Istoria României România frumoasă Today's Memory

11 Aprilie în istoria românilor

Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David

Foto: Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David


1241 – Marea invazie tătară – Orașul Sibiu a fost cucerit de tătari

Marea invazie tătară din anul 1241 a fost un atac foarte puternic al mongolilor, asupra Europei, incluzând teritoriul actual al României. A cuprins o forță de cca 200.000 combatanți, specializați în lupta de pe cal, excelând în calitate de arcași călare. Fiind trupe de cavalerie ușoară, puteau acoperi distanțe foarte mari în timp scurt. Invazia a luat pe nepregătite statele din Europa, rezultând distrugeri foarte mari, atât materiale, cât și ca pierderi umane. Oraşul Sibiu a fost cucerit de tătari (1241)Au atacat Europa pe mai multe coloane, trecând și peste teritoriul ocupat de Moldova, Transilvania și Muntenia. Primul corp de armată mongolă a atacat Polonia, al doilea, Ungaria, pornind din Halici, iar al treilea, condus de Kadan, nordul Moldovei. A distrus nordul Moldovei, a trecut în Transilvania, jefuind tot ce i-a ieșit în cale. Au fost distruse Rodna, Dej, Cluj (Mănăștur) și Oradea. De aici, oastea tătară a înaintat spre Ungaria. Marile distrugeri provocate de tătari în Transilvania sunt relatate în Carmen miserabile, operă a călugărului Rogerius din Oradea. Un alt corp de oaste mongol a atacat prin Moldova de la nord la sud, a distrus episcopia cumanilor, după care a trecut în Transilvania, nimicind localitățile din sudul acesteia. La 31 martie 1241 a căzut Brașovul, în aceeași zi în care corpul mongol de la nord cucerea Rodna. La 11 aprilie 1241 a fost atacat și cucerit Sibiul. Au căzut, rând pe rând, în mâna mongolilor Sebeșul, Alba Iulia, Orăștie și Aradul. De aici o parte dintre mongoli au plecat mai departe spre Ungaria, iar o parte au trecut în Muntenia

1680 – A apărut la Iași Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David

Cu text slavo-român, tradusă de Dosoftei, mitropolitul Moldovei, susținut de Duca-Vodă, cunoscută și sub denumirea de Psaltirea slavo-română

1744 – A încetat din viață Antioh Dimitrievici Cantemir (Антиох Дмитриевич Кантемир; 10 septembrie 1709, Constantinopol – 31 martie/11 aprilie 1744, Paris)

Fiul lui Dimitrie Cantemir; poet de limba rusă; scriitor iluminist; diplomat rus, inițiator al clasicismului în literatura rusă

1834 – S-a reprezentat la Iași Cantata pastorală sau serbarea păstorilor moldoveni de Gheorghe Asachi

Gheorghe Asachi (1834)Sub conducerea lui Gheorghe Asachi a fost organizată o reprezentație festivă în baza lucrării sale, Cantata pastorală sau serbarea păstorilor moldoveni, o poveste alegorică despre lupta moldovenilor pentru libertate și independență. Muzica pentru spectacol a fost scrisă de Elena Asachi, soția scriitorului. Actorul Matei Millo a interpretat în amintitul spectacol cel dintâi rol din cariera sa

1842 – A încetat din viață Kőrösi Csoma Sándor (Alexander Csoma de Kőrös; 27 martie 1784, Chiuruș, Comitatul Trei Scaune/Covasna – 11 aprilie 1842, Darjeeling, India)

Explorator și filolog secui din Transilvania; cunoscut ca autor al primului dicționar tibetan-englez

1854 – S-a născut Ioan Nenițescu

Ioan Vasiliu; 11 aprilie 1854, Galați – 23 februarie 1901, Buzău

Dramaturg, monograf, poet, prozator și scriitor, membru corespondent (din 1896) al Academiei Române. S-a înscris „ca audient“ la Facultatea de Litere din Iași, frecventând totodată și ședințele Societății literare Junimea (1875). Atunci a scris primele sale versuri, dedicate lui Vasile Alecsandri, mentorul său literar. Ioan S. Nenițescu (1854-1901)S-a înrolat voluntar în Armata Română, în Războiul de independență al României, luând parte la asediul redutelor Grivița 1 și Grivița 2 și fiind rănit. A fost decorat cu distincțiile Steaua României și Virtutea Militară. Poeziile din timpul razboiului, descriu fapte eroice ale tuturor militarilor români: Înalță-te, Invocare, Plugar român. După război, a urmat Facultatea de filozofie și arte din Berlin, studiind etnografia, istoria folclorului european, filosofia, estetica, mitologia antică și pedagogia. A susținut lucrarea de doctorat la Leipzig, în 1886 cu teza Die Affectenlehre Spinozaas. A fost editor al revistei economice, literare, politice și stiintifice, Țara nouă. A predat filosofie și pedagogie la Școala Normală de Institutori din București (1887), a fost revizor scolar, deputat, prefect de Constanța, inspector scolar al Bucurestiului. A colaborat la Albina, Amicul copiilor, Convorbiri literare, Lupta, Revista nouă, Șezătoarea și Ziarul presei

1858 – S-a născut Barbu Ștefănescu Delavrancea

11 aprilie 1858, București – 29 aprilie 1918, Iași

Scriitor, orator și avocat, membru titular (din 1912) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Drept din București (1877–1882), absolvind cu teza de licență Pedeapsa, natura și însușirile ei. Și-a completat studiile juridice la Paris (1882–1884). A debutat cu versuri în România liberă în 1878, în același an publicând primul său volum, placheta de poezii Poiana lungă. Amintiri. Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1918)Ca prozator, a debutat cu nuvela Sultănica (România liberă, 1883). Activitatea sa publicistică a constat în colaborarea cu ziarele România Liberă și Epoca (din 1884), al căror redactor a fost; a condus, pentru o scurtă perioadă, Lupta Literară, a fost redactor la revista lui B.P. Hasdeu, Revista Nouă și colaborator la Democrația și Voința națională; din 1893 a început colaborarea cu Literatura și știința lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Alte publicații la care a colaborat de-a lungul timpului au fost: Revista Literară, Familia, Românul. A publicat, pe rând, Șuier, Fanta-Cella, Iancu Moroi, Răzmirița, Palatul de cleștar și Odinioară, culminând cu Trubadurul și Hagi-Tudose (1887). Este cunoscut publicului larg mai ales pentru trilogia sa istorică: Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910). A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Ca politician, a deținut mai multe demnități: primar al Bucureștilor (1899), ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Industriei și Comerțului, deputat. Unul dintre cei mai mari oratori români, pe lângă colosala-i operă, nu atât cantitativ, cât prin frumusețea și stilul ei, a fost și un mare patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat: „Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea […]. Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării

Hagi Tudose Spectacol TVR

1864 – Prima lege de organizare judecătorească din istoria României

Primul act normativ care a statornicit înființarea Curții de apel București, chiar sub această denumire, a fost Legea din 11 aprilie 1864, publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române” nr. 88 din 16/28 aprilie 1864

1871 – S-a născut Theodor Pallady

11 aprilie 1871, Iași – 16 august 1956, București

Pictor, membru post-mortem (din 2012) al Academiei Române. A copilărit atât la Perieni, Tutova, unde părinții săi aveau o moșie, cât și la Iași. La dorința părinților, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, pe care a abandonat-o, a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887–1889), luând în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i talentul, l-a sfătuit să plece la Paris. Theodor Pallady Autoportret (1871-1956)A lucrat în atelierul lui Jean Arman și s-a înscris la Académie des Beaux-Arts. În 1892 a lucrat în atelierul lui Gustave Moreau, fiind coleg cu Henri Matisse (cu care leagă o strânsă prietenie), Georges Rouault și Albert Marquet. A frecventat apoi clasa lui Puvis de Chavannes, de la care și-a însușit mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 s-a întors în țară și a expus la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale. A deschis mai multe expoziții personale, până în anul 1940 la Paris, a expus la Bienala din Veneția (1924, 1940 și 1942). Cu o formație complexă, Pallady și-a găsit drumul propriu. Theodor Pallady rămâne fără îndoială unul din cei mai prestigioși artiști moderni, păstrându-și întreagă ambiția de a fi un pictor „din toate timpurile”. La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziția retrospectivă „Theodor Pallady“. Biografie ilustrată

1877 – Țarul Alexandru II-lea a ajuns la Chișinău și trupele țariste au trecut frontiera României

La 11 aprilie 1877, venind cu trenul dinspre Tighina, gubernia Basarabia, țarul Alexandru II-lea a sosit la Chișinău, unde a ieșit pentru cîteva clipe pe peronul gării, apoi și-a continuat calea spre Ungheni, unde Armata rusă a început traversarea Prutului, îndreptându-se spre frontul din Balcani. Traversarea s-a făcut pe la nou construitul pod Eiffel, în noaptea de 11–12 aprilie, fără a fi fost prevenite autoritățile române. Această deplasare a împăratului rus marca începutul războiului ruso-turc din 1877–1878. Țarul Alexandru al II-lea la Chișinău (1877)La orele 11 seara, Țarul Alexandru II-lea a revenit la Chișinău. Chiar dacă era miezul nopții, în timpul traversării sale de la gară spre reședința guvernatorului orașul a fost iluminat, iar toate bisericile au tras clopotele. Alaiul imperial a mers pe artera principală a orașului, bulevardul Moscovei, care, după această vizită, a fost rebotezat în Alexandrovskaya.

Ulterior, Armata română a asigurat apărarea liniei Dunării pe un front de 650 km, până la sosirea trupelor țariste

1897 – S-a născut Gheorghe Zane

11 aprilie 1897, Galați – 22 mai 1978, București

Economist, istoric al gândirii economice românești, membru al Academiei Române (din 1974). A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind licențiat în drept și științe economice în 1919. Și-a susținut în anul 1923 teza de doctorat în Științe economice la Universitatea din București. A fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Gheorghe Zane (1897-1978)Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, începând din 1921, să predea cursul de economie politică la Facultatea de Agronomie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. A fost conferențiar de Economie politică la Facultatea de Științe a Universității din Iași, profesor de Istoria doctrinelor economice la Facultatea de Drept din Iași, profesor de Economie politică și finanțe la aceeași facultate, pe care a condus-o până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (1945). S-a transferat ca profesor de Economie politică la Institutul Politehnic din București, a fost apoi cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei Române și la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române. A publicat lucrări în domeniul istoriei economice și sociale, istoriei gândirii economice, economiei politice, finanțelor publice ș.a. În cercetarea științifică a folosit cu preferință metoda istorică. Din scrierile sale: Introducere în studiul problemei valorii, Probleme monetare din trecutul economiei noastre naționale, Economia de schimb în Principatele Române, Politica economică a Principatelor în epoca Unirii și capitalul străin

1898 – S-a născut Mircea Ștefănescu

11 aprilie 1898, București – 23 octombrie 1982, București

Prozator, traducător, dramaturg și cronicar dramatic. A urmat, o vreme, studii juridice, la care a renunțat pentru a se putea dedica teatrului și ziaristicii. Mircea Ștefănescu (1898-1982)A debutat cu proză în 1920, în revista Cuvântul liber. Prima piesă de teatru, Roba albă, scrisă în colaborare cu cronicarul teatral I. Lăzăroneanu, a fost jucată în 1924 la Brăila. A colaborat cu revistele vremii, ca Epoca, Vremea, Îndreptarea, Curentul etc. Din scrierile sale: Comedia zorilor, Acolo, departe, Casa cu două fete, Secătura mahalalei, Matei Millo (Căruța cu paiațe), Micul Infern, Amintirile unui dramaturg. A fost distins cu Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei (1949), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978)

Mircea Ștefănescu – Micul Infern Teatru TV

1899 – A încetat din viață Lascăr Catargiu (1 noiembrie 1823, Iași – 11 aprilie 1899, București)

Om politic conservator; prim-ministru al Principatelor Unite și al Regatului României pentru patru mandate

1901 – Statul român a cedat Bibiliotecii Academiei Române colecțiile Bibliotecii centrale din București

Pe data de 11 aprilie 1901, printr-o lege promulgată prin decretul nr. 1823/1901 Statul a cedat Academiei Române toate colecțiile Bibliotecii Centrale din București, Biblioteca Academiei devenind bibliotecă publică și națională

1901 – S-a născut Theodor Rogalski

11 aprilie 1901, București – 2 februarie 1954, Zurich

Compozitor, dirijor, orchestrator, pianist și profesor, un nume de referință pentru evoluția culturii muzicale românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. După studii la București cu Alfonso Castaldi și Dimitrie Cuclin, a studiat la Conservatorul din Leipzig Theodor Rogalski (1901-1954)(1920–1923) și la Schola Cantorum din Paris (1923–1926), cu Vincent d’Indy și Maurice Ravel. S-a afirmat din 1926 cu Premiul I la Concursul național de compoziție „George Enescu”, cu lucrarea Cvartet de coarde în fa major și s-a lansat în programele de concert ale Filarmonicii cu Două dansuri pentru suflători, pian și baterie (1927) și Două schițe simfonice (1930). Timp două decenii, 1930–1950, a lăsat compoziția în plan secundar, dedicându-se activității dirijorale și edificării unui ansamblu, Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române. A fost apoi prim-dirijor la Filarmonica „George Enescu”, în acești ultimi ani ai vieții deținând și postul de profesor de orchestrație la Conservatorul din București. A compus: Sonată pentru pian, Suită pentru pian, Parfum exotique pentru violoncel și pian, Baladă pe teme românești pentru vioară și pian, Trei piese pentru violoncel, Suită pentru oboi și pian, etc.

Theodor Rogalski – Three Rumanian Dances / Trei dansuri românești

1905 – Expediția Prințului Bibescu în Persia

Principele George Valentin Bibescu, având și sarcini diplomatice (fusese numit conducătorul delegației care urma să meargă la șahul Persiei), a întreprins, împreună cu soția sa Martha, Emanuel Bibescu, Leon Leonida, soții Mihail și Maria Ferekyde și scriitorul francez Claude Anet, o mare expediție cu automobilul în Persia, traversînd Rusia, Crimeea și Caucazul. Expediția Prințului Bibescu în Persia (1905)Cele trei automobile decapotabile au pornit în cursă de la Galați în aprilie și au ajuns la Ispahan, fosta capitală a Persiei în luna iunie. În cartea publicată de Anet, La Perse en automobile, expediția a fost prezentată ca fiind prima expediție automobilistică intercontinentală din lume. La întoarcere, Martha Bibescu a scris cartea Cele opt paradisuri, fiind impresionată de cele văzute în călătorie. Cartea, scrisă la doar 22 de ani a fost premiată de Academia Franceză și a propulsat-o pe prințesă în rândul celor mai apreciați scriitori ai vremii

1907 – S-a născut Nicolae I. Manolescu

11 aprilie 1907, Adjudul Vechi, Vrancea – 10 octombrie 1993, București

Inginer, specialist în transportul feroviar, fondatorul școlii românești de teoria mecanismelor și mașinilor, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat Școala Politehnică din Timișoara, obținând diploma de inginer electromecanic, cu Magna cum laudae în 1931. Nicolae I. Manolescu (1907-1993)Activitatea didactică a început-o încă din facultate, asistent al profesorului Victor Vâlcovici, la cursul de Mecanică teoretică la Politehnica din Timișoara. A lucrat la Serviciul tehnic CFR din Brăila, Atelierele CFR Brașov, Atelierele Port Constanța și Palas, Direcția Atelierelor CFR, Direcția Electrificării CFR, etc. Desi lucra în producție, a continuat activitatea didactică, fiind profesor de Matematică, Rezistența materialelor și Termotehnică la Școala Superioară de Ofițeri de Marină de la Constanța, conferențiar la Institutul de Căi Ferate București, din 1964 profesor la Catedra de Teoria mecanismelor și a mașinilor la Institutul Politehnic din București, Facultatea de Transporturi. Este considerat fondatorul școlii românești de Teoria mecanismelor și a mașinilor și „pilonul principal“ al Facultății de Transporturi, fiind decan peste 15 ani, în paralel a predat și la Institutul de Petrol și Gaze din București

1913 – S-a născut Sorin Ionescu

11 aprilie 1913, București – 1944

Pictor de peisaj, de război. A urmat Academia de Arhitectură (1931–1938). Pasiunea pentru pictură, moștenită pe linie maternă, mama sa fiind pictorița Constanța Eftimie Ionescu, s-a conturat prin apropierea de mediul artistic al Academiei libere de pictură condusă de Marius Bunescu, care avea sediul în aceeași curte. Sorin Ionescu (1913-1944)A debutat în 1932 la Salonul Oficial de Alb și Negru, cu un desen în tuș, Vedere din Pitești, o tehnică perfecționată de-a lungul anilor. Prima expoziție personală, din 1935, la Sala Dalles, i-a adus aprecierile lui Nicolae Tonitza: „Debut fericit. Culoare caldă și sensibilizată. Un nerv pensular care dă pânzelor d–sale un aer de frescheță și de zburdă angajată”. A fost distins cu Premiul Fundației Simu (Salonul Oficial, 1938), Premiul „Leon Gh. Palade” (Salonul Oficial, 1941). Între 1941–1944 a fost pictor de razboi. A avut numeroase expoziții personale la Sala Dalles, Căminul Artei, Ateneul Român, Magheru, Orizont, Ondine Roma, Geneva, Berna, Eforie, Amalfi Italia. Berna, Weissenbach Austria, etc. Biografie ilustrată

1919 – A fost creată Organizația Internațională a Muncii cu sediul la Geneva

În urma primului război mondial, prin Tratatul de pace de la Versailles, fostele state beligerante au hotărât crearea unor instituții specializate ce să se ocupe de problemele muncii și securității sociale. Așa s-a născut Organizația Internațională a Muncii, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, care se ocupă cu problemele legate de muncă la standarde internaționale de muncă. România a fost membru fondator, dar aplicarea principiilor acesteia a fost sistematic amânată. Primele măsuri legislative s-au luat în 1925, prin adoptarea Legii repausului duminical și în sărbătorile legale. Presiunile internaționale au silit România să adopte legi noi în favoarea muncitorilor, în 1928. Aceste legi vizau ocrotirea muncii minorilor și a femeilor, fixarea duratei zilei de lucru la 8 ore

1924 – Partidul Comunist din România a fost interzis formal

Guvernul liberal a adoptat ordonanța militară din 5 aprilie 1921, Partidul Comunist din România fiind scos în afara legii. Partidul era acuzat de „acțiuni anti-românești” după răscoala de la Tatarbunar a țăranilor basarabeni ale căror cereri iredentiste au fost susținute de Partidul Comunist. Ținând cont de linia antinațională a comuniștilor, partidul a rămas în ilegalitate până în 1944. Caracterul ilegal al activității partidului comunist a sporit dependența acestuia de Partidul Comunist Sovietic care, prin intermediul Cominternului, și-a arogat dreptul de a alege conducătorii partidului român și de a hotărî politica acestora

1924 – S-a născut Ion Grecea

11 aprilie 1924, Turnu-Severin – 6 aprilie 1999, București

Scriitor. A intrat în cadrele active ale armatei, apoi a absolvit Școala de Literatura și Critică Literară „Mihai Eminescu”. A absolvit în 1959 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, frecventând și Facultatea de Istorie. Ion Grecea (1924-1999)A început să scrie versuri și s-a făcute cunoscut prin reportaje. A publicat însemnări și proză scurtă în Cuvântul grănicerilor, unde a lucrat ulterior în redacție. Schițele și povestirile din perioada 1953–1954, apărute în Gazeta literară, au fost reunite în volumul Răzbunarea (1956), care marchează debutul său literar. A colaborat la: Gazeta literară, Iașul literar, Tribuna, Luceafărul, Tânărul scriitor, Viața militară, România literară, Pentru patrie, etc. Din romanele sale: Dom’ majur în alegeri, Bogăția unui sărac, Întoarcerea la viață, La cumpăna nopții, La Porțile Severinului, Moartea Lebedei, Necunoscuta, Fata morgana, Prizonier la nouă ani, Într-o singură oră, etc.

Fata morgana (1981)

1924 – S-a născut Gogu Viziru

Gheorghe Viziru; 11 aprilie 1924, Florești, Ilfov – 5 august 2003

Personalitate marcantă a tenisului românesc, campion național și membru al echipei naționale pentru Cupa Davis. A fost unul dintre cei trei frați cu rezultate remarcabile în tenis. Dumitru, Marin și Gogu au marcat tenisul românesc în anii ’40 și ’50. La 15 ani a fost campion național la juniori (jucând în finală chiar împotriva fratelui său geamăn, Marin), iar în anul 1947 a câștigat finala și la seniori, performanță pe care a repetat-o apoi de opt ori. Gogu Viziru (1924-2003)A jucat tenis cu Bâzu Cantacuzino, regele Mihai, Petru Groza, copiii lui Ceaușescu. În 1951 a câștigat, împreună cu fratele său geamăn, Marin, proba de dublu la Campionatele Mondiale Universitare. A făcut mai târziu echipă și cu Ion Țiriac. În 1961, s-a retras din tenisul profesionist și a fost ales secretar general al Federației Române de Tenis. A fost căpitanul nejucător al echipei de Cupa Davis a României, după care a urmat o carieră prolifică de antrenor. A fost cel care a lansat carierele lui Țiriac, Bosch, Năstase, Marcu, Haradau, Mârzea, Alexe, Mărmureanu. În perioada 1971–1974, a antrenat la Munchen, în Germania, apoi a revenit în țară, unde a ocupat postul de antrenor la clubul Steaua.

1924 – S-a născut Val. Panaitescu

Valeriu Stoleriu; 11 aprilie 1924, Iași

Critic și istoric literar, comparatist și eseist, profesor universitar. Este licențiat în filologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. După 1946 a fost bibliotecar, asistent universitar, secretar literar. Val Panaitescu (n. 1924)Începând din anul 1949 a ținut, cu intermitențe, cursuri de Literatură franceză și Poetică la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, a fost profesor de Literatură franceză contemporană la aceeași universitate. A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1972. A fost lector de Limba română la Sorbona (1974). Dintre volumele publicate: Satira lui Rabelais, Umorul lui Raymond Queneau, Humorul, Jean Paul, humorist și poetician. A coordonat volumele Direcții în critica și poetica franceză contemporană și Terminologie poetică și retorică. A tradus din limbile franceză și germană scrieri ale lui Raymond Queneau, J.W. Goethe, H.G. Gadamer

1929 – S-a născut Buju Ternovits

Alexander Ternovits; 11 aprilie 1929, Lugoj

Actor și scriitor. Fiind elev la Liceul Piarist din Timișoara, a făcut schi, înot, tenis, rugby și atletism, ajungând, de mai multe ori, campion național în proba de viteză. Numele german l-a împiedicat să facă o carieră sportivă la Dinamo. Buju Ternovits (n. 1939)A urmat Facultatea de Agronomie, devenind inginer viticol, iar în 1957 a dat (și a luat) concursul de actor al Teatrului German de Stat din Timișoara. A debutat în filmul Lada cu zestre, regizat de Francisc Munteanu. Angajat în compartimentul artistic la Teatrul Național din Timișoara din anul 1961, era în paralel actor invitat la Teatrul German de Stat, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” și la Opera Română din Timișoara, până în anul 1982. În anul 1987, a emigrat în Germania Federală, dar s-a întors la Timișoara după 1990. A scris romanele: Careul de ași, Încântătoarea viață a lui Buju Ternovits, actor și fantezist, Campionii

1930 – S-a născut Mihnea Moisescu

11 aprilie 1930

Scriitor. A publicat cărți de literatură științifico-fantastică: Copiii stelelor, Cosmonautul de piatră, Glasul din pulberea aurie, Întoarcere pe țărmul dispărut, Necunoscuta lume de lângă noi; cărți pentru copii și tineret: Ce-o sǎ spunǎ lumea?, Cic, inimă de Voinic, Sǎ ajungi om de omenie!, Poveste din cetatea lucrurilor neterminate, Copiii anilor de foc, etc.

1930 – A încetat din viață Aureliu Cornea (1897, Iași – 11 aprilie 1930)

Prozator autodidact; membru al Cenaclului Sburătorul

1932 – Premiera în România a filmului-scheci Visul lui Tănase

Coproducție româno-germană, realizată la Berlin. Regia: Bernd Aldor, Constantin Tănase; Scenariu: H.F. Kollner, Nicolae Kirițescu, Constantin Tănase; Actori principali: Constantin Tănase, Virginia Tănase, Bernd Aldor, Felix Bressart, Lydia Alexandra, Ludwig Trautma. S-au păstrat doar câteva secvențe din film. Premiera a avut loc la Cinematograful Regal din București

Fragment din filmul Visul lui Tanase (1932)

1936 – S-a nascut Aurel Buiciuc

11 aprilie 1936, Roma, Botoșani

Traducător și editor. A absolvit Institutul de Limbă și Literatură Rusă „Maxi Gorki” din București, specializarea Engleză–Spaniolă, în 1960 și cursuri de ziaristică la Academia „Ștefan Gheorghiu” (1973–1974). A fost redactor, șef de secție la sectorul Limbi slave al Editurii pentru Literatură Universală (ulterior Editura Univers), redactor la Editura Polirom, membru în colegiul de redacție al revistei Hyperion. A debutat literar în revista Viața literară (1964). A colaborat la Contemporanul, România literară, Ramuri, Orizont, Secolul 20, etc. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traduceri din literatura universală (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună traducere din literatura universală (2006). A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. A tradus din: Iuri Dombrovski, Serghei Mihalkov, Mikola Trublaini, Natalia Durova, V. Berestov, William Deihl, Andrei Bitov, F.M. Dostoievski, etc.

1936 – A încetat din viață Dimitrie Dinicu (13 iunie 1868, București – 11 aprilie 1936, București)

Violoncelist, dirijor și compozitor

1942 – S-a născut Virgil Mazilescu

11 aprilie 1942, Corabia, Olt – 10 august 1984, București

Eseist, poet și traducător, afiliat onirismului poetic. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 1959–1964. După terminarea studiilor a fost profesor Virgil Mazilescu (1942-1984)la Școala Generală din Greaca, Ilfov, apoi bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești, secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 și până la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista România literară. În 1966, a debutat cu versuri în suplimentul Povestea vorbii al revistei Ramuri din Craiova, pe atunci condus de Miron Radu Paraschivescu. A preferat să fie un poet calitativ și nu unul cantitativ, fiind înainte de toate un tehnician al discursului poetic. A publicat puține cărți și, desigur, subțiri. Dintre cărțile sale: Fragmente din regiunea de odinioară, București, Va fi liniște, va fi seară, Cineva pe lume are nevoie de mine, Mi-am uitat casa și numele, Întoarcerea lui Immanuel, O precizie cu adevărat înspăimântătoare

1943 – S-a născut Ion Buzași

11 aprilie 1943, Mintiu-Gherlii, Cluj

Istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (1965). A obținut titlul de Doctor în Istorie literară în 1982, cu teza Andrei Mureșanu. Debutul absolut a fost în revista Făclia (1963). Din volumele publicate: Andrei Mureșanu, Eminescu și Blajul, Andrei Mureșanu. Biografia Imnului Național, Eminescu și Transilvania, Eminescu. Studii și articole, Eminescu. Radiografii transilvane (în colaborare), Ioan Alexandru și Blajul. A îngrijit ediții din Timotei Cipariu, Andrei Mureșeanu, Eminescu, Aron Cotruș etc. A fost distins cu Ordinul Pentru merit, în grad de cavaler (2000)

1944 – S-a născut Christian Mititelu

11 aprilie 1944, București

Jurnalist, director al redacției române a BBC. A studiat la Universitatea Politehnică din București între 1962–1967, apoi a Christian Mititelu (1944)lucrat ca inginer pentru FEA București și GEC Automation Paris. Între 1972–2008, a lucrat pentru serviciul global BBC, mai întâi redactor și apoi director la secția română a BBC. Este președinte al Alianței Civice din România și membru al Ligii române de presă, a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) din România. Scris cartea Viața lui Corneliu Coposu și a fost distins cu titlul Cavaler al Decorației Crucea Casei Regale a României

1944 – S-a născut Nicolae Maniu

11 aprilie 1944, Turda

Pictor român stabilit la Paris. A absolvit Liceul de Arte Plastice din Cluj (1963) și Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția Sculptură (1969). A început să practice însă pictura, începând din 1971, a participat cu lucrări de pictură la multe expoziții de grup regionale și naționale, și mai apoi internaționale organizate la Philadelphia, Boston, Moscova, Berlin. Nicolae Maniu (n. 1944)În anul 1983 s-a stabilit la Köln (Germania), iar din 1993 trăiește la Paris (Franța). A avut numeroase expoziții de grup și personale în orașe din Germania, Elveția, Austria, Olanda, Franța, iar din 1986 a participat cu regularitate la Saloanele tradiționale din Paris. Lucrări de-ale sale sunt la Muzeul de Național de Artă Cluj, Muzeul de Artă Contemporană Galați, Muzeul „Albrecht Dürer” Nürnberg, Musée international de l’art fantastique Château de Gruyère, Elveția, Consorțiul Internațional de Arhitectură Alabama, SUA, Societatea Missoni, Milano, Italia, Societatea Frank Müller, Elveția. Imagini

1944 – A încetat din viață Ion Minulescu (6 ianuarie 1881, București – 11 aprilie 1944, București)

Poet, prozator și dramaturg; reprezentant important al simbolismului românesc

1946 – A încetat din viață Dragoș Protopopescu (17 octombrie 1892, Călărași – 11 aprilie 1948, București)

Scriitor, poet, critic, eseist, traducător și filosof; unul dintre primii angliști reputați din epoca interbelică; profesor universitar la Facultatea de Litere și Filozofie din București

1949 – Premiera piesei Haiducii de Victor Eftimiu

A avut loc la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, pe 11 aprilie 1949, în regia lui Ion Șahighian, cu Anca Șahighian, Victor Antonescu, Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, etc.

1954 – S-a născut Teo Peter

Teofil Peter; 11 aprilie 1954, Cluj-Napoca – 4 decembrie 2004, București

Muzician rock, basist și cofondator al formației Compact, respectiv Teo Peter ()1954-2004 fondator în 1988 al formației Compact B (prescurtare pentru Compact București). În 1981, trupa Compact a obținut Marele Premiu Perpetuum Vox Transilvania la Mediaș, fiind o trupă de succes. A decedat tragic în urma unui accident rutier, taxiul în care se afla fiind lovit de mașina unui soldat american de la Ambasada SUA din București, în stare de ebrietate. Înainte de accident, Teo Peter a fost prezent la Sala Polivalentă în calitate de organizator al unui spectacol

Compact – Mă voi întoarce (După ani și ani)

1957 – S-a născut Mirela Voiculescu-Fugaru

11 aprilie 1957, Arad

Stomatolog, cântăreață de muzică ușoară, căsătorită cu compozitorul Cornel Fugaru. A luat primele lecții de pian la vârsta de șase ani, mai apoi a făcut canto la Școala Populară de Artă. S-a lansat în 1975, a colaborat cu renumiți compozitori și a avut numeroase apariții la spectacole, dar nu a renunțat niciodată la profesia de medic stomatolog.

Mirela Voiculescu – Toate stelele din cer

1963 – S-a înființat Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”

Corul Național de Cameră „Madrigal” a fost fondat la 11 aprilie 1963, la inițiativa profesorului Constantin Marin și a unui grup de studenți pasionați de muzica de cameră, în cadrul Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pentru ca, în 1968, să devină formația muzicală profesionistă a acestui Conservator, în prezent Universitatea Națională de Muzică din București. Cu o activitate neîntreruptă de peste jumătate de secol, Corul Madrigal este cel mai apreciat ansamblu coral profesionist din România, implicat activ în dezvoltarea mișcării corale din țară și a fost distins cu numeroase premii și distincții românești și străine

Corul Madrigal – Patimile și Învierea lui Iisus

1964 – A încetat din viață Alexandru Ghika (22 iunie 1902, București – 11 aprilie 1964, București)

Matematician, profesor universitar; membru titular al Academiei de Științe din România și membru titular al Academiei Române

1969 – Premiera piesei Iona de Marin Sorescu

Parabolă dramatică cu un singur personaj, a fost publicată pentru prima dată în Luceafărul nr. 2 din 18 ianuarie 1968. A avut prima reprezentare la Teatrul Mic din București, în regia lui Andrei Șerban, cu George Constantin în rolul titular

Iona Teatru radiofonic

1979 – S-a născut Sorin Ghionea

11 mai 1979, Galați

Fost fotbalist care a jucat pe postul de fundaș central la Dunărea Galați, Oțelul Galați, Steaua București, etc. Cu Steaua a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor. A debutat în echipa națională a României în 2002

1979 – A încetat din viață Alexandru D. Rădulescu (26 august 1886, Focșani, Vrancea – 11 aprilie 1979, București)

Medic și scriitor; membru titular al Academiei Române; fondatorul Societății Române de Ortopedie

1987 – A încetat din viață Ion Făgărășanu (14/27 septembrie 1900, București – 11 aprilie 1987, București)

Medic; membru titular al Academiei Române

1987 – A încetat din viață Ioan G. Coman (27 noiembrie 1902, Dâmbroca–Săgeata, Buzău – 11 aprilie 1987, București)

Preot ortodox, bizantinolog, teolog, profesor și un important expert în Patrologie din România

1990 – A apărut primul număr al cotidianului Azi

Ziarul Azi a fost lansat la București, în 11 aprilie 1990, sub conducerea consiliului director format din Vasile Ailinei, Iosif Boda, Augustin Buzura, Petru Datculescu, Claudia Iordache, Cătălin Iorgulescu și Sorin Vornicu. Director onorific al publicației era Alexandru Bîrlădeanu, iar redactor-șef Octavian Știreanu, în prezent acesta fiind proprietarul ziarului

1997 – A încetat din viață Constantin Maximilian (2 august 1928, București – 11 aprilie 1997)

Medic, genetician; a organizat primul laborator de genetică medicală din România; membru corespondent al Academiei Române

2010 – Societatea Română de Radiodifuziune membru în CFomitetul Director al COPEAM

Societatea Română de Radiodifuziune, prin Președintele Director-General, Maria Țoghină, a fost aleasă la Paris, cu unanimitate de voturi membră a Comitetului director al Conferinței Permanente a Audiovizualului Mediteranean (COPEAM)

2015 – A încetat din viață Toma Dordea (1 ianuarie 1921, Bungard – 1 aprilie 2015, Timișoara)

Inginer specialist în domeniul mașinilor electrice, profesor universitar; membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România; membru titular și președinte al filialei Timișoara a Academiei Române

2018 – A încetat din viață Carmen Stănescu (29 iulie 1925, București – 11 aprilie 2018, București)

Actriță de teatru pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, de film, radio și televiziune

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „11 Aprilie în istoria românilor

  1. Pingback: CER SI PAMANT ROMANESC

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: