Vlad Țepeș și Solii Turci - Pictură De Theodor Aman

Foto: Vlad Țepeș și solii turci (Pictură de Theodor Aman)


1270 – Prima atestare documentară a localității Valea lui Mihai

Cele mai vechi urme de locuire descoperite sunt datate ca fiind din Epoca bronzului, aparținând culturii Otomani (secolele 19–13 I.H.). Prima atestare documentară a localității datează din 20 august 1270, cu numele Praedium Mihal sau Michal. Diferite evenimente consemnate în documente medievale arată continuitatea și dezvoltarea sa în Evul Mediu. Actualmente este oraș în județul Bihor1270 Valea Lui Mihai

1431 – S-a încheiat asocierea lui Iliaș I la domnia Moldovei, alături de tatăl său

Iliaș (29 iulie 1409 – 2 mai 1448), fiul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun și al celei de-a doua soții, Doamna Ana (Neacșa), a domnit în asociere cu tatăl său, voievodul Alexandru cel Bun între 2 august 1414–20 august 1431. Ulterior, a fost Domn al Moldovei, domnind singur între 1 ianuarie 1432–septembrie 1433 și 4 august 1435–8 martie 1436 și împreună cu fratele său, Ștefan al II-lea, între 9 martie 1436–1 august 1442

1455 – Prima atestare documentară a localității Mărășești

Mărășești apare menționat într-un document semnat de domnitorul Petru Aron, prin care întărea boierului Trifu Borzescu cumpărarea satelor Boțești în Câmpul lui Dragoș, Ștefănești și jumătate din Mărișești

1456 – A început a doua domnie a lui Vlad Țepeș în Țara Românească

Vlad Țepeș a pătruns în Țara Românească și l-a înfrânt pe 1456 Vlad Țepeș. Tablou Postum, Din A Doua Jumătate A Secolului Xvi-lea. Kunsthistorisches Museum (viena)Vladislav al II-lea, a urcat în scaunul țării, pentru a doua și cea mai lungă domnie a sa (20 august 1456–noiembrie 1462). În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică

1470 – Bătălia de la Lipnic

Bătălie între oastea moldovenească, condusă de Ștefan cel Mare și tătarii Hoardei de Aur, conduși de Hanul Mamac la 20 august 1470 (sau 1469, după alte surse). În august, tătarii Hanului Mamac de pe Volga au ajuns la Nistru. Aici oastea cea mare s-a divizat în trei. O parte din oaste a atacat Jitomirul, cea de a doua a atacat Trembovla, regiune periferică a Regatului Polonez, amplasată ceva mai la nord de Cernăuți, iar cea de a treia a intrat în Moldova, prădând tot ce le stătea în cale. 1469 Bătălia De La Lipnic -pictură De Ion Stoica DumitrescuCălăreții lui Ștefan cel Mare i-au atacat cu săgețile pe tătarii intrați în Moldova, aceștia din urmă retrăgându-se și căutând un vad pentru trecerea peste Nistru. Totuși, oastea lui Ștefan i-a ajuns din urmă pe tătari, bătălia dându-se în dumbrava de lângă satul Lipnic (Lipinți, acum în R. Moldova). Tătarii au fost învinși, suportând pierderi grele. Fiul și fratele (Eminec) Hanului Mamac au fost luați prizonieri

1696 – Bătălia de la Cenei, pe Bega

Confruntare militară care a avut loc în 20 august 1696 între o coaliție a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August al II-lea cel Puternic și armata Imperiului Otoman, Condusă de Mustafa al II-lea, cu scopul eliberarării cetății Timișoara de sub ocupația turcească. 1696 Bătălia De La Cenei. GravurăNu a avut succesul scontat – lupta s-a terminat indecis, cu pagube mari pentru ambele părți beligerante. Mustafa a considerat că a obținut o victorie operațională pe motivul că trupele imperiale nu au reușit să cucerească cetatea Timișoarei. După bătălie au început certuri și disensiuni între Împaratul German și Consiliul de Război, și astfel trupele imperiale au părăsit câmpul de luptă, astfel că, deși Imperiul Otoman se afla în decădere, eliberarea cetății Timișoara a mai avut de așteptat până în 1718

1749 – A început domnia fanariotului Constantin Racoviță în Moldova

Constantin Racoviță (cca. 1699 – 28 ianuarie 1764), fiul lui Mihai Racoviță, 1749 Constantin Racoviță. Portret Din Colecția Epitropiei Spitalului Sf. Spiridona fost Domnul Moldovei de două ori, între 20/31 august 1749–22 iunie/3 iulie 1753 și între 7/18 februarie 1756 – martie 1757 și de două ori al Țării Românești. Tronul l-a cîștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său. A promovat o politică fiscală excesivă, introducând dări mari și a promovat în dregătoriile înalte greci, aduși de la Costantinopol. A murit în București, din cauza unui ospăț prea îmbelșugat

1833 – S-a născut Vasile Pogor

20 august 1833, Iași – 20 martie 1906, Bucium, Iași

Om politic, publicist și poet. A urmat studii juridice la Paris. După revenirea în țară, a intrat în magistratură, la Tribunalul Iași și la Curtea de Apel Iași. A participat la coaliția politică care a complotat pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. După schimbarea regimului politic, a fost numit prefect al județului Iași și deputat în Adunarea Constituantă din 1866. 1833-1906 Vasile PogorA deținut apoi funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Iași. A intrat în politică, fiind membru al grupării junimiste. După ce, o scurtă perioadă, a deținut funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, a fost ales în mai multe rânduri primar al municipiului Iași; a fost artizanul proiectului Teatrului Național din Iași, în perioada administrației sale demarând lucrările de construire, a fost autorul unui proiect de cale ferată „Iași-Dorohoi direct prin Iași și nu prin Cucuteni”, etc. A fost membru fondator al Societății Junimea și al revistei Convorbiri literare, unde a colaborat cu versuri, scrieri în proză și traduceri. Puținele sale poezii originale, Pastelul unei marchize, Melancolie, Magnitudo Parri, Sfinx egiptean au un aer de prospețime și o pronunțată nuanță de umor

1839 – A luat ființă Societatea pentru învățătura poporului român

Alexandru C. Golescu, împreună cu Dumitru Brătianu și Ion Ghica, aflați la studii la Paris, au înființat, la 8/20 august 1839, Societatea pentru învățătura poporului român, având ca scop principal promovarea educației gratuite și obligatorie în toate provinciile românești. A contribuit la dezvoltarea conștiinței naționale românești și la cristalizarea ideologiei pașoptiste

1854 – S-a deschis circulației calea ferată Oravița–Baziaș

Cel mai vechi drum de fier din actualul teritoriu al României a fost pe teritoriul deservit de Regionala de Cale Ferată Timișoara (Imperiul Austriac) și a avut traseul Oravița–Baziaș, cu o lungime de 52 km. A fost construit în perioada 1846–1854, cu 16 ani mai târziu decât prima linie de cale ferată din lume (Liverpool–Manchester, 1830).

1854 Calea Ferată Oravița–baziaş. Viaductul Anina
Calea ferată Oravița–Baziaş. Viaductul Anina

La 20 august 1854 calea ferată Oravița–Baziaș a fost inaugurată doar pentru transportul mărfurilor, urmând ca în 1 noiembrie 1856, după consolidarea traseului și a lucrărilor de artă, linia să fie deschisă și pentru transportul călătorilor. Scopul acestei linii a fost acela de a facilita transportul cărbunelui de la Anina la Dunăre, pe care administrația austriacă înființase o cale de navigație cu vapoare, încă din 1834

1864 – S-a născut Ionel Brătianu

Ion I.C. Brătianu; 20 august 1864, Florica/Ștefănești, Argeș – 24 noiembrie 1927, București

Personalitate a politicii românești, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. 1864-1927 Ionel BrătianuDe formație inginer, nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu. A fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministru al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923

1865 – Împăratul Franz Joseph I al Austriei a dizolvat Dieta Transilvaniei de la Sibiu

Printr-un decret imperial, a fost dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu, care funcționa din 1863, anulându-se, astfel, legile votate de aceasta, Legea privind „egală îndreptățire a națiunii romane” cu celelalte națiuni transilvane și Legea privind întrebuințarea limbii române, alături de maghiară și germană în viața publică, pe care le promulgase în 26 octombrie 1863. Franz Joseph I a ordonat să se țina alegeri pentru o noua Dieta, prevazută să se întrunească la Cluj la 19 noiembrie

1870 – S-a născut Timotei Popovici

20 august 1870, Tincova, Caraș-Severin – 11 iulie 1950, Lugoj

Preot, pedagog, compozitor și dirijor de cor. A urmat Institutul teologic (1890–1893) în Caransebeș și studii de Armonică și Compoziție cu profesorul Gavriil Musicescu la Conservatorul din Iași (1893–1895). 1870-1950 Timotei PopoviciA fost învățător la școala primară din Lugoj, profesor de muzică la Școlile centrale române din Brașov, dirijor al corului Bisericii Sf. Nicolae din Schei și al altor coruri din Brașov, profesor de Muzică vocală și instrumentală la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, apoi la școala normală „Andrei Șaguna”, dirijorul corului catedralei mitropolitane și al altor coruri din Sibiu, diacon și preot în 1915, mai târziu hirotonisit protopop. A alcătuit numeroase compoziții laice și religioase, muzică pentru fanfară, muzică corală pentru cor de copii, coruri școlare, coruri pe trei voci și bărbătești. A publicat și o serie de studii teoretice, Dicționar de muzică, Principiul național în muzică

Timotei Popovici – Cântec de primăvară Corul Madrigal

1872 – A încetat din viață Dimitrie Bolintineanu (14 ianuarie 1819, Bolintin-Vale – 20 august1872, București)

Poet, publicist, om politic, diplomat; participant la revoluția de la 1848

1873 – S-a născut Anibal Theohari

20 august 1873, București – 5 februarie 1933, București

Medic internist și balneolog. A urmat studiile medicale la Paris (1891–1901), a obținut titlul de Doctor în Medicină în 1901, cu lucrarea Structure fine des cellules glandulaires a l’etat pathologique, primind medalia de argint a Facultății de medicină din Paris. 1873-1933 Anibal TheohariPentru câțiva ani, a profesat ca medic în Paris; întors în țară a fost profesor de Patologie la Facultatea de Medicină din Iași, profesor de Terapeutică experimentală și de Clinică terapeutică la Facultatea de Medicină din București. După un scurt stagiu de specializare în biochimie, în 1913, la Heidelberg, a primit postul de director al Institului de balneologie din București. În 1922 a fondat Societatea de hidrologie medicală și climatologie și Revista de hidrologie medicală și climatologică. În timpul celui de-al V-lea Congres internațional de talasoterapie, desfășurat în 1928 la București și Constanța, a fost președintele evenimentului. A pus bazele balneologiei moderne în România și a studiat efectele terapeutice ale utilizării apelor minerale românești, prin investigații clinice, biochimice și fiziopatologice. A fost un renumit clinician, preocupat de aplicarea principiilor de etică medicală. A studiat structura și funcționarea tubului digestiv, în stare normală și patologică, farmacologia clinică, fiziologia renală, fiziopatologia lăcrimării, diversele afecțiuni ale măduvei spinării

1884 – A apărut cotidianul Universul

A fost unul dintre primele cotidiene de informație, primul mare cotidian românesc, care a apărut la București. Primul director a fost Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, 20 august 1884–5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918–20 iulie 1953, cu o pauză în Primul Război Mondial. 1884 UniversulUna din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineața, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii Faptul divers în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. De asemenea, Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită Micul anunțător

1892 – S-a născut Octav Onicescu

20 august 1892, Botoșani – 19 august 1983, București

Matematician, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților, membru titular (din 1965) al Academiei Române, membru al Academiei Lagrange (Italia), membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor. A făcut studiile superioare de Matematică cu Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și Traian Lalescu și de Filosofie cu Constantin Rădulescu-Motru și P.P. Negulescu. 1892-1983 Octav OnicescuA participat la războiul de întregire, în aeronautică. Și-a susținut doctoratul în anul 1920, în Italia, la Universitatea din Roma în probleme de geometrie diferențială legate de teoria relativității. A fost membru al Seminarului lui P. Hadamard (Paris, 1920–1921), docent în 1922, apoi conferențiar și, din 1928, profesor la Facultatea de științe din București. A predat mecanica, grupuri continue de transformări, calcul diferențial absolut, pentru ca apoi să modernizeze învățământul de algebră. A introdus conceptul de lanț cu legături complete, cea mai importantă contribuție românească în teoria probabilităților. A fost autor al unei noi varietăți de mecanică: Mecanica invariantivă Onicescu

1893 – A încetat din viață Alexandru Wassilko de Serecki (17 decembrie 1827, Berhomet pe Siret, Ducatul Bucovinei – 20 august 1893, Lăpușna, Ducatul Bucovinei)

Baron, politician și patriot român; membru al Camerei Superioare al Imperiului Austriac; consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei; deputat în Dieta Bucovinei; a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic

1902 – Primul meci de fotbal pe teritoriu românesc

Prima întâlnire inter-cluburi a avut loc la 20 august 1902, pe un teren din apropierea Pădurii Verzi, când s-a disputat meciul între Fotball Club Timișoara și Reuniunea de Sport Lugoj, încheiat cu scorul 3-2, în fața a 100 de spectatori1902 Primul Meci De Fotbal

1910 – A încetat din viață Nicolae Manolescu-Strunga (1850, Șarânga, Buzău – 20 august 1910, Strunga, Roman/Iași)

Medic oftalmolog, profesor universitar; unul dintre întemeietorii școlii românești de oftalmologie; senator de Roman; membru al Academiei Române

1920 – S-a născut Zoe Dumitrescu-Bușulenga

20 august 1920, București – 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț

Personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician, membră titulară (din 1990) a Academiei Române și a unor importante instituții culturale europene. A urmat studii muzicale la Conservatorul Pro-Arte, juridice și filologice (Anglo-germanistică, Istoria artelor), în 1970 a luat doctoratul cu teza Renașterea – Umanismul – Dialogul artelor. 1920-2006 Zoe Dumitrescu BușulengaA fost redactor la Editura de Stat și la Editura pentru Literatură, cercetător și vremelnic director la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1971), șefa Catedrei de Literatură Universală și Comparată la Universitatea din București, Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam, Președinte al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, Director al Școlii Române din Roma, membră în Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța, a Academia Europaea din Londra. Comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. A fost autoarea unor volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică, a publicat articole în numeroase reviste de specialitate: Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Secolul 20, Synthesis, etc. A fost director al Revistei de istorie și teorie literară și al revistei Synthesis. După 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de Maica Benedicta. Opera sa cuprinde studii de istorie a culturii: Ion Creangă, Eminescu, Surorile Brontë, Sofocle și condiția umană, Renașterea, umanismul și destinul artelor, Ștefan Luchian, studii de comparatistică: Valori și echivalențe umanistice, Itinerarii prin cultură, impresii de călătorie: Periplu umanistic, memorialistică: Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos. A fost distinsă cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989), Premiul internațional „Herder” (1988), Premiul „Adelaide Ristori” (1993), Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de Comandor (1978) și în grad de Grande Ufficiale (1996), Ordinul bulgar Sf. Metodiu și Chiril (1977), Ordinul național Pentru Merit, în grad de Ofițer (2003)

Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „Cultura vizuală va înlocui cultura cuvântului”

1921 – S-a născut Zahu Pană

Zaharia Pană; 20 august 1921, Gorna Belica, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor/Republica Macedonia – 1 martie 2001, New York, SUA

Poet, scriitor și publicist de origine aromână. Tatăl său, Vasile Pană, a luptat ca voluntar în primul Război Mondial, familia sa fiind colonizată în Cadrilater (1925). Aici a urmat școala comercială din Silistra. La 14 ani a debutat în revista liceului, Lumina, cu poezia Vijelie. După moartea prematură a tatălui său în 1935 și cedarea Cadrilaterului în 1940, s-a mutat la București alături de ceilalți membri ai familiei sale, continuându-și studiile în capitală. 1921-2001 Zahu PanăSimpatizant al mișcării naționaliste care cuprinsese țara, a fost arestat prima oară în 1941, condamnat la 8 ani de închisoare și trimis la Aiud. Tot în 1941, a fost trimis împreună cu un grup de studenți aflați în detenție pentru a lupta pe frontul de răsărit. După terminarea luptelor a fost luat prizonier de trupele sovietice, dar a reușit să fugă și să ajungă în țară, unde și-a terminat studiile liceale și a absolvit Academia Comercială din București. În 1958 a fost arestat din nou de regimul comunist și trimis la Aiud, însă a fost eliberat în 1964 în urma Decretului de Grațiere. A emigrat în Statele Unite în 1965, stabilindu-se la New York, unde a fost ales președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. A desfășurat o intensă activitate jurnalistică la câteva publicații de limba română fiind întemeietor al ziarului Cuvântul Românesc. A publicat Poezii din închisori, o culegere antologică din opera lirică a peste 50 de poeți cunoscuți și anonimi (1982), iar în 1989, cartea lui de poezii originale, Cu acul pe săpun

1923 – S-a născut Boris Ciornei

20 august 1923, Lipnic, Soroca, Regatul României/R. Moldova – 5 octombrie 2001, București

Actor de teatru și film. În 1952 a absolvit Institutul de Artă Teatrală. A avut o îndelungată activitate ca actor la Teatrul Mic din București. 1923-2001 Boris CiorneiLa Teatrul Național Radiofonic a jucat în piese radio ca Zăpadă în toiul verii de Guan Hanqing, Primarul cartierului de Eduardo De Filippo, Europolis de Jean Bart, Cercul de cretă caucazian de Bertold Brecht, Din porunca știucii de Aleksandr Pușkin, Micii burghezi de Maxim Gorki, Năpasta de Ion Luca CaragialeOameni ciudați de Maxim Gorki sau Richard al III-lea de William Shakespeare. Din filmele în care a jucat: Alarmă în munți (debut, 1955), Cerul n-are gratii, Serbările galante, Despre o anume fericire, Cantemir, E atât de aproape fericirea, Cântec pentru fiul meu, Terente, regele bălților, etc.

Ursul (1972) Teatru TV

1923 – A încetat din viață Alexis Catargi (17 septembrie 1876, București – 20 august 1923, Sinaia)

Compozitor și dirijor; diplomat, secretar cultural și atașat al ambasadei României la Paris

1928 – S-a născut Alexandru Niculescu

20 august 1928

Critic și istoric literar, profesor universitar. A studiat la Facultatea de Litere, având profesori pe Al. Rosetti și Iorgu Iordan. A predat Lingvistică romanică și Lingvistică românească, începând din anii ’50 la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, iar în 1980 a fost invitat profesor asociat la Universitatea Paris IV – Sorbona. În 1984 a fost obligat să ceară azil politic în Franța. A fost profesor-invitat la Universitatea din Viena și a continuat să predea Limba și cultura românească la Universitatea din Padova. În 1986 a ocupat prin concurs prima catedră de limba română a Universității din Udine. Este profesor emerit al Universității din Udine. Ministerul Universităților din Franța i-a acordat titlul de Ofițer al Palmelor Academice. Din operele sale: Individualitatea limbii române între limbile romanice (vol. I–IV), Testi romeni antichi (secoli XVI-XVIII) (în colaborare cu Florica Dimitrescu), Între filologie și poetică, Outline History of the Romanian Language, Lʼaltra latinità. Storia linguistica del romeno tra Oriente e Occidente, etc.

1930 – A încetat din viață Gheorghe Dinicu (George Angelescu; 1863, București – 20 august 1930, București)

Violonist, compozitor, profesor și dirijor

1932 – S-a născut Mihai Constantinescu

20 august 1932, Băile Govora, Vâlcea

Regizor și scenarist. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1956. 1932 Mihai ConstantinescuDupă absolvirea cursurilor, a lucrat în cadrul studioului București ca asistent de regie și regizor secund alături de Ion Popescu-Gopo, Andrei Blaier, Francisc Munteanu. A lucrat 8 ani ca regizor secund la toate filmele regizorului Andrei Blaier. Indepedent, a turnat filme-comandă, construite foarte aproape de genul documentar; a colaborat cu TV semnând scurt-metraje și emisiuni pentru copii. Despre o anume fericire este filmul de debut în lungmetraj de ficțiune (1973). Alte filme regizate: Tată de duminică, Singurătatea florilor, Eroii nu au varstă, Un oaspete la cină, Mari actori români, etc. A fost arestat în 1953 și 1956 pentru critici la adresa conducerii comuniste; după 1989, și-a căutat dosarul la CNSAS și a aflat că a fost „turnat” de prietenul Andrei Blaier. În prezent, s-a retras la Bughea de Jos, Muscel

Un oaspete la cină (1987)

1938 – La Târgu Jiu au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără sfârșit

1938 Coloana Fără De SfârșitAlămirea Coloanei s-a făcut în lunile iulie–august la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția

1940 – S-a născut Ștefan Dinică

20 august 1940, Siliștea-Gumești, Teleorman

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2000. Este absolvent al Facultății de Filosofie (1964) a Universității București secțiile de Filosofie generală și Teoria și practica presei, dublu licențiat. 1940 Ştefan DinicăA lucrat în presă, mai întâi la ziarul Scînteia, în redacția centrală și corespondent pentru județul Alba, a fost redactor șef adjunct la ziarul Ardealul din Alba Iulia, corespondent zonal la Curierul Național, redactor șef al săptămânalului West Magazin (Alba Iulia), corespondent special al Agenției Naționale de Presă Rompres, redactor șef și editorialist al ziarului Informația de Alba. A debutat în presă în anul 1963 la ziarul Drum Nou din Brașov. Editorial a debutat în publicistică în volumul colectiv Țara dintre cetăți și râuri (1984), iar în proză a debutat în 1986 cu volumul de proză scurtă Rude de gradul unu. A publicat romane: Linia de sosire, Musafirul, Unda de șoc, Singur la masa tăcerii, Dorna 16

1944 – S-a declanșat Bătălia pentru România

Denumită și Operațiunea Iași-Chișinău, a fost una din cele mai sângeroase ofensive din istoria celui de-al Doilea Război Mondial a Uniunii Sovietice, luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la 20–29 August 1944. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România. 1944 Operațiunea Iași-chișinău, AugustOperațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților

1945 – S-a născut Cristian Gațu

20 august 1945, București

Handbalist. A fost absolvent al Universității Tehnice de Construcții București. A debutat în sport la echipa de fotbal Tînărul Dinamovist, în anul 1953, dar a fost și vicecampion național la șah. Prima întâlnire cu handbalul s-a produs în 1958; din 1963, a renunțat definitiv la fotbal, dedicându-se în totalitate handbalului, sport în care a avut o carieră strălucitoare. A jucat în București, la Rapid, Știința și Steaua, cu care a câștigat în 1977, Cupa Campionilor Europeni. 1945 Cristian GațuA făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972. A fost Secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului, președinte al Federației române de handbal. În 1970 i s-a decernat titlul de maestru emerit al sportului, iar în 2000 i-a fost acordat Ordinul național Serviciu Credincios în grad de ofițer

1950 – A încetat din viață Dinu Brătianu (Constantin I.C. Brătianu; 13 ianuarie 1866, Florica, Argeș – 20 august 1950, închisoarea Sighet)

Om politic liberal, membru proeminent al dinastiei Brătienilor; inginer, deputat, ministru; președinte al Partidului Național Liberal

1952 – S-a născut Dan Mircea Enescu

20 august 1952

Medic primar chirurgie plastică–microchirurgie reconstructivă, profesor universitar, membru (din 2012) și vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale din România. 1952 Dan Mircea EnescuA urmat Institutul de Medicină și Farmacie București, Facultatea de Medicină, absolvită în 1977. A fost medic rezident chirurgie plastică la Spitalul de Chirurgie Plastică și Arsuri Prof.Dr. „Agrippa Ionescu”. Este profesor universitar de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă la UMF „Carol Davila” București, manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Capitală și șef al Clinicii de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă din cadrul acestui spital. A pus bazele chirurgiei plastice pentru copii în România

1957 – S-a născut Sorin Antohi

20 august 1957, Târgu Ocna

Istoric al ideilor, eseist, traducător și editor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), membru al prezidiului International Committee of Historical Sciences. 1957 Sorin AntohiA fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru în comitetul director al Fundației Soros, fondator al Institutului Privat de Studii Interculturale Orbis Tertius din București. Dintre cărțile publicate: Utopica. Studii asupra imaginarului social, Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Dialog cu Mihai Șora, Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public

1959 – A încetat din viață Dimitrie Iov (9 martie 1888, Uricani–Flămânzi, Botoșani – 20 august 1959, închisoarea Gherla)

Poet și prozator; director al Teatrului Național din Iași (1942–1944); arestat și condamnat de regimul comunist, s-a stins în închisoare

1965 – S-a născut Gabriel Croitoru

20 august 1965, Galați

Solist violonist. Absolvent al Liceului de Muzică „George Enescu” din Capitală (1983), licențiat al Universității Naționale de Muzică București (1987) și Doctor în Muzică la Universitatea Națională de Muzică București (2006). 1965 Gabriel CroitoruEste solist al Orchestrelor și Corurilor Radio. Talentul și pregătirea profesională de excepție i-au făcut posibilă participarea la numeroase competiții, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. A avut peste 1.000 de apariții în concert, pe scenele tuturor filarmonicilor din România și în întreaga lume. Tezaurul muzical semnat de Gabriel Croitoru se regăsește în fonoteca Societății Române de Radiodifuziune din perioada 1987–2008. A susținut recitaluri în Franța, Spania, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Republica Cehă, China, SUA, Bulgaria, Ungaria și România. În 2008, a câștigat un concurs organizat de Muzeul Național „George Enescu”, pentru darea spre folosință, pe o perioadă de trei ani, a viorii Guarneri del Gesù (făcută din 1730), care i-a aparținut compozitorului George Enescu și a cărei valoare este estimată la două milioane de dolari

Vioara lui George Enescu: violonistul Gabriel Croitoru și pianistul Horia Mihail pe scena Sălii Radio (2018)

1968 – Inaugurarea Uzinei de Autoturisme Pitești. Prima mașină, Dacia 1100

Construcția uzinei de la Mioveni, Uzina de Autoturisme Pitești, a început în 1966, având la bază un acord între autoritățile române și producătorul francez de automobile Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia. La 20 august 1968, secretarul general al PCR a tăiat panglica uzinei de la Colibași, la ceremonia de inaugurare fiind prezenți și specialiști francezi, reprezentanți ai firmei Renault. 1968 Dacia 1100Evenimentul a marcat totodată începerea fabricării în serie a primului automobil, Dacia 1100, în realitate un Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate. La inaugurare, prima mașină fabricată la Colibași i-a fost făcută cadou lui Ceaușescu, în ciuda faptului că nu avea carnet de conducere. Constantin Stroe, fost director general al Automobile Dacia, declara unui ziar local că, pentru siguranță, au fost produse pentru acel eveniment nu una, ci mai multe mașini: „Din motive de securitate s-au fabricat un număr de 15 autoturisme. Toate au fost testate, verificate și cel mai bun a căpătat numărul 1, iar acela i-a fost dăruit lui Ceaușescu”. Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia să le asambleze. Viteză Maximă: 138 km/h Motor de 46 cp. Modelul a fost comercializat între anii 1968–1971 și a fost un model intermediar până la intrarea în producție a modelului 1300

1972 – A încetat din viață Nichifor Crainic (Ion Dobre, 22 decembrie 1889, Bulbucata, Giurgiu – 20 august 1972, Mogoșoaia)

Teolog, scriitor, ziarist, politician, editor, filosof și important ideolog de extremă dreaptă; deținut politic; ales membru al Academiei Române, exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994\

1975 – S-a născut Beatrice Câșlaru

Beatrice Nicoleta Coadă; 20 august 1975, Brăila

Înotătoare multiplu medaliată olimpic. Multiplă campioană națională, probele sale preferate fiind 200 m mixt și 400 m mixt. 1975 Beatrice CâșlaruPrimele rezultate pe plan internațional le-a obținut la CE de juniori: 1989 – o medalie de bronz la 200 m liber; 1990 – 2 medalii de aur (200 și 400 m mixt) și 2 de argint (200 și 800 m liber); Atena 1991 – 4 medalii de argint (200 și 400 m mixt, 200 m bras și 400 m liber); CE Rostock 1996 (bazin scurt) – o medalie de argint (400 m mixt). A participat la patru ediții ale Jocurilor olimpice: Atlanta 1992 – finalistă la 400 m mixt (locul VI) și cu ștafeta de 4×200 m liber (locul VII); 1994, Sidney 2000 – o medalie de argint (200 m mixt), o medalie de bronz (400 m mixt) și locul IV (cu ștafeta de 4×200 m liber), 2004. A realizat performanțe remarcabile la CE de la Helsinki 2000 (antrenor Eduard Câșlaru): 3 medalii de aur (200 m mixt, 200 m bras și cu ștafeta de 4×200 m liber), o medalie de argint (400 m mixt) și o medalie de bronz (ștafeta 4×100 m mixt). În prezent, este profesoară de Educație fizică, absolventă a IEFS Iași (2007). Este căsătorită cu antrenorul Eduard Câșlaru. A fost declarată Maestră emerită a sportului la înot, iar pentru performanțele din anul 2000, i s-a conferit Ordinul Național Pentru Merit în grad de Ofițer

1976 – S-a născut Cornel Frăsineanu

20 august 1976, Caracal

Fotbalist retras din activitate. A jucat la Universitatea Craiova, Dinamo București (Cupa României 2003), Bursaspor, UTA Arad, Juventus București, etc. A fost selecționat de șapte ori în echipa națională U21

1984 – A încetat din viață Al.I. Ștefănescu (Alexandru Iancu Ștefănescu; 21 iunie 1915, București – 20 august 1984, București)

Prozator, editor și publicist

1987 – S-a născut Cătălina Ponor

20 august 1987, Constanța

Gimnastă care a participat la Jocurile Olimpice 2004 din Atena și în 2012 la Olimpiada de la Londra. La Atena a câștigat medalia de aur, ca membră în echipa română de gimnastică și medalii de aur la bârnă și sol. 1987 Cătălina PonorA obținut aur la Europenele de la Amsterdam (2004) la echipe, bârnă și sol; Europenele de la Debrecen (2005) la bârnă; Europenele de la Volos (2006) la bârnă; Campionatele Europene de la Bruxelles (2012) la echipe, la bârnă; Europenele de la Cluj (2017) la bârnă

2010 – A încetat din viață Maria Bocșe (21 august 1939, Târgu Mureș – 20 august 2010)

Etnolog, muzeolog, profesor; directoare a Muzeului etnografic din Beiuș

2013 – A încetat din viață Costică Ștefănescu (26 martie 1951, București – 20 august 2013, București)

Fotbalist, antrenor; a evoluat pentru echipa națională de fotbal a României fiind supranumit Ministrul apărării; s-a sinucis

2014 – A încetat din viață Florin Blănărescu (1 martie 1921, Bacău – 20 august 2014, Bacău)

Actor de teatru și film; ofițer de cavalerie în perioada interbelică; a jucat pe scena Teatrului „Maria Filotti” din București și a Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău

2014 – A încetat din viață Nicolae Balotă (26 ianuarie 1925, Cluj – 20 august 2014, Nice, Franța)

Eseist, critic, istoric și teoretician literar

2020 – A încetat din viață Șerban Celea (10 iunie 1952 – 20 august 2020, București)

Actor de film și de teatru; actor al Teatrului Dramatic George Bacovia din Bacău, al Teatrului Giulești, apărând în producții cinematografice românești și în producții cinematografice americane

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „20 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: