Tricolorul Revoluționarilor cu deviza „Dreptate Frăție” - detaliu

Foto: Studenți români la Paris, prezentând guvernului revoluționar francez steagul lor cu mențiunile Dreptate Frăție (Acuarelă de C. Petrescu)


1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

La Craiova, Guvernul revoluționar a dat primele decrete: desființarea rangurilor civile boierești, singura deosebire fiind „aceea a virtuților și slujbelor pentru partie”; abolirea cenzurii, orice român având „dreptul a vorbi, a scrie și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor”; înființarea gvardiei naționale; interzicerea pedeapsei „degradatoare cu bătaia” și pedeapsa cu moartea, „care de atâția ani nu s-a simțit nevoie a întrebuința în Țara Românească”; adoptarea steagului național, tricolorul revoluționarilor cu deviza „dreptate frăție” (14/26 iunie). Primul steag tricolor al pașoptiștilor, cel purtat la Islaz de Popa Șapcă și după care au fost întocmite toate celelalte steaguri pașoptiste, a fost cusut chiar de mâinile domniței Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu și pentru ca primul steag al revoluției să poarte simbolul neprihănirii. 1848 Drapelul RevoluțieiA avut loc unirea guvernelor constituite la Islaz și București și formarea Guvernului provizoriu al Revoluției de la 1848. Din noul Guvern făceau parte: președinte: mitropolitul Neofit, secretari: C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Golescu, membri: Ion. C. Brătianu, Ion Heliade-Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu.1848 Studenți români la Paris, prezentând guvernului revoluționar francez steagul lor cu mențiunile Dreptate Frăție. Acuarelă de C. Petrescu

1848 – Vasile Alecsandri a publicat Hora Ardealului

Poetul Vasile Alecsandri a publicat, în revista brașoveană Foaie pentru minte, inimă și literatură poezia Hora Ardealului

Vasile Alecsandri – Hora Ardealului

1865 – Demisia Guvernului Constantin Bosianu. S-a instalat Guvernul Nicolae Kretzulescu (2)

1865 Constantin BosianuGuvernul Constantin Bosianu fost un consiliu de miniștri „cuzist”, care a guvernat în perioada 26 ianuarie 1865–14 iunie 1865, continuând marile reforme din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza: a adoptat Legea pentru organizarea judecătorească din 1865 (au fost înființate judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați și Curtea de Casație, care era totodată și instanța de recurs); au fost promulgate Codul civil și Codul de procedură civilă, Codul Penal, Codul comercial

1865 Nicolae KretzulescuGuvernul Nicolae Kretzulescu (2) a fost, de asemeni, un consiliu de miniștri „cuzist”, care a fost la guvernare între 14 iunie 1865–11 februarie 1866. Conflictul politic dintre domn și opoziție a escaladat, sistemul instituțional al statului fiind afectat; În noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a antrenat și căderea guvernului

1875 – S-a născut Ion Dragoslav

Ion V. Ivaciuc sau Sumanariu Ion Ivanciuc; 14 iunie 1875, Fălticeni – 5 mai 1928, Fălticeni

Scriitor. În mare parte autodidact, a debutat la revista literară săptămânală Sămănătorul, 1875-1928 Ion Dragoslavmai târziu s-a atașat grupului din jurul revistei Convorbiri critice al lui Mihail Dragomirescu, alături de Alexandru Macedonski și Ion Minulescu, apoi s-a alăturat curentului modernist al lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. A publicat primele volume, colecția de poezii Pe drumul pribegiei (1904), urmată de volumele de povestiri Facerea lumii, La han la Trei ulcele. Dragoslav a avut o carieră bogată în presa literară și și-a publicat lucrările, printre altele, în Făt Frumos, Flacăra, Luceafărul, Ramuri, Universul, Viața Literară

1877 – Schimburi de focuri între artileria română și cea otomană în zona Calafat–Vidin

Armata română a asigurat siguranța traversării Dunării de către Armata rusă prin bombardamentele din 14–16 iunie asupra pozițiilor otomane. 1877 Duel de artilerie între bateriile române și otomane, Calafat-Vidin, 1877Tot pentru asigurarea siguranței armatei ruse, românii au organizat posturi de supraveghere la vărsarea Oltului în Dunăre. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense a căilor de comunicație turcești. A căzut la datorie sergentul Nicolae Popescu, lovit de un obuz de la Vidin, prima jertfă românească în războiul de independență

1878 – S-a născut Nicodim Ganea

14 iunie 1878, Bistra, Alba – 24 octombrie 1949, Bistra, Alba

Compozitor, dirijor și om de cultură. A absolvit Conservatorul din București (1908) și din Budapesta (1910). 1878-1949 Nicodim GaneaA fost corist în Societatea culturală Carmen din București și dirijor al corului Societății Academice „Petru Maior” din Budapesta. A compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică și muzică corală. A fost unul din primii mari culegători ai folclorului din Munții Apuseni. În același timp, unele din creațiile lui au intrat, la rândul lor, în folclorul local. A scris piese de teatru: Neagu de Lin, poezie: Din sărmana mea grădină, Orăștie și texte pentru muzică: oratoriul Decebal și Sarmizegetusa, etc.

Nicodim Ganea – Mărită-te, mândra mea • Corul Moldova, Solo Florin Cîșlaru

1880 – România și Statele Unite ale Americii au stabilit relații diplomatice la nivel de agenție diplomatică

Stabilite în urma recunoașterii de către SUA a independenței României. Două luni mai târziu, relațiile bilaterale au fost ridicate la nivel de legație

1884 – S-a născut Ioachim Botez

14 iunie 1884, Bistricioara, Neamț – 12 iunie 1956, București

Prozator, publicist, traducător și profesor. Licențiat, în 1921, în Limba și literatura franceză, a început un lung șir de peregrinări ca profesor – Pitești, Mizil, Piatra Neamț, Buzău, Oltenița și Suceava. La București, a predat franceza la un pension de fete, la Școala Normală, la Liceul „Mihai Viteazul”. După debutul din Foaia populară (1899), a publicat texte umoristice, în proză și versuri, la Zeflemeaua, Belgia Orientului, Furnica, unde a fost și redactor, Țivil-Cazon, Sămănătorul, Falanga literară și artistică. A mai colaborat cu articole, schițe, câteodată poezioare la Viața românească, Minerva literară ilustrată, Noua revistă română, Flacăra, Rampa, Adevărul literar și artistic, Ideea europeană, Cuvântul, Revista Fundațiilor Regale, Curentul literar, Iașul literar, etc. Din opera sa literară: Însemnările unui belfer (vol I și II), După o jumătate de veac, Școala de altădată, De azi și de demult, Prin București odinioară și astăzi

1899 – S-a născut Vasile Aftenie

14 iulie 1899, Lodroman, Alba – 10 mai 1950, închisoarea Văcărești

Episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec Sf. Atanasie. În 1925 a obținut titlul de Doctor în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. 1899-1950 Vasile AftenieÎn 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu, a fost profesor la Academia de Teologie din Blaj, protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. În 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj. În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți de la Cluj la Patriarhia din București, pentru a aduce așa-zisul act al lor de adeziune la Biserica Ortodoxă Română, abandonând astfel Biserica Română Unită cu Roma. Mulți dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. După diferite încercări eșuate ale comuniștilor de a-l compromite pe episcop, acesta a fost arestat la 28 octombrie1948. A fost ucis în bătaie în temnițele regimului comunist, torturat „din ordinul generalului Nikolski”, pentru refuzul de a abandona credința greco-catolică. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj

1901 – S-a născut Alexandru Bădăuță

14 iunie 1901, Zâmbreasca, Teleorman – 18 mai 1983, București

Prozator, memorialist și eseist. A urmat cursuri la École de Versailles (Franța) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită în 1930). A fost funcționar la Ministerul Finanțelor, apoi la Ministerul Propagandei, a fost director, secretar general al Departamentului propagandei românești; a întemeiat cinematografia documentară românească și Oficiul Național de Turism (în 1936), 1901-1983 Alexandru Bădăuțăa organizat expoziții românești în străinătate, a elaborat și editat albume și ghiduri turistice: România, Arta populară românească, Guide de la Roumanie (distins cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române), Munții României, etc. A scris prima descriere a megalitului Sfinxul din Bucegi, popularizând denumirea „Sfinxul românesc”, apărută în 1935 într-un articol din Buletinul Alpin. A debutat în plan literar cu pastelul Morarul, în revista Nufărul din Alexandria (1919), a colaborat cu câteva proze literare în Muguri (Câmpulung), Foaia tinerimii și Cugetul românesc, apoi s-a orientat către critică literară și eseistică. A fost secretar de redacție la revistele culturale Cugetul românesc, Buletinul cultural, Viața literară și Gândirea, colaborând la revistele Ramuri, Universul literar, Gândirea, România literară, L’Europe orientale (Paris), Cuvântul literar și artistic, România pitorească etc. A debutat editorial în 1927 cu volumul de eseuri Beethoven, urmat de Note literare, Priveliști românești, Ghidul balneo-climateric al României și Ghidul Bucureștilor (în română și în franceză). În anul 1944 a fost epurat din presă și a suferit o serie de privațiuni în anii regimului comunist, fiind condamnat la închisoare

1908 – S-a înființat Societatea Distribuția

Prin legea votată în Parlament în primăvara anului 1908, s-a contingentat între diferitele rafinării vânzarea lampantului în țară. Scopul noii legi era de a sprijini rafinăriile independente și de a consolida industria petrolului. Urmarea acestei legi a fost înființarea, la 1/14 iunie 1908, a societății Distribuția (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului București).

1908 Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher
Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher

Această societate a reușit să grupeze în jurul ei toate fabricile de petrol și să pătrundă în toate regiunile, sporind numărul instalațiilor de depozitare și de vânzare pentru a dezvolta consumul și a putea reduce cheltuielile unitare ale distribuirii. A deținut monopolul pentru distribuția produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908–1920, fiind patronată de societățile petroliere cu capital străin Steaua Română și Româno-Americană, fiecare membru păstrându-și, însă, deplina libertate atât în privința producției, cât și a exportului

1909 – S-a născut Harald Meschendörfer

14 iunie 1909, Brașov – 23 septembrie 1984, Brașov

Pictor și grafician sas, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1951. A absolvit Liceul „Johannes Honterus” din Brașov, iar în perioada 1927–1932 a studiat în München, Berlin și Paris. A devenit pictor și grafician, având atelier propriu în Brașov. A fost profesor la școala populară de artă din Brașov în perioada 1953–1969. Picturile sale au fost în special acuarele și colaje cu hârtie și materiale textile. 1909-1984 Harald MeschendörferDe la tatăl său, scriitorul Adolf Meschendörfer, colecționar pasionat de timbre, a deprins dragostea pentru mărci poștale. A început să lucreze timbre în anul 1955, prima serie gravată de el fiind intitulată Luna pădurii – o serie de trei mărci poștale. A doua serie, Flora carpatină (8 valori, apărută în iulie 1957), l-a consacrat definitiv ca cel mai bun grafician de mărci poștale a momentului, din România. Până la sfârșitul anilor ’60, Poșta Română a emis 152 de mărci poștale cu grafica lui Harald Meschendörfer, temele sale favorite fiind plantele, animalele și sportul. În 1958 a executat o serie cu costume populare românești, iar în 1962 o serie cu chipuri de copii. În această serie a integrat portretele copiilor săi, Ursula, Wolfgang și Ingrid cântând la pian. Pentru calitatea lor, mărcile poștale desenate de Harald Meschendörfer au primit numeroase premii la București și la Paris

1914 – Vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța

Evenimentul s-a desfășurat într-un context politic extern tensionat la nivelul Europei, moment în care România, tampon între cele două blocuri militare – Antanta și Puterile Centrale – trebuia să aleagă una dintre alianțe. 1914 Familia Imperială rusă și Familia Regală românăȚarul Nicolae al II-lea a sosit la 1/14 iunie pe mare, fiind așteptat în port de Regele Carol I (în uniformă de mareșal rus și având în mână bastonul de feldmareșal, primit cu doi ani înainte din partea țarului), principele moștenitor Ferdinand și fiul său Carol, generali și ambasadori, o mulțime de oameni

Ultimul țar al Rusiei la Pontul Euxin

1920 – S-a născut Mihai Brediceanu

14 iunie 1920, Brașov – 4 martie 2005, Focșani

Compozitor, dirijor și muzicolog, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu. A studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, 1920-2005 Mihai Brediceanula clasele lui Mihail JoraMarțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea și în plus, cursuri de Drept și Matematică în București. A fost director general al Operei Române din București (1959–1966), director muzical al orchestrei Syracuse din New York (1969–1971), iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978–1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982–1990 director general al Filarmonicii „George Enescu” din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române. A compus piese muzicale pentru teatru, o simfonie, patru dansuri simfonice, o suită pentru orchestră de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece. A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2001)

Richard Strauss – Der Rosenkavalier Act 1, Scene 1 • Opera Română București, Dirijor Mihai Brediceanu, Elena Cernei, Arta Florescu

1925 – Legea de unificare administrativă

În perioada după Marea Unire, s-a păstrat specificul organizărilor administrativ-teritoriale existente în provinciile istorice unite cu Vechiul Regat. Aceasta s-a întâmplat până la legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925, lege intrată în vigoare de la 1 ianuarie 1926, prin care s-a stabilit o organizare administrativă unitară la nivelul întregului Regat

1925 – S-a născut Serge Moscovici

Srul Herș Moscovici; 14 iunie 1925, Brăila – 15 noiembrie 2014, Paris

Psiholog francez de origine română, istoric al științei și unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice și ai psihologiei sociale. Provenea dintr-o familie de evrei români. În anul 1938 a fost exclus de la liceul pe care îl frecventa în București, din cauza legilor antisemite. După ce a supraviețuit pogromului din București din ianuarie 1941, a fost trimis la muncă forțată până pe 23 august 1944, când a avut loc lovitura de stat. 1925-2014 Serge MoscoviciÎntre 1939–1947 a fost membr al Partidului Comunist. Și-a dezvoltat dragostea pentru citit și limba franceză, în special prin contactul său cu Isidor Goldstein, viitorul Isidore Isou, fondatorul curentului numit lettrisme. Împreună au pus bazele revistei Da, care a apărut la finele anului 1944, fiind rapid cenzurată. În 1947 a părăsit România, trecând ca refugiat prin Ungaria, Austria și Italia, în final a ajuns in Franța. A primit licența în psihologie (1949) și diploma Institutului de Psihologie din Paris, iar din 1950, cu o bursă pentru refugiați și-a continuat studiile la Sorbona. Este cunoscut în psihologie, în special pentru cercetările în legătură cu influența minorităților asupra majorităților. A fost director al École des hautes études en sciences sociales din Paris, fiind unul dintre fondatorii psihologiei sociale; directorul Laboratorului de Psihologie Socială de la EHESS și fondator al Laboratoire européen de psychologie sociale à la Maison des sciences de l’homme à Paris, primul președinte al Asociației Europene de Psihologie Socială Experimentală, Comisia transnațională de Psihologie Socială din Consiliul de Cercetare Socială. A fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului francez. Este tatăl politicianului Pierre Moscovici

1931 – S-a născut Eugen Trofin

14 iunie 1931, Ciulnița–Leordeni, Muscel – 20 ianuarie, 2009, Bușteni

Handbalist, antrenor de handbal, profesor de educație fizică. A absolvit Institutul de Cultură Fizică din București. A câștigat două titluri mondiale: în 1964 și 1970; două medalii olimpice: una de argint, la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și una de bronz, la Jocurile Olimpice de vară din 1972; și o medalie de bronz la Campionatul Mondial Universitar din Suedia

1932 – S-a născut Spiridon Vangheli

14 iunie 1932, Grinăuți, Bălți, Regatul României

Scriitor, poet, traducător și editor din Republica Moldova, membru în Uniunea Scriitorilor din Moldova, din 1964. A absolvit Institutul pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1955), fiind recomandat la aspirantură, la Institutul de Literatură din Moscova. A fost profesor la școala din Năpădeni (Ungheni), redactor la Editura Cartea moldovenească, redactor superior la Editura Lumina, consultant literar la Uniunea scriitorilor din Moldova, unde conduce secția Literatură pentru copii. 1932 Spiridon VangheliEste un autor de literatură pentru copii recunoscut ca atare de critica de specialitate din întreaga lume. În 1991 a fost ales Președintele al PEN-Clubului din Moldova, filială a Asociației Mondiale a Scriitorilor. Este co-autor al unui Abecedar (împreună cu Grigore Vieru). Din scrierile sale: În țara fluturilor, Băiețelul din coliba albastră, Balade, Isprăvile lui Guguță, Columb în Australia, Steaua lui Ciuboțel, Privighetoarea, Guguță și prietenii săi, Copii în cătușele Siberiei, etc. A fost distins cu numeroase premii, dintre care: Diploma de Onoare „Hans Christian Andersen” (Rio de Janeiro, 1974), Premiul de Stat al Moldovei, Premiul de Stat al URSS, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1996), Medalia de Aur pentru Creativitate decernată de către Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (Geneva, 2012)

1932 – A încetat din viață Nicolae Vermont (Isidor Grünberg, 10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932, București)

Pictor și gravor; membru fondator al societăților Ileana și Tinerimea artistică, în cadrul cărora a expus cu regularitate

1934 – S-a născut Pavel Aioanei

14 iunie 1934, Botoșani – 11 noiembrie 1987, București

Dramaturg și prozator, membru al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. A avut activitate publicistică, colaborări în presa clujeană, bucureșteană și ieșeană. A debutat în revista Steaua (1953) cu schița Absolvenții. În opera sa accentul cade pe problemele vârstei tinere, al cărei specific se pare că l-a preocupat continuu. A fost redactor la Tribuna din Cluj. Din scrierile sale: Subsol cu bicicletă (teatru), Adolescența (povestiri), După ultimul semestru (roman), Dorința spre fiorduri (nuvele), Nefertiti: Roman de vacanță pentru Clara, Bacalaureații

1935 – Repatrierea rămășițelor pământești ale lui Dimitrie Cantemir

În portul Constanța a sosit de la Odesa vasul Prințesa Maria, care aducea, de la Moscova, un cargo foarte prețios pentru români: siciriul de aramă cu rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir. De asemenea, au fost aduse și câteva arhive din Tezaurul României, care a fost trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial – registre contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova și nici un document istoric. 1935 Repatrierea rămășițelor pământești Dimitrie CantemirPrintre cei care au așteptat transportul, erau Nicolae Titulescu și Nicolae Iorga. În data de 16 iunie, rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir au fost transportate cu un tren special la Iași, făcând scurte staționări la Buzău, Râmnic, Focșani, Bârlad și Vaslui, fiind întâmpinat în fiecare oraș cu onoruri militare și slujbe religioase. La Iași, sicriul a fost depus, în urma unei ceremonii speciale, cu 101 salve de tun și serviciu divin, la Biserica Trei Ierarhi

1936 – S-a născut Cornel Coman

14 iunie 1936, Vizantea-Livezi, Vrancea – 16 ianuarie 1981, București

Actor cu o activitate foarte bogată în teatru, TV și filme. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie în 1963. 1936-1980 Cornel ComanȘi-a început cariera pe scena Teatrului de Stat din Brașov, a continuat-o la Teatrul „Bulandra” din București, unde a jucat în piese ca Anchetă asupra unui tînăr care nu a facut nimic și Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra și Iulius Cezar de W. Shakespeare, Centrul înaintaș a murit în zori, etc. A debutat pe marele ecran în 1966 în pelicula Un film cu o fată fermecătoare, urmat de: Diminețile unui băiat cuminte, Drum în penumbră, Ultimele zile ale verii, Prin cenușa imperiului, Buzduganul cu trei peceți, Ecaterina Teodoroiu, Omul care ne trebuie, Cireșarii. În anul 1981 i s-a decernat post mortem premiul ACIN pentru întreaga activitate

Trei scrisori secrete (1974)

1937 – S-a nascut Virgil Cuțitaru

14 iunie 1937, Schitu Duca, Iași

Critic și istoric literar. A fost elev al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași. Timp de 4 ani a fost învățător. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1959–1964) și a fost angajat ziarist la Flacăra Iașului, unde a lucrat până în 1968, când a preluat direcția Centrului Județean de îndrumare a Creației Populare fiind, pe rând, redactor, redactor-șef și director al Editurii Junimea din Iași. În anul 1991 a început activitatea didactică în învățământul superior, fiind conferențiar și apoi profesor la universitățile din Bacău și Iași. A debutat cu recenzii în lașul literar (1963) și a colaborat cu cronici literare, articole și studii în revistele Cronica, România literară, Tribuna, Luceafărul, Steaua, etc. A semnat volumele: Cărți și idei, Spații, Metamorfozele lui Hyperion (1983, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), Eminescu despre sine

1941 – S-a născut Vasile V. Vasilache

14 iunie 1941, București – 1991, București

Compozitor și pianist de muzică ușoară, membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor. A urmat cursurile Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1960–1965). A fost regizor muzical la Radio-Televiziune. A debutat în 1967 cu melodia Ploaia și noi cu care a înregistrat un foarte mare succes, iar din din 1969 a început să scrie spectacole de revistă. A compus muzică ușoară: Vechiul pian, Întâiul gand, Te iubesc orice-ar spune inima, Nu pot trăi fără dorul tău, Nu cred în stele, Dorul, Bună dimineața soare, Cine ești tu, etc., muzică pentru spectacole: Evadatul în concert, Școala nevestelor, De la Cărăbuș la Savoy, Dai un biban dar face, muzică de film: Zestrea, Elixirul tinereții

Vasile Vasilache Jr. – De ce nu-mi spui că mă iubești • Mirabela Dauer

1941 – S-a născut Viorel Barbu

14 iunie 1941, Deleni, Vaslui.

Matematician, membru titular (din 1993) al Academiei Române. 1941 Viorel BarbuA absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din 1974 a fost lector, apoi profesor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A ocupat funcția de rector al acestei instituții între 1981–1989. Activitatea sa științifică s-a orientat cu precădere spre domeniul ecuațiilor diferențiale. Este membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei și membru al European Academy of Science, deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Statului Nebraska (University of Nebraska at Omaha)

1943 – S-a născut Sabin Ștefănuță

14 iunie 1943, Sibiu – 14 ianuarie 2001, București

Grafician, pictor, artist decorator stabilit în Germania în 1987. A absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția grafică (1973) și studii de istoria picturii și iconografie la Moscova si Sankt Petersburg (1974). A devenit cunoscut în Occident impunând conceptul de Nouă Renaștere. A avut expoziții personale la Galeria Galateea, Galeriile de Artă ale Municipiului București, Padova (Italia), Duisburg, Viersen (Germania), Galeria Cupola Iași, Chișinău. Biografie ilustrată

1944 – Decizia de înlăturare a lui Ion Antonescu de la putere

În noaptea de 13/14 iunie, într-o casă, pe Calea Moșilor nr. 103, s-au întâlnit Constantin Sănătescu și Constantin Vasiliu-Rășcanu (reprezentând Palatul Regal și, respectiv, Armata), Grigore Niculescu-Buzești (din partea Partidului Național Țărănesc) și Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș (din partea Partidului Comunist Român), într-o consfătuire secretă, și au decis ca mareșalul Ion Antonescu să fie înlăturat de la putere la 15 august. Data a fost schimbată ulterior

1944 – S-a născut Șerban Creangă

14 iunie 1944, Rucăr, Argeș – 8 octombrie 2012, București

Regizor și scenarist de film. În 1968 a absolvit regia de film la Institutul de Artă Dramatică și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”. 1944-2012 Șerban CreangăÎn 2004 a debutat cu un film documentar-artistic despre faptele eroice săvârșite de piloții români sanitari femei, în Al Doilea Război Mondial, Escadrila albă, în care mai multe tinere au salvat viața a peste 1500 de soldați români de pe front, eroina fiind Mariana Drăgescu, care a fost onorată și decorată abia după 60 de ani. Din filmele regizate: Căldura, Proprietarii, pentru care semnat și scenariul, Speranța, Labirintul, Clipa de răgaz, Distincții militare românești

Escadrila albă (2004)

1949 – S-a născut Dan-Virgil Voiculescu

14 iunie 1949, București

Matematician și profesor româno-american cu contribuții în teoria probabilităților, fiul renumitului medic neurolog Vlad Voiculescu. Încă din timpul studenției, în 1973, a fost numit asistent universitar, iar în 1977 a obținut titlul de Doctor în Matematică. 1949 Dan-Virgil VoiculescuA fost cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române și la Institutul de creație științifică și tehnică (INCREST). În 1978 a fost numit coordonator și vicepreședinte al juriului la cea de-a 20-a Olimpiadă Internațională de Matematică. În anul 1981 a primit dreptul de a conduce doctorate și a parcurs un stagiu la Universitatea Berkeley, ca profesor asociat. În 1986 a fost din nou invitat la Universitatea Berkeley la un Congres Internațional de Matematică. A rămas în SUA, a primit cetățenie americană, deși nu a renunțat la cea română. De-a lungul anilor, a obținut rezultate deosebite în cercetarea matematică. A fost nominalizat pentru Medalia Fields. După 1990 a colaborat în cercetare cu numeroase foruri științifice internaționale, printre care: Centre de Recherches Mathematiques (Montreal), Université Paris VI, ETH Zürich, Centre National de Recherches Scientifiques și École Normale Supérieure. În 1997 a primit prestigioasa bursă Guggenheim

1958 – Revolta deținuților politici de la Gherla

Regimul extrem de dur aplicat deținuților politici la Gherla a dus la declanșarea mai multor revolte în rândul acestora în perioada 1945–1964. 1958 Închisoarea GherlaCel mai amplu protest de acest fel este cel cunoscut sub denumirea de rebeliunea de la Gherla, izbucnit la 14 iunie 1958. Revolta a pornit din camera 86, a frontieriștilor, treptat alăturându-li-se deținuți din toate categoriile. Aceștia au stat baricadați timp de două zile într-una din celulele penitenciarului, au smuls și aruncat obloanele de la ferestrele cu vedere spre oraș, au strigat injurii la adresa guvernului, partidului și administrației, au scandat revendicări, precum „Vrem pachet și vorbitor!”, „Suntem deținuți politici!”, „Să vină Crucea Roșie!”, au cântat Deșteaptă-te române!, Pe-al nostru steag și Marseilleza. 1958 Revolta deținuților politici de la GherlaRevolta de la Gherla a luat sfârșit prin intervenția în forță a administrației penitenciarului, care a spart ușa celulei, iar răzvrătiții au fost crunt bătuți și dispersați. Participanții au fost anchetați în regim de pedeapsă (cu bătaie și un regim alimentar draconic, cu 250 gr. pâine și o gamelă cu apă caldă la câteva zile), iar 22 dintre aceștia au primit condamnări suplimentare cuprinse între 5 și 15 ani

1958 – A fost arestat Sandu Tudor

Alexandru Teodorescu (cu pseudonimul literar Sandu Tudor) a fost monah din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahal Daniil, gazetar, poet, inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. 1958 Sandu Tudor (fotografie a Securității)După ce l-a urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Sandu Tudor a fost arestat de Securitate și condamnat după o înscenare de proces, acuzat „spionaj și înaltă trădare a Republicii Populare Române”. A executat între 1949–1952 pedeapsa de muncă silnică la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Din cei 4 ani de detenție politică a executat 2 ani cu lanțuri grele la picioare. Părintele Daniil n-a mai ieșit din închisoare. S-a chinuit la Aiud și a trecut la Domnul, după datele Securității, în 1962, trupul său fiind aruncat în Râpa robilor printre miile de moaște martirice, fără cruce sau mormânt

1961 – S-a născut Radu Florescu

14 iunie 1961, Borca, Neamț

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 1961 Radu FlorescuA debutat relativ devreme în presa literară, la 21 de ani, în revista Amfiteatru, iar editorial, în 1989, la Editura Junimea din Iași cu un grupaj de poeme, Poeme singure, în volumul colectiv Incantații la Editura Junimea. A fost membru fondator al Societății Caietele de la Durău. Cărți publicate: Camera liturgică, Satrapia, Casa din care ies, Negru transparent, Rău de pământ, Probă de viață, Poeme oculte

1968 – A încetat din viață Constantin C. Georgescu (4/17 iulie 1898, Ploiești – 14 iunie 1968, București)

Inginer silvic, zootehnolog și fitopatolog; membru al Academiei de Științe din România; membru corespondent al Academiei Române

1970 – A încetat din viață Nifon Criveanu (20 februarie 1889, Slătioara, Vâlcea – 14 iunie 1970, București)

Cleric ortodox, care a îndeplinit demnitățile arhiereu-vicar al Eparhiei Râmnicului–Noul Severin, episcop de Huși și mitropolit al Olteniei

1979 – A încetat din viață Cristea Mateescu (23 august 1894, Caracal – 14 iunie 1979, București)

Inginer; profesor universitar la Politehnica din București și la Institutul de Construcții; redactor-șef la revista Hidrotehnica; membru titular al Academiei Române

1990 – Mineriada: represiunea brutală a Fenomenului Piața Universității

Împotriva manifestanției anticomuniste din Piața Universității au intervenit brutal, alături de forțele de ordine, 10 mii de mineri veniți în București la chemarea lui Ion Iliescu, președintele de atunci al României. Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineața, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI și ai altor servicii secrete și au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național. 1990 Mineriada, 14 iunieAu pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice, ca și sediul Ligii Studenților. O soartă asemănătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică. 1990 Mineriada, 14 iunieLiderul studenților Marian Munteanu a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet „pacificat” și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă sau ochelari, cei îmbrăcați cu blugi sau fuste scurte au fost bătuți, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele

2002 – S-a schimbat numerotarea telefonică pentru telefonia fixă și mobilă

Apelurile locale au rămas neschimbate, însă cele interurbane au primit cifra 2 înaintea prefixului. Numerele de telefon mobil au zece cifre, iar prefixul pentru Republica Moldova s-a transformat din 02 în 099

2002 – A încetat din viață Maria Luiza Cristescu (19 iulie 1943, București – 14 iunie 2002, București)

Prozatoare și eseistă

2012 – A încetat din viață Dumitru Capoianu (19 octombrie 1929, București – 14 iunie 2012)

Compozitor, violonist, dirijor

2013 – S-a inaugurat podul feroviar și rutier peste Dunăre, Calafat–Vidin, Noua Europa

Podul e parte a coridorului paneuropean de transport care leagă orașul german Dresda de Istanbul (din Turcia) și Salonic (din Grecia). Construit de bulgari după o tehnologie ultramodernă, numită de specialiști spate de cămilă, cu o lungime de 1.791 de metri, podul este cel mai lung dintre cele existente peste fluviu2013 Podul Calafat-Vidin

2016 – A încetat din viață Ilie Călian (9 decembrie 1942, București – 14 iunie 2016, Cluj)

Jurnalist, cronicar literar și critic de artă; membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

2018 – A încetat din viață Natalia Gliga (19 septembrie 1940, Cașva, Mureș – 14 iunie 2018, București)

Interpretă de muzică populară din zona Mureșului și de romanțe; a cântat timp de peste 30 de ani la ansamblul Doina Brașovului

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „14 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: