Primul 10 Al Nadiei Comăneci

Foto: Primul 10 al Nadiei Comăneci


Târgul de fete de pe muntele Găina

17–18 iulie 2021

1a Târgul De Fete De Pe Muntele GăinaSe organizează anual, în cea mai apropiată duminică de 20 iulie. După ce Târgul de Fete a fost anulat anul trecut din cauza pandemiei de coronavirus, anul acesta cea mai cunoscută sărbătoare populară a românilor beneficiază de două zile…

La Târgul de fete participă fetele de măritat sau fetele mari care vor sa fie pețite de feciori. 1b Târgul De Fete De Pe Muntele GăinaPregătirea pentru această sărbătoare poate să dureze ani de zile pentru fetele care aduc și zestrea primită de la părinți și rude împachetată în frumoase lăzi de zestre sculptate cu diferite motive florale. Organizatorii sunt delegați din satul Vidra, numiți vidrești și din satul Bulzești, numiti crișeni. Serbarea începe dimineața devreme. Familiile cu fete de măritat vin cu corturi unde se expune zestrea fetelor. Schimbarea de năframă se produce la alegerea miresei, după care se prânzește, (ospățul cu cântec de lăutari). Localnicii cred că numai aici, pe Muntele Găina, o cununie aduce noroc și fericire

 

1437 – Prima atestare documentară a postelnicului în Țara Românească

În Evul Mediu, Postelnicul era un dregător din Moldova și Țara Românească, care se ocupa de patul și de odaia de culcare a domnitorului. Avea acces tot timpul la domn. La început a fost un dregător de curte de mică importanță, dar cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai important. I-a fost atribuită sarcina de a introduce soliile sau solicitanții în audiență la domnitor. De aceea trebuia să cunoască și limbi străine. În secolele XVII-XVIII a devenit unul dintre principalii sfetnici ai domnului. Juca rol de mijlocitor între domn și dregători și reprezentanții statelor străine. În relația cu Poarta se ocupa de corespondența domnului cu aceasta și cu pașalele din serhaturi. În secolul XIX, pe măsură ce importanța diplomației a crescut și s-au înființat consulatele, marii postelnici au devenit un fel miniștri pentru relațiile cu exteriorul și aveau uneori împuternicire să negocieze cu străinii în numele domnului

1848 – A încetat din viață Ioan Barac (Johann Baracu; 1776, Alămor, comitatul Sibiu/Sibiu – 18 iulie 1848, Brașov)

Traducător, scriitor și poet, exponent al Școlii Ardelene

1867 – S-a născut Ștefan Minovici

18 iulie 1867, Râmnicu Sărat – 29 decembrie 1935, București

Chimist, fratele medicului legist Mina Minovici și al profesorului Nicolae Minovici, membru corespondent (1925) al Academiei Române, membru fondator al Academiei de Științe din România (1935). A studiat la Berlin. 1867-1935 Ştefan MinoviciÎn 1889 a luat inițiativa înființării Asociației generale a corpului farmaceutic din România. A înființat Societatea de chimie din România, devenit organismul oficial al României în Uniunea Internațională de chimie pură și aplicată cu sediul la Paris – organism care l-a onorat în 1925 cu funcția de vicepreședinte. Întreaga sa activitate științifică va fi înnobilată în 1932, cand Facultatea de Farmacie, pe care chiar el a creat-o și a condus-o, i-a decernat diploma de Doctor Honoris Cauza

1903 – A încetat din viață Anghel Demetriescu (5 octombrie 1847, Alexandria – 18 iulie 1903, Karlovy Vary)

Istoric, profesor și scriitor; membru corespondent al Academiei Române

1908 – S-a născut Nicolae-Victor Teodorescu

5/18 iulie 1908, București – 7 martie 2000, București

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1963) al Academiei Române. În 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția Matematică, a urmat studii post-universitare la Paris unde și-a susținut cu succes teza de doctorat, Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică (La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique, 1931), 1908-2000 Nicolae-victor Teodorescuîn fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), președinte și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București, fiind considerat creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale, care „și-a dedicat cei peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematice din România”. A fost unul dintre inițiatorii organizării Olimpiadelor Internaționale de Matematică

1914 – Propunerea Puterilor Centrale de intrare a României în război de partea lor

La 18/31 iulie 1914, reprezentanții Antantei făceau cunoscut Guvernului României acordul țărilor lor privind unirea Transilvaniei cu Regatul României, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor Centrale. Alexandru Beldiman, ambasadorul României la Berlin a trimis o scrisoare regelui Carol I, în care transmitea solicitarea Germaniei de intrare în război alături de Puterile Centrale. „Pozițiunea cea mai puțin profitabilă […] ar fi inacțiunea, nehotărârea și neutralitatea expectativă”, spunea Beldiman. El afirma că principalul impediment al intrării României în război, respectiv alăturarea de Austro-Ungaria și problema românilor din Transilvania, putea fi depășit în avantajul unor alte întregiri teritoriale, promise de Germania. La Consiliul de Coroană, convocat la 3 august s-a decis poziția de neutralitate a României

1917 – Strămutarea sediului și avutului Băncii Naționale a României în Rusia

După primul transfer al tezaurului României, din 12–14 decembrie 1916, la 18 iulie 1917, Consiliul de Miniștri al României a hotărât un al doilea transfer, la propunerea lui Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de finanțe. 1917 Protocol La A Doua Strămutare A TezauruluiS-au făcut pregătiri pentru transportarea valorilor BNR, precum și a celor aparținând Casei de Depuneri și altor instituții publice și particulare. Încărcarea trenului, care avea să conțină noul transport s-a făcut în perioada 23–27 iulie, în seara aceleiași zile pornindu-se spre Rusia. Transportul s-a făcut între 27 iulie–3 august, cu un tren de 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile BNR (cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, restul reprezentând titluri, efecte, depozite și alte valori), iar 21 de vagoane valorile Casei de Depuneri (1.661 de casete, al căror conținut era de circa 7,5 miliarde lei)

1918 – Organizarea poliției din Basarabia

În Jurnalul Consiliului de Miniștri român din 18 iulie 1918 s-a publicat organizarea poliției din Basarabia. După Marea Unire, Ministerul de Interne a înființat un detașament de jandarmi la Chișinău cu un efectiv de 60 de jandarmi, numindu-l comandant al detașamentului pe locotenentul Alexandru Ștefănescu. Acest detașament s-a transformat ulterior în companie, efectivul acesteia crescînd la 85 de jandarmi, iar mai târziu au ajuns la 150 de jandarmi

1921 – Fuziunea Partidului Țărănesc cu Partidul Țărănesc din Basarabia

În zilele de 17–18 iulie 1921 a avut loc ședința Comitetului Central al Partidului Țărănesc, condus de Ion Mihalache, care a aprobat înscrierea în partid a Dr. Nicolae Lupu, precum și propunerea făcută de 11 deputați și senatori basarabeni, între care Constantin Stere și Pantelimon Halippa, de fuziune cu Partidul Țărănesc din Basarabia, ceea ce a întărit curentul de stânga din partid și a permis extinderea sa organizatorică în teritoriul dintre Prut și Nistru

1924 – S-a născut Ioan Anton

18 iulie 1924, Vintere, Bihor – 12 aprilie 2011, Timișoara

Inginer electromecanic, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat cursurile Politehnicii din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1948, sub îndrumarea profesorului Aurel Bărglăzan. În 1960 și-a susținut doctoratul cu teza Curbe caracteristice de cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă, tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, iar în 1972 a obținut titlul de Doctor Docent. 1924-2011 Ioan AntonȘi-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent suplinitor, șef lucrări, conferențiar suplinitor, atestat conferențiar, profesor titular provizoriu, atestat profesor, șef al Catedrei de Mașini hidraulice, conducător de doctorat. A fost dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice, inițiate de profesorul Aurel Bărglăzan. Cercetător cu rezultate valoroase în mai multe domenii: hidrodinamica turbomașinilor, turbine, pompe, mașini hidraulice reversibile, cuplaje hidraulice, ventilatoare, turbine de foraj și vânt, hidrodinamica profilelor și rețelelor de profil, fenomenul de cavitație, efecte de scară, etc. Activitatea de cercetare s-a concretizat și într-un număr mare de lucrări publicate: 270 de lucrări științifice, 8 tratate și monografii, editor a 18 cărți și volume ale unor conferințe și simpozioane științifice organizate

1930 – S-a născut S. Damian

Samuel Druckmann; 18 iulie 1930, Alba Iulia – 1 august 2012

Critic literar și eseist. A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București (1950–1955), susținându-și examenul de licență în 1972. A lucrat ca redactor la revistele Contemporanul, Gazeta literară, România literară, redactor-șef adjunct la revista Luceafărul și redactor la Studioul Animafilm. 1930-2012 S. DamianA debutat editorial în Revista Elevilor prin 1948–1949 și a colaborat la majoritatea revistelor literare din țară, precum și la Dialog din Diezenbach, Germania, condusă de Ion Solacolu. Editorial, a debutat cu volumul de critică literară Generalitatea și individualitatea ideii operei literare (1955). Marginalizat o perioadă, s-a autoexilat în RFG în 1976, unde a lucrat ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Heidelberg și a condus Catedra de Limba și Literatură Română a Seminarului de Romanistică a aceluiași institut de învățământ superior, de unde a trimis manuscrise pentru cărți, studii numeroase, bine alcătuite, care au apărut în diverse publicații, la edituri din România. După decembrie 1989, a revenit la profesiunea de critic, dând la tipar, în România, mai multe culegeri de eseuri, cuprinzând intervenții pe teme politice, comentarii de cărți și de autori. Din scrierile sale: Încercări de analiză literară, Direcții și tendințe în proza nouă, Intrarea în castel, Fals tratat despre psihologia succesului, Duelul invizibil, Aripile lui Icar, Zbor aproape de pământ

1931 – S-a născut Micaela Ghițescu

18 iulie 1931, București – 13 mai 2019

Traducătoare în și din limba portugheză. A urmat cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura franceză (1949–1952, 1955–1957). În studenție a fost arestată în cadrul celebrului „lot francez„, format din eleve și profesoare de la Liceul Francez, sub acuzația de „spionaj în favoarea Franței”. A ispășit o condamnare politică de trei ani. Și-a luat licența în filologie la Universitatea din București în 1957. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană și engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții. Din 2003 a fost redactor-șef al revistei Memoria – revista gândirii arestate

Crimă de înaltă trădare? Micaela Ghițescu

1931 – S-a născut Nicolae Neagu

18 iulie 1931, Ionești, Dâmbovița – 19 iunie 2009, Găești

Medic și scriitor. În anul 1956 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din București. A lucrat doi ani ca medic în mediul rural, apoi medic radiolog la București și apoi la Casablanca (1973–1975). A debutat în 1962, în revista Luceafărul, iar în 1967 i-a apărut primul volum, placheta De-a soarele. Scriitor prolific, a publicat versuri, romane și cărți pentru copii. A colaborat la numeroase reviste culturale și literare, a fost prezent cu interviuri sau versuri la radio și televiziune. 1931-2009 Nicolae NeaguA fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Societății Scriitorilor Târgovișteni, membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România (SMSPR). Din volumele publicate: De-a soarele (versuri), Poeme rococo, Ninse colinele în amurg (versuri), Întoarce-te să mai vezi (povestiri), Ninsoarea care ne trebuie, Editura Ion Creangă (Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1980), Cabinet de familie (versuri), Anonimul, de-aproape (roman), Somnul (roman), În orașul Poc-în-Plic (versuri pentru copii, Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1985), Inima (roman), Printre cărți, copii și cuburi (versuri pentru copii), Iapa verde, Mînzul Poc și Băiatul fără toc (poveste), Iubirea ca o mânză neagră (roman, Premiul Academiei Române, 1995), Părtaș la domnie (poeme), Interiorul căderii (poezii), Harap Alb și Harap Gri, Plural în singurătate (versuri), Cărțulia cu bunici, Scrisori neexpediate: itinerar poetic, Apologia preludiului (roman), Pur și simplu (versuri), A mai primit: Premiul Opera Omnia al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2007), Premiul pentru poezie al revistei Litere (2008)

1932 – S-a născut Radu Bălescu

Radu Constantin Bălescu; 18 iulie 1932, București – 1 iunie 2006, București

Fizician belgian de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1990). 1932-2006 Radu BălescuA absolvit Université libre de Bruxelles și a început o carieră academică la aceeași universitate, ca discipol al savantului Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1977). Descoperirile sale științifice au avansat cercetările în domeniul fizicii plasmei și al mecanicii statistice. A fost membru al Academiei Regale a Belgiei și a primit Premiul Francqui (1970) și Premiul Hannes Alfvén (2000)

1935 – S-a născut Ioan Holender

18 iulie 1935, Timișoara

Impresar și director de operă austriac originar din România. Provine dintr-o familie de evrei din Timișoara; tatăl său era fabricant de marmeladă, dar în anul 1948 fabrica a fost naționalizată, tânărul Holender fiind nevoit să muncească un an de zile ca muncitor necalificat în intreprinderea de Transport Timișoara pentru a-și asigura existența. 1935 Ioan HolenderÎn 1953 a reușit să fie admis la Politehnica din Timișoara unde a studiat la secția material rulant. Exmatriculat în timpul revoltei studenților din Timișoara din 1956 (era în anul trei), a părăsit Timișoara (1956) și s-a stabilit la Viena. S-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena unde a studiat muzica clasică (1960–1962), după care a început să cânte ca bariton la teatrele de operă din Viena, Klagenfurt și Sankt Pölten. Din 1966 a devenit agent de impresariat artistic și manager muzical la Agenția de teatru Starka, pe care a făcut-o faimoasă în lumea artistică și pe care a preluat-o după câtva timp, devenind Agenția de impresariat artistic Holender. A fost secretarul general și apoi manager al Operei din Viena și al Volksoper (1992–2010). A fost Președinte și director artistic al Festivalului Internațional „George Enescu” de la București (2007, 2009, 2011, 2013, 2015)

Cu Ioan Holender de la Timișoara la Viena și înapoi

1935 – În comuna Ineu s-a deschis tabăra de muncă voluntară a partidului Totul pentru Țară

Pe tot cuprinsul țării, între anii 1933–1937, au fost presărate tabere de muncă voluntară ale Partidului Totul pentru țară, care reparau podurile din sate, drumuri și biserici, construiau stăvilare, săpau fântâni și lucrau pentru solidaritatea colectivă și națională – aceasta fiind forma de propagandă a partidului, decisă de Zelea-Codreanu.

În tabăra de la Ineu, Arad (18 iulie–14 septembrie), tinerii legionari au confecționat 100.000 de cărămizi destinate construirii unei școli

1937 – S-a născut Gabriel Popa

18 iulie 1937, Ploiești – 1995

Pictor. A absolvit Institutul de Artă din Cluj Napoca. S-a mutat la Timișoara în 1961, fiind profesor la Institutul de Artă al orașului, unde a predat Pictura și Desenul. Din 1974, a devenit membru al Uniunii Artiștilor din România. 1937-1995 Gabriel PopaArta sa este cunoscută și apreciată în România și la nivel internațional. A participat la expoziții colective în România, Iugoslavia, Italia, Spania, Austria și Germania. A avut expoziții personale la Timișoara, București și Reșița, România; în Ettlingen și Baden-Baden, Germania și Viena, Austria. Proiectele sale importante includ o frescă pentru Opera Națională Timișoara și panouri din lemn pictate în serie pentru Biserica Romano-Catolică din Orșova. Lucrările sale pot fi găsite în colecții publice și private din România, Germania, Italia, Franța, Israel, Croația, Serbia, Spania, Japonia, Canada, Elveția, Grecia și Venezuela. Imagini

1938 – A încetat din viață Regina Maria a României 1938 Regina Maria A României(Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg; 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia)

Principesă de coroană și a doua regină a României, ca soție a lui Ferdinand I, regele României. Pe timpul războiului a activat ca soră de caritate în spitalele militare, fiind numită în popor mama răniților, a participat la campania diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Înaintarea spre est a progresat fără probleme și o coloană a Diviziei 1 Blindate a capturat un grup de ofițeri din statul major al Diviziei 95 Pușcași sovietică. Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu o situație specială, fiind din nou atacată puternic pe frontul de pe Răut. Batalionul II/Regimentul 39 Infanterie a rezistat pe poziții, dar Batalionul III al regimentului și Batalionul III/Regimentul 8 Vânători au cedat și s-au retras de pe Dealul Cucuești și Movila Turcului. A fost introdus în luptă Batalionul II/Regimentul 8 Vânători, care a contraatacat și a recucerit Movila Turcului

1941 – Memoriul trimis generalului Ion Antonescu de Iuliu Maniu

La 18 iulie 1941, în memoriul trimis generalului Antonescu, Iuliu Maniu, subliniind că susținea războiul României pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța, își exprima însă rezerve față de alianța cu Reichul nazist și sateliții săi, apreciind că „și tovărășia de arme de până acum, impusă de împrejurări, este cât se poate de supărătoare”, mai ales că Bucureștii nu primiseră dinspre Berlin, până atunci, după cum nici ulterior, „nici o satisfacție în problema Transilvaniei” (Ion Calafeteanu Iuliu Maniu–Ion Antonescu. Opinii și confruntări politice. 1940-1944)

1945 – S-a născut Mircea Constantinescu

18 iulie 1945, Târgoviște – 27 ianuarie 2014, București

Prozator, critic literar și jurnalist. A urmat cursurile Institutului Pedagogic București, încheiate cu dublă licență, în Biblioteconomie și Bibliologie (1966), apoi a absolvit Facultatea de Sociologie la Universitatea București, licențiat în Sociologia culturii (1972). 1945-2014 Mircea ConstantinescuA lucrat ca sociolog și bibliolog. A debutat literar cu versuri în revista Amfiteatru (1966), care i-a acordat premiul pentru debut. Editorial a debutat cu proză scurtă în volumul Ciudățenii de familie (1968). A colaborat la numeroase reviste din toată țara, a fost membru al comitetului secției de proză al Asociației Scriitorilor București, și al juriului Concursului Național de Literatură Moștenirea Văcăreștilor. Dintre scrierile sale de proză: Cancerul blond, Amurgul levantinilor, Își amintea de Casablanca, Au fost odată ca niciodată, Români, vă ordon să stați la coadă, Impozit pe viață, Stand-by, Spovedanii, Cu noi în cârcă, Europa. Proză non-ficțională: Cum îndemult Bucureștii petreceau, Când toca la Radu-Vodă, După București, potopul, Tropăind prin Spațiul Schengen, etc.

1946 – A încetat din viață Mauriciu Brociner (1854, Iași – 18 iulie 1946, București)

Militar și diplomat; unul din cei o mie de voluntari evrei români care au luptat în Războiul de Independență al României, fiind primul evreu român care a primit grad de ofițer (sublocotenent) în timpul războiului

1948 – S-a născut Bujor Prelipcean

18 iulie 1948, Rădăuți

Violonist și profesor. A studiat întâi la Galați, cu profesorul S. Nachmanovici, apoi a absolvit Conservatorul „George Enescu” din Iași, având profesor pe Gheorghe Sârbu, șef de promoție pe țară (1972). I-a fost oferit postul de asistent universitar la catedra de Interpretare a Conservatorului „George Enescu” din Iași. Încă din anii studenției a manifestat o pasiune evidentă pentru activitatea solistică, concomitent cu cea camerală, participând la numeroase recitaluri și concerte ca solist în țară și străinătate. 1948 Bujor PrelipceanÎn primăvara anului 1973 a fondat Cvartetul de coarde Voces, care a participat la numeroase cursuri, în România sub îndrumarea maestrului Wilhelm Georg Berger, iar în străinătate cu profesorii Friederich von Hausegger, Uzi Wiesel, Vilmos Tatray, Amedeo Baldovino și cu membrii Cvartetului Amadeus. Din anul 1980 Cvartetul Voces este subvenționat de statul român, din anul 1990 devenind Cvartetul Național al Societății Române de Radiodifuziune din București, al cărui prim violonist este Bujor Prelipcean. A concertat la Paris, Hamburg, Frankfurt, Roma, Milano, Torino, Madrid, Barcelona, Lisabona, Amsterdam, Copenhaga, Stockholm, Oslo, etc., dar și la festivaluri importante: Festivalul Internațional „George Enescu” București, la Salzburg, Istambul, Torino, Avignon, KerKrade, etc. A fost distins cu Diploma de Onoare a Festivalului Internațional „George Enescu” București 1998, Ordinul Național pentru Merit, în grad de Cavaler, etc. Pe lângă activitatea interpretativă, are și o bogată activitatea pedagogică: profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, profesor de onoare la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, profesor de onoare la Academia de Muzică din Wurzburg, Germania, susținând deasemenea și cursuri de măiestrie la Academia Regală Olandeză de Cvartet din Amsterdam. A îndeplinit de-a lungul timpului diverse funcții publice, între care cea de Director General al Filarmonicii Moldova din Iași (1984–1988) și apoi din 1999 până în prezent

George Enescu – Cvartetul Nr. 2, op. 22, II • Cvartetul VOCES

1948 – A încetat din viață Grigore T. Popa (1 mai 1892, Șurănești, Vaslui – 18 iulie 1948, București)

Medic, anatomist, scriitor, publicist și profesor; membru corespondent al Academiei Române

1950 – S-a născut Petre Velicu

18 iulie 1950, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1980. A făcut studiile artistice la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” cu Gheorghe Șaru. 1950 Petre VelicuBeneficiar al bursei „Theodor Aman”, acordată de primăria București, a început să participe la expoziții de grup la galeriile Orizont, Atelier 35, Simeza. A avut expozitii personale și de grup în Franța, Elveția și Olanda. Creează lucrări între arta figurativă și cea informală, la granița dintre suprarealism și realism magic, aflate în colectii din Franța, Germania, Grecia, Cipru, România, SUA și Canada. Biografie ilustrată

1950 – A încetat din viață Gheorghe Grigorovici (4/17 mai 1871, Storojineț, Bucovina – 18 iulie 1950, închisoarea Văcărești)

Medic, om politic social-democrat bucovinean; militant pentru unitatea național-politică a românilor și pentru progres social; deputat în Parlamentul de la Viena și de la București; membru fondator și președinte al PSD din Bucovina

1957 – Au fost împușcați luptătorii anticomuniști Leon Șușman și Simion Roșa

Grupul Șușman a fost una dintre cele mai cunoscute „bande de bandiți” din Apuseni, vestit prin acțiunile sale și prin dârzenia cu care a supraviețuit timp de 10 ani (1948–1958) hărțuielilor Securității. Era format din cei cinci membri ai familiei: Gheorghe, Teodor, Traian, Leon și Avisalon, țărani din satul Răchițele, raionul Cluj. Grupul a avut și alți membri, dar, încet, toți au căzut prin trădare. În 1950, Traian Șușman a fost capturat și, deși torturat, nu a declarat nimic. Grupul s-a „rupt” în două pentru a fi mai greu prins de securitate. Primul grup, sub conducerea lui Leon și Gheorghe Șușman, a activat în Răchițele, iar din 1952, în Munții Apuseni; iar al doilea, sub conducerea celor doi frați mai tineri, Teodor și Avisalon, a activat în zona raioanelor Huedin și Câmpeni. Scăpată de nenumărate ori, ca prin minune, de încercuirile Securității, gruparea Șușmanilor a devenit o legendă a Apusenilor.

Grupul Leon Șușman s-a retras în vârful Apusenilor, fiind sprijinit de comunitățile din localitățile Poșaga de Jos, Poșaga de Sus și Segagea, încercând să supraviețuiască până la o sperată schimbare a regimului comunist. Ei acționau în zona Turda–Ocna Mureș–Aiud–Blaj. Pentru depistarea și anihilarea lor, Securitatea a recrutat numeroși agenți. La 18 iulie 1957, în cursul unei ambuscade la Poșaga, a fost împușcat mortal preotul Simion Roșa, iar Leon Șușman rănit grav, a murit la scurt timp. În schimbul de focuri a murit și șeful echipei de Securitate. Gheorghe Șușman și Vasile Crișan au fost prinși vii. În perioada următoare au fost arestați zeci de susținători din zonă ai grupului Șușman–Roșa. Cei reținuți au avut parte de anchetele specifice epocii, au fost judecați în mai multe loturi de către Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, în anul 1958, acordându-li-se pedepse grele, inclusiv la moarte, cum a fost cazul cu Gheorghe Șușman și Vasile Crișan. În afară de cei trimiși în pușcării, numeroase familii (de la sugari până la bătrâni) au fost deportate în Bărăgan, averea lor fiind confiscată de stat. Partizanii din grupul Leon Șușman–Simion Roșa și susținători ai lor executați în 1958. Mai mult

1968 – S-a născut Florin Piersic Jr.

18 iulie 1968, București

Regizor de teatru și film, scenarist, actor și scriitor, fiul actorilor Tatiana Iekel și Florin Piersic. 1968 Florin Piersic Jr.A regizat: Advertising, Fix Alert, Eminescu versus Eminem, Veneția, Bani, Pickpocket, Killing Time; a jucat în: Marele singuratic (1977, copil), Colierul de turcoaze, Cucoana Chirița, Callas Forever, Dunărea, Fix Alert, Eminescu versus Eminem, La Urgență, (serial), Tinerețe fără tinerețe, Călătoria lui Gruber, The Necessary Death of Charlie Countryman, Q.E.D, Miami Bici, etc.

Fix Alert (2005)

1976 – Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 din istoria gimnasticii, la Olimpiada de la Montreal

O fetiță de 14 ani uimea lumea sportului cu o performanță greu de egalat: nota 10 absolut la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal. 1976 Nadia Comăneci Score A Perfect 10 In GymnasticsÎn 1976, să primești un zece curat la o competiție de gimnastică era o realizare considerată de domeniul științifico-fantasticului. Atât de adânc era înrădăcinată această convingere, încât compania elvețiană Omega, care se ocupa de tabelele de marcaj ale Jocurilor Olimpice încă din 1932 au pus organizatorilor Olimpiadei de Vară de la Montreal întrebarea dacă e nevoie ca afișajul să aibă trei sau patru căsuțe pentru note. Li s-a răspuns că nota 10,00 era oricum imposibil de obținut, așa că trei cifre vor fi de ajuns. Reprezentanta echipei române de gimnastică, Nadia Comăneci, avea să le dovedească că se înșeală: a obținut cinci note de 10 la Montreal. A intrat în istorie drept prima sportivă cu un exercițiu perfect

Primul 10 al Nadiei Comăneci

1977 – S-a născut Andreea Raicu

18 iulie 1977, București

Vedetă de televiziune, prezentatoare TV. A debutat ca model, 1977 Andreea Raicucâștigând câteva importante concursuri de modelling apoi a intrat în televiziune unde s-a consacrat prezentând emisiuni de divertisment ca Big Brother și Megastar. A fost stilistă pentru reviste de modă, a lansat colecții împreună cu importanți designeri români, a produs și a conceput proiecte media care să promoveze stilul și vestimentația ca mod de viață. A inițiat și susținut de-a lungul carierei numeroase proiecte caritabile

1988 – A încetat din viață Aurel Ciupe (16 mai 1900, Lugoj – 18 iulie 1988, Cluj)

Pictor și desenator; custode al pinacotecii din Târgu Mureș

1993 – A încetat din viață Jean Negulesco (Ioan Negulescu; 26 februarie 1900, Craiova – 18 iulie 1993, Marbella, Spania)

Pictor, regizor de film, scenarist și producător de film american originar din România; a semnat regia pentru mari producții hollywoodiene ca How to Marry a Millionaire, Daddy Long Legs

1993 – A încetat din viață Nicolae Lungu (2 martie 1900, Dobridor, Dolj – 18 iulie 1993, București)

Compozitor creștin, bizantinolog, dirijor; profesor la catedra de Muzică bisericească comparată a Institutului Teologic București; autor, printre altele și a unor cunoscute colinde, intrate în repertoriul tradițional românesc

2006 – A încetat din viață Raoul Șorban (4 septembrie 1912, Dej – 18 iulie 2006, Cluj-Napoca)

Critic de artă, pictor, scriitor, eseist, academician și memorialist; recunoscut ca a ajutat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la salvarea vieților unor evrei care au încercat să intre în Regatul României pentru a se salva

2009 – A încetat din viață Petre Alexandrescu (3 ianuarie 1930, Paris – 18 iulie 2009, București)

Istoric al Antichității, arheolog, istoric al religiilor; profesor a numeroase generații de arheologi și istorici; director al șantierului arheologic de la Histria

2009 – A încetat din viață Iuliu Rațiu (20 iulie 1930 – 18 iulie 2009, București)

Scriitor, promotor al literaturii și presei pentru copii și tineret, membru al Uniunii Scriitorilor din România

2010 – A încetat din viață Mircea Micu (31 ianuarie 1937, Vărșand, Arad – 18 iulie 2010)

Poet, prozator, dramaturg și publicist; președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civică „Mihai Eminescu”

2016 – A încetat din viață Medi Dinu (Margareta Wechsler „Medi” Dinu; 4/17 ianuarie 1909, Brezoi, Vâlcea – 18 iulie 2016, București)

Pictoriță; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „18 Iulie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: