Nicu Stănescu (1903-1971) - detaliu

~ Amintirea zilei – Today’s Memory ~

 

Nicu Stănescu

20 mai 1903, Ploiești – 17 aprilie 1971, București


Nicu Stănescu, 1930

Nicu Stănescu a fost un reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz. S-a născut într-o veche familie de lăutari, atât tatăl, cât și bunicul său, au fost membri ai vestitului taraf al lui Dobrică Marinescu.

A început să învețe vioara de la tatăl său, Gheorghe Stănescu, apoi de la fratele său, Gheorghe și teoria muzicală cu

Boris Koffler. A studiat vioara cu George Enescu între anii 1920–1924, apoi, la recomandarea acestuia, la clasa de vioară a profesoarei Cecilia Nițulescu-Lupu. A urmat Conservatorul de Muzică din București, având profesori pe Faust Nicolescu, Ion Nonna Otescu, Mihail Andricu, absolvit în 1927 cu premiul I.

Brâulețul lui Nicu Stănescu

A fost angajat la Filarmonica București. A cântat ca solist în diverse restaurante, alcătuindu-și apoi propria formație, din 1939 a început să cânte alături de Grigoraș Dinicu, a debutat discografic în același an, la casa de discuri His Master’s Voice, cu piesele Sârba din căruță și Din spre ziuă. A avut numeroase apariții la Radio.

Cimpoiul

În 1947 a preluat conducerea Orchestrei Ciocârlia a Sindicatului Artiștilor Instrumentiști, apoi Orchestra „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor și Orchestra populară a Comitetului Radio.

Orchestra Nicu Stănescu la Expoziția Românească din Hamburg. La nai Damian Luca, solistă Ileana Sărăroiu
Orchestra Nicu Stănescu la Expoziția Românească din Hamburg. La nai Damian Luca, solistă Ileana Sărăroiu

Sub bagheta sa au evoluat importanți muzicanți: cântăreții Maria Tănase, Angela Moldovan, Maria Lătărețu, Ileana Sărăroiu, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia, Gică Petrescu, Dona Siminică; naiștii Fănică Luca, Radu Simion; clarinetiștii Luță Ioviță și Iliuță Rudăreanu; țambaliștii Mihai Ion Shină, Iancu Fieraru, Stela Marinescu-Ciuciu; cobzarii Ion Zlotea și Ion Păturică; acordeoniștii Marcel Budală, Ilie Udilă; fluieriștii Ion Văduva, Damian Cârlănaru, Ion Vădeanu; taragotiștii Haralamb Ioviță și Ion Luță Ioviță etc.

Hora fetelor

Nicu StănescuDin repertoriul său făceau parte piese culese de la reprezentanții muzicii populare și lăutărești a mahalalelor orășenești precum: Căruța poștei, Sârba de loc, Doina Jiului, Brâul pe șase, Geamparalele, Cimpoiul, Hora Pizzicato, Doina Oltului, Ciocârlia până la propriile lucrări ca Sârba de concert, Hora Miorița, Hora spiccată, Ceasornicul, Sârba de la Praga, Amintiri din Orient, la care se adăugau piesele lui Anton Pann, George Cavadia, Nicu Buică, George Boulanger, Grigoraș Dinicu, Ionel Fernic, etc.

Hora lui Nicu Stănescu

A fost distins cu Premiul de Stat, clasa I (1950–1951), titlul Artist emerit (1954), Ordinul Muncii, clasa a III-a (1954), titlul de Maestru Emerit al Artei, Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a (1968), Medalia Chitara de bronz, decernată de Academia Franceză de Muzică de Divertisment din Paris (1970), etc. A primit numeroase elogii și aprecieri din partea unor mari personalități de talie internațională precum Yehudi Menuhin, David Oistrah, Sviatoslav Richter, Igor Oistrah, Jacques Thibaud sau Fritz Kreisler, personalități în preajma cărora s-a aflat de nenumărate ori

Mai mult: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicu_St%C4%83nescu

 

Ciocârlia

 

#todaysmemory #romanifrumosi #istoriaRomaniei #NicuStănescu

0 comentarii la „Nicu Stănescu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: