Istoria României România frumoasă Today's Memory

18 Aprilie în istoria românilor

Legea pentru înființarea unei societăți comunale pentru construcțiunea și exploatarea tramvaielor în orașul București (1909)

Foto: Înființarea Societății comunale pentru construcția și exploatarea tramvaielor în orașul București


1771 – A apărut ziarul Temeswarer Nachrichten

Cotidian românesc, publicat în limba germană. A fost fondat la 18 aprilie 1771 de jurnalistul german Mathias Joseph Heimerl și publicat la Timișoara.
Temeswarer Nachrichten (1771)

A fost primul ziar de pe teritoriul României de astăzi și primul ziar în germană din afara Germaniei, o reflectare a vieţii economice, administrative şi culturale a Banatului în a doua jumătate a secolului al 18-lea. A început prin a fi publicat în limba română, apoi în germană de la 4 iulie 1799 pentru a da replica unei publicații rivale rivale, Temesvári Hírek. Ziarul și-a schimbat numele în The Timișoara Times în 1992. Este unul dintre cele mai populare ziare locale din România, citite anual de sute de mii de oameni. Timișoara Times este deținută de Times Network România

1806 – S-a născut Pavel Vasici-Ungureanu

18 aprilie 1806, Timișoara, Imperiul Austriac/Timiș – 3 iulie 1881, Timișoara, Austro-Ungaria/Timiș

Medic și scriitor, membru al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, membru al Societății literare din București, membru titular (din 1879) al Academiei Române. A urmat facultatea de medicină la Budapesta (1826–1832) și a devenit Doctor în Medicină cu teza Pesta orientală. După terminarea studiilor a lucrat ca medic în diferite orașe ale Transilvaniei, s-a implicat în activități de popularizare a medicinii și a publicat numeroase articole în revistele românești ale vremii: Foaie pentru minte, inimă și literatură, Transilvania, Telegraful român, Gazeta de Transilvania, etc. Pavel Vasici Ungureanu (1806-1881)A scris manuale de igienă și dietetică dedicate școlilor românești din Imperiul Habsburgic. A tradus lucrarea lui Cristoph W. Hufeland Macrobiotica sau măestria de a lungi viața, apărută la Brașov, în 2 volume, completând textul cu propriile sale observații de medic: a adaugat date și statistici despre longevitatea românilor bănățeni și le-a corelat cu noxele întâlnite de aceștia în profesiile de tăbăcar, zidar, tipograf. Totodată, a combătut șarlatanismul medical și exagerările hidroterapiei, așa cum era ea practicată la acea vreme și a făcut propagandă pentru vaccinarea antivariolică. Este creditat ca întemeietorul primei reviste de medicină din Banat și din Transilvania, Higiena și școala, apărută la Timișoara și autor al unor manuale de igienă și dietetică

1846 – S-a născut Nicolae Densușianu

18 aprilie 1846, Densuș, Hunedoara – 24 martie 1911, București

Jurist, istoric și folclorist, membru corespondent (din 1880) al Academiei Române. În 1865 a trecut examenele de maturitate cu Laudabiliter valde bonum și s-a înscris la Rechtsakademie din Sibiu, Facultatea Juridică, pe care a absolvit-o în 1870. A fost notar al magistratului orașului Făgăraș, din 1872 devenind avocat. Nicolae Densușianu (1846-1911)A scos publicația Orientul Latin în Făgăraș, împreună cu fratele său, Aron și cu Teofil Frâncu. Din 1878 a devenit bibliotecar-arhivar la Academia Română, efectuând o culegere de documente despre istoria României în 38 de volume manuscris cu peste 783 de documente despre Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan și 125 de documente din perioada 1290–1800. Ca istoric, a publicat între 1887–1897 șase volume de documente referitoare la istoria românilor, o monografie intitulată Revoluția lui Horea în Transilvania și Ungaria, 1784-1785 și studiile sale numeroase de istorie militară. Influențat de Școala Ardeleană, a fost un adept al curentului latinist. A lucrat un sfert de secol la cartea Dacia preistorică, apărută postum, în 1913

1848 – Prima adunare politică a românilor transilvăneni de la Blaj

Adunarea din Duminica Tomii (18/30 aprilie), convocată pe Câmpia Libertății de la Blaj, nu primise aprobarea autorităților, care au adoptat măsuri severe de intimidare a locuitorilor satelor, guvernatorul fiind, totodată, preocupat de o posibilă participare a românilor de peste munți. La cererea acestuia, comandantul militar de la Sibiu a deplasat în jurul Blajului unități militare suplimentare. Alexandru Papiu Ilarian (1848)Răspunsul românilor a fost pe măsură: „de ne-or frige, de ne-or fierbe, de-am ști că ne-om potopi cu toții acolo [afirmau de pildă țăranii din satul Bâia] tot om merge pe ziua pusă la Blaj, cu satul” (Istoria românilor – Constituirea României moderne, vol. II). Pregătirea și organizarea adunării i se datorește în principal profesorului Aron Pumnul, iar printre fruntașii participanți la adunare s-au numărat Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Al Papiu-Ilarian și Ion Buteanu. Au participat circa 4000 de oameni. Cea mai importantă cuvântare a fost rostită de Alexandru Papiu-Ilarian, care a arătat hotărârea poporului român de Simion Bărnuțiu (1848)a nu mai accepta iobăgia și dominația politică a altor națiuni, de a pretinde consultarea națiunii române, repunerea în drepturile ce i se cuvin, în calitatea sa de cea mai veche și mai numeroasă dintre națiunile Transilvaniei. La acestă adunare s-a hotărât să se convoace, pentru 3/15 mai, Adunarea Națională a românilor ardeleni. Simion Bărnuțiu a redactat actele prin care era convocată adunarea și programul acesteia

1870 – Guvernul Alexandru G. Golescu și-a depus mandatul

Consiliu de miniștri de nuanță moderată prezidat de Alexandru G. Golescu, Alexandru G. Golescu (1870)care a guvernat în perioada 2 februarie–18 aprilie 1870. Cabinetul a fost instalat când situația internă era dominată de instabilitate și atacuri permanente ale opoziției. În timpul mandatului său s-au emis primele monede de aur cu efigia domnului Carol și inscripția „prinț al României”. Constituirea cabinetului a nemulțumit întreaga clasă politică; nereușind să-și completeze cabinetul, primul ministru a demisionat

1878 – Convenția comercială româno-elenă

La București, a fost încheiată la 18 aprilie 1878 o convenție valabilă până în 1887. Pevedea drepturi reciproce egale pentru desfășurarea activităților comerciale și industriale pe teritoriul celeilalte țări și acordarea, în sistemul vamal, a clauzei națiunii celei mai favorizate. A fost un impuls dat în primul rând întreprinzătorilor greci din România

1880 – A încetat din viață Costache Aristia (1800, București sau Constantinopol – 18 aprilie 1880, București)

Actor, scriitor, poet, traducător, moralist, profesor la Colegiul Sf. Sava și la Școala Dramatică a Societății Filarmonice, om politic; a participat la răscoala lui Tudor Vladimirescu și la revoluția din 1848

1882 – S-a născut Victor Gomoiu

18 aprilie 1882, Vânju Mare, Mehedinți – 6 februarie 1960, București

Medic chirurg și istoric al medicinei, Ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România. Timp de mai bine de o jumătate de secol, a dominat mediile în care a lucrat ca medic chirurg, istoriograf medical, organizator sanitar ș.a. A excelat în știință, tehnică, asistență socială și artă. Victor Gomoiu (1882-1960)A fost unul din fondatorii studierii istoriei medicinii românești, prin publicarea în 1923 a cărții Din istoria medicinii și învățământului medical românesc, prin fondarea Societății Române de Istoria Medicinii Românești și organizarea la București a celui de-al IX-lea Congres al Societății Internaționale de Istoria Medicinei. (1932). La 1 februarie 1936, Victor Gomoiu a fost ales președintele Societății Internaționale de Istoria Medicinii–Paris, fiind primul român ajuns în asemenea funcție, pe care a deținut-o până în 1958. A făcut ambele războaie mondiale, fiind decorat pentru fapte de eroism. A fondat și a condus Uniunea Ofițerilor de Rezervă și Retragere. A contribuit la fondarea unor spitale din București, Mangalia, Vânju Mare, Turnu Severin etc. A fost membru a 17 academii de știință. A fost o personalitate culturală de excepție. Debutul său în ale literaturii s-a produs de timpuriu, în 1906 îl găsim membru în Comitetul de redacție al revistei poporaniste Șezătoarea săteanului, coleg cu George Coșbuc și G. Dumitrescu Bumbești-Jiu. A făcut cercetări medicale în poezia populară românească. A fost ctitorul și directorul Spitalului Sfânta Elena, care acum îi poartă numele

1893 – S-a născut Georges Boulanger

George Pantazi; 18 aprilie 1893, Tulcea – 3 iunie 1958, Olivos, Buenos Aires, Argentina

Cunoscut violonist, dirijor și compozitor de etnie romă, unul dintre primii interpreți ai muzicii de „café-concert-chantant”, a cărui activitate s-a desfășurat, în mare parte, peste hotare. S-a născut într-o veche familie de lăutari, mare parte a membrilor familiei sale erau violoniști, basiști și chitariști; tatăl său l-a învățat să cânte la toate aceste instrumente. S-a înscris în 1905, cu bursă de studiu, la Conservatorul din București, iar între 1908–1910 a studiat cu Leopold Auer, la Dresda, care la finalul studiilor, i-a făcut cadou o vioară, la care avea să cânte pentru tot restul vieții. Georges Boulanger (1893-1958)A cântat, împreună cu tatăl său, la Café Chantant în Sankt Petersburg (frecventată de aristocrația rusească). Aici și-a dezvoltat stilul unic de interpretare, care combină elemente ale muzicii țigănești cu elemente din folclorul balcanic și valsurile vieneze. Acolo s-a căsătorit cu Ellionorr Paulson, tânără intelectuală estoniană, avocată și studentă la medicină. După revoluția din 1917 s-a întors în România. A activat în cadrul forțelor armate, a predat muzică și compoziție, a fost violonist și șef de orchestră în restaurante din Tulcea, Sulina, Brăila, Cernăuți, Chișinău, București și Bazargic. În 1924 s-a stabilit la Berlin, unde se bucura de mare succes în rândurile aristocraților ruși în exil, a cântat pentru prima dată la radio, a semnat un contract cu Bote & Bock pentru editarea a șapte dintre lucrările sale, printre care și Avant de mourir (My Prayer, editată ulterior cu versurile lui Kennedy), piesă clasată pe primul loc în topul difuzărilor radio din SUA, 21 de săptămâni consecutiv. A susținut concerte la hotelurile Savoy and Claridge’s din Londra, iar după 1930, însoțit de orchestra sa, a susținut un turneu în cele mai importante orașe din Europa.

În 1948 a plecat în America de Sud, a cântat la Hotelul Copacabana Palace din Rio de Janeiro, Brazilia, apoi s-a stabilit în Argentina, unde a obținut primul contract la Radio Belgrano

Georges Boulanger – Avant de Mourir

1894 – S-a născut Claudiu Isopescu

18 aprilie 1894, Frătăuții Vechi, Suceava – 1 aprilie 1956, Roma

Traducător și istoric literar. A urmat studiile liceale la Suceava și apoi cele universitare la Cernăuți și București. Claudiu Isopescu (1894-1956)A obținut titlul de Doctor în Litere în 1919 la Napoli. Întors în țară a fost numit asistent la Academia de Studii comerciale din București. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923–1925. Din 1925 a fost lector de limba și literatura română în cadrul catedrei de limbă română al Universității din Roma, iar apoi conferențiar și profesor titular (1936). Stabilit în Italia a urmărit în studiile sale raporturile culturale româno-italiene

1894 – S-a născut Pamfil Șeicaru

18 aprilie 1894, Buzău – 21 octombrie 1980, München, RFG

Ziarist, publicist, considerat cel mai mare gazetar interbelic. A făcut studii juridice obținând licența în drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din Primul Război Mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată. Pamfil Șeicaru (1894-1980)A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului Bucovina (Cernăuți) și a participat la editarea revistei Gândirea. În 1928 a înființat ziarul Curentul cu orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale, pe care l-a condus până în 1944. În august 1944 a părăsit țara cu ideea de a publica un ziar care ar fi trebuit să susțină cauza României după încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania, unde, la Madrid, a publicat o ediție trimestrială a ziarului Curentul și, pentru câtva timp, publicația Liberty and Justice. Ultimii ani i-a petrecut în Germania, stabilindu-se la Dachau (Bavaria). A fost condamnat la moarte în contumacie de comuniști

1898 – S-a născut Juan Iliesco

Ioan Traian Iliescu, 18 aprilie 1898, Brăila – 2 februarie 1968, Argentina

Șahist argentinian de origine română. A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931–1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto. A participat la mai multe ediții ale turnelor internaționale de la Mar del Plata și San Francisco, Argentina

1909 – A fost adoptată Legea pentru terenurile petroliere

La 18 aprilie 1909, cabinetul liberal a adoptat Legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietățile statului, numită după inițiatorul ei și Legea A. Djuvara, care stabilea: evitarea monopolizării terenurilor statului; crearea unor rezerve pentru viitor; stăpânirea de către stat a mijloacelor de transport; loturile petrolifere ale statului se acordau, prin licitație publică, numai întreprinderilor posedând acțiuni nominale „rezervate exclusiv detentorilor români”; sporirea cuantumului redevențelor la 9–20% și limitarea lotului maxim de exploatare concesionabil la 30 ha, etc.

1909 – S-a înființat Societatea comunală pentru construcția și exploatarea tramvaielor în orașul București

La inițiativa primarului Capitalei, Vintilă I. Brătianu, a fost întocmit proiectul Legii pentru înființarea unei societăți comunale pentru construcțiunea și exploatarea tramvaielor în orașul București, care a fost votat de Adunarea Deputaților la 19 martie, respectiv de Senat la 23 martie și a fost promulgată cu Decretul Regal Nr. 1 308/14 aprilie 1909. Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor Bucureşti (1909)A intrat în vigoare la publicarea în Monitorul Oficial Nr. 15/18 aprilie 1909. Societatea trebuia să beneficieze de capital eminamente românesc și își propunea ca, în următorii 10 ani să aibă monopol asupra transportului bucureștean. Legea a fost dezbătută și aprobată în Parlament la 14 aprilie, urmând ca statutele de funcționare ale Societății să fie aprobate de Consiliul Comunal, conform noii legi, fapt ce s-a petrecut la data de 15 mai. În ședința din 23 mai 1909, Consiliul de Miniștri aproba, la rândul său, aceste statute de funcționare

1914 – S-a născut Gheorghe Silaș

18 aprilie 1914, Căianu Mic, Bistrița-Năsăud – 9 martie 2001,, Timișoara

Inginer, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara, obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de Doctor inginer în 1971. Gheorghe Silaş (1914-2001)A început cariera didactică în anul 1944, a parcurs întreaga ierarhie universitară la Universitatea Politehnică Timișoara, de la asistent suplinitor la profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții, fiind prodecan al Facultății de Construcții, prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962–1963, rector. Simultan, a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică, fiind distins cu titlul de profesor emerit în 1972, organizând și dezvoltând la Timișoara o școală de vibrații și vibropercuții. În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt: Sisteme vibropercutante și Systemes dynamiques à interaction percutantes. A făcut parte din mai multe societăți științifice internaționale

1917 – Constituirea Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni aflați în Rusia

La 3/16 martie 1917 s-a înființat Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni aflați în Rusia. La 5/18 aprilie, Lt. col. Pietraru, ofițer activ al armatei române, desemnat de Marele Cartier General român să organizeze constituirea, echiparea și afluirea spre țară a unităților de voluntari, a reușit să obțină promisiunea verbală a ministrului de război, Gucicov, de a recruta un număr de 30.000 de voluntari și aceasta numai la intervenția diplomatică a prim ministrului român, Ion I.C. Brătianu. A urmat opoziția generalului Romanovsky, noul șef al Marelui Cartier General rus, care a ordonat ca din cei 120.000 de prizonieri români aflați în lagărele rusești să fie recrutați doar 5.000 și aceștia numai din circumscripția militară a Moscovei, zonă unde se găseau aproximativ 10.000 de prizonieri români.

Înființarea Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni (1917)La 13/26 aprilie s-au semnat la Petrograd actele oficiale între reprezentanții români și cei ruși referitoare la înființarea Corpului voluntarilor români din Rusia. În intervalul 25 mai–3 iunie 1917 au fost echipați și pregătiți să plece în țară 116 ofițeri și 1.250 gradați și soldați români

1918 – S-a deschis prima expoziție a grupării Arta română

Societatea Arta română a fost o organizație artistică înființată de artiștii care au fost mobilizați la Marele Cartier General al armatei române de la Iași: Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, I. Ștefănescu, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Alexis Macedonski, Ionescu Doru, Oscar Han și Traian Cornescu. Aceștia s-au plasat pe o poziție de adversitate contra Societății Tinerimea artistică, pe care-i vedeau ca bastionul unei arte academico–romantico–idilice, ruptă de realitatea înconjurătoare. Imediat după constituirea Societății Arta română, aceasta a organizat la Iași o expoziție care s-a desfășurat simultan cu cea deschisă de Societatea Tinerimea artistică la București. Prima expoziție a grupării Arta Română - Școala de Arte Frumoase Iași (1918)Prin aceasta s-a dorit demonstrarea tuturor divergențelor de opinii și mai ales de aspirații artistice dintre cele două. Vernisajul evenimentului de la Iași a avut loc în clădirea din strada Lăpușneanu nr.18, local folosit în mod uzual pentru toate expozițiile din epocă. Și-au expus pe simeze lucrările: Nicolae Dărăscu, Traian Cornescu, Ionescu Doru, Ștefan Dimitrescu, Alexis Macedonski, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Oscar Han și Nicolae Tonitza

1924 – S-a născut Ion Vintilă

18 aprilie 1924, Băile Herculane, Caraș-Severin – 4 martie 1977, București

Compozitor și dirijor. A fost profesor la Liceul de Muzică nr. 1 din București, inspector în Direcția Muzicii din Ministerul Culturii și inspector principal în Ministerul Învățământului din București, a dirijat diverse formații corale de amatori. A compus muzică simfonică: Allegro de concert, muzică de cameră: Trio cu parafrazare, muzică corală: Floare albastră, muzică vocală: Omul de Zăpadă, muzică ușoară: Tango pentru trompetă și pian

1925 – S-a născut Emanuel Valeriu

18 aprilie 1925, Târgu Ocna – 18 aprilie 2012, București

Jurnalist, redactor TV. A fost mijlocaș la deschidere la echipa de Emanuel Valeriu (1925-2012)rugby a Clubului Casei Armatei. Și-a început cariera de jurnalist în 1940, la ziarul Universul Sport. În perioada 1968–1970 a condus ziarul Sportul, pe care l-a revoluționat, până la acel moment publicația fiind un oficios al puterii comuniste. A lucrat mai apoi la postul public de radio și televiziune ca reporter, redactor și producător. Între 1990–1992 a fost Director General al TVR. De asemenea, a publicat mai multe cărți despre sport și politică

1929 – S-a născut Ion Voinescu-Țop

18 aprilie 1929, Valea Dragului, Giurgiu – 9 martie 2018, București

Fotbalist, considerat unul dintre cei mai buni portari din istoria României, component al echipei de aur a CCA (Casa Centrală a Armatei) și antrenor. Ion Voinescu (1929-2018)A debutat la Olimpia București în 1939, a fost transferat la altă echipă din București, ASPIM, iar după război a semnat primul contract de seniori, cu echipa Carmen București, una din cele mai bune echipe din perioada interbelică. În 1950 a fost cerut de Steaua București, de unde s-a retras din activitatea competițională în 1965. A fost poreclit „Țop” din cauza neastâmpărului din poartă, fiind într-o permanentă „țopăială”

1930 – Incendiul din Costești (Argeș)

Incendiul a izbucnit în interiorul bisericii, din cauza unei lumânări, și a cuprins podul. Focul s-a extins la acoperiș și la pereții din lemn. Cele 130 de persoane aflate în lăcaș nu s-au putut evacua prin ferestrele prevăzute cu gratii, dar nici prin ușa foarte îngustă. O parte dintre adulți s-au putut salva. Copiii, cuprinși de panică și orbiți de fumul înecăcios, s-au îngrămădit spre ieșire, dar au blocat-o. Acoperișul și pereții s-au prăbușit, arzând cu o vâlvătaie puternică. Din cauza terenului accidentat, autospeciala Secției de Pompieri Pitești a reușit să se apropie doar la 200 de metri de biserica în flăcări. Cu ajutorul mai multor linii de furtun, incendiul a fost stins aproape de miezul nopții. Monument comemorativ pentru incendiul din Costești (1930)Atunci au murit 108 persoane, în majoritate copii. Toți copiii satului erau în biserică… Până spre dimineață, pompierii militari au scos trupurile carbonizate ale victimelor

1931 – Formarea Guvernului Nicolae Iorga

Consiliu de miniștri de uniune națională, prezidat de Nicolae Iorga, care a guvernat între 18 aprilie 1931–31 mai 1932. După demisia guvernului român național-țărănesc, s-a format un guvern de tehnicieni, prezidat de istoricul Nicolae Iorga. Nicolae Iorga (1931)Decepționat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la cârma țării, animat de convingeri și sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea, pentru formarea unui guvern de „uniune națională”, cu membri din cercul său apropiat, pe care să îi poată controla ușor. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproșabil în ochii opiniei publice și în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deținea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanțe și Interne), s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniștrilor a fost alcătuită personal de Carol. Opinia publică afirma cu ironie că „Nicolae Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu”. În timpul mandatului său, resursele bugetare ale statului s-au înjumătățit, conducând la a doua „curbă de sacrificiu” (impozit de 15% pe salarii, creștere a fiscalității); s-a adâncit criza economică și s-au amplificat conflictele sociale (statul nu mai putea asigura plata regulată a salariilor și pensiilor); s-a adoptat Legea pentru învățământul universitar. Fără un program de guvernare și lipsit de omogenitate, Guvernul Nicolae Iorga nu s-a bucurat nici de sprijinul partidelor politice, nici al cercurilor financiare și nici de cel al Parlamentului

1934 – S-a născut Erich Nussbaum

aprilie 1934, Baia de Criș, Hunedoara – 3 ianuarie 2011, București

Regizor de filme documentare. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1952–1956). Este autorul a peste 200 de filme documentare, în special pe teme artistice, unele din creațiile sale fiind premiate la festivalurile internaționale de film: Albume de artă populară, Autorii zâmbetului, Scoarțe populare, Brâncuși la Târgu Jiu, Cetatea Neamțului, Monumente pe Valea Oltului, Tezaur în frescă, Dobrogea în arta plastică, Culori in Bărăgan, Ev Mediu la Sibiu, Să nu ne răzbunați

1943 – S-a născut Florin Codre

Florin Codre (n. 1943)18 aprilie 1943, Brașov

Sculptor, creator de artă monumentală, cascador și crescător de cai de rasă. Este autorul primului film românesc de ficțiune cu finanțare privată, Șobolanii roșii. A realizat Statuia ecvestră a lui Carol I din București, Statuia ecvestră a lui Avram Iancu de la Târgu Mureș (dezvelită în 1978), Statuia ecvestră a lui Carol I din Călărași (dezvelită în 2008), etc. Biografie ilustrată

1943 – S-a născut Florin Gabrea

18 aprilie 1943, București

Scenograf de film și televiziune, scriitor și publicist. Florin Gabrea (n. 1943)Este fratele regizorului Radu Gabrea. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (promoția 1971). A fost editorialist la hebdomadarul Ziarul Timpul – Ediție nouă. A scenografiat lung-metraje artistice: Doctorul Poenaru, Rosenemil, Crimă sub hipnoză, Un loc printre cei vii, Cocoșul decapitat, Trei zile înainte de Crăciun, scurt-metraje: Potopul, Carol cel Mare, Richard inimă de leu, Îndrăgostiții de pe Nil, Iezuiții

Trei zile până la Crăciun (2012)

1945 – A fost fondată, la Arad, echipa de fotbal UTA

Bătrâna Doamnă a fost înființată de baronul Francisc von Neuman, patron al mai multor fabrici din Arad: Fabrica de textile, Fabrica de spirt și drojdie. UTA (1945)Stadionul a fost construit de baron având modelul stadionului Arsenal Londra, iar culorile clubului, alb și roșu, au fost alese asemenea aceleiași echipe, baronul Neuman fiind un mare admirator al acestei echipe

1945 – S-a născut Marius Tupan

18 aprilie 1945, Tâmna, Mehedinți – 6 decembrie 2007

Prozator, eseist și dramaturg. A fost licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1967–1972). A debutat în revista Ramuri (1964). Marius Tupan (1945-2007)A colaborat, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea (1974), recenzat în cele mai importante reviste literare ale momentului. Au urmat un roman, Crisalide, un alt volum de proze scurte, Noaptea muzicanților și romanul Marmura neagră. Este autor a două trilogii romanești, Coroana Izabelei, I-III și Batalioane invizibile și al unor volume de teatru. A primit premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Coroana Izabelei (1982) și al Uniunii Scriitorilor (1995 și 1998), cât și alte premii literare

1945 – S-a născut Maya Badian

18 aprilie 1945

Compozitoare, muzicologă și profesoară, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, stabilită în Canada din 1987. A început să compună de la vârsta de cinci ani. A studiat Maya Badian (n. 1945)la Universitatea Națională de Muzică București cu Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Zeno Vancea, Tudor Ciortea și a absolvit cu o diplomă de Master în Compoziție în 1968. A continuat cu studii în dirijat orchestra în Weimar, Germania în 1972. A fost director muzical la Departamentul Teatrului Radiofonic al Societății Române de Radiodifuziune și profesor de muzică la Liceul „George Enescu” din București. Stabilită la Ottawa, în 1995, este acum profesară de studii teoretice și examinatoare pentru Conservatorul Regal al Examinatorilor Muzicieni din Canada și, de asemenea, membră al Ligii Canadiene de Compozitori, și membră asociată în Centrul Muzical Canadian

Maya Badian – Concerto grosso for timpani, obbligato trumpet and string orchestra

1946 – S-a născut Cristian Mandeal

18 aprilie 1946, Rupea, Târnava Mare/Brașov

Muzician, pianist și dirijor, director general al Filarmonicii „George Enescu”. A început studiile de pian, compoziție și dirijat la Liceul de Muzică din Brașov, apoi la Academia de Muzică din București (1965–1974) și s-a perfecționat ulterior la Berlin, cu Herbert Karajan, și la München, sub îndrumarea lui Sergiu Celibidache.  Cristian Mandeal (n. 1946)La sfârșitul studiilor, după o scurtă experiență în calitate de corepetitor la Opera Română din București, a început activitatea de dirijor permanent al Filarmonicii „Constantin Silvestri” din Târgu Mureș, apoi dirijor permanent al Filarmonicii Transilvania din Cluj. În 1987 a câștigat concursul pentru postul de dirijor permanent al orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din București, devenind din 1991 prim-dirijor și Director General Muzical al Filarmonicii. A concertat în multe țări din Europa, Asia, America de Nord și America Latină. A participat la numeroase festivaluri muzicale (Atena, Lisabona, Brescia-Bergamo, Bayreuth). În anii 2001 și 2003 a fost director artistic al Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu” – București. A înregistrat pentru Radio și pe discuri Electrecord integrala simfoniilor lui Anton Bruckner, a creației simfonice și vocal-simfonice de Johannes Brahms și mai ales integrala operelor simfonice ale lui George Enescu

George Enescu – Rapsodia Română • Orchestra Națională Simfonică a României, Dirijor Cristian Mandeal

1952 – S-a născut Eugen Cristea

18 aprilie 1952, București

Actor de teatru, film și televiziune, scriitor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1976. A jucat la Teatrul Național din Timișoara și Teatrul Național Eugen Cristea (n. 1952)„I.L. Caragiale” din București. În decursul carierei, a interpretat numeroase roluri de film, teatru de televiziune și teatru radiofonic. Este prezentator și realizator de emisiuni TV, regizează și compune ilustrația muzicală a unor piese de teatru, a publicat un volum personal de proză și a tradus literatură beletristică. A jucat în filme: Ivan Turbincă, Asfalt Tango, Capitaine Conan, Une mere comme y’a pas d’autres, Mysterious museum, Vlad the Impaler, Păcală se întoarce

Ivan Turbincă (1996)

1955 – S-a născut Drăgan Muntean

18 aprilie 1955, Poienița Voinii, Hunedoara – 20 aprilie 2002, Târgu Mureș

Cunoscut solist vocal de folclor românesc din Ardeal. Artistul s-a bucurat de o deosebită popularitate într-o carieră care a durat 20 de ani, înregistrările sale constituind documente importante ale cântecului popular românesc: De-aș avea mândră să-mi placă, Drag mi-i să mă duc la fân, Mândruță, de dorul tău, Care om n-are pe nimeni

Sara bună, bade Ioane

1955 – S-a născut Adrian Sârbu

18 aprilie 1955, Brașov

Om de afaceri și de televiziune. În 22 decembrie 1989 a participat la revoluția română, filmând anumite scene din clădirea CC al PCR. A devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ocupând funcția de secretar de stat pe probleme de massmedia. Adrian Sârbu (1955)În 1989, Adrian Sârbu era regizor de filme la Studioul Sahia. În anul 1990 a deschis firma MediaPro iar în 1991 a pus bazele agenției de știri Mediafax. În 1993 a înființat grupul MediaPro, care are operațiuni de producție și distribuție de film și televiziune, radio, informație, internet și publishing în România și țările CEE. Divizia de publishing a MediaPro, Publimedia, este editorul cotidianului Gândul și al Ziarului Financiar. În același an, a cooptat o parte din echipele posturilor TV SOTI și Amerom (Canal 38) și a înființat postul de televiziune Pro TV, primul post de televiziune profesionist din România

1955 – S-a născut Petru Vintilă jr.

18 aprilie 1955

Artist plastic. A absolvit în 1978 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, secția ceramică, sticlă, metal, având profesori pe Zoe Băicoianu, Costel Badea și Adrian Nicolae Adam. A debutat în 1980, la Salonul Republican de grafică. A participat la expoziții internaționale, de grup și personale la Galeriile Teatrul Foarte Mic, Galateea, Hanul cu tei din București și în Ploiești. Lucrări ale sale de pictură, grafică și design se află în colecții particulare din România, Brazilia, Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Spania, Grecia, Olanda, Japonia, Polonia și Statele Unite ale Americii. A scris Lucia Ferescu sau Steaua Dimineții, pe care l-a denumit „pseudoroman”. Biografie ilustrată

1968 – S-a născut Vlad PetreanuVlad Petreanu (n. 1968)

18 aprilie 1968, București

Jurnalist, blogger, influencer, redactor-șef al Departamentului de știri la Antena 1, redactor la postul TV B1, realizatorul emisiunii matinale Deșteptarea de la Europa FM. A primit Premiul APTR 2000 pentru prezentare de știri

1974 – A încetat din viață Nicolae Buicliu (6 septembrie 1906, Corabia, Olt – 18 aprilie 1974, București)

Compozitor și profesor universitar la Conservatorul din București

1977 – S-a nascut Adrian Claudiu Sînă

18 aprilie 1977, Baia Mare

Cântăreț, cantautor, producător și DJ. A urmat cursuri la Academia de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, pregătindu-se pentru a deveni actor, dar ulterior a ales muzica. Este cunoscut mai ales ca fondator și membru al formației Akcent. În anul 2018 a fost ofertat de Disney Enterprises pentru a interpreta vocea personajului Darwin din producția Disney G-Force Salvatorii Planetei

Adrian Sînă – Tu m-ai dat gata

1989 – Localitățile Aninoasa (Hunedoara), Fundulea și Lehliu Gară (Călărași), Mioveni (Argeș) și Valea lui Mihai (Bihor) au fost declarate orașe

1991 – A avut loc vizita oficială în România a președintelui francez François Mitterrand

Francois Mitterand (1991)Francois Mitterrand a fost primul președinte al unui stat occidental care a venit la București (18–19 aprilie 1991) pentru a se întâlni cu primul președinte post-comunist al României, Ion Iliescu, destul de contestat la ora aceea, din cauza tulburărilor interne (13–15 iunie 1990, protestele opoziției, violențele minerilor, agresarea unor reprezentanți ai opoziției, etc.)

1996 – S-a născut Ioana Ducu

18 aprilie 1996, București

Fostă jucătoare de tenis. A câștigat trofeul Rolland Garros la dublu în 2014, alături de Ioana Loredana Roșca. A renunțat la cariera în tenis pentru medicină

1999 – NATO a solicitat României deschiderea spațiului aerian pentru avioanele aliate

Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT) și Guvernul României au dat curs acestei solicitări în 20 aprilie

2001 – A încetat din viață Eugen Crăciun (Vasile Eugen Crăciun; 28 februarie 1922, Piatra Neamț – 18 aprilie 2001, București)

Pictor, grafician și decorator; membru al Uniunii Artiștilor Plastici

2003 – A încetat din viață Emil Loteanu (6 noiembrie 1936, Clocușna, Hotin, Regatul României/Ocnița, Moldova – 18 aprilie 2003, Moscova)

Actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean

2004 – A încetat din viață Cornelia (Nelli) Pillat (22 martie 1921, București – 18 aprilie 2005, București)

Memorialist, documentarist, muzeograf, editor, scriitoare, istoric de artă si istoric literar; soția lui Dinu Pillat

2010 – A încetat din viață Emilia Comișel (28 februarie 1913, Ploiești – 18 aprilie 2010)

Etnomuzicolog, cercetător; profesor de folclor la Conservatorul din București

2012 – A încetat din viață Emanuel Valeriu (18 aprilie 1925, Târgu Ocna – 18 aprilie 2012, București)

Jurnalist, redactor TV, director general al TVR

2014 – A încetat din viață Mioara Cremene (Maria Elena Gorea; 6 septembrie 1923, București – 18 aprilie 2014, Paris)

Poetă, scriitoare și eseistă; stabilită în Franța între 1969–1989

2018 – Primul transplant pulmonar din România

A fost efectuat cu succes la Spitalul Clinic Sfânta Maria din București, în noaptea de 17/18 aprilie 2018, de către o echipă de medici condusă de Igor Tudorache, șeful Centrului Pulmonar din Hanovra

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „18 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: