Istoria României România frumoasă Today's Memory

25 Aprilie în istoria românilor

Semnatarii Memorandumului

Foto: Semnatarii Memorandumului: Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D.O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini


 

Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu

Celebrat în Biserica ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică

Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu - Icoană din sec. XVI, Muzeul Naţional de Artă al României
Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu – Icoană din sec. XVI, Muzeul Naţional de Artă al României

Marcu Evanghelistul a fost un evreu creștinat din Ierusalim, devenit potrivit tradiției creștine misionar și episcop în Alexandria. Este considerat în mod tradițional unul dintre cei patru evangheliști, lui fiindu-i atribuită Evanghelia după Marcu. Este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei, totodată fiind și primul ei papă. Ca urmare, el este venerat în mod deosebit de Biserica din Alexandria (coptă) ca fondator al ei. Simbolul său este leul. Relicvele sale se află în Domul San Marco din Veneția. Leul, ca simbol al Veneției, provine de la patronajul Sfântului Marcu asupra orașului

 

1489 – Prima atestare documentară a dregătoriei pitar în Țara Românească

Titlu dat în evul mediu în țările românești boierului care pregătea pâinea pentru domn și pentru slujitorii sau ostașii cu rație zilnică de pâine și supraveghea brutarii domnești – mai marele brutar al Curții domnești. În secolul al XVII-lea a devenit membru al sfatului

1523 – Vladislav al III-lea a fost înscăunat voievod al Munteniei de către turci

La 25 aprilie 1523, Mehmed-bey, pașă de Nicopole în timpul domniei sultanului Soliman Magnificul, l-a înlăturat din cea de-a treia domnie a Munteniei pe Radu de la Afumați. Spre deosebiere de primele două incursiuni, de această dată, Mehmed-bey nu s-a mai așezat singur pe tron, ci a instalat un domn pămîntean, pe Vladislav al III-lea în prima domnie, sprijinit de Boierii Craiovești, iar Pîrvu Craiovescu a devenit mare ban. Radu de la Afumați, a fost silit să se retragă din nou în Transilvania.

Radu de la Afumaţi (1523)Radu de la Afumați (? – 2 ianuarie 1529), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare al Munteniei, a domnit de cinci ori în perioada 1522–1529, ducînd o luptă aprigă cu otomanii. Rezistența antiotomană, purtată de Radu de la Afumați cu mijloace modeste, are o semnificație deosebită, deoarece Poarta Otomană a fost obligată să renunțe la transfomarea principatului în pașalîc. Este remarcabil faptul că Radu de la Afumați a reușit să zădărnicească planurile otomane, chiar în apogeul domniei sultanului Soliman Magnificul, care a reușit să zdrobească Serbia (1521) și Ungaria (1526), transformîndu-le pe acestea în pașalîcuri. Inscripția de pe mormîntul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș amintește de 20 de bătălii purtate de acesta cu turcii.

Vladislav al III-lea (? – 1525?), nepotul lui Vladislav al II-lea al Țării Românești, a fost de trei ori domnitor în Țara Românească, între aprilie 1523–august 1525, fără realizări notabile

1619 – Tratatul de alianță de la Alba Iulia

Pe 25 aprilie 1619, Gabriel Bethlen a încheiat un tratat de alianță, la Alba Iulia, cu Gavril Movilă, domnul Țării Românești, care prevedea modalitățile de rezolvare a litigiilor de graniță și restituirea reciprocă a țăranilor șerbi și a țiganilor fugiți

1687 – A încetat din viață Ioan Căianu (8 martie 1629, Căianu Mic, Bistrița-Năsăud – 25 aprilie 1687, Lăzarea, Harghita)

Călugăr franciscan din Transilvania; primul autor român de muzică cultă;, constructor și reparator de orgi; culegător de folclor; gânditor renascentist și precursor al iluminismului

1841 – S-a născut Zaharia Petrescu

25 aprilie 1841, Alexandria/Kalipetrovo, Bulgaria – 16 decembrie 1901, București

General, medic, membru corespondent (din 1885) al Academiei Române. Zaharia Petrescu (1841-1901)S-a format la Școala de chirurgie a lui Carol Davila de la Spitalul „Mihai Vodă” și apoi la Facultatea de Medicină din Paris. A fost preocupat de aprofundarea bazelor chimice, fiziologice și farmacologice experimentale ale terapiei medicamentoase și a publicat o lucrare monumentală, în patru volume, Tratat de terapeutică și materia medica. A fost numit director al nou-înființatului Institut Medico-Militar. Din scrierile sale: Elemente de Farmacologie, Farmacia și arta de a formula, Însemnările unui medic din războiul pentru independență – jurnal de campanie

1848 – Autoritățile maghiare au instituit starea de asediu în Transilvania

După ce au început evenimentele revoluționare ale românilor ardeleni, autoritățile maghiare din Transilvania nu au făcut altceva decât să impună restricții, să urmărească, să întărească paza, să-și înarmeze oamenii, să aresteze, și încă din „zorii revoluției” să fie proclamată starea de asediu (statariul) în 25 aprilie, care până în iunie s-a generalizat în toată țara

1873 – A încetat din viață Alexandru C. Moruzi (29 august 1805, Zvoriștea, Suceava – 25 aprilie 1873, Foggia, Italia)

Om politic, prim-ministru în Guvernul Moldovei; ministru de finanțe al României în Guvernul Barbu Catargiu

1885 – Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe Române

Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, în calitate de președinte al Sfântului Sinod al BOR, Tomosul de autocefalie prin care „cu bucurie sufletească binecuvântează Biserica Ortodoxă Română, recunoscându-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”. Tomosul de autocefalie (1885)Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol aceasta este data nașterii Bisericii Ortodoxe Române. De facto, Biserica Ortodoxă Română a luat ființă odată cu constituirea Sfântului Sinod de la București, în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor și episcopiilor ortodoxe din părți componente ale Patriarhiei de Constantinopol în părți componente (subdivizuni) ale noii structuri

1888 – Atentatul asupra Regelui Carol I 

A avut loc în București, la 25 aprilie/7 mai 1888. După cum povestea Constantin Bacalbașa în Bucureștii de altă dată, 1871–1884: „Un atentat contra regelui Carol. A fost întâiul atentat îndreptat împotriva acestui suveran. […] un individ anume Preda Fântânaru, fost osândit la 5 ani pentru asasinat, atunci sergent în garda comunală, a venit până în fața hotelului Metropol, unde a coborât din trăsură. Era îmbrăcat într-un elegant costum țarănesc din Olt. […] Avea o pușcă Lefaucheux calibrul 20. La percheziție s-au mai găsit un revolver, un stilet și un box american. După ce a coborât din trăsură s-a postat în fața magazinului Nacu Mincovici […] și a așteptat; când a văzut pe rege în cabinetul său de lucru a tras 2 focuri în fereastră. […] Sergenții din fața palatului au sărit asupra lui Fântânaru și numai după o oarecare luptă – în care un sergent s-a ales cu buza spintecată de stilet – Fântănaru a fost arestat. La interogatoriu, Fântânaru a mărturisit că a voit să ucidă pe rege, fiindcă el este cauza tuturor suferințelor țăranilor. Întrebat de ce n-a atentat la viața regelui în alte ocazii, de pildă pe stradă, a răspuns că pe stradă regele era întotdeauna însoțit de regina pe care nu voia s-o atingă. Fântânaru era un alcoolic inveterat, dar lunga campanie dusă de opoziție împotriva regelui cât și ultimile răscoale țărănești, au sugestionat, firește, pe acest om.

1894 – A început Procesul memorandiștilor

În 1892, semnatarii Memorandumului, Vasile Lucaciu, Ion Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, cereau revenirea la autonomia Transilvaniei așa cum fusese ea înainte de 1867, reactualizarea valabilității legilor adoptate de Dieta de la Sibiu, drepturi electorale și educaționale pentru națiunea română.

 Procesul memorandiștilor- Tribuna, pag.1 (1894)
Procesul memorandiștilor- Tribuna, pag.1
Procesul memorandiștilor- Tribuna, pag.2 (1894)
Procesul memorandiștilor- Tribuna, pag.2

În urma acestor cereri, Ministerul de Interne maghiar a formulat acuzații penale – de la încălcarea liniștii publice, la înaltă trădare. Procesul politic intentat de către guvernul maghiar memorandiștilor, s-a desfășurat la Cluj, între 25 aprilie/7 mai–13/25 mai în Sala Reduta, tocmai pentru că în această sală, fusese votată Unirea Transilvaniei cu Ungaria. Iar anularea acestui vot de uniune era una dintre cele mai importante revendicări ale memorandiștilor. A fost un proces politic cu un larg ecou internațional, românii asumându-și riscul închisorii.

Casa în care s-a judecat Procesul memorandiştilor (Reduta). Azi, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj (1894)
Casa în care s-a judecat Procesul memorandiştilor (Reduta). Azi, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj

Doctorului Ion Rațiu i s-a propus să renunțe la revendicarea privind autonomia Transilvaniei cu promisiunea îndeplinirii celorlalte. A preferat, ca și ceilalți memorandiști, un proces de răsunet urmat de temniță. 14 membri ai conducerii Partidului Național Român din Transilvania au fost condamnați la închisoare. În tot spațiul locuit de români au avut loc puternice manifestații de susținere a luptei pentru emancipare națională a românilor transilvăneni

1909 – S-a născut Aurel Marin

25 aprilie 1909, București – 16 mai 1944, lângă Roman

Poet și critic literar. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, apoi Școala Militară de ofițeri de infanterie. A debutat în Gazeta copiilor (1924), iar editorial cu volumul de versuri Lumini (1933). În 1932, ca sublocotenent, a fost repartizat într-o unitate de vânători de munte, la Brașov. A fost redactor la revista Frize, alături de N. Cantonieru și Aurel Marin Chirnoagă (1934–1935), a colaborat la Gazeta Transilvaniei cu cronici literare, pe care le-a adunat în volumul Comentarii critice (1942). A colaborat la: Brașovul literar, Țara Bârsei, Front literar, Gând românesc, Lanuri, Pagini literare, Convorbiri literare, Viața Românească, Vremea, Jurnalul literar, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, etc. A primit Premiul Academiei Române pentru volumul Însemnări despre lume, prieteni și moarte (1940). Câteva din volumele sale: Yodler, Intrarea în pădure, Versuri, Poezii, Însemnări de vacanță, Sonete, etc. A participat ca ofițer activ în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind rănit, iar după vindecare a fost trimis la Școala Superioară de Război, pe care a terminat-o în 1944 și a plecat din nou pe front, ca ofițer de Stat Major, dar a murit în mai, lângă Roman

 

Ziua Justiției Militare

1919 – S-a înființat Serviciul Contencios al Ministerului de Război

Prin semnarea Decretului-Lege nr. 1.625/25 aprilie 1919 de către Regele Ferdinand, prin care s-a statuat modul de organizare și funcționare a primei structuri juridice din Armata României, fapt care marchează în istoria armatei înființarea armei Justiție Militară

 

1920 – S-a născut Sofia Ionescu-Ogrezeanu

25 aprilie 1920, Fălticeni – 21 martie 2008

Medic neurochirurg, prima femeie neurochirurg din Sud-Estul Europei. A urmat Facultatea de Medicină Umană din București, pe care a terminat-o în 1945. În timpul facultății, a executat un prim stagiu de practică la oftalmologie. Al doilea stagiu l-a făcut în 1943, în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, lângă Fălticeni. Din octombrie 1943 a fost intern în Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9 din București, intrând în prima echipǎ neurchirurgicalǎ, consideratǎ echipa de aur, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești și doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu (viitorul soț), care la acea dată erau medici secundari în cadrul specialitǎții. Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008)Anul 1944, anul cumplitelor dezastre provocate de război, a însemnat totuși un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. În urma frecventelor bombardamente asupra Bucureștilor, erau aduși, în același timp, prea mulți răniți în raport cu numărul mic de medici care trebuia să le salveze viața. În acest context, un copil rănit, pentru care intervenția chirurgicală era de maximă urgență, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil. Spre surprinderea tuturor, în special a doctorului Bagdasar, tânăra studentă s-a oferit să-l opereze, intervenție care s-a dovedit salvatoare. „Această operație [va mărturisi Sofia Ionescu] mi-a decis viața pentru 47 de ani înainte, cât am stat în neurochirurgie, și mi-a adus-o la 180 de grade față de ceea ce îmi propusesem eu, o viață liniștită de medic internist în orașul meu natal, Fălticeni”. În 1954 a fost încadrată medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu”, iar în 1976 a obținut gradul de medic primar neurochirurg II. A fost cunoscută în întreaga lume pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul neurochirurgiei, în special pentru operațiile pe măduva spinării și creier, și pentru lucrările sale științifice apărute în Acta chirurgica Belgica, Journal de chirurgie, Neurologia, Psihiatria, Neurologia, Neurochirurgia, Revue Roumaine d’ Endocrinologie, în care numărul articolelor și comunicărilor se ridică la aproape 120. Pentru meritele deosebite, dovedite încă din anii studenției, a fost răsplătită cu Semnul de Distincție al Crucii Roșii, (1943), insigna Evidențiată în Munca Medico-Sanitară, Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu”, Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România și Steaua Republicii, în grad de cavaler

1920 – S-a născut Ioana Nicola-Știrbei

25 aprilie 1920, Spineni, Olt – 13 iulie 2009, București

Soprană, solistă a Operei Naționale București. A studiat la Conservatorul din capitală cu Constanța Bădescu și Livia Vrăbiescu-Vațianu. Încă din primul an de studii, la recomandarea lui Ioan Chirescu (profesorul său de teorie și solfegii), a intrat în Corala Carmen; numai după câteva luni interpreta, ca solistă, finalul din Simfonia a IX-a de Beethoven, sub bagheta lui George Enescu. În vara lui 1946, din banii câștigați în urma seriei de concerte susținute la Ateneu de George Enescu și Yehudi Menuhin, s-a oferit câtorva tineri ocazia trimiterii la un concurs internațional, la Helsinki. Un juriu, din care făceau parte George Enescu, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Alexandru Stroescu, Florica Musicescu și Cella Delavrancea, i-a ales pe: Ion Voicu, Arta Florescu și Ioana Nicola. În 1947, Ioana Nicola a debutat la Operă în rolul Margareta din Faust, alături de Mihail Știrbei, Edgar Istraty, Mihail Arnăutu și Cornelia Gavrilescu, sub bagheta lui Alfred Alessandrescu. Atunci l-a cunoscut pe viitorul ei soț, tenorul Mihail Știrbei. Nu a avut multe roluri, 14–16… fiind atrasă mai mult de calitate: Leonora din Fidelio, Tosca, Natașa din Rusalka, Lisa din Dama de pică, Amelia din Bal mascat, Leonora din Trubadurul, Eva din Maeștrii cântăreți din Nurenberg, Senta din Olandezul zburător, Elsa din Lohengrin, Contesa din Nunta lui Figaro, etc. În cei 20 de ani de activitate pe scena Operei Române din București, dar și în turneele din Germania, Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia au fost remarcate dicțiunea, memoria, seriozitatea și rigoarea, intuiția stilului, ținuta scenică, temperamentul actoricesc; dar, mai mult decât orice, vocea, ca un fluviu învolburat și o culoare dramatică rară, caldă și plină de muzicalitate

Alexandr Dargomîjski – Rusalka Aria Natașei (în română)

1925 – S-a născut Vasile Nițulescu

25 aprilie 1925, București – 11 februarie 1991, București

Actor de teatru și film. A studiat la Institutul de teatru București, absolvit în 1952. Vasile Nițulescu (1925-1991)A desfășurat o prestigioasă activitate la Teatrul Mic, jucând într-o carieră de peste 35 de ani în: Unchiul Vanea, Mitrea Cocor, Micii burghezi, O scrisoare pierdută, Richard al II-lea, Baltagul, Don Juan moare ca toți ceilalți, Antigona, Viața e ca un vagon, Galileo Galilei, Nebuna din Chaillot, Niște țărani, Trestia gânditoare. A jucat în filme: Viața nu iartă, Printre colinele verzi, Întoarcerea lui Magellan, Tănase Scatiu, Toamna bobocilor, Pentru patrie, Concurs, Noiembrie, ultimul bal

Tatăl risipitor (1974)

1925 – A încetat din viață George Stephănescu (13 decembrie 1843, București – 25 aprilie 1925, București)

Compozitor, pedagog și dirijor; profesor de canto la Conservatorul din București; dirijor al Teatrului Național din București; autorul primei simfonii românești

1929 – S-a născut Sanda Râpeanu

Traducătoare. Licențiată a Facultății de Științe Juridice a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1951. A fost redactor la revista pentru copii Licurici și la Viața românească. A lucrat la Asociația Internațională de Studii Sud-Est Europene. A debutat în revista Licurici (1952). A colaborat la Viața românească, Secolul 20, Curierul național, etc. A făcut numeroase traduceri din P. Daix, P. Surer, A. Maurois, Ch. Morgan, W. Somerset Maugham, Catherine Lepront, A. Decaux, etc.

1932 – S-a născut Lia Manoliu

25 aprilie 1932, Chișinău – 9 ianuarie 1998, București

Atletă, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma 1960 și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo 1964 la proba de aruncare a discului, președinte al Comitetului Olimpic Român (1990–1998), senator în municipiul București (1990–1992). Lia Manoliu (1932-1998)A început sportul practicând atletismul (la Atletic Club Român), tenisul de câmp, tenisul de masă, voleiul și baschetul, la ultima disciplină fiind componentă a echipei Știința București. La 16 ani a început să practice atletismul, specializându-se în aruncarea discului, unde a obținut rezultate excelente până la 40 de ani. Participantă la 6 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (de la Helsinki 1952 până la München 1972), a deținut un record de longevitate olimpică, menționat și în Cartea recordurilor. Pe plan internațional, a ocupat funcțiile de membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul CIO, președintele Grupei de lucru pentru problemele sportivilor de performantă din cadrul Asociației Comitetelor Olimpice Naționale, membru al Comitetului Executiv al Asociației Comitetelor Naționale Olimpice Europene, membru individual de onoare al ACNOE (din 1993), membru al Comitetului Feminin din forul internațional de atletism și membru al Comisiei de Competiții din cadrul Asociației Europene de Atletism. A fost distinsă cu Trofeul Fair Play, decernat de către UNESCO (1973), cu Ordinul Olimpic Colanul de Bronz (1975), Trofeul Femeia în Sport (CIO, 1990) și Trofeul Centenarului CIO (1994)

Lia Manoliu, discobola de Cartea Recordurilor

1933 – A încetat din viață Franz Nopcsa (3 mai 1877, Deva, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar – 25 aprilie 1933, Viena, Austria)

Baron transilvănean, aventurier, erudit, etnolog și paleontolog; unul din fondatorii paleobiologiei și studiilor de albanologie

1933 – A încetat din viață Mina Minovici (30 aprilie 1858, Brăila – 25 aprilie 1933, București)

Medic legist și farmacist; fondatorul școlii române de medicină judiciară și directorul primului Institut de Medicină Legală din România

1943 – S-a născut Valeriu Florin Dobrinescu

25 aprilie 1943, Ianca, Brăila – 28 decembrie 2003, Pitești

Istoric și eseist. A urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” Iași, absolvită 1968. A devenit Doctor în Istorie în 1976, cu teza Tineretul universitar din Iași în perioada 1914–1947. Valeriu Florin Dobrinescu (1943-2003)A fost profesor de istorie în Pitești, cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași, Sectorul de Istorie contemporană, apoi colaborator onorific al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană din Iași și profesor titular al Facultății de Istorie-Filosofie-Geografie a Universității din Craiova. A fost membru al Comisiei internaționale de istorie a raporturilor internaționale, cu sediul la Milano, membru al Asociației Istoricilor Americani, membru al Asociației Amicilor Arhivelor Diplomatice Franceze. A publicat 22 volume de autor, dintre care: Relații româno-engleze, Nicolae Titulescu și Marea Britanie, Documente străine despre Basarabia și Bucovina; colaborări la volume, 17 ediții sau coordonări de volume și peste o sută de studii și articole în reviste de specialitate din țară și străinătate, etc.

1945 – Marile cetăți antice dobrogene au fost declarate monumente istorice

La 25 aprilie 1945, la propunerea lui Mihail Ralea, ministru al artelor, s-a adoptat un decret regal, prin care au fost declarate monumente istorice marile cetăți antice dobrogene: Histria, Adamclisi (Tropaeum Traiani), Capidava, Callatis și Hârșova

Cetatea Capidava (1945)

1947 – A fost înființată Facultatea de Agronomie din Craiova

Este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ superior agronomic din România și prima din Craiova, a cărei existență a fost atestată prin Legea nr. 138/25 aprilie 1947 pentru înființarea și organizarea Universității din Craiova și a Eforiei ei, promulgată de Majestatea Sa, Regele Mihai I, la 21 aprilie 1947 și publicată în Monitorul Oficial al Regatului României la 25 aprilie 1947. Facultatea de Agronomie Craiova (1947)Legea prevedea crearea Universității din Craiova, cu patru facultăți: Medicină umană, Medicină veterinară, Științe economice comerciale și cooperatiste și Agronomie. În pofida prevederilor legii, anul universitar 1947–1948 a început cursurile numai la Facultatea de Agronomie, specializarea Îmbunătățiri funciare și geniu rural. Primul examen de admitere s-a dat în toamna anului 1947, iar primul decan al facultății a fost Pompiliu Nicolau, profesor la Institutul Politehnic Timișoara

1953 – S-a născut Liviu Antonesei

25 aprilie 1953, Vlădeni, Iași

Scriitor, cercetător, publicist, politician, profesor universitar din Iași. A urmat secția de Psihologie-Sociologie a Universității din Iași, absolvită în 1976. În timpul studenției, a fost titular al rubricii de sociologie a revistei Dialog și redactor șef-adjunct la Opinia studențească. A fost psiholog-terapeut la Centrul logopedic interșcolar din Iași și profesor de Logică și psihologie la Liceul pedagogic din același oraș. Liviu Antonesei (n. 1953)A revenit la conducerea revistei Opinia studențească în 1980, iar în mai 1983, a fost eliberat din funcție în urma unei prime anchete a Securității, foarte decisă „să facă ordine” în rândurile tinerilor scriitori ieșeni. După anchetă, a fost urmărit continuu de Securitate: interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, avertismente etc. Dar și gesturile de nesupunere s-au intensificat, culminând cu semnarea apelului inițiat de Dan Petrescu și semnat de Doina Cornea, Luca Pițu, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Tacu, Mariana Marin, etc., împotriva realegerii lui Ceaușescu la Congresul al XIV-lea al PCR apărut la începutul lui octombrie 1989 în presa internațională. Între 1978–1989 a fost cercetător în Științele educației la Centrul de științe socio-umane al Universității ieșene. Din 1990 a fost lector, în prezent profesor la catedra de Științele educației a aceleași universități. A publicat volume științifice: Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Nautilus. Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Ghid pentru cercetarea educației și volume de versuri, proză, eseuri, interviuri: Pharmakon, Jurnal din anii ciumei, 1987–1989. Încercări de sociologie spontană, Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, Apariția, dispariția și eternitatea Eonei, Povești filosofice cretane și alte poezii din insule, Un taur în vitrina de piatră

1954 – S-a născut Mioara Caragea

25 aprilie 1954 în București – 13 ianuarie 2017

Filolog, traducătoare, publicistă, profesoară universitară, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1991. A absolvit în 1978 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, iar Facultatea de Litere a Universității Clasice din Lisabona i-a decernat, în 1991, Diploma de Studii Portugheze Superioare. A ținut cursuri de limbă și literatură portugheză la Universitatea din București. În 2002 a devenit Doctor în Filologie cu teza O intertexto histórico nos romances de José Saramago. Mioara Caragea (1954-2017)A publicat, studii și cronici apărute în țară sau în străinătate, manuale de limba portugheză, antologii de texte literare. A semnat numeroase articole pe teme legate de cultura română, portugheză sau braziliană care au apărut în unele dintre cele mai prestigioase reviste din țară: România literară, Secolul XX, suplimentul Litere, arte și idei al ziarului Cotidianul. A tradus în română cărți ale unor semnificativi autori lusofoni: José Saramago, Baltasar Lopes, Agustina Bessa-Luís, Eça de Queirós și Mia Couto. Prin cariera didactică de peste 20 de ani, prin cercetările care au contribuit la cunoașterea în România a literaturilor și culturilor de limbă portugheză, Mioara Caragea rămâne un nume de referință al studiilor lusofone de la noi. A primit Premiul Societatii de Limba Portugheza din Lisabona, Premiul Salonului Literar de la Cluj (1988) si Premiul Asociației Editorilor Români (2002)

1958 – A încetat din viață Iosif Iser (Iosif Isidor Rubinsohn; 21 mai 1881, București – 25 aprilie 1958, București)

Pictor și grafician; membru titular al Academiei Române

1962 – S-a născut Patricia Grigoriu

25 aprilie 1962, Argeșelu, Mărăcineni, Argeș – 1 ianuarie 2020, BucureștiPatricia Grigoriu (1962-2020)

Actriță de teatru și film, fiica renumitului compozitor George Grigoriu. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București absolvit în anul 1984, la clasa prof. Olga Tudorache. A avut roluri în filmele Trandafirul galben, Concurs, Faleze de nisip, Dreptate în lanțuri, Fapt divers, Duminica în familie

Fapt divers (1984)

1969 – S-a născut Ion Bogdan Ștefănescu

25 aprilie 1969, Cîmpina, Prahova

Flautist, profesor universitar. A absolvit Academia de Muzică din București, Facultatea de Interpretare Muzicală, Secția Instrumente de Suflat – Flaut în 1983, a obținut un Master of Music la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign, SUA în 1995, devenind Doctor în Muzică la Universitatea de Muzică, București în 2002. A debutat ca solist în anul 1983 (14 ani), pe scena Ateneului Român, acompaniat de Orchestra Tineretului Bucureștean. De atunci, a susținut numeroase recitaluri și concerte, ca solist, în România și în străinătate: Anglia, Franța, Spania, Cehia, Ungaria, Italia, Germania, Austria, Olanda, Elveția, Suedia, Norvegia, Coreea de Nord, Japonia, China, SUA, etc. Este prim flautist al Filarmonicii „George Enescu”, solist al FIlarmonicii Banatul din Timișoara și profesor la Catedra de Flaut, Universitatea Națională de Muzică din București. A participat, ca interpret, la spectacole de teatru, balet și film: Nosferatu, Mahan, Șapte prințese, Amanții însângerați, Tabu, Agamemnon.

Wolfgang Amadeus Mozart – Eine kleine nacht musik • Flaut Ion Bogdan Ștefănescu, Pian Horia Mihail

1977 – S-a născut Florin Moldovan / Naomy

25 aprilie 1977, Sighișoara, Mureș

Cântăreț, compozitor și actor transsexual de etnie romă. A crescut într-un orfelinat din Luduș până la vârsta de 15 ani, arătând un interes deosebit pentru muzică de la o vârstă foarte fragedă. A urmat Școala Populară de Artă din Târgu Mureș (unde a trecut examenul la canto cu nota 10), apoi Școala Populară de Artă din București, (muzică ușoară, secțiunea canto). A participat la Mamaia Music Festival cu melodia Salcia, scrisă de Ionel Tudor, și a realizat si un album jazz cu grupul său Naomi International. A câștigat cele mai multe premii la nivel interjudețene și festivaluri naționale de muzică ușoară din România și deține un record național de 75 de premii în 103 de apariții

Dacă tu iubești

1992 – Prima vizită cu caracter privat în țară a regelui Mihai I al României

Cu ocazia Sărbătorilor de Paști, între 25–27 aprilie, Regele Mihai a efectuat o vizită la Suceava, București și Curtea de Argeș. Odată cu Revoluția din decembrie 1989, Regele a încercat să revină în țară, nu pentru a prelua puterea, ci pentru a ajuta la reconstrucția țării. După câteva încercări de întoarcere în țară (aprilie 1990, decembrie 1990), respinse de puterea de la București, în aprilie 1992, când, cu ocazia Paștilor, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a adresat invitația Majestății Sale Regelui și suitei sale de a îl vizita pentru a sărbători împreună Sfintele Paști. Sosirea a avut loc în 25 aprilie pe aeroportul Suceava, apoi Majestățile Lor s-au îndreptat spre Mânăstirea Putna, unde au participat la un serviciu religios oficiat lângă mormântul lui Ștefan cel Mare (în acel an se aniversau 535 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare). La eveniment au participat peste 5.000 de persoane. A avut loc și o conferință de presă în Sala Tronului Domnesc a Mânăstirii, iar noaptea Regele și Regina au asistat la Slujba Învierii.

Prima vizită a Regelui Mihai I, Suceava (1992)Duminică, 26 aprilie, Regele și Regina au sosit cu avionul la București și au participat la a doua slujbă a Învierii la Biserica Sfântul Gheorghe. În drumul spre Biserică, a fost întâmpinat de un număr impresionant de români, care l-au ovaționat pe întreg parcursul coloanei oficiale prin București. Mașina regală a ajuns la Kilometrul Zero încărcată cu flori, iar când Regele a ieșit în pridvorul bisericii a avut loc o explozie de entuziasm. După amiaza, Familia Regală s-a cazat la Hotelul Continental, unde la ora 18:45 s-a adresat de la balcon mulțimii adunate acolo.

Luni, 27 aprilie, Regele a fost oaspetele Mânăstirii Curtea de Argeș, întâmpinat de 30.000 de oameni, alături de Episcopul Nifon Ploieșteanul. Aici, Regele a participat la o slujbă de pomenire a Regilor Carol I și Ferdinand I, înmormântați aici. În după amiaza aceleiași zile, Regele și însoțitorii săi au plecat de pe aeroportul Otopeni.

Autoritățile, cu aportul președintelui Iliescu, au încercat să transforme această vizită într-un eveniment marcat de grave violențe, pentru discreditarea Regelui, rezultatul, însă, fiind exact pe dos

1995 – A încetat din viață Aurel Bulgariu (13 iulie 1934, Sighișoara – 25 martie 1995)

Handbalist, dublu campion mondial; Maestru Emerit al Sportului

1999 – A încetat din viață Vasile Dobrian (3 septembrie 1912, Sibiu, Austro-Ungaria – 25 aprilie 1999, București)

Pictor, desenator, grafician, poet de avangardă, prozator, eseist, pictor și profesor universitar

2005 – Ceremonia de semnare a Tratatelor de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană

Decizia Consiliului Uniunii Europene din 25 aprilie 2005 privind admiterea în Uniunea Europeană a Republicii Bulgaria și a României, precedată de reuniunea Consiliului European, a dat votul final asupra documentelor care consfințeau calitatea de viitoare membre ale UE pentru România și Bulgaria. Condițiile de admitere și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, implicate de această admitere, urmau să facă obiectul unui acord între statele membre, Republica Bulgaria și România. Semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană (2005)În cadrul unei ceremonii oficiale, desfășurate la Abația de Neumunster din Luxemburg, Romania si Bulgaria au semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană. Și-au pus semnătura, din partea română, președintele țării, primul ministru, ministrul afacerilor externe și cel al integrării europene. De la 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria sunt membre ale Uniunii Europene. Numărul țărilor membre ale UE se ridica la 28

2009 – Seism cu epicentrul în zona Vrancei

 Seism de 5.3 pe scara Richter (2009)Seismul s-a produs la ora 10:15, localizat la 120 km adâncime, având magnitudinea de 5.3 pe scara Richter. S-a resimțit în București, 20 de secunde

2014 – A încetat din viață Petre Bokor (24 mai 1940, Cluj – 25 aprilie 2014, Montreal)

Regizor de teatru și scriitor; stabilit în Canada din 1977

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „25 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: