Istoria României România frumoasă Today's Memory

30 Aprilie în istoria românilor

Înființarea Infanteriei Române. Regimentul 1 Infanterie

Foto: Înființarea infanteriei românești – Regimentul 1 Infanterie (Schiță de Raffet, 1847)


1638 – Sfințirea Mănăstirii Podgoria Copou din Iași

Mănăstirea Podgoria Copou (cunoscută și ca Bisericuța dintre vii) este o mănăstire ortodoxă de maici, ctitorită în anul 1638 de domnitorul Vasile Lupu, cu hramul Sfinților Atanasie și Chiril. Legenda spune că, în timpul unei invazii a tătarilor în Iași, Doamna Tudosca (Teodosia), soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri și a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Voievodul a tăiat copacul scorburos și, în semn de mulțumire că și-a găsit soția nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri. Mănăstirea Podgoria Copou din Iași (1638)Biserica a fost zidită înainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi, fiind închinată Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos. A fost sfințită la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului

1676 – Sighișoara a căzut pradă unui incendiu devastator

După cum scria Andreas Gobbel, jude regal: „…bătea atunci un vânt strașnic care a dat focului o forță extraordinară. În acest incendiu au pierit vreo 20 de oameni, astfel încât nu li s-au mai găsit nici oasele”.

Sighișoara, 1776. Pictură de Daniel Köhler (1676)
Sighișoara, 1776. Pictură de Daniel Köhler

În decurs de șase ore, au ars 624 de case, 120 de ferme, șapte turnuri de apărare, printre care și cel cu ceas, și două biserici

 

Ziua Infanteriei Române

Înființarea Infanteriei Române. Regimentul 2 Infanterie (1830)
Regimentul 2 Infanterie

1830 – Înființarea infanteriei românești

Acest lucru a fost posibil doar după semnarea Tratatului de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829), încheiat între Rusia și Turcia după războiul ruso-turc, care prevedea că Țările Române obțin dreptul să-și organizeze „un număr de gărzi înarmate pământene”, ceea ce însemna să-și înființeze propria lor putere militară, „ale cărei număr și întreținere aveau să fie stabilite de domni împreună cu divanele lor”. Așadar, la 30 aprilie 1830, s-a hotărât „formăluirea în Valahia a șase batalioane pedestrime și 6 escadroane călărime a străjii pământești”. Galerie foto

 

1844 – Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu

Viitoarea Doamnă era fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza. L-a întâlnit pentru prima dată în 1844 pe Alexandru Ioan Cuza în saloanele înaltei societăți din Iași și se spune că s-ar fi îndrăgostit pe loc de tânărul arătos. Deși aveau firi complet diferite, cei doi au decis să se căsătorească. Elena era introvertită, stângace, restrasă și timidă. Cuza era un bărbat galant, cuceritor și impulsiv care avea deja o faimă de afemeiat. Căsătoria Alexandru Ioan Cuza–Elena Rosetti (1844)S-au căsătorit pe 30 aprilie 1844 și s-au stabilit în casa părinților lui Cuza, în Galați. Cuza a refuzat să primească țiganii robi trecuți în lista dotală a soției, fiind astfel primii care au acceptat hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844, de dezrobire a țiganilor

1857 – Iluminatul public cu lămpi de petrol lampant la București

La începutul lui 1857, la Râfov, Prahova s-a dat în funcțiune Fabrica de gaze a lui Marin Mehedințeanu, prima rafinărie din România, Lampagiu (1857)cu o dotare primitivă, dar însemnând un mare pas către civilizație. Petrolul lampant (kerosen) pe care-l oferea era incolor, inodor, ardea cu o flacără luminoasă, fără fum, cenușă sau alți compuși. Acesta se folosea în felinare cu un aspect destul de frumos, dând orașului un aspect romantic. În plus, oferta de preț, de doar 335 lei/an pentru fiecare felinar a exclus orice concurență, soluțiile alternative de iluminat public la acea vreme fiind uleiul de rapiță sau cel de nucă, la costuri mai mari. Felinare cu petrol lampant la București (1857)La început s-au folosit la iluminat 1.000 de felinare. București a devenit primul oraș din lume iluminat cu petrol lampant

1858 – S-a născut Mina Minovici

30 aprilie 1858, Brăila – 25 aprilie 1933, București

Medic legist și farmacist, fondatorul școlii române de medicină judiciară și directorul primului Institut de Medicină Legală din România. S-a născut în familia Minovicilor, vlahi macedonieni (aromâni) originari din orășelul Tetovo din Macedonia sârbească. Din cauza situației materiale defavorabile, a fost nevoit să-și întrerupă gimnaziul și să se înscrie la Școala superioară de Farmacie a lui Carol Davila, unde a urmat trei ani de practică farmaceutică, bursier, apoi un stagiu de doi ani de practică în Brăila. Mina Minovici (1858-1933)În 1878 a obținut certificatul de asistent în farmacie, care îi dădea dreptul să urmeze cursurile academice de doi ani pentru a obține licența în farmacie. Anul următor a fost numit de Davila preparator al cursului de chimie, a devenit farmacist extern al Eforiei Spitalelor Civile. Până în 1885, a urmat cursurile Facultății de Medicină, lucrând în același timp în laboratorul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie. S-a specializat în toxicologie și medicină legală la Paris, susținând teza de doctorat în Medicină în 1888 cu lucrarea Étude medico-legale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx. În același an a fost ales membru al Societății de Medicină Legală din Franța. În 1892, s-a întors în țară și a inaugurat un institut medico-legal care îi poartă și în zilele noastre numele. Din 1896 a ținut un curs liber de medicină legală la Facultatea de Drept din București, fiind definitivat pe post un an mai târziu. A fost membru fondator al Societății de științe fizice, membru în Consiliul Sanitar Superior, director general al Serviciului Sanitar, decan al Facultății de Medicină din București de patru ori. Din lucrările sale: Quelques considérations médico-légales sur les maladies mentales simulées, Sur la criminalité féminine en Roumanie, Tratat complet de medicină legală

1860 – S-a format Guvernul Mihail Kogălniceanu din Moldova (Principatele Unite)

Mihail Kogălniceanu (1860)Consiliu de miniștri susținători ai lui Al.I. Cuza, condus de Mihail Kogălniceanu, care a guvernat Principatul Moldovei în perioada 30 aprilie/12 mai 1860–17/29 ianuarie 1861. Kogălniceanu deținea și postul de ministrul de Interne. A avut un rol hotărâtor în adoptarea și punerea în aplicare a unui val de reforme care să pună bazele constituirii statului român modern

1863 – Prima adunare generală a Asociației Naționale Arădane pentru Cultură și Conservarea Poporului Român

Asociație regională din Crișana și Banat pentru promovarea culturii românilor, apărută după modelul ASTRA din Sibiu, pe fondul unei conjuncturi politice favorabile, epoca liberalismului în Imperiul Habsburgic. Înființată din 5/17 septembrie 1862, la 30 aprilie/12 mai 1863 a avut loc prima adunare generală la Hotelul Crucea Albă din Arad. Președinte a fost ales episcopul ortodox Procopie Ivașcovici, vicepreședinți, canonicul greco-catolic Mihail Naghi din Lugoj și Gheorghe Popa de Teiuș, ca director prim a fost ales Anton Mocioni, iar ca director secund Sigismund Popovici

1896 – Legea învățământului primar și normal-primar, Legea Poni

Adoptată la 30 aprilie/12 mai 1896, din inițiativa profesorului Petru Poni (1896)Petru Poni, Legea se baza pe suportul statului față de învățământ și a deschis accesul la învățământ unor cercuri tot mai largi ale populației. Prin aceeași reglementare s-a înființat Casa Școalelor, care avea în atribuție administrarea fondurilor destinate construirii de edificii școlare și achiziționarea mobilierului aferent. Instituția a fost desființată de regimul comunist

Mihail Sadoveanu (1897)1897 – Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic Dracu din București

La 17 ani, pe când se afla în ultimul an la Gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” din Fălticeni, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, viitorul romancier a publicat schița umoristică Domnișoara M din Fălticeni, care avea 40 de rânduri

1906 – S-a născut Matei Alexandrescu

30 aprilie 1906, Târgoviște – 5 noiembrie 1979

Poet, prozator și cronicar literar. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1931. A fost șef de cabinet la Prefectura județului Dâmbovița, apoi la Prefectura Poliției Capitalei, urcând treptele ierarhice până la gradul de comisar și șef al serviciului Controlul străinilor; a funcționat apoi la Ministerul Propagandei Naționale. Matei Alexandrescu (1906-1979)După epurarea din 1946, a urmat pentru el o perioadă tulbure, iar din 1950, reprofilat în contabil, s-a pierdut în rețeaua unor întreprinderi și instituții mărunte. Când a revenit în viața literară, după 1967, optimismul său era intact; a frecventat cenaclul „George Călinescu” al Academiei Române și s-a relansat ca poet și publicist. Debutul poetic din 1926 a fost patronat de Perpessicius, la Universul literar, al cărui colaborator intermitent a rămas până în 1946. A publicat în Propilee literare, Bilete de papagal, Tribuna, Facla, Revista scriitoarelor și scriitorilor români, Revista Fundațiilor Regale, Societatea de mâine, Pagini literare, Gândirea, Studio Teatrul Național, Fapta, etc., iar după 1967, în Luceafărul, Steaua, Tomis, Argeș, Orizont, etc. Opere literare: În insula unde-nfloreau coralii, Leagăn de îngeri, Jocul cuvintelor, Donna Sixtina, Catarg

1908 – A încetat din viață Dimitrie Negreanu (25 octombrie 1858, Botoșani – 30 aprilie 1908, București)

Fizician; primul român Doctor în Fizică; profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din București; membru corespondent al Academiei Române

1912 – La Bender (Tighina) a apărut Bessarabskii telegraf (Telegraful Basarabiei)

Prima publicație periodică din acest oraș (Gubernia Basarabia), gazetă politică, socială și comercială, a apărut în perioada 30 aprilie1912–1915. Бессарабский Телеграф a apărut în limba rusă

1918 – La Paris, s-a constituit Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina

În frunte cu pionierul aviației mondiale, Traian Vuia, unul din neobosiții militanți transilvăneni pentru unitate națională, în scopul coordonării acțiunilor politice ale emigrației românilor din Franța și celelalte state europene aliate. Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina (1918)În actul constitutiv se sublinia că „românii din Transilvania și din celelalte teritorii românești aflate sub dominație străină erau convinși de victoria cauzei românești”, a eliberării și unității naționale, „din clipa în care tineretul a trecut Carpații pentru a se înrola în armata română”, care ducea războiul de eliberare și unitate națională a tuturor românilor. În numele românilor din Transilvania și din celelalte provincii românești aflate sub dominația străina. stabiliți în Franța, Comitetul Național depunea legământ de a continua, cu sprijinul și participarea fraților din România, lupta pentru eliberare, cu toate mijloacele posibile. Următorul președinte al Comitetului a fost dr. Ioan Cantacuzino

1926 – S-a născut Septimiu Sever

30 aprilie 1926, Turda – 15 august 2017, Montréal, Canada

Actor de teatru și film, emigrat în Canada. A absolvit în 1947 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Marioarei Voiculescu. A fost angajat la Teatrul Dramatic „Radu Stanca” din Sibiu, apoi la Teatrul „Bulandra” din București. Septimiu Sever (1926-2017)A jucat în spectacole și pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului Național din Cluj, Teatrului Mic din București și Teatrului „Ion Creangă” din București. În anul 1971, împreună cu soția sa, Erastia Peretz (care fusese aleasă Miss România în 1931, la 17 ani), a emigrat în Franța. În 1972 s-au mutat în Canada și s-au stabilit la Montréal. În Canada a jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone, a ajutat la punerea în scenă a unor piese la Teatrul de Vară și a primit câteva roluri la Radio-Canada. Din filmele sale: Mitrea Cocor, De-aș fi… Harap Alb, Mihai Viteazul, Grand-papa, Revolution’s Orphans, Sword of Gideon, La source du mal, Un signe de feu

Septimiu Sever la 90 de ani Interviu realizat de Cristian Bucur

1933 – A încetat din viață Anna de Noailles (Ana Elisabeta Brâncoveanu; 15 noiembrie 1876, Paris – 30 aprilie 1933, Paris)

Scriitoare și poetă franceză de origine română; vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea

1937 – S-a născut Francisc Bartok

30 aprilie 1937, Băcia, Hunedoara – 1987, Franța

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, stabilit Francisc Bartok. Autoportret (1937-1987)din anul 1982 în Franța, nepot al lui Bela Bartok. A absolvit în 1963 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, cu profesorul Corneliu Baba. Este unul dintre reprezentanții sintezei dintre expresionismul abstract și o nostalgie a figurării. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice din Iași. A executat fresce și mozaicuri monumentale (Institutul Agronomic din Iași), a participat la expoziții de grup și personale. Biografie ilustrată

1944 – S-a născut Andrei P. Silard

30 aprilie 1944, Timișoara – 30 iunie 1993, București

Inginer, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Electronică la Institutul de Energetică din Moscova în 1967 și a obținut gradul de doctor în 1976 la Institutul Politehnic din București. După un stadiu de cercetător (1967–1974) la Institutul de Cercetări Electronice din București, a trecut prin toată ierarhia didactică de la asistent suplinitor la profesor (1992) la Catedra de Dispozitive, Circuite și Aparate Electronice la Facultatea de Electronică, Institutul Politehnic București. Activitatea sa științifică a fost în principal orientată către următoarele domenii: Dispozitive Electronice, Fizica Semiconductorilor, Aparate și Circuite Electronice, Optoelectronică. A proiectat și realizat la întreprinderile românești de profil (IPRS Băneasa, Microelectronica) peste 20 de dispozitive electronice noi, în special dispozitive de putere (tiristoare cu blocare pe poartă (GTO) de medie și mare putere, cu două nivele de interdigitare (TIL) – priorități mondiale, tranzistoare de putere bipolare cu două nivele de interdigitare, tranzistoare de putere bipolare rapide, etc.). Principalele sale contribuții șiințifice originale sunt, pe scurt: formularea unitară a teoriei străpungerii dispozitivelor semiconductoare de putere și verificarea sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea teoretică a particularităților câmpurilor electrice interne în joncțiuni semiconductoare VLSI, introducerea de soluții originale la proiectarea și realizarea celulelor solare de mare eficiență, elaborarea de noi metode pentru controlul răspunsului spectral al senzorilor optici, investigarea electrotermică a dispozitivelor și circuitelor integrate analogice de putere

1946 – S-a născut Passionaria Stoicescu

30 aprilie 1946, București

Poetă, prozatoare, scriitoare pentru copii, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1976). Este licențiată a Facultății da Filologie a Universității București din 1970. Passionaria Stoicescu (n. 1946)A fost învățătoare, profesoară de Limba română, instructor metodist la Casa de Cultură din Râmnicu Sărat, corector, apoi redactor la Editura Litera, lector de carte la Editura „Ion Creangă”, la Centrala Editorială și la Editura Minerva (BPT), expert guvernamental la Departamentul Informații, ziarist, redactor de rubrică la Mesagerul Economic. A debutat cu poezie, în Luceafărul (1964), iar debutul editorial a fost în 1971, cu volumul pentru copii, Lume mică, lume mare. Are 67 de cărți apărute, din care de poezie: Zăpezile de jertfă, Cușca de aer, Apa sâmbetei, Arca lui Noe; de proză: Lecția de logică, Soare cu dinți, Circul, Solitaire; literatură pentru copii: Calendarul fermecat, Pană de gaiță și poveștile ei, Poveștile primăverii, Noapte bună, sâmbure de prună!, Șoricelul mofturos(teatru), Călimara fermecată, Mic dicționar de…antonime, ….paronime, …antonomaze, Povestioare cu ploaie și soare, Cartea înaripată, etc.

1947 – S-a născut Nicolae Oprițescu

30 aprilie 1947, București

Regizor de film documentar și artistic. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București, promoția 1969. Nicolae Opriţescu (n. 1947)În 1968 a realizat la Cannes un interviu cu Robert Bresson, difuzat de TVR. A urmat cursuri de Regie Film la Institutul Superior de Cinematografie din Paris. Din 1973, la 26 de ani, a revenit în țară, a devenit asistent la IATC, pe același post vreme de 15 ani, deși „eram singurul din catedră cu doctorat în filosofie la Sorbona” (o confesiune a regizorului). A regizat: Vis de ianuarie, Sezonul pescărușilor, film după care a fost interzis. Fiind urmărit și hărțuit de securitate, în 1988 a emigrat în Franța, fiind căsătorit cu o franțuzoaică și a lucrat ca profesor la Universitatea din Nantes, în Bretania

Sezonul Pescărușilor (1984)

1948 – A încetat din viață Aurel Petrescu (30 august 1897, București – 30 aprilie 1948, București)

Regizor și operator de film, grafician si publicist; unul dintre pionierii filmelor românești de animație

1949 – S-au constituit primele detașamente de pionieri

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a luat naștere organizația Pionierii României, o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8–14 ani). Pentru aceasta a fost creată în 1945 revista Înainte. Doi ani mai târziu, pionierii au fost încadrați în UAER – Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Primele detaşamente de pionieri (1949)Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și de stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giulești (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier

1949 – A fost fondat Teatrul pentru Copii și Tineri Merlin din Timisoara

Înființat, printre primele din țară, ca Teatrul de Păpuși din Timișoara, la 30 aprilie 1949, ca secție a Teatrului de Stat Timișoara. Fondatoarea teatrului, regizor Florica Teodoru, a reunit un grup de studenți în prima formație de păpușari din vestul României și a prezentat mici adaptări și dramatizări după basme românești. Teatrul pentru copii și tineri Merlin, Timisoara (1949)În anul 1954 a devenit instituție independentă, iar din 1956, teatrul a dobândit un sediu propriu, într-o clădire de patrimoniu. Actualmente, se numește Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin

1955 – S-a născut Radu Călin Cristea

30 aprilie 1955, Ineu, Arad – 17 octombrie 2020

Critic literar, scriitor, eseist și jurnalist. În 1978 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. A debutat publicistic în 1973 în revista Orizont din Radu Călin Cristea (1955-2020)Timișoara, iar editorial cu volumul de eseuri Emil Botta – despre frontierele inocenței, în 1984. A fost colaborator și redactor la programul Actualitatea Românească la Radio Europa Liberă (1990–2002). A fost director al Muzeului Literaturii Române din București. În vara anului 2012 a fost director general (interimar) al TVR, apoi a rămas în TVR, ca șef al Departamentului Literatură. Arte. A fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului. Cărți publicate: Emil Botta sau despre frontierele inocenței, Literaturile Bucureștiului sau despre memoria fără amintiri, Luntre și punte, 12 conversații despre tranziție, etc. A primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1984), Premiul „George Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică a anului (1985) ș.a.

1966 – A încetat din viață Nicolae Gh. Lupu (24 februarie 1884, Arsura, Vaslui – 30 aprilie 1966, București)

Medic; unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai medicinii interne din România; membru titular al Academiei Române

1966 – A încetat din viață Gheorghe G. Bezviconi (14 aprilie 1910, Edineț, Moldova –30 aprilie 1966, București)

Istoric literar, genealogist și heraldist; membru onorific al Societății publiciștilor și scriitorilor străini din Bulgaria; membru fondator al Societății Scriitorilor din Basarabia; membru corespondent al Academiei Române, etc.

1979 – A încetat din viață Pantelimon Halippa (1 august 1883, Cubolta, Soroca, Basarabia – 30 aprilie 1979, București)

Poet, publicist și om politic basarabean; unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România; persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet; membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990

1990 – Fenomenul Piața Universității

Puși în fața lipsei de dialog a autorităților, unii dintre manifestanții din Piața Universității au recurs la forma cea mai dură de protest, greva foamei. Fenomenul Piața Universității–Greva foamei (1990)14 manifestanți, atât bucureșteni cât și golani veniți din provincie, s-au prezentat la camera de gardă a Spitalului Colțea, unde au anunțat că intră în refuz total de hrană, pentru susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. Printre primii greviști ai foamei au fost Dumitru Dincă, Beatrice Andrei, Dumitru Sion, Anton Cătălin Burcea, Claudia Zaharia, Carmen Rădulescu, Viorel Popa, Hereș Gheorghe, Victor Dumitrescu, Marius Borza, Dan Nedelescu, Ștefan V. Popa, Adrian Duimovici și Nicolae Bucșenescu. Apoi, în noaptea de 4 mai 1990, în Piața Universității erau deja 56 de greviști ai foamei. În zilele care au urmat, numărul lor s-a ridicat la peste 70. Iar de atunci și până în ultima zi a Golaniei, ei au fost o prezență constantă în Zona liberă de neocomunism

1992 – Înființarea Frontului Democrației și Salvării Naționale, FDSN

Aripa pro-Iliescu desprinsă din Frontul Salvării Naționale s-a înregistrat ca partid politic sub denumirea de Frontul Democrat al Salvării Naționale, devenit mai apoi Partidul Democrației Sociale din România (PDSR). Despărțirea celor două grupări s-a concretizat la Convenția de la 27–29 martie 1992. Un grup de 65 de deputați și 60 de senatori, 5 miniștri și 18 prefecți, susținători ai președintelui Iliescu, au părăsit FSN, iar o lună mai târziu au fondat o nouă formațiune politică, FDSN. Printre liderii noii grupări se numărau Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Octav Cozmâncă, Doru Ioan Tărăcilă, Dan Mircea Popescu

1994 – A încetat din viață George Constantin (3 mai 1933, București – 30 aprilie 1994, București)

Cunoscut actor de film, radio, scenă, televiziune și voce; a jucat la Teatrul „Nottara”

2003 – S-a înființat Garda Națională de Mediu

Prin H.G. nr. 297/2003 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, s-a înființat ca agenție guvernamentală, aflată în subordinea Ministerului Mediului. Garda Naţională de Mediu (2003)Controlează activitățile cu impact asupra mediului înconjurător și aplică sancțiuni contravenționale prevăzute de legislația în domeniul protecției mediului

2003 – A încetat din viață Vasile Deheleanu (12 august 1910, Timișoara – 30 aprilie 2003)

Fotbalist, economist; cel mai longeviv jucător din echipa Ripensia; a jucat în echipa națională la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia); antrenor.

2003 – A încetat din viață Alexandru Pintescu (Alexandru Gorșcovaz; 5 februarie 1947, Zalău, Sălaj – 30 aprilie 2003, Satu Mare)

Poet, eseist, critic literar, traducător și avocat

2006 – Ceremonia ridicării Mitropoliei Române Unite cu Roma la rangul de Biserică Arhiepiscopală Majoră

La 16 decembrie 2005 Sfântul Scaun a ridicat Biserica Română Unită de la statutul de biserică mitropolitană sui iuris, la rangul de biserică arhiepiscopală majoră, statut care îi conferă mai multe drepturi și mai multe obligații, de care țin și regulile privitoare la alegerea episcopilor și a arhiepiscopului major, iar Consiliul episcopilor uniți s-a transformat în sinod al episcopilor. Mitropolia Română Unită cu Roma din Blaj (2006)La Blaj, în 30 aprilie 2006, avut loc Ceremonia a întronizare a Preafericitului Lucian Mureșan ca prim Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

2008 – A încetat din viață Fănuș Băileșteanu (21 iulie 1947, Sălcuța–Calopăr, Dolj – 30 aprilie 2008, București)

Critic și istoric literar

2017 – A încetat din viață Elena Iulia Dinescu (6 noiembrie 1942, Buzău – 30 aprilie 2017)

Artistă decoratoare și profesoară

2018 – A încetat din viață Vasile Mardare (29 decembrie 1970, Botoșani – 30 aprilie 2018, Corbeanca)

Cântăreț și compozitor de muzică folk

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „30 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: