avut un sfârșit tragic, fiind spânzurat sau decapitat din ordinul lui Hassan Pașa pentru insubordonarea față de Imperiul Otoman, în urma unor intrigi ale marelui vizir

1855 – Pentru prima dată într-un forum european, s-a discutat unirea Moldovei cu Muntenia

La Conferința de la Viena (14/26 martie), delegatul Franței, baronul Bourqueney avea să aducă în discuție, printr-un memoriu, problema unirii Moldovei și Munteniei într-un singur stat, sub conducerea unui Prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, cu ereditatea succesiunii

1863 – A luat ființă Societatea Junimea

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Gheorghe Racoviță, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu. La 26 martie 1863, Titu Maiorescu îi scria surorii lui: „ […] Am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Iași: Rosetti, Carp, Pogor, acum și Negruzzi […]; alcătuim o societate bazată pe principii de încetățenit”. Junimea nu a luat naștere printr-un act formal și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite, n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice, un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Constituită de un grup de tineri reîntorși de la studii din străinătate, și-a început activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiștii, când vorbeau despre acest subiect, spuneau: „Originea Junimii se pierde în negura timpului”. O primă manifestare a societății a fost Cenaclul literar, al cărui președinte onorific a fost ales Vasile Alecsandri. Junimea a publicat, începând din 1867, revista Convorbiri literare, sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Această publicație se va bucura de cel mai înalt prestigiu în istoria literaturii române. Ea a impus, încă de la apariție, o direcție nouă, modernă, întregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice. Încă de la începuturile ei, mișcată de conștiința primelor nevoi ale culturii românești în acel moment, Junimea a abordat problema ortografiei românești, foarte acută în epoca trecerii de la întrebuințarea alfabetului chirilic la cel latin.

Casa Pogor – Sediul Junimii, al Revistei Convorbiri Literare – acum, Muzeul Literaturii Române Iași

1869 – S-a născut Gustav Kisch

Gustav Oswald Kisch; 26 martie 1869, Bistrița – 1 iunie 1938, Cluj

Teolog evanghelic sas, filolog, membru de onoare (din 1933) al Academiei Române. A studiat filologie și teologie la Cluj, Budapesta, Berlin, Tübingen, Leipzig și Zürich. A fost preocupat de locul de origine a sașilor, pe care a încercat să-l determine pe baza limbii vorbite de ei. În acest scop, în perioada 1888–1904 a călătorit de cinci ori în Luxemburg, fiind autorul teoriei identității graiului bistrițean cu cel luxemburghez și, deci, a emigrării sașilor din restrânsa regiune Mosela (Luxemburg) în Transilvania. A fost profesor la Gimnaziul Evanghelic C.A. din Bistrița, iar în perioada 1911–1920 preot paroh al Bisericii Evanghelice C.A. din Bistrița, șeful catedrei de limbă și literatură germană a Universității din Cluj și întemeietorul Școlii Germaniștilor Bistrițeni (Nösner Germanistenschule)

1894 – S-a născut Viorica Ursuleac

26 martie 1894, Cernăuți, Bucovina, Austro-Ungaria – 22 octombrie 1985, Ehrwald, Tirol

Soprană. După ce și-a terminat studiile la Viena, a debutat în 1922 pe scena operei din Zagreb în rolul Charlotte din Werther de Massenet. A apărut apoi la Volksoper din Viena, Opera din Frankfurt, Berlin Staatsoper, și Opera din München.

Deutsche Fotothek

S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt. A fost soprana favorită a lui Richard Strauss și a cântat în premierele a patru dintre operele sale: Arabella (1933), Friedenstag (1938), Capriccio (1942) și repetiția publică cu costume la Die Liebe der Danae. A cântat la Festivalul de la Salzburg, Covent Garden, Royal Opera, Teatro alla Scala. În America a cântat la Teatro Colón din Buenos Aires. În repertoriul ei s-au regăsit și Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Fidelio, Olandezul zburător, Simon Boccanegra, Bal mascat, Forța destinului, Don Carlos, Tosca, La fanciulla del West, Turandot, Der Rosenkavalier, Ariadne auf Naxos, Die ägyptische Helena, etc. Primadona a primit distincția austriacă Kammersängerin (1934) și distincția prusacă Kammersängerin (1935). A fost numită profesoară la Salzburg Mozarteum în 1964.

Vezi şi https://www.bunicutavirtuala.com/2021/03/26/viorica-ursuleac/

Richard Strauss – Arabella Mein Elemer! das hat so einen sonderbaren Klang • Live performance, 9 August 1942, Festpielhaus, Salzburg, Chor und Orchester der Wiener Staatsoper, Conductor Clemens Krauss

1895 – A apărut revista umoristică și satirică Moș Teacă

Cu subtitlul Jurnal țivil și cazon, editat de Anton Bacalbașa, creatorul personajului literar cu același nume, a apărut la București, cu întreruperi, între 26 martie 1895–18 martie 1901

1907 – Răscoala țărănească din 1907

Din corespondența telegrafică a zilei de 13/26 martie 1907:

Comandantul companiei de jandarmi din Turnu-Severin, căpitanul Hergot, raporta telegrafic Inspectoratului General al Jandarmeriei din București următoarele: „Răzvratirile au început în județ, s-au distrus astă noapte și incendiat proprietăți. Am plecat la fața locului

Un pichet de avertizare al armatei lângă Brăila

Dirigintele Poștei din Râmnicu Sărat, Medreanu, a telegrafiat directorului general al Telegrafelor și Poștelor din București: „Mai multe posturi comunale telefonice sunt închise, secretarii comunali fugiți, personalul de linii trimis în unele părți, pus pe goană și amenințat cu moartea. Cităm întreruperile Popești, Urechești, Cioraești, Obilești, Romniceni, Bolau, Bălăceanu, Galbenu, Slobozia-Galbenu, Jirlău, Nisipurile, Niculești, unde revoltații au sustras și arhiva; în comunele Slobozia, Mihălceni, Pardoși și Chiojdeni devastările continuă, manipulantul Oficiului Dimitrești arată că sunt amenințate cu prădarea și incendierea atât oficiul cât și fabrica de cherestea Iremur

1913 – A încetat din viață Panait Cerna (Panait Stanciof; 25 septembrie 1881, Cerna, Tulcea – 26 martie 1913, Leipzig)

Poet intimist, romantic minor sau tradiționalist

1918 – Deplasarea lui Alexandru Marghiloman la Chișinău

La începutul lunii martie 1918, o delegație a Sfatului Țării, compusă din Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu – președintele Consiliului de Miniștri a venit la Iași, având o discuție cu noul prim-ministru, Alexandru Marghiloman. În întrevederea cu delegația de la Chișinău, Marghiloman le-a cerut reprezentanților Sfatului Țării să se pronunțe asupra unirii. În 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți reprezentanți ai guvernului român, pentru a participa la ședința din 27 martie/9 aprilie a Sfatului Țării. A fost primit cu onoruri de autorități

1921 – S-a născut Olah Tibor

26 martie 1921, Năsăud – 30 aprilie 1996, Târgu Mureș

Publicist, critic de teatru, traducător și cadru didactic universitar, membru al Asociației Ziariștilor Mureșeni. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, Secția Filologică, specialitatea maghiară-italiană-franceză la Universitatea „Regele Ferdinand” din Cluj (1939–1942), a continuat studiile la Universitatea din Bologna, unde a obținut și doctoratul în Limba și literatura italiană (1943). A urmat o activitate didactică, publicistică și cultural-științifică la Cluj și București, apoi la Tg. Mureș, unde, din 1945, a fost profesor la Colegiul Reformat, profesor la Institutul Pedagogic de 3 ani și la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István”. A colaborat cu critică, eseuri, studii la reviste literar-artistice și sociale: săptămânalul Uniunii Scriitorilor din România Útunk (Drumurile noastre) și Igazság (Adevărul) de la Cluj, ÚjÉlet (Viața nouă) și A Hét (Săptămâna) din București, revista lunară a Uniunii Scriitorilor din România IgazSzó (Cuvântul adevărat), aici fiind și redactor, VörösZászló (Steagul roșu) și Népújság (Jurnalul popular), toate trei din Tg. Mureș. A tradus numeroase opere ale scriitorilor români în maghiară și franceză și a tradus în română din literatura franceză, italiană, etc.

1923 – Parlamentul României a votat Constituția României Mari

Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii parlamentare și votat de Adunarea Constituantă în 26 martie; în ședința din 27 martie, a fost votat și de Senat. După adoptarea în Parlament, a fost sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I la 28 martie și publicată în Monitorul Oficial la 29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare

1923 – S-a născut Valentin Lipatti

26 martie 1923, București – 25 martie 1999, București

Cărturar de elită, diplomat, traducător, fratele mai mic al lui Dinu Lipatti.

Valenti Lipatti, Anna Lipatti și Dinu Lipatti, București, 1942 – Studioul Fotografic Guggenberger

Descendent al unei familii cu stare, și-a făcut studiile la Paris și București și, după o carieră didactică universitară și una scriitoricească, ambele prodigioase, în 1964 a intrat în diplomație, în timpul regimului comunist. El părăsise condiția boierească a familiei sale, conacul, moșia și casa de târgoveți din București pentru a trai într-un univers paralel cu al familiei rămase în Elveția. Pentru mulți, a fost o alegere ciudată. Odată intrat în diplomație, lui Valentin nu-i mai trebuia decât o simplă ocazie pentru a-și valorifica talentul înnăscut de negociator. Și-a legat numele de Conferința de la Helsinki pentru securitate și cooperare în Europa, fiind reprezentant permanent, din partea României, la UNESCO. Lângă Titulescu, cel care a dominat Societatea Națiunilor prin impunerea forței dreptului, alături de Gafencu, cel care l-a înfruntat pe Molotov la Kremlin, Valentin Lipatti este românul care a contribuit esențial la impunerea principiilor de cooperare între statele europene în condițiile Războiului Rece. „Când vorbește Lipatti, delegații ascultă“ scria în Time Marsh Clark

1925 – S-a constituit Asociația Prietenii Radiofoniei

Începuturile radiofoniei în România se menționează în anul 1905, odată cu instalarea primului post radiotelegrafic la Constanța de către Servicul Maritim Român. În 1914, a fost pus în funcțiune, în Turnul lui Țepeș de la Filaret, primul post radiotelegrafic cu ajutorul căruia s-au putut realiza legături cu străinătatea (Atena, Roma, Paris) de către inginerul Emil Giurgea și prof. ing. Nicolae Vasilescu-Karpen, care a construit la Băneasa o stație de telefonie fără fir (TFF). Din inițiativa Societății Române de Fizică, s-a constituit Asociația Prietenii Radiofoniei, care își propunea, între altele, organizarea de cursuri de radioamatori, editarea unei reviste de specialitate și înființarea unui post național de emisie care să transmită în toate colțurile țării „muzica, cugetul și cuvântul românesc”. Își avea sediul în incinta Institutului Electrotehnic Universitar. Președinte al asociației era prof. dr. Dragomir Hurmuzescu iar printre colaboratorii săi se regăsesc dr. ing. Emil Petrașcu, matematicianul Octav Onicescu, Victor Slăvescu, Cristian Musceleanu. În cadrul asociației, „se țineau săptămânal conferințe cu caracter radiofonic și în provincie se făcea cât mai multă propagandă, pentru înființarea de filiale ale asociației”, după cum scria Emil Petrașcu în articolul Începuturile radiofoniei românești

1926 – Tratatul de garanție româno-polon

Cercurile politico-militare de la Varșovia și București au urmărit extinderea erga omnes a Tratatului de alianță româno–polonă din 1921, fiind semnată o nouă convenție care stipula la articolul 1 că „România și Polonia se angajează să respecte reciproc și să mențină împotriva oricărei agresiuni externe integritatea lor teritorială și independența politică prezentă”. Articolul 5 al convenției militare stabilea ca minimum de forțe de acțiune, atât pentru România cât și pentru Polonia, câte 7 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie și forțele de aviație corespunzătoare. Conform prevederilor aranjamentelor politico-militare, anual, delegații militare româno-polone s-au întrunit, pe rând, la București sau Varșovia, stabilindu-se forțele materiale și umane pe care urma să le pună la dispoziție fiecare stat, în caz de conflict

1926 – S-a constituit Federația Română de Box

Primele mărturii despre o activitate pugilistică organizată datează din 1905, iar prima organizație care a diriguit acest sport a luat ființă pe 21 iunie 1912, sub denumirea de Comisia centrală de box din cadrul Federației Societăților Sportive din România. Boxul profesionist a înființat în anul 1925 Federațiunea profesionistă de box, dar ea va fi oficializată numai la 26 martie 1926, sub denumirea de Federația Română de box–profesionist, sub președinția lui Nicolae Niculescu-Ianca. În același an, a fost confirmată și afilierea la International Boxing Union (IBU) și la Asociația Europeană de Box Profesionist (APPE)

1927 – S-a născut Eugenia Cernea

26 martie 1927, București

Etnomuzicolog. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1947–1950), perfecționându-se la Conservatorul „N.A. Rimski-Korsakov” din Leningrad (1950–1955). A fost dirijoare de coruri de amatori în București, asistentă, cercetător științific și cercetător științific principal la Institutul de etnologie și dialectologie din București, inspector în Ministerul Culturii, redactor la Revista de folclor. A scris studii, articole și recenzii în Muzica, Studii de muzicologie, Revista de folclor, Cântarea României, Anuarul Institutului de cercetări etnologice și dialectologice, Munca, Dobrogea nouă (Constanța), etc. A susținut emisiuni radiofonice, comunicări științifice în țară și peste hotare (URSS și Ungaria). Din lucările sale: Cântece și strigături populare noi, Folclor muzical din Sălaj, Melodii de joc din Dobrogea, Culegere de cântece revoluționare

1931 – S-a născut Mircea Ivănescu

26 martie 1931, București – 21 iulie 2011, Sibiu

Scriitor, poet, eseist și traducător. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția Franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista Lumea, la Editura pentru Literatură Universală și la revista Transilvania din Sibiu. A debutat în 1968 cu un volum de Versuri, urmat de multe alte volume de poezii, a scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia fiind o anagramă a cuvintelor poet și poem. A tradus din James Joyce, William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder, F. Scott Fitzgerald și o serie de povestiri, jurnale și corespondență ale lui Franz Kafka, dar și din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T.S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite

1931 – S-a născut George Cornea

Mircea George Cornea; 26 martie 1931, București – 14 aprilie 2017, București

Operator de film, scenarist și regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1955. A lucrat o perioadă la departamentul imagine, la studiourile cinematografice Buftea. Între 1957–1975 a fost operator de filmare la zeci de producții romanești. A avut o bogată activitate didactică și universitară la Academia de Arte Luceafarul, Universitatea Hyperion, secția de Fotografie, imagine de televiziune și film. A obținut mai multe premii: premii UNIATEC pentru imagine la Barcelona, pentru Dragoste la zero grade; la Milano pentru Neamul Șoimăreștilor și la Moscova pentru Mihai Viteazul. A obținut două premii ACIN: Premiul pentru imagine (1971), pentru filmele Mihai Viteazul și Asediul și o Diplomă de onoare (1987) pentru filmul Vulcanul stins, precum și Portocala de argint pentru regia filmului Patima

Vulcanul stins (1986)

1932 – S-a născut Ion Nicodim

26 martie 1932, Constanța – 15 martie 2007, Paris, Franța

Pictor, sculptor și decorator. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Artă monumentală, în 1956. În primii ani după studenție, a realizat opere monumentale, tapiserii, mozaicuri, ceramici, consacrându-se îndeosebi picturii. S-a instalat la Roma, în 1965, studiind la Accademia di Romania, unde i s-au deschis noi orizonturi. Prima sa expoziție personală, la galeria Il Bilico, l-a așezat alături de artiști deja renumiți, ca Sam Francis, Jean Fautrier, Julius Bissier și Joan Miró. În 1968, crezând în scurta tentativă de deschidere spre Occident a regimului comunist, artistul a revenit în țară. Speranța a fost însă înșelătoare, întrucât țara a fost din nou izolată de lumea artistică internațională. Deși autoritățile i-au recunoscut talentul, tapiseria sa Cântare omului fiind oferită de guvernul român, în 1970, sediului ONU de la New York, acestea n-au încetat să-i păcălească libertatea de creație și să-l priveze de orice deplasare în străinătate. Nu a reușit să treacă frontierele României decât în 1977, invitat fiind de Cité internationale des arts de Paris, pentru o ședere de mai mulți ani, și aceasta în pofida invitației făcute de ONU, în 1976, când l-a numit Planetary Citizen, alături de personalități din lumea întreagă: Martin Luther King, Darius Milhaud, Pablo Casals, Arthur Miller, Yehudi Menuhin, Leopold Stokowski, Abatele Pierre, etc. S-a remarcat prin peisaje: Punct pescăresc, Lacul, portrete, lucrări decorative în mozaic: Școala și tapiserii: Cântare omului, Ziua și noaptea. A pictat, în întregime, o biserică din Slobozia. A ilustrat o carte cu texte de Emil Cioran. După căderea regimului lui Ceaușescu, a realizat o lucrare monumentală din bronz, cu o intensă putere dramatică, dedicată Victimelor anonime, care a fost instalată în Piața Revoluției din București, chiar la începutul anilor 1990. Biografie ilustrată

1936 – S-a născut Mihai Păstrăguș

26 martie 1936, Buhalnița, Iași

Estetician, eseist, critic de artă, profesor universitar de filosofie și estetică la Universitatea Tehnică din Iași. A urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1961–1966). A devenit Doctor în Filosofie – specialitatea Axiologie, în 1979 la Universitatea București. A debutat în Cronica (1967). A colaborat la: Cronica, Ateneu, Filosofska Istrazivanja, Noi Tracii, etc. Este membru al Asociației Internaționale de Estetică. A participat la numeroase congrese internaționale, la Michigan (USA), Darmstadt (Germania), Dubrovnik (Jugoslavia), Kracow (Polonia). Scrieri: Estetica în Amfiteatru, Aesthetics & Axiology, Epoci, curente și personalități în istoria filosofiei europene

1937 – S-a născut Cristian Țopescu

26 martie 1937, București, România – 15 mai 2018, București

Comentator sportiv și politician. A fost licențiat al Institutului de Educație Fizică și Sport (1970). Între anii 1953–1964 a practicat hipismul la Clubul Sportiv Steaua București, obținând titlurile de campion național la sărituri peste obstacole (1960, 1962). În paralel cu viața sportivă, a făcut o pasiune pentru reportajul de radio și televiziune, fiind angajat pe postul de reporter sportiv la Televiziunea Română în 1964. A participat, din această postură, la nenumărate competiții sportive interne și internaționale, nu mai puțin de șase ediții ale Jocurilor Olimpice de vară, patru Olimpiade de iarnă, având peste 5.000 de transmisiuni în direct de la diferite competiții sportive. A fost redactor-șef al Redacției Sport a TVR, iar între anii 1997–1999 a deținut chiar funcția de director general adjunct al TVR, a fost director al cotidianului Prosport, reporter sportiv la Radio Europa FM, comentator sportiv la postul Eurosport. A scris și publicat: Fair Play, Steaua, performanță și prestigiu, ambele în colaborare

1946 – A încetat din viață Alexandru Zirra (14 iulie 1883, Roman – 26 martie 1946, Sibiu)

Compozitor și profesor; director la Conservatorul din Iași și la Institutul de Muzică și Teatru din Cernăuți

1946 – A încetat din viață Arthur Verona (Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona; 24 august/5 septembrie 1867, Brăila, România – 26 martie 1946, București)

Pictor, membru fondator al Societății Tinerimea Artistică, societate care a avut inițiativa participării artiștilor români la expoziții internaționale

1949 – S-a născut Margareta, Principesă a României

26 martie 1949, Lausanne, Elveția

Prima fiică a regelui Mihai al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma. Născută în exil, după abdicarea forțată a tatălui ei, și-a petrecut prima parte a vieții în Marea Britanie și în Elveția. La fel ca și cele patru surori mai mici ale sale, Margareta a fost botezată creștin-ortodoxă. După absolvirea Universității din Edinburgh, unde a obținut, în 1974, licența (M.A.) în Sociologie, Știinte Politice și Drept Public Internațional, a lucrat într-un număr de universități britanice, specializându-se în sociologie medicală și politici de sănătate publică, ulterior participând într-un program de cercetare coordonat de Organizația Mondială a Sănătății. A profesat în cadrul mai multor organisme ale ONU. Ulterior a renunțat la această carieră pentru a se dedica activității caritabile în România, unde a putut intra imediat după Revoluția Română din 1989 (în comparație cu tatăl ei, care a întâmpinat greutăți din partea autorităților până în 1997). S-a căsătorit în 1996 la Lausanne cu Radu Duda. În 2017, după moartea tatălui său, a preluat conducerea Casei regale a României și este pretendentă la tronul desființat al României, cu titlul de Custodele Coroanei Române și calificativul de Majestate

1951 – S-a născut Costică Ștefănescu

26 martie 1951, București – 20 august 2013, București

Jucător de fotbal, care a evoluat pe postul de fundaș central la Steaua București, Universitatea Craiova, FC Brașov și pentru echipa națională de fotbal a României. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga activitate. După retragere a început o carieră bogată de antrenorat

1957 – S-a născut Irina-Margareta Nistor

26 martie 1957, București

Critic de film. A absolvit în 1980, Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Franceză-Engleză, cu lucrarea de diplomă Cocteau și Poezia cinematografică. A lucrat ca redactor și apoi ca realizator la Televiziune, unde a subtitrat peste 500 de pelicule, programe și piese de teatru și a realizat emisiunile: Video-Ghid, Serialul Serialelor, Ecranul, Spot cinematografic și Cine-lexicon. A filmat, la fața locului, festivalurile de la Karlovy-Vary, Reims, Stockholm și Montreux. În paralel a dublat, pe video-casete, peste 5.000 de filme din engleză, franceză, italiană și spaniolă. A fost vreme de 3 ani director de programe la postul american prin cablu RomSat. Este decorată cu Medalia Carol I

Chuck Norris vs. Communism (2015)

1958 – A încetat din viață Alexandru Ciura (15 noiembrie 1876, Abrud, comitatul Alba de Jos – 26 martie 1936, Cluj)

Preot, prozator și publicist; unul dintre întemeietorii și primii redactori ai revistei Luceafărul de la Budapesta; delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

1958 – A încetat din viață Florian Ștefănescu-Goangă (5 aprilie 1881, Curtea de Argeș – 26 martie 1958, București)

Psiholog, profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române

1965 – S-a născut Violeta Beclea-Szekely

26 martie 1965, Dolheștii Mari, Suceava

Atletă de talie mondială, în prezent retrasă din activitatea sportivă de performanță, medaliată cu argint în proba de 1.500 m la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000, campioană europeană de sală și de două ori medaliată cu bronz în aceeași competiție și de asemenea este de cinci ori vicecampioană mondială. A alergat în probele de 800 m, 1.500 m, 3.000 m dar și cros, probă la care este campioană balcanică

1971 – S-a născut Liviu Ciobotariu

26 martie 1971, Giurgiu

Fost fotbalist și antrenor. În cariera de fotbalist a jucat în postul de fundaș central pentru mai multe cluburi și pentru echipa națională de fotbal a României, reprezentându-și țara la Campionatul Mondial de Fotbal 1998. A debutat ca antrenor principal în 2006, la Progresul București, apoi a semnat cu CS Otopeni, Pandurii Târgu Jiu, Dinamo București. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la campionatele europene și mondiale din perioada 1990–2000, dar și pentru întreaga activitate

1974 – S-a născut Irina Spîrlea

26 martie 1974, București

Fostă jucătoare de tenis. În anul 1990 a trecut la profesionism, câștigând patru turnee de single și șase de dublu. La 13 octombrie 1997 a atins punctul de vârf al carierei sportive, ajungând pe locul 7 în clasamentul WTA. În 1996, a devenit prima jucătoare din istoria tenisului care a fost descalificată pentru că a înjurat arbitrii. S-a retras din activitatea competițională după ediția din anul 2000 a turneului de Mare Slam de la Wimbledon

1977 – A încetat din viață Justinian Marina (Ioan; 22 februarie 1901, Suiești, Vâlcea – 26 martie 1977, București)

Al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948–1977); a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste

1978 – S-a născut Uzzi

Adrian Alin Demeter; 26 martie 1978, București

Hip-hop-er. Și-a început cariera de MC prin anii ’92–’93 în trupa Demonii, una dintre puținele trupe care cântau gangsta rap în limba română la acea vreme. A părăsit mai târziu trupa pentru a se alătura în 1994 lui Caddy și Tataee, formând București UnderGround Mafia (BUG Mafia)

Uzzi – Best solo Mix

1987 – A încetat din viață Henrieta Delavrancea-Gibory (19 octombrie 1897, București – 26 martie 1987, București)

Una dintre primele arhitecte din București; fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea; a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă românească

1990 – A luat ființă Serviciul Român de Informații (SRI)

Unul dintre serviciile secrete române, alături de Serviciul de Informații Externe. Este o autoritate care se ocupă cu culegerea și valorificarea informațiilor exclusiv pe teritoriul României

1991 – A încetat din viață Ștefan Bălan (1 ianuarie 1913, Brăila – 26 martie 1991, București)

Inginer, profesor universitar; ministru al Învățământului și Culturii, al Construcțiilor; membru titular al Academiei Române

1999 – A încetat din viață Dorin Teodorescu (15 iulie 1943, Timișoara – 26 martie 1999, București)

Tenor; profesor de canto al Universității de Muzică din București; director al Teatrului de Operetă din București

 2002 – Întâlnirea Primăvara noilor aliați de la București

Au participat premierii celor 10 țări care aspirau la obținerea statutului de membru NATO și au reafirmat solidaritatea țărilor candidate la aderare

2002 – A încetat din viață Dumitru Corbea (Dumitru Cobzaru; 6 septembrie 1910, Sârbi–Vlăsinești, Dorohoi/Botoșani – 26 martie 2002)

Scriitor; membru PCR din ilegalitate; membru în comitetul de direcție al revistei Luceafărul

2003 – Ambasadorii statelor membre NATO au semnat Protocoalele de aderare la NATO pentru România

În cadrul unei ceremonii desfășurate la Bruxelles, cele șapte state invitate să adere la NATO au fost admise. După semnarea Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO, statele invitate au fost implicate treptat în activitățile Alianței, prin participarea, ca observatori, la lucrările majorității structurilor aliate

2007 – Prima ediție a Premiilor Gopo

A avut loc la Palatul Bragadiru din București prima Gală Gopo, dedicată industriei de film din România. Premiile cinematografice sunt oferite de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Anual, sunt recompensate cele mai importante realizări cinematografice naționale din cursul anului precedent. Numele festivalului este un omagiu la aniversarea celor 50 ani de la câștigarea premiului Palme d’Or pentru „Cel mai bun scurt metraj de animație” de către cineastul român Ion Popescu-Gopo. Filmul A fost sau n-a fost?, scenariu și regie Corneliu Porumboiu, a fost câșigătorul celor mai multe premii ale ediției

2011 – A încetat din viață Ioan Grigorescu (20 octombrie 1930, Ploiești – 26 martie 2011, Ploiești)

Prozator și publicist, scenarist; realizator de film documentar și de ficțiune; reporter; realizatorul uneia dintre cele mai longevive emisiuni de televiziune, Spectacolul lumii

2015 – A încetat din viață Vasas Ferenc (24 ianuarie 1942, Nicolești–Ulieș, Harghita– 26 martie 2015)

Jurnalist; profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității București; coautor al primului manual de jurnalism din România

2020 – A încetat din viață Constantin Drăgănescu (27 septembrie 1936, Constanța – 26 martie 2020, Copăcelu–Râmnicu Vâlcea)

Actor de teatru și film; a jucat 30 de ani pe scena Teatrului „Bulandra”

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

2 comentarii la „26 Martie în istoria românilor

  1. Pingback: 26 martie în istoria românilor | RoEvanghelica

  2. Pingback: Viorica Ursuleac

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: