Pasajul Unirii București

Foto: Pasajul Unirii din București


1660 – A încetat din viață Gheorghe Rakoczy al II-lea (30 ianuarie 1621, Sárospatak – 6 iunie 1660, Oradea)

Principe al Transilvaniei între 19 februarie 1642–6 iunie 1660

1835 – S-a născut Ștefan Fălcoianu

6/18 iunie 1835, București – 22 ianuarie/4 februarie 1905, București

General, matematician, istoric și politician, membru titular (din 1876) al Academiei Române. A absolvit Școala Militară de Ofițeri din București (1856), apoi cursurile Școlii Imperiale de Aplicații de Stat Major și ale Școlii Politehnice din Paris, fiind atașat pe lângă Statul Major al Armatei Franceze. Întors în țară, a fost șef de cabinet al ministrului de Razboi, profesor la Școala Militară de Ofițeri, ajutor al șefului Direcției Stabilimentelor de Artilerie, șef de stat major al Diviziei 1 Militare Teritoriale, secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice, director general al Poștelor si Telegrafului. Ștefan Fălcoianu (1835-1905)În timpul Războiului de Independență a revenit în rândurile armatei fiind director general al Administrației Centrale a Ministerului de Război, apoi șef al Statului Major al Armatei Române de Operații. În anul 1883 a fost avansat la gradul de general de brigadă. Ca șef al Marelui Stat Major și ministru de Război (1884–1886), a avut un rol semnificativ în perfecționarea sistemului de apărare a Romaniei, în elaborarea și aplicarea Legii asupra organizării comandamentelor militare, în elaborarea și aplicarea Legii asupra administrației militare, înființarea celor patru corpuri de armată în locul diviziilor militare teritoriale, demararea lucrărilor pentru Cetatea Bucureștilor și a regiunii fortificate Focșani–Nămoloasa–Galati, înființarea Consiliului Superior al Armatei, înființarea Comitetului Consultativ de Stat Major, adoptarea Decretului de organizare a Marelui Stat Major perfecționarea instrucției și a pregătirii de luptă. Opera vieții sale rămâne Școala Superioară de Război, astăzi Universitatea Naționala de Apărare, înființată la 8 august 1889, unde el însuși a oficiat. A fost și fondator al revistei România Militară, a scris Istoria razboiului din 1877–1878, ruso-romano-turc, concepută și predată sub formă de lecții la Școala Superioară de Război

1849 – Intrarea armatei ruse în Transilvania

Între 6–18 iunie, trupele rusești chemate de Curtea de la Viena trec în Transilvania și Ungaria să înăbușe revoluția de la 1848

1883 – A încetat din viață Ciprian Porumbescu (Ciprian Gołębiowski; 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei – 6 iunie 1883, Stupca)

Compozitor și dirijor; autorul primei operete românești, Crai Nou

1884 – S-a adoptat noua Lege electorală, pe baze cenzitare

Corpul electoral era împărțit în trei colegii pentru Camera Deputaților și două colegii pentru Senat. „[…] fiecare candidat avea un buletin de vot pe care era înscris numele său. Alegătorul se prezenta la vot cu o carte de alegator. Președintele biroului tăia unul dintre colțurile cărții de alegător, ca dovadă că acesta s-a prezentat la vot și îi înmâna apoi alegătorului câte un buletin de vot al fiecărui candidat și câte un plic din hârtie destul de groasa, cu care acesta trecea singur în camera secretă. Alegătorul introducea buletinul îndoit drept în patru în plic, îl lipea și apoi îl da președintelui care îl introducea țn urnă. Erau excluse de la vot persoanele supuse vreunei protecțiuni străine, servitorii carii priimescu simbrie, interdicții, faliții nereabilitați sau acei ce vor fi fost osanditi la pedepse aflictive și infamante sau numai infamante

1894 – S-a născut Sabin Drăgoi

6 iunie 1894, Seliște, Arad – 31 decembrie 1968, București

Compozitor, profesor, muzicolog și folclorist, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Școala normală de stat din Arad (1909–1912), unde a studiat Muzica cu profesorul Matyas Zoltai, la absolvire primind și un certificat oficial de muzică. A fost învățător într-un sat lângă Budapesta, apoi înrolat în armată pentru satisfacerea stagiului militar. Sabin Drăgoi (1894-1968)A fost luat prizonier și transferat în lagărul de la Tașkent timp de doi ani. În 1920, mobilizat la Cluj, a intrat la Conservatorul de muzică și artă dramatică, unde a studiat cu profesorii A. Bena, Herman Klee. A continuat studiile la Conservatorul de Stat din Praga, cu Vítězslav Novák, Otakar Ostrčil, Vaclav Stephan, absolvind în 1922. A obținut Premiul II la concursul de creație „George Enescu” (1922, 1923 cu Suită de dansuri populare românești pentru pian). A fost maestru suplinitor de muzică la Școala normală de învățători Deva, unde a început să culeagă folclor, din zona Devei și Lipovei; profesor la Conservatorul municipal din Timișoara și dirijor al corurilor bărbătești Doina și Banatul, continuând să culeagă folclor din zona Hunedoarei; dirijor al corului mixt Crai nou din Timișoara, director al Operei din Cluj–Timișoara; dirijor la Corala Banatului. În 1946 s-a înființat Conservatorul de muzică și artă dramatică din Timișoara, unde a fost profesor de Armonie și contrapunct, de Compoziție, rector (1949–1950). Din 1950 a fost profesor la catedra de folclor a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și director al Institutului de Folclor, după arestarea lui Harry Brauner, iar din 1957 a devenit membru, apoi membru executiv, la The International Folk Music Council din Londra. A compus operă: Năpasta, după piesa lui I.L. Caragiale (1928, Premiul pentru cea mai bună operă scrisă de un român al Operei Române din București; Premiul I „George Enescu” pentru Divertisment rustic), Horia, Păcală, Constantin Brâncoveanu; lucrări simfonice: Petrecere populară, Divertisment rustic, Divertisment sacru, Rapsodia bănățeană, Dansuri simfonice: Ce aude Murășul; muzică de film: Mitrea Cocor și Monografia muzicală a comunei Belinț (90 melodii cu texte culese, notate și explicate)

Sabin Drăgoi – Trandafir de pe răzoare • Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia

1899 – S-a născut Franz Liebhard

Robert Reiter; 6 iunie 1899, Timișoara – 18 decembrie 1989, Timișoara

Inițial poet de limba maghiară, ulterior scriitor de limba germană, traducător, originar din Banat. Limba prin care a pătruns în lumea literaturii și a științelor a fost maghiara. A citit din literatura modernistă în publicația Nyugat (Vest), din literatura de avangardă în special de revistele A Tett (Acțiunea) și Ma (Astăzi), alături de publicații în limba germană, ca Der Sturm (Furtuna). În 1917 devenise un contribuitor regulat la revista Ma, la Budapesta. Franz Liebhard (1899-1989)A studiat la Universitatea din Budapesta, devenind una din figurile principale ale cercului lui Kassák, talentul său fiind remarcat de editorii și contribuitorii Nyugat. După revoluția din 1919 din Ungaria, s-a întors la Timișoara, de curând devenită parte a României, unde lucrat ca editor al unor ziare social-democrate, publicate în germană și maghiară. În 1922, s-a alăturat din nou cercului Ma, acum în Viena, contribuind cu poezii, traduceri și chiar cu două eseuri: Vázlat: Társadalom, művész, művészet (Schiță: Societate, Artist, Artă) și Dogma, szkepszis, konstrukció (Dogmă, Scepticism, Construcție). În 1926 încetat să mai scrie poezie în limba maghiară, și-a modificat semnătura, din Reiter Róbert, poet maghiar, în Robert Reiter, jurnalist german. După câțiva ani a reînceput să scrie poezie, dar în limba germană, sub pseudonimul Franz Liebhard (numele unui prieten decedat), devenit celebru printre cititorii din România. A fost redactor, apoi redactor-șef al Banater Deutsche Zeitung. A publicat traducerea în limba germană a cuoscutei balade populare românești Miorița. În ianuarie 1945, Reiter a fost deportat în Uniunea Sovietică, într-un lagăr de muncă forțată, până în 1948. Din scrierile sale: Schwäbische Chronik, Menschen und Zeiten Aufsätze und Studien, Banater Mosaik Beiträge zur Kulturgeschichte

1906 – S-a născut Petru George Spacu

6 iunie 1906, Charlottenburg, Germania – 30 martie 1995, București

Chimist, profesor universitar, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din Cluj (1925–1929). După ce a obținut licența în Chimie cu mențiunea Cu distincție, a fost numit preparator, apoi asistent șef de lucrări la Laboratorul de Chimie anorganică. Petru George Spacu (1906c-1995)Cu o bursă acordată de guvernul francez a făcut studii de specializare la Universitatea din Paris, audiind cursuri speciale de Chimie anorganică, Chimie fizică și Chimie generală și a efectuat lucrări originale în Laboratorul de Chimie generală al Universității Sorbona și la Institutul de Biologie Fizico-Chimică (Fundația Rothschild). A urmat un stagiu de perfecționare la München, la Institutul Politehnic; profesorul W. Hieber l-a apreciat ca un „savant de viitor”. În 1932 a obținut titlul de Doctor în Chimie cu teza Contribuțiuni la studiul sărurilor complexe omogene și eterogene în soluții. A avut o vastă activitate didactică și de cercetare recunoscută în cercurile de specialitate din țară și străinătate. A contribuit la formarea mai multor serii de ingineri chimiști ca profesor, apoi șef de catedră la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București, profesor și prorector (1966–1969) la Facultatea de Chimie a Universității din București. A inițiat domenii noi de cercetare în chimia anorganică și analitică, a elaborat procedee de dezoxidarea, protecția, fluidizarea și curățirea aliajelor de aluminiu-siliciu, de aluminiu-magneziu și pentru aluminiu (1975). A publicat în țară și în străinatate peste 350 de lucrări, dintre care: Chimia combinațiilor complexe (1969, în colaborare); Tratatul de chimie anorganică (1974, în colaborare); Asupra unei noi clase de amine. Ftalazinotiocianații metalici, Contribuțiuni la studiul cloroiodaților: II. O nouă clasă de combinațiuni complexe: tetra-cloro-iodato-metal-amminele

1914 – S-a născut Ion Șiugariu

Ion Soreanu 6 iunie 1914, Băița, Maramureș – 1 februarie 1945, Brezno, Slovacia

Poet și publicist. Dată fiind situația materială precară a familiei, a muncit alături de părinți încă din copilărie la extrasul și spălatul aurului. Fiind unul dintre cei mai buni elevi, a obținut burse pentru toate școlile pe care le-a urmat. Ion Şiugariu (1914-1945)Din 1937 a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, având profesori pe Mihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea, Ion Petrovici. A absolvit în 1942, cu teza Aspectul jurnalistic în literatura modernă. A publicat, începând din 1934, poezii și cronici literare în diferite reviste, inclusiv în reviste naționaliste. A condus, începând din 1941, Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat în timpul ocupației horthyiste a Transilvaniei. A participat, ca ofițer în luptele de la 23 august 1944, apoi în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia, unde și-a găsit sfârșitul. Opera: Trecere prin alba poartă, Paradisul peregrinar, Țara de foc, Carnetele unui poet căzut în război, Sete de ceruri, Țara crinilor, Viața poeziei, George Bacovia

1917 – S-a născut Ion Rațiu

Ion Augustin Nicolae Rațiu; 6 iunie 1917, Turda – 17 ianuarie 2000, Londra

Diplomat, politician, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD), editor, membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. În 1938 a obținut diploma în drept de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, iar în 1943, diploma de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). Ion Rațiu (1917-2000)În 1940, a fost numit consilier la Legația României de la Londra; la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetul Național Român, Rațiu făcând parte din conducerea organizației, aflată sub președinția lui Viorel Tilea. Între 1940–1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington) și finanțat Fundația Rațiu, de asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi. După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ, alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, a fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 1990, 1992 și de Arad, în 1996. În 1991 a înființat ziarul Cotidianul

1930 – Restaurația carlistă

Carol al II-lea, îndepărtat de la succesiune în 1926, s-a reîntors în Carol al II-lea (1930)țară, intrând ilegal, cu pașaport fals, instalându-se la Palatul Cotroceni prin lovitură de stat împotriva fiului său Mihai I. A doua zi, Carol al II-lea a fost aclamat de mii de oameni pe străzi, iar fanfara a cântat „de dimineață până noaptea”. Carol a purtat negocieri cu Iuliu Maniu, căruia i-a promis să renunțe la relația cu Elena Lupescu, și a fost proclamat rege după două zile. El a adus-o însă pe Elena Lupescu la București și în cele din urmă a exilat-o pe fosta soție (Carol și regina-mamă Elena au divorțat în 1928, la cererea soției)

1931 – S-a născut Miron Georgescu

6 iunie 1931, Brădulete, Argeș

Poet. A urmat Facultatea de Matematică a Institutului Politehnic din București (1950–1954). A debutat poetic în Luceafărul (1970), iar debutul editorial a fost cu volumul Poezii (1972). A colaborat la Luceafărul, Ramuri, România literară. Volume publicate: Poezii, Sunetul odihnei, Mamagruia (1981, tradus integral în SUA), Epiloguri Ia poeme neterminale

1931 – A încetat din viață Alexandru Voevidca (27 mai 1862, Vaslăuți, Bucovina – 6 iunie 1931, Cernăuți)

Folclorist și muzicolog, profesor de muzică, dirijor de cor și orchestră, culegător de folclor din zona Bucovinei

1932 – Instalarea Guvernului Alexandru Vaida-Voievod (2)

Consiliu de miniștri PNȚ, prezidat de Alexandru Vaida-Voievod, care a guvernat România în perioada 6 iunie–10 august 1932, ca succesor al Guvernului Nicolae Iorga, de uniune națională. Alexandru Vaida-Voevod (1932)PNȚ a fost chemat din nou la putere, cu Alexandru Vaida-Voevod ca prim-ministru, deoarece Maniu se autosuspendase de la conducerea partidului pentru a lupta împotriva camarilei regale. Acest cabinet a fost urmat de Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3), între 11 august 1932–17 octombrie 1932. În toată această perioadă, guvernul a contractat un împrumut extern de 50 milioane de franci elvețieni pentru rezerva BNR; a redus impozitul agricol, pe clădiri și pentru profesiile liberale; s-a confruntat cu problema conversiunii datoriilor agricole; ca urmare a unei crize diplomatice provocate de N. Titulescu, primul ministru a demisionat

1933 – S-a născut Ion Bolduma

6 iunie 1933, Colicăuți–Briceni, Republica Moldova – 19 aprilie 1993, Chișinău

Poet moldovean. Și-a făcut studiile la Universitatea din Chișinău, însă nu a absolvit-o. A fost redactor la Moldova socialistă. A debutat editorial cu volumul Patima izvorului (1961). Chiar de la debut poezia sa este marcată de spiritul folcloric, pe care își va axa pe viitor întreaga creație. Este autorul unor secvențe baladești, pasteluri și miniaturi de o patriarhalitate autentică. Din opera sa: Patima izvorului, Zbor de toamnă, Cîntarea ființării mele, Toboșarii, Casa părintească, Amurguri verzi, Pădureanca, Izvorul, De vorbă cu inima, etc.

1934 – S-a născut Gheorghe Malarciuc

6 iunie 1934, Bursuc, Camenca, Republica Moldova – 30 octombrie 1992, Chișinău

Prozator, dramaturg, scenarist, publicist și politician. A absolvit în 1956 Universitatea de Stat din Chișinău, după absolvire lucrând ca secretar responsabil și redactor-șef la revista Scînteia leninistă, redactor la Comitetul de Radio și Televiziune din RSSM, redactor-șef adjunct al secției scenarii la Studioul Moldova-film, corespondent al săptămânalului Literaturnaia gazeta. În 1963 Teatrul Național i-a prezintă comedia Nu mai vreau să-mi faceți bine și, peste un an, Eroica. A mai scris piesele Zile de foc, de apă și de pămînt, Marsilieza, Dragă consăteanule!, Cel mai iubit, montate la Chișinău și la Bălți; scenarii de filme: Ultima noapte în rai, Serghei Lazo, Viscolul roșu; libretul operei Serghei Lazo; cărți pentru copii: Din moși strămoși, Copilul și luna, Legende despre Lazo; volumul publicistic Scrisori din casa părintească. A fost un apărător vehement al naturii și un inițiator al mișcării ecologiste din Republica Moldova, devenind pionierul și însuflețitorul cercului de entuziaști care militau pentru purificarea mediului înconjurător

Gheorghe Malarciuc – Nu mai vreau să-mi faceți bine! (1967)

1937 – S-a născut Ștefan Manea

6 iunie 1937, Goicea, Dolj – 14 mai 2018

Inginer chimist, cercetător, fondatorul companiei Hofigal. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială din București, secția Chimie organică (1961). A fost șef de secție la Uzina de Medicamente București, director general la Biofarm București (1968–1974), o mare provocare a vieții sale fiind investirea în funcția de director general la Combinatul Chimic din Giurgiu (1975–1988). Ștefan Manea (1937-2018)În aprilie 1990, cu un minim de capital, a pus bazele unei societăți cu profil și obiective unice în România, Hofigal, importantă marcă pentru produsele homeopate, fitoterapeutice și galenice din țara noastră. Suplimentele alimentare, produsele cosmetice, ceaiurile și tincturile alcătuiesc un portofoliu impresionant de peste 450 de produse care s-au bucurat de o reală apreciere internațională. Excelența acestor remedii a fost marcată prin cele peste 80 de medalii, din care 45 de aur de aur primite la târgurile și expozițiile internaționale prestigioase. I se spunea „omul în viață cu cele mai multe brevete de invenții de pe planetă”, peste 121, toate fiind transformate în remedii naturale terapeutice iubite și consumate de către români, și nu numai

1937 – S-a născut Marta Bărbulescu

6 iunie 1937, Păunești, Vrancea

Poetă și prozatoare. A debutat în revista Iașul literar (1963), iar în volum în anul 1967 cu volumul de versuri Jocul anilor. Poetă și prozatoare, activă publicisticîn literatura pentru copii, a practicat o poezie ludică, de atmosferă, variind între real și imaginar. Cărți publicate: Poarta viselor, Lumea culorilor, Surâsul copilăriei, Anotimpuri de uimire, O aripă călătoare, Cântec de ademenit copilăria, Doi căței cu papucei, Întâmplări din colțul cu jucării

1939 – S-a născut Dumitru Coval

6 iunie 1939, Sângerei/Jilovca, Novoselița, Cernăuți, Bucovina/Ucraina – 2 august 2005

Publicist, scenarist, profesor universitar, membru al Uniunii jurnaliștilor din Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău (1961). Și-a început activitatea în calitate de ziarist, a devenit membru al Colegiului de Redacție al ziarului Moldova Socialistă (azi, Moldova Suverană). În 1970 a devenit Doctor în Filologie cu teza Critica literară moldovenească în presa din prima jumătate a secolului XIX, iar în 1987, cea de Doctor Habilitat. Din anul 1971 a fost lector, apoi lector superior la Universitatea de Stat Chișinău. Și-a urmat cariera în structuri guvernamentale, fiind președinte adjunct al Consiliului de Miniștri al RSSM. Este unul din fondatorii Facultății de Jurnalism, al cărei decan a fost între1986–1992, profesor universitar, președinte al Federației jurnaliștilor sportivi din Moldova, membru al Senatului USM. A scris și publicat monografii, manuale, studii, culegeri de publicistică: File din istoria presei democratice moldovenești, Pagini din presa periodică moldovenească a secolului XIX, Din istoria jurnalisticii românești. Secolul XIX – începutul secolului XX, Publicistica în vîltoarea vieții, Teoria și practica presei contemporane, Jurnalism de investigație, etc. A semnat cărțile despre sport Aur olimpic, Popas pe meridianul olimpic, Ora olimpică a Moscovei, el însuși fiind sportiv de performanță. Ca jurnalist, a colaborat cu studioul Telefilm-Chișinău, realizînd scenarii pentru filme documentare televizate: Starturile speranțele, Un destin fericit, Ținutul nistrean, etc.

1940 – S-a născut Șerban Gabrea

6 iunie 1940, București

Pictor, grafician, gravor, creator de tapiserii; frate cu regizorul de film Radu Gabrea. După ce și-a terminat studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, promoția 1966, în clasa profesorului Corneliu Baba, artistul a participat la multiple expoziții de stat și de grup (expoziții de artă românească organizate în străinătate; expoziții internaționale). A executat numeroase lucrări de artă monumental-decorativă pentru țară și pentru străinătate, printre care se numără tapiseria pentru Aeroportul internațional Otopeni–București, Tapiseria pentru Teatrul Național București, tapiseriile din colecția Academiei Române din Roma, a Institutului The Liberty of Congress” din Washington, a Muzeului orașului Groningen, în colecții de stat și particulare. 1940 Șerban Gabrea. Tapiseria de la Teatrul Național București (n. 1940)A părăsit România în 1979 și s-a stabilit în Germania. A avut numeroase expoziții de grafică, pictură și sculptură în Germania, Franța și Italia. Din 2015, s-a stabilit la Modena, în Italia. Scrie proză, ficțiune, memorialistică și poezie în limba română

1941 – S-a născut Ilie Pârvu

6 iunie 1941, Strejești, Olt

Filosof, profesor universitar, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. După ce a studiat Filosofia (1959–1964) și Matematica (1964–1967) în cadrul Universității din București, Ilie Pârvu (n. 1941)a obținut titlul de Doctor în Filosofie (1973), pentru ca, între 1973–1975 să devină bursier DAAD al Fundației „Alexander von Humboldt” (Germania). A fost asistent universitar, lector, iar din anul 1990 și până în prezent, profesor universitar și îndrumător de doctorat, la Catedra de Filosofie teoretică și Logică a Facultății de Filosofie din București, unde predă cursuri de Filosofia științei, Metafizică și Ontologie. Din scrierile sale: Semantica și logica științei, Teoria știintifică, Infinitul și infinitatea lumii, Arhitectura existenței, Infinitul, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a „Criticii rațiunii pure

1944 – S-a născut Mariana Vartic

Maria-Ana Lungu; 6 iunie 1944, Abrud

Critic și istoric literar, prozatoare, autoare dramatică și traducătoare. Este licențiată la Facultății de Filologie din Cluj (1967). Din 1969, a fost cercetător la Institutul de Lingvistica și Istorie Literară din Cluj, la Secția de Lexicografie-lexicologie română. 1944 Mariana VarticA debutat în revista Studii și cercetări de lingvistică (1970); a colaborat la Echinox, Tribuna, Familia, Revista de istorie și teorie literară, Apostrof, etc. Debutul editorial a fost în 1983, cu volumul Anton Holban și personajul ca actor. Împreună cu Aurel Sasu, a inițiat vastul proiect al unei „istorii autobiografice„, pe genuri, a literaturii române, Romanul românesc în interviuri, Dramaturgia românească în interviuri și a îngrijit ediții importante din Emil Cioran (antologie de articole recuperate din presa literară) și Eugen Ionescu (integrala publicisticii româneșsti). A colaborat la lucrări colective fundamentale, lingvistice și literare: Dicționarul Academiei, Dicționarul scriitorilor români, Dicționarul esențial al scriitorilor români, Dicționarul cronologic al romanului româanesc de la origini până la 1989. A publicat romanele O lume fără mine și Prăpastia de hârtie în 1991. A scris libretul operei Lorelei, de Valentin Timaru, a publicat un volum de teatru: Recviem la ghișeu (1999)

1944 – S-a născut Calinic Argatu

Constantin Argatu; 6 iunie 1944, Crăcăoani, Neamț

Cleric ortodox, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2006. În anul 1964 a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul 1964, episcopul Teofil Herineanu l-a hirotonit preot al parohiei Tioltiur, deși avea doar 20 de ani și nu absolvise studii superioare, iar în 1966 l-a mutat în parohia Inău. Calinic Argatu (n. 1944)A finalizat cursurile universitare la Institutului Teologic Universitar din Sibiu, în anul 1968. La 31 decembrie 1972 a fost tuns în monahism. A fost stareț al Mănăstirii Sinaia, al Mănăstirii Cernica, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii a Argeșului și Muscelului. Odată cu ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop (2009). În legislatura 1990–1992 a fost deputat de Argeș din partea FSN. A publicat 14 volume. În anul 2007, Calinic Argatu a fost deconspirat ca fost colaborator al Securitații, cunoscut cu numele de cod „Zamfir”

1946 – S-a născut Jeana Gheorghiu

6 iunie 1946, București – 18 mai 2007, București

Jurnalistă, realizatoare de emisiuni de televiziune și radio, director al TVR2 (2002–2004). Și-a început activitatea la un ziar din Vrancea, a colaborat la Scînteia Tineretului, până în 1972, când s-a angajat în Televiziunea Română. Jeana Gheorghiu (1946-2007)Ulterior, a fost transferată la Radio, pentru ca după 1989 să revină în televiziunea publică. A fost director de programe la Radio Total, realizator, redactor-șef la Redacția Tineret, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), director la Canalul Radio România Tineret al SRR, director interimar al canalului TVR 2. Până la 3 decembrie 2005, a fost director executiv al Centrului Național Media, care include, printre altele, posturile Național TV, N24 și Favorit TV. A rămas celebră pentru reportajele sale despre trenul morții de la Timișoara, din timpul Revoluției din decembrie 1989

1946 – A încetat din viață Mircea Dem. Rădulescu (29 iulie 1889, Giurgiu – 6 iunie 1946, București)

Poet și dramaturg; a cultivat, cu răsunator succes, oda patriotică, a scris numeroase piese de teatru în versuri; membru în comitetul de lectură al Teatrului Național din București

1948 – A încetat din viață Mircea Damian (Constantin Mătușa; 14 martie 1899, Izvoru, Olt – 6 iunie 1948, București)

Prozator, gazetar și publicist, a înființat și condus revista Vitrina literară

1949 – S-a născut Felix Sima

6 iunie 1949 Măgura–Mihăești, Vâlcea

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1990. În anul 1969, după bacalaureat, a fost admis la studii de biblioteconomie, la București, unde a avut loc și debutul său literar, în același an, în revista Luceafărul. În 1978 a debutat editorial cu volumul de versuri Cineva mai tânăr (Premiu de debut obținut la concursul pe anul 1977 al editurii Albatros). Alte volume publicate: Înfriguratul Fierbinte, Carte de pământ, Ridică-te, negură, Din Țara lui Anton Pann, Case de piatră – videopoeme, Poarta Raiului, Poezie volatilă, 101 poeme, Icoane și versuri pe fibră de lemn, Călători prin Vâlcea. De la Paul de Alep, la ÎPS Gherasim Cristea. 1653–2014, etc.

1954 – Studioul Teritorial de Radio Craiova la prima emisie

La ora 15.00, Studioul Teritorial de Radio Craiova a emis pentru Studioul Teritorial Radio Craiova (1954)prima dată: „Aici studioul regional de radio Craiova. Transmitem pe stația de radio cu lungimea de undă de 206 metri. Dragi ascultători, bună ziua!” Emisiunea inaugurală a avut durata de o oră. Între anii 1985–1989 a fost închis, ca și celelalte studiouri din țară, de regimul comunist. Din 22 decembrie 1989 toate studiourile teritoriale și-au reluat activitatea

1954 – A încetat din viață Virgil Potârcă (16 iulie 1888, Plenița, Dolj – 6 iunie 1954, închisoarea Sighet)

Avocat, politican, fruntaș țărănist; ministru; deținut politic, s-a stins în închisoare

1957 – S-a născut Victoria Cociaș

6 iunie 1957, Brăila

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, promoția 1980. Victoria Cociaş (n. 1957)A debutat în același an, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, a lucrat la Teatrul Dramatic din Brașov, iar din 1986 și până în prezent este actriță la Teatrul „Nottara” din București. A început să joace în filme din 1985, primul rol fiind Ileana din Cantonul părăsit de Adrian Istrătescu Lener. Cel mai nou rol este Helga din Lindenfeld, o poveste de dragoste (2014), regizat de Radu Gabrea. Din 2004 și-a asumat rolul de producător pentru mai multe filme regizate de Radu Gabrea, cu care este căsătorită. Este director general al Festivalului MECEFF de la Mediaș. Din filmele în care a jucat: Marea sfidare, Trei zile până la Crăciun, (2012, Elena Ceaușescu), Lindenfeld, Toni Erdmann

Trei zile până la Crăciun (2012)

1960 – Iolanda Balaș – nou record mondial la săritura în înălțime, 1,85 m

Când vine vorba de întrecerea recordurilor mondiale, nimeni din lumea atletismului nu a reușit să o egaleze pe Iolanda Balaș-Soter. Noul record a fost înregistrat la București. (1960)Depășind recordul mondial de 14 ori, multipla medaliată cu aur la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale a reușit să ridice standardul la săritura în înălțime, de la 1,70 la 1,91 metri

1961 – Valeriu Bularca – primul titlu de campion mondial

Valeriu Bularca (1961)Luptătorul Valeriu Bularca a cucerit titlul de campion mondial la categoria 70 de kg la Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Yokohama, Japonia (2–7 iunie). Pe lângă medalia de aur cucerită la Campionatul Mondial, Valeriu Bularca a câștigat, în 1964, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, și medalia de argint, la categoria 70 de kilograme

1963 – S-a născut Adrian Titieni

6 iunie 1963, Bistrița

Actor de film, teatru și voce. A absolvit în 1988 cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, iar în 2003, a absolvit cursurile postuniversitare de Regie și Montaj Film și TV, la aceeași universitate. A lucrat la postul național de televiziune, ca realizator în cadrul Adrian Titieni (n. 1963)Departamentului Educație-Știință, a fost consilier la departamentul de Relații Publice al Președinției României, director al Studioului Cassandra (UNATC) și este membru fondator al Fundației Române pentru Educație și Educatori. A fost profesor și rector al UNATC (2012–2016). În 2012, i s-a acordat Premiul „Gopo” pentru cel mai bun actor, pentru interpretarea personajului Doctorului Crișan din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenții. Din 2009, a inițiat Sighișoara Film Festival, pentru a promova producțiile cinematografice românești care au fost premiate la festivalurile internaționale. A jucat la Teatrul de Comedie, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național București, Teatrul Act, etc. în numeroase piese, dintre care: Harap Alb, Clovnii, Capul de rățoi, Slugă la doi stăpâni, Victor sau copiii la putere, Copiii unui Dumnezeu mai mic, Pescărușul, Faust, Cetatea Soarelui, Nunta lui Figaro, Steaua fără nume, Visul unei nopți de vară, etc. și în filme: Pas în doi, Rezervă la start, Balanța, Stare de fapt, Patul lui Procust, Restul e tăcere, Colivia, Poziția copilului, Bacalaureat

Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

1965 – S-a născut Valentin F. Busuioc

6 iunie 1965, Buhuși, Bacău

Poet, dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1996. A urmat studii militare superioare, apoi Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea București. Valentin F. Busuioc (n. 1965)Are studii postuniversitare de Multimedia, precum și de Psiho-sociologie, master în Management public la Academia de Studii Economice, București. A debutat editorial cu volumul 111 poeme (1993). A mai publicat volumele de poezie Viața în direct, Vortex și Bărbatul din Calea Lactee, precum și piesa de teatru Epoleții cu busolă (2005). În anul 1995, împreună cu poetul Constantin Abăluță, a scris și publicat primul poem renga din literatura română, publicat în Contemporanul. Este inclus în antologii de poezie din România, Belgia, Brazilia, Canada, Croația, Italia, Japonia, Marea Britanie, Slovenia și SUA

1982 – S-a născut Marian Oprea

6 iunie 1982, Pitești

Atlet, practicând triplu-saltul, laureat cu argint la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena. Marian Oprea (n. 1982)În anul 1999 a cucerit prima sa medalie importantă, bronzul, la Campionatul European de juniori de la Riga. În 2000 a câștigat Campionatul Mondial de juniori de la Santiago de Chile. În anul 2002 a debutat la seniori, cucerind o medalie de argint la Campionatul European de Sală din 2002. S-a calificat la Jocurile Olimpice de la Atena și a luat medalia de argint cu o săritură la 17,55 m. Un an mai târziu și-a doborât recordul personal cu o săritură la 17,81 metri. În același an a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial de la Helsinki. La Jocurile Olimpice din 2008 s-a clasat pe locul 5

1987 – Pasajul Unirii din Capitală

A fost dat în folosință cel mai lung pasaj subteran auto bucureștean, 900 metri din care 600 acoperiți. Structura a fost extrem de complexă, pentu că pasajul a supratraversat două magistrale de metrou și cursul râului Dâmbovița. Ziarele vremii anunțau o nouă realizare a socialismului: inaugurarea Pasajului Piața Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor de construcție. Pasajul Unirii București (1987)Dincolo de propaganda specifică perioadei, lucrarea a fost, într-adevăr, finalizată într-un timp-record, chiar dacă operațiunile pregătitoare construcției propriu-zise începuseră cu mai multe luni înainte, astfel că întreaga lucrare a durat, de fapt, 6 luni

1988 – A încetat din viață Gheorghe Eminescu (1 iunie 1895, Mizil – 6 iunie 1988, București)

Militar și istoric; deținut politic al regimului comunist; fiul căpitanului Matei Eminescu (fratele poetului Mihai Eminescu)

1991 – A încetat din viață Gheorghe Pituț (1 aprilie 1940, Săliște de Beiuș – 6 iunie 1991, București)

Poet și prozator bihorean

2003 – A încetat din viață Adalbert Boroș (20 septembrie 1908, Erdeiș, Arad – 6 iunie 2003, Timișoara)

Preot romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

2004 – Primul tur al alegerilor locale în România

Alegerile locale din 2004 au avut loc în două tururi de scrutin. Primul a avut loc în data de 6 iunie, iar turul al doilea s-a desfășurat pe 20 iunie. În primul tur s-au distribuit 1.294 de mandate de primar, adică peste 41% din cele 3.137 de mandate

2006 – A încetat din viață Vlada Barzin (19 august 1940, Gelu, Timiș – 6 iunie 2006, Timișoara)

Poet român de etnie sârbă și contabil

2008 – A încetat din viață Jean Barnea (26 decembrie 1924 – 6 iunie 2008)

Muzicolog; regizor muzical la Radiodifuziunea Română

2012 – A încetat din viață Pavel Proca (1 aprilie 1947, Ghiliceni, Telenești – 6 iunie 2012, Chișinău)

Publicist, dramaturg și critic de teatru din Republica Moldova

2013 – A încetat din viață Nicolae Moțoc (1 februarie 1935, Fetești, Ialomița – 6 iunie 2013, Constanța)

Poet, prozator.și jurnalist

2016 – A încetat din viață Mihai Dragolea (13 februarie 1955, Petroșani – 6 iunie 2016, Petroșani)

Prozator, eseist și critic literar

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „6 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: