Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Aprilie în istoria românilor

Țarul Alexandru al II-lea la intrarea trupelor rusesti în Ploiești (1877)

Foto: Declanșarea Războiul ruso-româno-turc – Țarul Alexandru-al II-lea la intrarea trupelor rusești în Ploiești (ilustrație din presa vremii)


 

1452 – Pacea de la Adrianopol

Tratat mijlocit de domnul Vladislav al II-lea al Munteniei și ratificat la Seghedin în 13 aprilie 1452, între Ungaria, reprezentată de Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman, confirmat de Mahomed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului. Turcii se obligau să nu atace Țara Românească, Transilvania, Ungaria, Serbia și să nu ridice noi fortificații pe linia Dunării. Munteniei i se garanta autonomia, cu obligația să plătească regulat haraciul către Poartă și să-și îndeplinească obligațiile de vasalitate față de coroana Ungară

1457 – Bătălia de la Doljești, între Ștefan cel Mare și Petru Aron

Tatăl lui Ștefan era domnitorul Bogdan al II-lea (1449–1451), ucis prin decapitare din ordinul lui Petru Aron, la Reuseni (16 octombrie 1451).

Ștefan cel Mare. Portret de la Biserica din Pătrăuți (1457)
Ștefan cel Mare. Portret de la Biserica din Pătrăuți

În condițiile compromiterii lui Petru Aron, în urma acceptării de către acesta a solicitării sultanului de închinare a Moldovei și de plată a tributului (5 iunie 1456), Ștefan a pătruns în Moldova, la începutul lunii aprilie 1457, însoțit de o armată de circa șase mii de oameni, din care un corp de o mie de munteni oferit de Vlad Țepeș, iar restul moldoveni din Țara de Jos. Petru Aron a fost surprins de această acțiune, reușind să strângă în grabă o armată cu care l-a atacat pe Ștefan la Doljești (Neamț), pe pârâul Hresca, afluent al Siretului, la 12 aprilie. Cronica moldo-germană arată că „în anul, cum se scrie de la nașterea lui Hristos, 1457, în luna april, în săptămâna mare, înaintea Paștilor, atunci a venit Ștefan voievod, un fiu al lui Bogdan voievod, care a venit cu putere mică, cu muntenii, cu țările de jos, ca la 6 mii de oameni. Și au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele Hresca, lângă Dolhești. Acolo a bătut Ștefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din țară și el însuși a rămas stăpân cu putere”. Petru Aron a fost învins și a părăsit câmpul de luptă. A încercat o nouă rezistență la Orbic, la 14 aprilie, în Joia Mare a anului 1457, dar a fost din nou înfânt și silit să ia calea exilului, în Polonia

1877 – Declanșarea Războiul ruso-româno-turc

Împăratul Alexandru II-lea aflat la Chișinău, a semnat, la 12/24 aprilie 1877, Înaltul Manifest de declarare a războiului împotriva Turciei. A mers la Catedrală, unde episcopul Chișinăului, Pavel Lebedev, i s-a adresat cu următoarele cuvinte: „Evlavioase Doamne! Doar Tu, cu poporul Tău credincios, iubești popoarele creștine călcate de talpa islamului, nu doar cu cuvântul, dar și cu fapta!”. La sfârșitul slujbei, Alexandru a sărutat Icoana Făcătoare de Minuni de la Gârbovăț și a mers la Ipodromul din afara orașului, unde-l așteptau trupele. Țarul Alexandru al II-lea la Chișinău (1877)Acolo, episcopului Pavel i s-a înmânat pentru citire o scrisoare sigilată în care se afla Înaltul Manifest. Martorii spun că în timpul citirii manifestului s-a lăsat o liniște absolută, iar emoțiile au atins cota maximă când împăratul a ordonat trupelor să cadă în genunchi, el însuși rugându-se cu lacrimi în ochi pentru victoria în război. De altfel, pentru majoritatea contemporanilor, citirea Manifestului a fost o surpriză, deoarece se aștepta că acesta va fi făcut public într-una dintre capitalele imperiului, dar nicidecum la Chișinău. După acest moment emoționant, împăratul a inspectat trupele regulate ruse și batalioanele de voluntari bulgari, mulțumit de starea și determinarea lor. Pentru a marca acest eveniment, peste câțiva ani, în acel loc a fost ridicată o capelă

O parte dintre trupele ruse au trecut hotarul la Prut chiar în aceeași zi, iar Marele Duce Nicolae a semnat o proclamație către poporul român: Marele Duce Nicolaie al Rusiei (1877)Locuitori ai Principatului Român! Armata condusă de mine este destinată acțiunilor militare împotriva Turciei și ea intră acum pe teritoriul vostru, care nu o singură dată a întâlnit cu bucurie armatele ruse […] Strămoșii noștri și-au vărsat sângele pentru eliberarea strămoșilor voștri […] de aceea contăm pe ajutorul acordat armatei care trece prin țara voastră și care dorește să dea ajutor creștinilor oprimați din Balcani, suferința cărora a trezit compasiune nu doar în Rusia, dar și în întreaga Europă. Chișinău, 12 aprilie 1877, Nicolae”.

În conformitate cu textul convenției privind trecerea trupelor ruse prin România, semnată la 4/16 aprilie, trupele țariste au trecut Prutul, intrând pe teritoriul României, deși actul nu fusese încă ratificat de Parlamentul de la București, ședințele corpurilor legislative fiind convocate pentru 14 și 15 aprilie. La 16 aprilie, Camera Deputaților, după vii și agitate dezbateri, a ratificat convenția militară româno-rusă, același lucru făcându-l a doua zi Senatul

1884 – S-a născut Daniel Danielopolu

12/25 aprilie 1884, București – 29 aprilie 1955, București

Medic, fiziolog și farmacolog, profesor universitar, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din București (1900–1905), devenind Doctor în Medicină și chirurgie în 1910. Daniel Danielopolu (1884-1955)În timpul primului război mondial, a condus un spital destinat tratamentului bolnavilor cu tifos exantematic, maladie despre care a publicat, în 1919, la Paris, o monografie care a fost reeditată de mai multe ori. În 1918 a fost numit profesor la Facultatea de Medicină din București, post în care va funcționa până la sfârșitul vieții. A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice și al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice

1890 – S-a născut Vintilă Ciocâlteu

12 aprilie 1890, Plenița, Dolj – 3 februarie 1947, București

Medic, profesor universitar și poet, membru activ al Societății Scriitorilor Români (din 1932). După absolvirea Facultății de Medicină din București, a urmat specializări în Germania (Berlin), Anglia (Cambridge) și America (Boston, Institutul Rockefeller din New York). Vintilă Ciocâlteu (1890-1947)A devenit titular al catedrei de Chimie Biologică a Facultății de Medicină din București, fiind, o perioadă, și decan. Ca poet, a debutat în 1925 în revista Gândirea, cu poezia Singur, care a apărut și în placheta Adânc împietrit, din 1932, urmată de un volum de Poesii. A fost prima victimă a politicii comuniste de înlocuire a cadrelor universitare cu oameni devotați regimului. Forțat de conducerea PCR să scindeze Catedra de Biochimie, pentru a crea un post de decan pentru un politruc comunist, în ședința consiliului profesoral în care se discuta situația catedrei de biochimie, profesorul Ciocâlteu, și-a expus punctul de vedere, după care s-a așezat pe scaun, a făcut un accident vascular cerebral și a murit în plină ședință

1895 – A încetat din viață Silvestru Morariu Andrievici (Samuil Morariu; 26 noiembrie 1818, Mitocu Dragomirnei, Suceava – 12 aprilie 1895, Cernăuți)

Cleric ortodox; arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (1880–1895); deputat în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac

1898 – S-a născut Iuliu Podlipny

12 aprilie 1898, Pressburg, Austro-Ungaria – 15 ianuarie 1991, Timișoara

Pictor, grafician și pedagog timișorean de origine cehă. Iuliu Podlipny (1898-1991). AutoportretDupă un accident de tren soldat cu pierderea brațului drept, s-a stabilit la Budapesta, oraș unde a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase. În 1926, Gallas Ferdinand și Varga Albert au deschis o „școală liberă de pictură și sculpltură”. Stabilit în Timișoara, în același an, Julius Podlipny s-a alăturat celor doi, rămânând din 1928 conducătorul atelierului și al școlii. Activitatea sa expozițională s-a extins la București, Cluj Napoca, Arad. A fost profesor la Școala de Arte Frumoase, la Liceul de Artă Plastică (de la înființare), primul președinte al filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici. Biografie ilustrată

1899 – S-a născut Tudor Teodorescu Braniște

12 aprilie 1899, Pitești – 23 martie 1969, București

Om de litere, jurnalist și romancier din România interbelică. S-a înscris la cursurile Facultății de Drept a Universității din București. În timpul facultății a trebuit să se refugieze în Moldova, din cauza Primului Război Mondial. În refugiul său, l-a cunoscut la Bârlad, pe scriitorul Al. Vlahuță. Tudor Teodorescu Braniște (1899-1969)A continuat facultatea, în paralel fiind copist și redactor la ziarele Izbânda, Avântul și Cuvântul liber și colaborator la Viața Românească, Adevărul, Dimineața și Chemarea. În 1921 a luat licența în Drept și s-a înscris la Baroul de Ilfov. A debutat publicistic în 1915 în Rampa cu cronici literare și editorial în 1920 cu volumul de schițe și nuvele Suflet de femeie. Atras de mișcarea socialistă din tinerețe, a avut o activitate publicistică susținută în Cronica, Gazeta, Solia, Scena, Aurora, Facla. A condus ziarul Cuvântul liber, a scos Jurnalul, ziar de stânga. În anii dictaturii s-a retras din gazetărie, pentru a reveni în 1944 ca director al Jurnalului de dimineață. A publicat volume de proză scurtă: Șovăiri; publicistică: Oameni și cărți, Doctrina bâtei, Oameni de ieri, Oameni și paiațe și romane: Fundătura cimitirului nr. 13, Domnul Negoiță sau individul împotriva statului, Băiatul popii, Prințul, Scandal. A tradus din Andre Maurois, Leopold Stern, Benjamin Constant. Publicist prin vocație, Teodorescu Braniște identifica deliberat literatura cu publicistica militantă, proza sa fiind preponderent socială și de atitudine

1903 – S-a născut Iov Volănescu

12 aprilie 1903, Cândești, Buzău – 19 ianuarie 1976, închisoarea Jilava

Ieromonahul de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, martir al Bisericii sub persecuția comunistă. A urmat Școala de comerț din Ploiești, apoi Școala de științe administrative din București. A fost contabil, apoi contabil-șef la Camera Agricolă Prahova, directorul Federalei Băncilor Populare din Prahova. În viața politică, s-a implicat în rândurile Partidului Național Liberal, apoi al partidului condus de profesorul Nicolae Iorga, pentru ca din 1937 să fie interesat de Mișcarea Legionară. Iov Volănescu (1903-1976)A fost arestat în 1938 pentru culpa de a fi organizat o așa-zisă ședință de cuib, dar eliberat după 45 de zile; din nou în 1941, pentru intenția de a participa la rebeliunea legionară, fiind condamnat la 4 ani detenție grea, pentru infracțiunea de „complicitate la crimă de răzvrătire”. Purtat prin închisorile de la Ploiești, Deva, Alba Iulia și Aiud, a cunoscut grupul misticilor, format în jurul foștilor legionari Marian Traian, Traian Trifan, Anghel Papacioc, Vasile Serghie și alții. A înțeles eșecul luptei politice și a abordat o viețuire creștină, dezbrăcată de orice ideologie. După eliberare, în 1944, s-a închinoviat la Mănăstirea Ciolanu, Buzău primind tunderea în monahism cu numele de Iov (ianuarie 1945). Sub regimul comunist a fost în continuare urmărit, arestat, anchetat de Securitate, pentru „continuarea activității politice, legionare”. A cunoscut închisorile de la Timișoara, Arad și Aiud. Pentru atitudini religioase („a cântat în cameră cântece bisericești”), în nenumărate rânduri, părintele Iov a cunoscut izolatorul. În septembrie 1975 a fost arestat de Securitate, fiind acuzat de „propagandă împotriva orânduirii socialiste” (a trimis proteste privind persecuția bisericii către presa scrisă și audio). A fost condamnat la 6 ani de închisoare corecțională, executați la închisoarea de la Mărgineni, internat în Spitalul nr. 9 din București. Se pare că decesul a fost provocat prin împușcare în ceafă, la Jilava

1904 – S-a născut Mihail Steriade

12 aprilie 1904, Focșani – 4 octombrie 1993, Louvain, Belgia

Poet, traducător și publicist. A urmat studii superioare la București, în 1928 fiind licențiat cu Magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie. A debutat în volum de timpuriu, la 19 ani, cu placheta de versuri Pajiștile sufletului (1923), urmată de alte volume de poezii. A colaborat la revistele Convorbiri literare, Bilete de papagal, Gazeta literară, România literară. Mihail Steriade (1904-1992)A fost profesor la liceele Sf. Sava și „Matei Basarab” din București, unde, în 1929, împreuna cu Radu Boureanu, Virgil Huzum, Mircea Damian și alții, a întemeiat Gruparea generației tinere, menită să promoveze talentele în formare. În același an a plecat în Franța pentru a obtine doctoratul în litere. Aici a tradus din poeții francezi, întreținând contacte intelectuale cu Enescu, Brâncuși, Ana de Noailles, Martha Bibescu. A devenit poet de expresie franceză. Din 1956 a locuit în Belgia, ducând o activitate susținută pentru cunoașterea culturii românești. A fondat și a condus (din 1966), la Bruxelles, Institutul de Limba și Literatura Română „Mihai Eminescu”; a editat din 1967 un periodic de înaltă ținută, Le journal roumain des poetes, a tradus foarte mult, în franceză și engleză, din marii noștri poeți, a tipărit în editura proprie, Soveja, pagini antologice din literatura română, fiind un autentic și neobosit ambasador al literaturii și culturii românești în spațiul lingvistic francez

1907 – S-a născut Bogdan Amaru

Alexandru Pârâianu; 12 aprilie 1907, Budele, Vâlcea – 28 octombrie 1936, Budele

Scriitor. S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, în 1929 a trecut la Conservator, înscriindu-se la secția Dramă și Comedie, absolvindu-l în 1933. A frecventat ședințele Cenaclului literar Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. Bogdan Amaru (1907-1936)De la începutul anului 1931 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Cuvântul nostru, din paginile căreia păstrăm zestrea lui poetică: Dorința, Închinare, Romanță banală, Preludiu de iarnă. A colaborat la Calendarul, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Dimineața, Rampa, Viața literară, Vremea, Reporter, etc. Unica sa piesă de teatru, Goana după fluturi, a fost scrisă în 1933, sub pseudonimul Bogdan Amaru, la sugestia prietenului său G.M. Zamfirescu, pentru a nu fi exmatriculat ca fiu de moșier. În vara anului 1933, a părăsit Bucureștiul, urmându-l pe G.M. Zamfirescu la Iași, cu gândul de a fi angajat actor la Naționalul ieșean. Nu a fost angajat, dar a lucrat în secretariatul revistei Cadran și a colaborat la ziarul local Tot cu reportaje, recenzii și cronici literare. A murit la doar 29 de ani, de tuberculoză. Manuscrisul romanului Amor vagabond și cel al nuvelei Marița au fost distruse de o bombă din primul război mondial care a căzut pe casa fratelui său de la Murgași

1912 – S-a născut Dinu Stelian

12 aprilie 1912, Sălciile, Prahova – 11 septembrie 1997, Caracal

Compozitor, dirijor și profesor, general-maior al Armatei Române. A studiat la Conservatorul de Muzică din București (1935–1939), după care a devenit ofițer-șef de muzică militară în garnizoanele Sibiu și București. Dinu Stelian (1912-1997)Între 1947–1980, s-a aflat în fruntea Ansamblului de cântece și dansuri al forțelor armate. Anual, a susținut sute de concerte pe cele mai importante scene românești sau unități militare de pe tot cuprinsul țării, turnee peste hotare în țări cu bogate tradiții muzicale: URSS, Polonia, Ungaria, China, Mongolia, RPD Coreană, Iugoslavia, Bulgaria, Spania etc. Legat puternic de viața satului românesc, a cules din diverse zone ale țării creații folclorice, pe care le-a prelucrat pentru cor și orchestră. Au intrat în patrimoniul muzicii românești lucrări ca: Mândra mea, sprâncene multe, De-aș muri de dor, Fa Marie, Marioara, Lipoveanca, Ciobăneasa, U-hai bade, Marioara de la Gorj, Mărgărintul înflorește, Eu plec mâine la armată, Cimpoiul

Mândra mea, sprâncene multe • Grupul„Doruri Muscelene”

1918 – George Enescu a susținut un concert în orașul Bălți

George Enescu a susținut un concert la Casa Culturii Modern, donând tot profitul în scopuri culturale. Atunci s-a înființat în Bălți Societatea Culturală „George Enescu”

George Enescu – Sonata Nr. 3 pentru pian și vioară în La minor, Op. 25 • Pian George Enescu, Vioară Serge Blanc

1929 – S-a născut Dan Mihăilescu

12 aprilie 1929, Liești, Galați – 15 februarie 2016

Scriitor, publicist, psiholog, estetician și profesor, membru al Uniunii Scriitoriilor din România. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București și a obținut titlul de Doctor în Estetică și Psihologia Artei la Universitatea din Iași. A lucrat în învățământul preuniversitar la Turda, iar la Brașov, în cultură și în învățământul pre și universitar. A fost cadru asociat la Universitatea din Brașov, catedra de științe sociale și estetică. A publicat lucrări de culturologie, teoria și psihologia artei, estetică, memorialistică, eseuri și note de călătorie, dintre care: Din istoria cărții, tipografiilor și bibliotecilor din sud-estul Transilvaniei, Brașovul în cinsprezece dimensiuni, Limbajul culorilor și formelor, Parapsihologia între adevăruri inexplicabile și falsuri plauzibile, Compensarea complexului de inferioritate în sfera puterii politice și în alte domenii, Italia, Anamorfoze interioare, Fiat iustitia, pereat mundus, Eseuri despre artă și artiști brașoveni, etc. A fost declarat de International Biographical Center Cambridge, Omul Internațional al anului (1999-2000)

1930 – S-a constituit partidul Garda de Fier

În anul 1930, din motive electorale, Corneliu Zelea Codreanu a creat, la București, Garda de Fier, „un gard împotriva expansiunii comunismului”, în care să intre Legiunea Arhanghelul Mihail și oricare altă organizație de tineri. Garda de Fier își propunea să cuprindă în rândurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversitățile politice, care dorea să lupte împotriva expansiunii comunismului din URSS și pentru „combaterea comunismului evreiesc”. Garda de Fier (1930)Singurul partid care a aderat la acest front a fost Legiunea Arhanghelul Mihail. Garda de Fier a devenit reprezentarea politică a Mișcării Legionare. Membrii Mișcării Legionare, purtau uniforme verzi (simbol al reînnoirii) și se salutau folosind salutul roman. Principalul simbol al mișcării a fost crucea triplă (o retea de zăbrele de închisoare, simbolizand martiriul). S-a diferențiat de mișcările fasciste europene contemporane, prin importanța pe care o acorda ortodoxiei creștine

1930 – S-a născut Helmut von Arz

12 aprilie 1930, Sibiu

Pictor și grafician, profesor la școala populară din Sibiu, stabilit în Germania din 1965. Helmut von Arz (n. 1930)În perioada 1949–1955 a studiat la Institutul de artă „Ion Andreescu” din Cluj, cu Aurel Ciupe, Catul Bogdan și istoricul de artă Daniel Popescu. A fost profesor la școala populară din Sibiu și artist liber profesionist. A ilustrat cărți: Basme populare săsești, Cărțile de povești ale fraților Grimm și Josef Haltrich, Cei trei muschetari de Alexandre Dumas, Spărgătorul de nuci de E.T.A. Hoffmann ș.a. În Germania a fost profesor universitar la Berlin și Essen și decan la secția de artă a Universității din Essen. Biografie ilustrată

1931 – S-a născut Paul Miclău

12 aprilie 1931, Comorâște, Caraș-Severin – 13 decembrie 2011, București

Poet, prozator și traducător de limbă franceză. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie de la Universitatea din București, secția Franceză. A fost profesor la Universitatea din București, unde a dezvoltat studiul lingvisticii structurale și semioticii. Paul Miclău (1931-2011)Ulterior a predat Istoria literaturii franceze, Literatura franceză modernă, Poetica, versificația franceză, Teoria comunicării, Comunicarea politică la Universitatea din București, la Școala Superioară de Jurnalism și la Universitatea „Spiru Haret”. A debutat cu scrieri în limba română, în 1985 cu volumul de versuri Punte întru text și în 1989 cu romanul Comoara. Acesta din urmă va apărea și la Paris în 1995, în versiune franceză și necenzurat, cu titlul Roumains déracinés. Până în 2009, a publicat un număr de peste 2.000 de sonete deținînd recordul în materie în România. Ca poet și prozator cel mai des s-a exprimat în limba franceză, A tradus în franceză esențialul din poezia română, debutînd în anul 1978 cu traduceri din opera lui Lucian Blaga.

1932 – S-a adoptat legea bibliotecilor și muzeelor publice

Legea nr. 81/1932 pentru organizarea bibliotecilor și muzeelor publice a fost emisă prin grija savantului Nicolae Iorga și prevedea înființarea de biblioteci și muzee publice în fiecare municipiu, comună urbană și rurală

1939 – S-a născut Alexei Rudeanu

12 aprilie 1939, Chișinău – 2 ianuarie 2013, București

Prozator. A urmat Institutul Pedagogic din Suceava (1968–1969) și a fost redactor la diverse ziare din Botoșani și Suceava. A debutat în suplimentul literar al ziarului sucevean Zori noi (1957), continuând să publice reportaje, schițe și povestiri în presa locală. Între 1977–1986 s-a retras la munte, pentru a se dedica scrisului. În 1992 a fondat Liga Legendelor Lumii – Gnomes’ Land, pentru promovarea copiilor români talentați, iar în 2000 a înființat Cetatea literară. Revista scriitorilor români de pretutindeni, care apare doar pe Internet. Debutul editorial s-a produs în 1969 cu volumul de povestiri Exilul pisicilor, urmat de Ultimul monac. Alte scrieri: Focul rece, Pietrele acestei case, un ciclu care se încadrează în categoria „cronicilor de familie”, care cuprinde și Mansarda colibei, Fratele norocos, Rușinea familiei. În 2007 a publicat ultimul său volum, romanul Maraton spre fericire

1940 – S-a născut Mircea Martin

12 aprilie 1940, Reșița, Caraș Severin

Critic literar, eseist, teoretician literar, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. Mircea Martin (n. 1940)A absolvit Facultatea de Filologie, secția de Critică Literară a Universității din București în 1962. A devenit Doctor în Litere în 1980, cu teza G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică. A beneficiat, în 1973, de o bursă Pro Helvetia la Universitatea din Geneva, lucrând sub îndrumarea lui Marcel Raymond. A fost conducătorul mișcării literare Cenaclul Universitas, director al Editurii Univers și editor al revistei Cuvântul. Din scrierile sale: Generație și creație, Critică și profunzime, G. Călinescu și complexele literaturii române, Singura critică

1943 – Întâlnirea dintre mareșalul Ion Antonescu și Hitler

La castelul Klessheim au avut loc două discuții Hitler–Antonescu, în 12 și 13 aprilie. Întâlnire Ion Antonescu-Hitler (1943)Hitler l-a abordat pe Antonescu pe tema unor informații tocmai parvenite Berlinului în legătură cu sondajele diplomatice ale lui Mihai Antonescu cu agenți secreți anglo-americani pe tema abandonării Axei, afirmând că războiul trebuia continuat „până la un sfârșit victorios”, orice compromis fiind exclus, pentru „ieșirea din acest război” neexistând „decât două posibilități: ori o victorie clară, ori o exterminare deplină”. Führerul a cerut înlocuirea lui Mihai Antonescu de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine. După un concediu proforma, Mihai Antonescu și-a reluat atribuțiile

1944 – Tratative româno-ruse la Stockholm

În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944, frontul oprindu-se pe linia Cernăuți–Botoșani–Iași–Chișinău–Tighina, desprinderea de puterile Axei și semnarea imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate urgentă și vitală. La Stockholm au fost discuții între Frederic Nanu, ambasadorul României, și Alexandra Kollontay, ambasadoarea URSS; guvernul sovietic a propus încheierea unui armistițiu, cu următoarele condiții: întoarcerea armelor contra Germaniei, restabilirea frontierei din 1940 de după ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de nord, dintre România și URSS, plata unor reparații și despăgubiri de război, amenințând România cu reluarea ofensivei în septembrie, în caz de menținere a țării printre Puterile Axei. „Am fost astăzi la d-na Kollontai, care este în convalescență într-o localitate învecinată […] Apoi mi-a spus, dându-mi a înțelege că-mi dă dreptate, că a comunicat la Moscova reproșul pe care l-am făcut guvernului sovietic de a nu fi reacționat mai devreme la sondările noastre de la începutul lui ianuarie și a ne fi comunicat atunci confidențial, noua sa politică față de noi” (din telegrama trimisă de Nanu de la Legația României din capitala Suediei către Ministerul Afacerilor Străine al României, în 12 aprilie 1944).

Aceleași condiții erau comunicate și la Cairo, unde aveau loc convorbiri între emisarul opoziției democratice din România, Barbu Știrbei (plecat și cu acordul mareșalului Ion Antonescu) și reprezentanții Marii Britanii, SUA și URSS, privind desprinderea României de Reich

1944 – S-a născut Gheorghe Anca

12 aprilie 1944, Ruda-Budești, Vâlcea – 26 februarie 2020, București

Poet, prozator, dramaturg și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). A fost, pe rând, redactor la Radiodifuziunea Română, redactor la revista Colocvii, metodist și inspector în Ministerul Învățământului, lector la Gheorghe Anca (1944-2020)Facultatea de Ziaristică din București, visiting professor la Universitatea din New Delhi, director al Bibliotecii Institutului Politehnic din București și director al Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”. A debutat ca poet în Luceafărul (1961). A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1974, cu teza Baudelaire și poeții români. Corespondențe ale spiritului poetic. A fost membru în Authors Guild of India, președinte al Asociației Culturale Româno-Indiene, vicepeședinte al Societății Române de Etnologie, membru în International Association of Educators for World Peace și în International Union of Anthropological and Ethnological Sciences. A organizat Academia Internațională „Mihai Eminescu” în New Delhi (1981) și Grupul Român pentru Pugwash. A editat cărți și reviste în România și India, precum și cursuri universitare

1944 – A încetat din viață Harilaos Metaxa (10 iulie 1888, Urziceni, Ialomița – 12 aprilie1944, București)

Arheolog, specializat în epoca romană și numismatică; colaborator apropiat al lui Vasile Pârvan

1945 – S-a luat decizia creării organizației Tineretul Progresist din România

La Plenara Comitetului Central al UTC, analizându-se activitatea acestei organizații, s-a luat hotărârea de a se înființa o nouă organizație cu numele Tineretul Progresist, ca persoană morală și juridică de interes național și utilitate publică, în care să intre toți tinerii din țară. S-a hotărât înglobarea UTC-ului si UTS-ului, în noua organizație, autodizolvându-se. Aceste două structuri trebuiau să asigure organizarea și întărirea noii organizații și, să o transforme încet dar sigur într-o organizație a Partidului Comunist. Congresul acesteia a avut loc între 22–24 octombrie 1945

1948 – S-a născut Andrei Popescu

12 aprilie 1948

Jurist și profesor universitar, judecător al Tribunalului Uniunii Europene. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1971. A urmat studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european la Universitatea din Geneva și a obținut titlul de Doctor în Drept al Universității din București în 1980. A fost asistent stagiar, apoi asistent titular și titular de curs de Dreptul muncii la Universitatea București, cercetător principal al Institutului de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției sociale, director general adjunct apoi director la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, conferențiar, apoi profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. A înființat și condus Revista Română de Drept European. Reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene l-au numit judecator la Tribunalul Uniunii Europene pentru perioada 26 noiembrie 2010–31 august 2016

1949 – S-a născut Ion Gheorghe Roșca

12 aprilie 1949, Râmnicu Vâlcea – 6 aprilie 2013

Economist, profesor universitar. În perioada 1967–1972 a urmat cursurile Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Ion Gheorghe Roşca (1949-2013)secția Mecanizarea și automatizarea calculului economic, din Academia de Studii Economice din București, pe care le-a absolvit ca șef de promoție. Imediat după terminarea facultății a îmbrățișat cariera universitară. A fost șef al Catedrei de Informatică economică, director al Departamentului de Cercetări Economice al ASE, prorector și rector al Academiei de Studii Economice București, coordonând domeniile de cercetare științifică și de informatizare a activităților din universitate.

1949 – S-a născut Florin Zamfirescu

12 aprilie 1949, Călimănești, Vâlcea

Actor de teatru și film, pedagog, regizor și eseist. În 1967 a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie „Ion Luca Caragiale” din București la Facultatea Arta Actorului, absolvind-o 1971 ca șef de promoție. Florin Zamfirescu (n. 1949)Fiind repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, s-a mutat după doi ani la București, în noiembrie 1973, la Teatrul Giulești, actualmente Teatrul Odeon, fiind director adjunct artistic (1991–1994). Lucrează la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București (UNATC) ca profesor universitar. A fost rector al UNATC (2000–2008). În paralel, și-a continuat activitatea de scenă și de film, ulterior și de regizor de teatru, din 1974. Din filmele sale: Moromeții, Tatăl risipitor, Filip cel bun, Vacanță tragică, De ce trag clopotele Mitică?, 1848, Năpasta

Moromeții (1987)

1950 – S-a născut George Rădeanu

George Rădeanu (n. 1950)12 aprilie 1950, Ursoaia, Iași

Pictor și restaurator, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția pictură-restaurare. A avut 17 expoziții colective și 20 de expoziții personale în țară și în străinătate. Biografie ilustrată

1953 – S-a născut Vlad Păunescu

12 aprilie 1953, București

Operator și producător de film. În 1992 a pus bazele uneia dintre cele mai mari case de producție din România, Castel Film. De atunci, Castel Film a produs peste 120 de filme românești și străine, precum: Seven Seconds, Borat, Cold Mountain, Damen tango, Legiunea străină, Train de vie

1955 – S-a născut Maria Teslaru

12 aprilie 1955, Buhuși, Bacău – 17 februarie 2019, Buhuși, Bacău

Actriță de film, radio, teatru, televiziune și voce. A absolvit Maria Teslaru (1955-2019)Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1977, clasa profesor Octavian Cotescu și Institutul de Teatru din Târgu Mureș, secția Actorie, clasa profesor Constantin Codrescu, promoția 1980. A jucat în filme: Întunecare, Kira Kiralina, Carmen, Funeralii fericite, Din dragoste cu cele mai bune intenții, Tatăl fantomă, Binecuvântată fii, închisoare, Crucea de piatră, etc. și în seriale de televiziune: State de România, Clanu’ Sprânceană și La urgență.

Funeralii fericite (2013)

1956 – S-a născut Dan Alexandru

12 aprilie 1956, București

Dan Alexandru (n. 1956)Operator de film, director de imagine. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1989). A colaborat cu regizorul Dan Pița la majoritatea filmelor acestuia. Este profesor universitar dr. la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”. A realizat imagine pentru filme ca: Pepe și Fifi, Eu sunt Adam!, Omul zilei, Triunghiul morții, Sindromul Timisoara – Manipularea, Ticăloșii, Ceva bun de la viață, serialul Martorii

Triunghiul Morții 1999

1961 – A încetat din viață Gheorghe Manu (13 februarie 1903, București – 12 aprilie 1961, închisoarea Aiud)

Fizician; o figură deosebită în mișcarea națională de rezistență de după al Doilea Război Mondial; membru corespondent al Academiei de Științe din România; a decedat în Penitenciarul Aiud, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical

1962 – A încetat din viață Constantin Gane (27 martie 1885, Botoșani – 12 aprilie 1962, închisoarea Aiud)

Prozator și memorialist de război; a participat voluntar la campania militară din Bulgaria, mai târziu la Primul Război Mondial; a făcut parte din mișcarea legionară și a fost condamnat de regimul comunist în 1949, sfârșindu-și zilele în închisoarea Aiud

1970 – S-au deschis pentru circulație primele două benzi ale autostrăzii București–Pitești

La 4 februarie 1967, a început construcția Autostrăzii București–Pitești, prima autostradă din România, denumită și A1. Lucrările de construcție au fost finalizate în 1972, autostrada având o lungime de 96 de kilometri și patru benzi de circulație. Primele două benzi ale A1 (1970)Începând cu data de 11 septembrie, pe autostrada București–Pitești va fi permisă și circulația autocamioanelor de toate categoriile, cu excepția trailerelor și autocamioanelor de gabarit depășit, care vor putea folosi, în continuare, traseul drumului național nr. 7 București-Găești-Pitești”, se arăta într-un articol din ziarul România liberă din 7 septembrie 1972

1994 – A încetat din viață Mișu Iancu (22 noiembrie 1909 – 12 aprilie 1994)

Compozitor și dirijor de muzică ușoară, profesor

1997 – Acordul privind aderarea României la Acordul Central European de Comerț Liber, CEFTA

Acordul a fost ratificat prin Legea nr. 90/29 mai 1997 intrând în vigoare de la 30 mai

2002 – A încetat din viață Platon Pardău (1 decembrie 1934, Vatra Dornei, Suceava – 12 aprilie 2002, București)

Prozator, poet, dramaturg și ziarist

2011 – A încetat din viață Ioan Anton (18 iulie 1924, Vintere, Bihor – 12 aprilie 2011, Timișoara)

Inginer electromecanic; cercetător; dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice; membru titular, vicepreședinte și președinte ad-interim al Academiei Române

2012 – A încetat din viață Gabriel Țepelea (6 februarie 1916, Borod, Bihor – 12 aprilie 2012, București)

Om de cultură și politician; membru PNȚCD; deputat; membru de onoare al Academiei Române

2020 – A încetat din viață Adrian Lucaci (28 iunie 1966, Arad – 12 aprilie 2020, Arad)

Jucător de fotbal; a avut 190 de meciuri în Divizia A și 150 de meciuri în Divizia B

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „12 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: