Istoria României România frumoasă Today's Memory

20 Aprilie în istoria românilor

Curtea Domnească de la Bacău

Foto: Curtea Domnească din Bacău


1491 – Prima atestare documentară a Curții Domnești de la Bacău

După luptele lui Ștefan cel Mare de la Vaslui (1475) și Războieni (1476), s-a impus necesitatea unei reorganizări administrative a Moldovei sudice. Ștefan cel Mare a ales ca loc de reședință domnească pentru această parte a țării Bacăul și l-a numit aici, spre a-l ajuta la domnie, pe Alexandru, fiul care îl însoțise la războaie și care fusese martor al multor acte domnești de până atunci. Astfel, în perioada 1481–1496, Curtea domnească din Bacău a reprezentat centrul administrativ de control și de organizare a Țării de Jos, fiind și reședința lui Alexandru. Prima atestare a Curţii Domneşti de la Bacău (1491)Voievodul Moldovei a ales Bacăul drept Reședință domnească, întrucât era un centru comercial, nod al drumurilor comerciale spre Transilvania și Țara Românească. Misiunea lui Alexandru era să rezolve problemele pe care tatăl său, domnul Moldovei, nu ar fi avut timp să le trateze de la Suceava. Este menționată pentru prima dată la 20 aprilie 1491, când Ștefan cel Mare închina Mănăstirii Tazlău un sat „ascultător de curțile de la Bacău

1839 – S-a născut Carol I al României

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen; 8/20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania – 10 octombrie 1914, Castelul Peleș, Sinaia

Domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Regele Carol I (1839-1914)În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit castelul Peleș, care a rămas, chiar și acum, una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso–turc (1877–1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), și a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții

1853 – S-a născut Elie Radu

20 aprilie 1853, Botoșani – 10 octombrie 1931, București

Inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și membru de onoare (din 1927) al Academiei Române. A urmat cursurile la Școala Politehnică din Bruxelles, absolivită în 1877, cu titlul de inginer diplomat. A debutat ca inginer alături de Anghel Saligny, la construcția liniei ferate Ploiești–Predeal. A contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania, a construit 650 km de căi ferate după concepții proprii.  Elie Radu (1853-1913)Unul dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este Târgu Ocna–Comănești–Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat și tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri. În 1889 a realizat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București. Ulterior a realizat și alimentarea cu apă a orașelor Botoșani, Sinaia, Turnu Severin, Târgoviște, Iași. I se datorează proiectarea și construirea a 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeș, Comănești și Galați. Sub conducerea sa a fost proiectată si realizată construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei. În 1894, a fost numit profesor la Școala Națională de Poduri și Construcții Civile, unde a predat cursurile de Trigonometrie, Poduri și Construcții Civile. La înființarea Școlii Politehnice din București, în 1920, a predat aici cursurile: Edilitate (canalizarea și aprovizionarea cu apă a centrelor urbane) și Procedee generale de construcții. S-a dovedit un luptător pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat și a îndrumat creația inginerească. A deținut funcția de președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și 1904

1863 – Conferința națională a fruntașilor transilvăneni

Desfășurată la Sibiu, între 20–23 aprilie, a fost în ochii contemporanilor prologul întrunirii dietei Transilvaniei. Andrei Șaguna i-a îndemnat pe delegați să accepte Diploma din octombrie, care prevedea încetarea regimului militar din Transilvania, iar Marele Principat al Transilvaniei să redevină stat autonom în cadrul imperiului) și Patenta din februarie, ca temelie a noii lor constituții. Toate cuvântarile și discuțiile au dovedit aceeași loialitate față de Austria și aceeași dorință de a încorpora Diploma și Patenta în legea fundamentală a Transilvaniei

1877 – Nota de protest a Imperiului Otoman adresată Puterilor Garante

Ioan Grigore Ghica (1877)Guvernul de la Constantinopol a adresat la 20 aprilie/2 mai o notă de protest către celor cinci puteri garante – Marea Britanie, Austro-Ungaria, Germania, Franța și Italia – prin care le înștiința asupra ruperii relațiilor diplomatice dintre România, care-și dorea proclamarea independenței, și Înalta Poartă. A fost urmată de expulzarea brutală a girantului agenției diplomatice a României din capitala otomană, Ioan Grigore Ghica

1882 – S-a născut Nicolae Ciupercă

20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat – 25 mai 1950, închisoarea Văcărești

General de armată și om politic.. A urmat Școala militară de ofițeri activi de Infanterie din București, absolvită în 1902 ca șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent. A absolvit apoi cursurile Școlii Superioare de război din Paris în 1913. A participat la Războiul de întregire ca maior, șef al biroului operații al Armatei a II-a (condusă de general Averescu). Nicolae Ciupercă (1882-1950)A fost numit ministru al Apărării Naționale în 1938, dar după o scurtă perioadă și-a dat demisia pentru că nu a fost de acord cu cheltuirea unor fonduri din bugetul militar care, conform ordinului regelui, primeau o destinație secretă, imposibil de verificat. În cel de-Al Doilea Război Mondial a fost Comandant al Armatei a 4-a și al Armatei a 2-a, participând la operațiunile pentru dezrobirea Basarabiei. La 9 septembrie 1941 a demisionat din funcție, în semn de protest, împotriva continuării războiului dincolo de Nistru. A fost decorat cu numeroase ordine și medalii pentru faptele sale deosebite de arme. Devenit indezirabil comuniștilor, a fost arestat în septembrie 1948 pentru acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, după ce s-a alăturat grupării anticomuniste Graiul Sângelui, fiind încarcerat în Penitenciarul Jilava, apoi la Văcărești, unde și-a găsit sfârșitul

1887 – A încetat din viață Petre Mavrogheni (1819, Iași – 20 aprilie 1887, Viena)

Om politic, economist, diplomat, ministru de Finanțe și de externe

1892 – S-a născut Diamandi Gheciu

20 aprilie 1892, București – 1 octombrie 1982, Belfast

Compozitor. Studiile muzicale le-a început în București (1913–1918) cu Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Ecaterina Ioanin. A urmat cursuri de perfecționare la Uniunea Compozitorilor (1950–1951) cu Theodor Rogalski. A fost licențiat al facultății de Drept din București (1914). Diamandi Gheciu (1892-1982)A fost secretar al Uniunii Compozitorilor, președinte al Fondului muzical, a scris articole în Muzica, Contemporanul, Flacăra, Scânteia, L’Orient (București). A susținut conferințe, concerte-lecții și emisiuni radiofonice. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa III (1959), Ordinul Muncii clasa II (1962); Ordinul Meritul cultural clasa III (1969) și cu Premiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1970, 1975). A compus muzică vocal-simfonică; muzică simfonică: Poem pastoral pentru violă și orchestră; muzică de cameră: Trio pentru vioară, violoncel și pian, Dor. Andante pentru violoncel și pian, Legendă pentru vioară și pian; muzică corală: Țară, draga mea, Zbor de noapte, Valsul tinereții; muzică vocală (lied): Tristețea lumii, Crăiasa din povești, Și dacă…, La mijloc de codru des, etc.

Diamandi Gheciu – Și dacă… • Angela Gheorghiu, Pian Jeff Cohen (Liceu Barcelona, 2004)

1900 – S-a născut Constantin S. Nicolăescu-Plopșor

20 aprilie 1900, Plopșor, Dolj – 30 mai 1968, București

Arheolog, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, geograf, membru corespondent (din 1938) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București.  Constantin S. Nicolaescu-Plopșor (1900-1968)A descoperit la Bugiulești (Vâlcea) o fosilă umană (un craniu) veche de 2 milioane de ani, denumită Homo olteniensis (Australonthropus olteniensis). A înființat Institutul Arheologic Oltenia, Institutul de Istorie Națională, o revistă – Gând și slavă oltenească, o editură – Pământ și suflet oltenesc, Asociația Folcloriștilor Olteni, filiala din Craiova a Academiei Române. A scris și publicat foarte mult, de la culegeri de folclor la studii mari (a fost și coordonatorul grupului de cercetători de la Porțile de Fier – insula Ada-Kaleh). În 1965 a publicat volumul de povestiri Tivisoc și Tivismoc care cuprinde printre altele textele Păcală la stăpân și Trinu. Alte scrieri: Din legendele lui Novac, Vorbe oltenești, Ceaur, povești oltenești, Paleoliticul în România, etc.

1903 – S-a născut Grigore Cugler

7/20 aprilie 1903, Roznov, Neamț – 30 septembrie 1972, Lima, Peru

Compozitor, muzician, violonist clasic, diplomat de carieră, grafician, ilustrator, memorialist, poet și scriitor. A fost fiul medicului Grigore Cugler și al Anei Țincu (fiica poetului și scriitorului Nicolae Țincu) și fratele Matildei Cugler-Poni. A trăit și învățat la Roznov, unde a deprins limbile germană, română, spaniolă, franceză și și-a scris o mare parte din proza sa satirică. Grigore Cugler (1903-1972)A urmat Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu și a participat la Primul Război Mondial, fiind rănit în luptele pentru apărarea orașului Pitești. A urmat apoi cursurile Facultății de Drept din București. În anul 1926 a fost distins cu Premiul „George Enescu” la un concurs rezervat tinerelor talente. Din 1927 a intrat în diplomație, fiind atașat cultural la legația română din Bratislava. S-a căsătorit cu Ulla Gerda Lizinca Matilda Dryssen. A fost atașat cultural al legației române din Bratislava, apoi trimis de ministerul regal al Afacerilor străine consilier la legațiile din Stockholm, Berna, Berlin, Bratislava, Copenhaga și Oslo. În noiembrie 1947, după numirea Anei Pauker ca Ministru al Afacerilor Străine, și-a dat demisia din diplomație și s-a exilat la Lima (Peru), unde a devenit membru al orchestrei simfonice, prim-violonist la Filarmonică

1903 – S-a născut Andrei Ion Deleanu

20 aprilie 1903, Constanța – 12 iunie 1980, București

Scriitor și traducător. Absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1922–1926), a lucrat ca avocat în București, secretar particular, șef de serviciu la Primărie și funcționar în industria turismului, ulterior fiind scriitor liber-profesionist. A debutat în 1942 cu transpunerea cărții lui I. Semionov Averile pământului. A tradus din Joseph Conrad, J.B. Priestley, William Faulkner și Thomas Mann. A devenit membru în The Shakespeare Association of America din Washington D.C. și în The International Shakespeare Association din Vancouver. Spre sfârșitul vieții, i-a apărut cartea Doamna brună din Sonete, conținând traducerea a 28 de sonete shakespeariene, încununare a întregii sale activități și operă de mare erudiție

1904 – Greva generală a feroviarilor din Transilvania

Una din cele mai importante acțiuni muncitorești de la începutul secolului a fost greva generală a feroviarilor din 7/20–13/26 aprilie 1904 din Transilvania. La această amplă acțiune de luptă, care a paralizat timp de cîteva zile întreaga circulație feroviară și a afectat capacitatea de producție a numeroase întreprinderi industriale, au participat, alături de miile de lucrători de la căile ferate din Transilvania și feroviarii din Brașov, precum și cei din Sfîntu Gheorghe. Revendicau mărirea salariilor până la egalizarea cu celelalte categorii de angajați ai statului

1908 – S-a născut Nicolae Lascu

Nicolae Laslo; 20 aprilie 1908, Benic–Galda de Jos, Alba – 24 iunie 1988, Cluj-Napoca

Istoric literar, traducător și profesor universitar, specialist în istoria literaturilor latină și greacă și al influențelor clasiciste în cultura română. A studiat Filologia clasică la Universitatea din Cluj fiind licențiat în 1931, apoi bursier al Școlii române din Roma (1932–1934). Nicolae Lascu (1908-1988)A avut o carieră didactică, trecând prin toate treptele profesionale: asistent, lector, conferențiar, profesor la Catedra de Limbi Clasice și la cea de Istorie a Universității din Cluj, fiind decan (1959–1960) și prorector (1962–1968). In studiile sale a încercat să stabilească vechimea, amploarea și intensitatea influențelor clasiciste în operele scriitorilor români. A urmărit, de asemenea, viața și destinul literar al lui Ovidiu, poetul latin exilat la Tomis. A fost distins cu Premiul Academiei Romane (1947). Din lucrările sale: Cum trăiau romanii, Ovidiu. Omul si poetul, Clasicii antici în România (cea mai complexa bibliografie, precedata de un amplu studiu istoric si critic), Călători și exploratori în Antichitate, Clasicii antici în România, Horațiu în literatura română

1913 – Legea aeronauticii militare

Legea privind înființarea și organizarea aeronauticii militare ca armă de sine stătătoare a fost votată în ziua de 1 aprilie în Parlamentul României, sancționată, după 10 zile, de regele Carol I și publicată în Monitorul Oficial nr. 15/20 aprilie 1913

1915 – S-a născut Gheorghe Bogaci

20 aprilie 1915, Vasileuți, Cernăuți, Bucovina – 28 noiembrie 1991, Moscova (înmormîntat la Chișinău)

Istoric literar și folclorist moldovean. A absolvit în 1938 Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași. A fost profesor de liceu la Iași, apoi în satul Bogatoe, regiunea Ismail, colaborator științific și șef al Sectorului folclor la Institutul de Limbă și Literatură a Academiei de Științe a Republicii Moldova, apoi a activat la Institutul Pedagogic din Irkutsk. Gheorghe Bogaci (1915-1991)A debutat în 1936, în presă, fiind apoi autor al mai multor lucrări privind literatura veche și cea din secolul al XIX-lea, relațiile literare și folclorice moldo-ruso-ucrainene, a colaborat la elaborarea lucrării colective Istoria literaturii moldovenești (vol. I, 1958) și a unor manuale școlare (Pagini din literatura Europei de Asfințit, Literatura moldovenească, Crestomație de citire literară, etc.) și a îngrijit și prefațat primele ediții din RSSM ale operelor alese ale lui C.Negruzzi, V.Alecsandri, C. Stamati-Ciurea. Din scrierile sale: Alexandru Donici, Gorki și folclorul moldovenesc, Pușkin și folclorul moldovenesc, Pagini de istoriografie literară, În lumea cuvintelor, Inconsecvență, etc

1922 – S-a născut Vasile Timiș

20 aprilie 1922 Sighet, Maramureș

Compozitor și dirijor, membru (din 1949) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. Studiile muzicale le-a început la Conservatorul Lira din București (1940–1942), continuându-le în particular (1943–1946) și la Conservatorul București (1949–1953). A fost dirijor de cor la Atelierele Grafice din București, consilier muzical la Casa de discuri Electrecord, metodist principal la Centrul de Îndrumare a Creației Populare din București, consilier artistic la Filarmonica „George Enescu”, profesor de ansamblu coral și dirijat la Școala Populară de Artă din București. A publicat articole, studii, cronici în Muzica, Actualitatea Muzicală. A dirijat concerte la Filarmonicile din Bacău, Ploiești, Botoșani. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1971, 1979, 1982) și cu Premiul „Reine Marie José” din Geneva (1980). A compus muzică vocal-simfonică: Horia, Pe drumul tinereții, muzică simfonică: Rapsodia pentru orchestră, Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră, Concert pentru pian și orchestră, Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră, muzică de cameră: Sonata pentru vioară și pian, Rondo pentru vioară și pian, Variațiuni seriale pentru pian, Caleidoscop, Divertisment rustic, Ciuleandra, Suita pentru pian la 4 mâini, muzică corală: Marș tineresc de 1 mai, Pacea patriei apărăm, Codrului cerui o creangă, Cântecul Carpaților, Cântecul trenului, Te apăr și te cânt, patria mea!, Frumoasă ne ești, Românie, Urmașii lui Manole, muzică ușoară: Mai stai o clipă doar, Mă-ntreb uneori, De-acuma nu te-oi mai vedea, Bătrânul parc, Știu o poveste

Vasile Timiș – Concert pentru pian și orchestră (1995) • Orchestra Națională Radio, Dirijor Paul Popescu, Pian: Cristian Petrescu

1927 – S-a născut Camil Mureșanu

Camil Bujor Mureșanu; 20 aprilie 1927, Turda – 21 februarie 2015, Cluj-Napoca

Istoric, membru titular (din 2000) al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Studii Pedagogice, Belgrad, membru-Camil Mureşanu (1927-2015)corespondent al „Süd-Ost Europa Gesellschaft”, München și Berlin, membru al Comitetului Național al Istoricilor din România. A fost profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, director al Institutului de Istorie „George Barițiu”. I se spunea Lordul datorită erudiției sale și fineții care îl caracterizau. Din lucrările sale: Ioan de Hunedoara și vremea sa, Revoluția burgheză din Anglia, Monumente istorice din Turda, Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, John Hunyadi. Defender of Christendom

1933 – Radiodifuziunea Română a realizat prima retransmisie internațională

S-a transmis spectacolul susținut la Sofia de corul Cântarea României, condus de dirijorul Mihai Botez

1934 – A încetat din viață Constanța Hodoș (12 octombrie 1860, Zimbru, Arad – 20 aprilie 1934, București)

Scriitoare, publicistă; militantă pentru emanciparea femeilor din România; membră în comitetul Societății Scriitorilor Români, premiată cu Medalia Bene Merenti (1910)

1935 – S-a născut Gheorghe Șimonca

20 aprilie 1936, Dăbâca, Cluj – 26 mai 2005, Valea Mare, Vâlcea

Actor de teatru, de televiziune și de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, 1962. Orădean de origine, a colaborat ca pianist și acordeonist cu Teatrul de Păpuși, iar după absolvire a revenit în orașul natal, pentru o Gheorghe Şimonca (1936-2005)stagiune și ceva, timp în care a jucat câteva roluri importante: Măria-Sa… Bărbatul de Klára Fehér, Oameni și umbre de Ștefan Berciu, Mofturile Belisei de Lope de Vega, Luceafărul de Barbu Ștefănescu Delavrancea, etc. La solicitarea lui Radu Beligan, s-a transferat la Teatrul de Comedie București, unde a jucat până la sfârșitul carierei și al vieții în piese mari: Opinia publică de Aurel Baranga, Dispariția lui Galy Gay după de Bertolt Brecht, Alcor și Mona musical după Mihail Sebastian, Preșul de Ion Băieșu, Trei surori de A.P. Cehov, etc. A parcurs o carieră interesantă, a apărut în spectacole TV și în mai multe filme, în unul din ele dând viață unei personalități de legendă din istoria țării: controversatul rege Carol al II-lea, cu care, de altfel, și semăna izbitor

Cianura… și picătura de ploaie (1978)

1943 – S-a născut Dan Horia Mazilu

20 aprilie 1943, Pitești – 16 septembrie 2008, București

Filolog, specialist în slavonă și limbi slave, profesor universitar, critic literar, estetician și istoric literar, membru corespondent (din 2001) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Limbi Slave a Universității din București (1961–1966). Inițial a fost cadru didactic la Facultatea de Limbi Slave. Dan Horia Mazilu (1943-2008)După 1990 a devenit cadru didactic la Catedra de literatură română. Trecând prin toate gradele didactice, a ajuns profesor universitar, decan al Facultății de Litere din București, în perioada 1994–2004. În ultimii ani, a îndeplinit funcția de director al Bibliotecii Academiei Române din București. A debutat în revista Argeș (1969), iar în volum în 1974 cu monografia Udriște Năsturel. Reputat cercetător în domeniul literaturii române vechi și al istoriei mentalităților, specialist în slavistică și paleografie, a fost creator de școală la Facultatea de Litere și autor al unor volume de referință precum: Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, Literatura română în epoca Renașterii, Proza oratorică în literatura română veche, Recitind literatura română veche, Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie, O istorie a blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului, Văduvele sau despre istorie la feminin

1947 – Bancnota de 1 milion de lei

După cel de-Al Doilea Război Mondial, cantități imense de hârtie monetară au fost puse în circulație, fapt ce a determinat creșterea inflației de peste 8.500 de ori în 1947, față de 1938. Atunci, biletele de bancă emise de BNR au înregistrat cele mai mari valori nominale: 10.000, 100.000, 1.000.000 și chiar 5.000.000 de lei. Bancnota de 1.000.000 de lei (1947)Bancnota de 1.000.000 de lei a fost emisă la 16 aprilie, fiind pusă în circulație la 20 aprilie

1949 – S-a născut Mircea Florin Șandru

20 aprilie 1949, Făgăraș, Brașov

Poet și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității București, apoi cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din București (1984–1986). În anii facultății, a fost fondator și redactor-șef al revistei studențești Sigma și președintele cenaclului „Liviu Rebreanu” al studenților brașoveni. Mircea Florin Șandru (n. 1949)A fost redactor la revistele Viața studențească, Amfiteatru, publicist-comentator și șef de departament la ziarul Scînteia tineretului. A debutat în presa literară cu un grupaj de poeme găzduit de revista România literară (1973), la rubrica Vă propunem un nou poet, girată de scriitorul Geo Dumitrescu. A participat la concursul de debut al Editurii „Eminescu”, obținând Premiul I, pentru volumul de versuri Elegie pentru puterea orașului, apărut în 1974. După 1989, a fost, succesiv, redactor-șef adjunct, șef de departament, secretar general de redacție și, din nou, redactor șef-adjunct la ziarul Tineretul liber, consilier parlamentar, la Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, ani pe care i-a rememorat în volumul În centrul ciclonului (2012). Din 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, Editura „Tudor Arghezi”. Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză. Din scrierile sale: Flacăra de magneziu, Orașe suprapuse, Îngerul pe gheața subțire, Ca silabele unui mare pian, Cămașa fericitului

1950 – Naționalizarea unei părți a fondului de locuințe de la orașe

A intrat în vigoare Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, „pentru întărirea și dezvoltarea sectorului socialist în economia RPR; pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuințe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii și a exploatatorilor care dețin un mare număr de imobile […] Pentru a lua din mîna exploatatorilor un important mijloc de exploatare

1951 – Primul transplant chirurgical al unui organ uman a fost realizat în Romania de dr. Dan Gavriliu

Dan Gavriliu (1915–2012) a fost un chirurg român care a efectuat Dr. Dan Gavriliu (1951)prima înlocuire chirurgicală totală a esofagului uman, folosind secțiuni de stomac pentru a ocoli țesutul deteriorat sau deformat. Gavriliu a efectuat prima operațiune la 20 aprilie 1951; a fost prima înlocuire reușită a unui organ uman. El a descris procedeul său în literatura științifică, cu toate acestea, nu a putut face o descriere extensivă despre cercetarea sa, deoarece nu și-a putut permite să achite taxele de publicare

1952 – A încetat din viață Grigore Tăușan (24 ianuarie 1874, București – 20 aprilie 1952, București)

Filosof, istoric al filosofiei, critic literar și de film, publicist (sub pseudonimul Petronius); membru de onoare al Academiei Române

1959 – A fost adoptată Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală

Semnată la Strasbourg în 20 aprilie 1959, a fost ratificată de România prin Legea nr. 236/9 decembrie 1998 pentru ratificarea Convenției europene de asistența judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, și a Protocolului adițional la Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978

1968 – A încetat din viață Adrian Maniu (6 februarie 1891, București – 20 aprilie 1968, București)

Scriitor, poet tradiționalist al epocii interbelice; membru corespondent al Academiei Române

1970 – A încetat din viață Paul Celan (Paul Peisah Antschel; 23 noiembrie 1920, Cernăuți, Regatul României – 20 aprilie 1970, Paris)

Poet, traducător și eseist german de origine română; a colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20

1972 – S-a născut Elena Lasconi

20 aprilie 1972. Hațeg

Jurnalistă, reporter TV. A lucrat la PRO-TV, încă de la înființarea postului. Elena Lasconi (n. 1972)A fost reporter de război, a transmis de la mineriade și a fost la locul dezastrului în Turcia când un cutremur a stins atâtea vieți. Se pricepe să facă prăjituri delicioase, știe peste 200 de rețete. De aceea, s-a asociat cu un profesionist și a deschis o afacere cu prăjituri și torturi pentru evenimente speciale. După o experiență de 17 ani, a fost reporter special al Poveștirilor adevărate. În prezent, a părăsit postul PRO TV pentru a candida la primăria orașului Câmpulung, ceea ce a și reușit

1974 – S-a născut Adrian Ilie

20 aprilie 1974, Craiova

Fost fotbalist, om de afaceri. A jucat pe postul de atacant pentru Electroputere Craiova, Steaua București, Galatasaray, Valencia, Deportivo Alavés, Beșiktaș JK, FC Zürich. Adrian Ilie (n. 1974)A fost component al echipei naționale de fotbal a României pentru o perioadă de aproximativ 10 ani, fiind selecționat de 55 de ori și înscriind 13 goluri. A jucat la Campionatul European de Fotbal 1996, la Campionatul Mondial de Fotbal 1998, Campionatul European de Fotbal 2000. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a. S-a retras din fotbal după ce a suferit o accidentare la genunchi. În prezent e om de afaceri, investindu-și câștigurile obținute ca fotbalist în industria turismului

1981 – S-a născut Alex Simu

Alexandru Florin; 20 aprilie 1981

Muzician, instrumentist (saxofon, clarinet), profesor. A urmat Conservatorul din București, studiind în paralel atât la Facultatea de pedagogie muzicală – Jazz, Compoziție și Dirijare de cor cât și la Facultatea de Interpretare muzicală. La modulul de jazz s-a format cu Mircea Tiberian, devenind primul student la saxofon. A fost membru în grupul New Academic Jazz Quartet și trupa pop Centrul Civic. A continuat studiile la Conservatorul din Utrecht, un master la Amsterdam, finalizând tot ciclul la New York. S-a stabilit în Olanda, a înființat grupul multietnic Arifa, orientat spre world music. A obținut premiul 2 pentru cel mai bun instrumentist la Festivalul de Jazz de la Cluj Napocensis 2001

Arifa live at Jazzahead 2013

1989 – A încetat din viață Doru Davidovici (6 iulie 1945, București – 20 aprilie 1989, Bărăganul, Brăila)

Aviator militar; scriitor de science-fiction; pasionat de paleoastronautică

1997 – A încetat din viață Tiberiu Alexandru (14 mai 1914, Ilimbav, Sibiu – 20 aprilie 1997, București)

Folclorist, etnomuzicolog; creatorul organologiei muzicale populare moderne românești

1999 – CSAT a aprobat solicitarea NATO privind accesul fără restricții în spațiul aerian românesc

În 22 aprilie, plenul Camerelor reunite ale Parlamentului a aprobat Hotărârea

2002 – A încetat din viață Drăgan Muntean (18 aprilie 1955, Poienița Voinii, Hunedoara – 20 aprilie 2002, Târgu Mureș)

Cunoscut solist vocal de folclor muzical românesc din Ardeal

2002 – A avut loc lansarea primului ziar bilingv româno–portughez de cultură Diaspora română și moldavă

A fost fondat de Romeo Niram la Lisabona, fiind destinat atât intelectualilor români cât și celor portughezi. Lansarea ziarului a avut loc la Institutul Camões, primul număr fiind dedicat lui Mihai Eminescu

2008 – A încetat din viață Monica Lovinescu (19 noiembrie 1923, București – 20 aprilie 2008, Paris)

Ziaristă, critic literar; cunoscută comentatoare de radio, care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist

2009 – A încetat din viață Lászlóffy Aladár (18 mai 1937, Turda, Turda, Regatul României/Cluj – 20 aprilie 2009, Budapesta, Ungaria)

Scriitor și poet maghiar din România; membru al al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei de Arte din Budapesta, al Academiei Digitalizate din Budapesta, precum și membru corespondent al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Mihai Ielenicz (9 aprilie 1941, București – 20 aprilie 2017, Iordania)

Renumit geograf și geomorfolog; profesor universitar și decan la Facultatea de Geologie-Geografie a Universității București; președinte al Societății de Geografie

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „20 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: