Ziua Medicinei Militare - Monumentul Eroilor Sanitari, București

Foto: Ziua Medicinei Militare – Monumentul Eroilor Sanitari, București


1700 – Constantin Brâncoveanu a primit de la Țarul Petru I crucea de Cavaler al ordinului Sf. Andrei

Atât Brâncoveanu cât și Cantacuzinii informau pe ruși despre situația din imperiul Otoman și din cel Habsburgic și dădeau sfaturi ca unii care cunoșteau mai bine situația politică, economică și militară din Turcia și Europa de vest. Îi informau despre mersul războiului cu Liga de la Augsburg și cel de succesiune pentru tronul Spaniei, despre relațiile dintre Ludovic XIV și Carol XII, ca și cele dintre regele Poloniei Stanislaw Lesczynski și Poarta otomană sau hanul Crimeei. 1700 Constantin Brâncoveanu Cavaler Al Ordinului Sf. AndreiPentru serviciile făcute, Brâncoveanu a fost decorat de țar, la 21 august 1700, cu crucea de Cavaler al ordinului Sf. Andrei, iar în 1701 a primit un act de favoare, Jalovannaia gramota, care-i asigura domnitorului și Cantacuzinilor azil în Ucraina în caz de primejdie

1723 – A încetat din viață Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673, Silișteni–Fălciu, Vaslui – 21 august 1723, Dmitrovsk, Rusia)

Domn al Moldovei (martie–aprilie 1693; noiembrie 1710–iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, membru al Academiei din Berlin la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică și muzicografie

1813 – A fost înființată Eparhia Chișinăului și a Hotinului în Basarabia țaristă

În urma Păcii de la București din 1812, rușii au ocupat teritoriul dintre Prut și Nistru numit mai târziu Basarabia. Ca urmare a acestui rapt, creștinii ortodocși din acest teritoriu au rămas în afara unei organizații teritorial-administarative bisericești. De aceea, mitropolitul Gavriil Bănulescu, stabilit în Basarabia, a început activitatea pentru înființarea unei noi episcopii. În august a adresat o scrisoare comandantului armatelor rusești, amiralul P.V. Ciciagov, iar în noiembrie a înaintat un proiect de organizare a noii eparhii, către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse. 1813 Eparhia Chișinăului și A HotinuluiLa 21 august 1813, proiectul a fost aprobat de țarul Alexandru I. În ucazul împărătesc se prevedea ca în noua eparhie să se aplice „obiceiurile locale, fiindcă s-a îngăduit poporului Basarabiei păstrarea vechilor sale drepturi moldovenești”. Cu acordul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa

1818 – A fost promulgat Codul de Legi al lui Caragea, Legiuirea Caragea

Sub numele de Legiuire a prea înălțatului și prea Pravoslavnicului Domn și Oblăduitoriu a toată Ungrovlahia Io Ioan Gheorghie Caragea, era inspirată de Codul Civil austriac din 1811 și de Codul lui Napoleon, fiind primul cod de legi al Țării Românești. 1818 Legiuirea CarageaLa acest cod au lucrat Anastasie Hristopol și Nestor Craiovescu, „doi boeri cu știință și praxisale pravilelor”. Legiuirea este mai amplă decat Codul Calimach (Moldova, 1813), având 6 părți și un caracter eterogen deoarece reunește dispoziții de drept civil, penal și de drept procesual

1841 – S-a născut Rubin Patiția

9/21 august 1841, Câmpeni, Alba – 13 iunie 1918, Alba Iulia

Avocat, om politic, membru al Partidului Național Român, senator; memorandist. În 1862 s-a înscris la Academia de Drept săsească, din Sibiu, absolvind în 1866. A fost practicant la Tabla Regească de la Târgu Mureș; după terminarea stagiului, s-a mutat la Abrud (Alba) unde a fost notar, apoi asesor la sedria orfanală. 1841-1918 Rubin PatițiaLa Abrud a scris cartea Munții noștri. Țara Țopilor, o istorie a Țării Moților, din timpuri vechi și terminându-se cu episodul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. A fost ales senator de Alba Iulia (1872–1878) și a depus mari eforturi pentru a convinge autoritățile maghiare să nu abuzeze populația românească și să permită folosirea limbii române în relația cu statul maghiar. Pentru că rezultatele acestei lupte cu autoritățile nu au dar rezultatul dorit, a renunțat la slujba plătită de stat și a deschis un cabinet de avocatură privat, pentru a avea deplină libertate de acțiune în confruntarea cu statul maghiar, pentru cauza națională românească. Participant activ la viața politică românească din județul Alba, a fost ales membru al comitetului central al Partidului Național Român din Transilvania, a mers la Viena cu delegația Memorandului, a făcut parte din lotul fruntașilor români acuzați și condamnați la închisoare, primind o condamnare de doi ani și jumătate. A fost închis la Vác (iulie 1894–septembrie 1895), de restul pedepsei fiind grațiat. Acasă, la Alba Iulia, hărțuit permanent de autorități și de naționaliștii maghiari, pentru implicarea sa în lupta pentru drepturile românilor, a continuat, pentru tot restul vieții sale, să militeze activ pentru scopurile politice românești din Transilvania și pentru Marea Unire. Cu toate că nu a fost o personalitate de primă mână în timpul vieții sale, este considerat cel mai important om politic român al timpului, din județul Alba

1856 – S-a născut Constantin Bacalbașa

21 august 1856, Brăila – 5 februarie 1935, București

Publicist, jurnalist, memorialist și om politic. A urmat liceul la Sfântul Sava din București, după care a studiat doi ani la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a părăsit-o pentru cariera de ziarist (1879). 1856-1935 Constantin BacalbașaA fost redactor principal la Emanciparea și Adevĕrul, a colaborat la Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Dimineața, Universul, Literatorul, Lupta, Narațiunea. A fondat ziarele: Țara, Patriotul, Românimea și revista umoristică Ghiță Berbecul. A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800, Bucureștii de altădată, Capitala sub ocupatia dușmanului, Peticul lui Berechet

1860 – S-a născut Maria Băiulescu

21 august 1860, Brașov – 24 iunie 1941, Brașov

Activistă pentru drepturile femeilor, scriitoare și traducătoare. Mama sa a fost una dintre susținătoarele mișcării feministe din Brașov. A studiat la Școala Secundară Germană și mai apoi la Institutul Francez de Domnișoare din Brașov. Sub influența educației primite, a luptat pentru ca femeile să aibă drepturi egale cu bărbații. A fondat, alături de Ella Negruzzi, Elena Meissner și Calypso Botez, Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeii Române sau Uniunea Femeilor Române (UFR) unde a fost președintă. 1860-1941 Maria BăiulescuA susținut conferințe publice, cele mai importante fiind: Rolul femeii în societatea de azi (1896), Misiunea femeii române (1901). A fondat mai multe organizații: Uniunea Generală a Femeilor Române din Transilvania și Ungaria, Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război (creată la Iași în timpul Primului Război Mondial), Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române. După război, în Brașov, s-a alăturat altor organizații: Invalizii de Război, Crucea Roșie, Profilaxia Tuberculozei, etc. A debutat cu traduceri din engleză și franceză în revista Meseriașul Român. A colaborat la revistele vremii: Universul literar, Tribuna, Vatra, Familia, Gazeta Femeii. A scris articole și proză politică sub pseudonim, a publicat volume de proză, dramaturgie și poezie: Note și impresiuni, Vacanții și Extaz. A tradus din Shakespeare, Goethe, Schiller, Harry Bernstein, etc. A fost una dintre puținele femei care a participat la scrierea Enciclopediei Române ASTRA. A fost distinsă cu Crucea Reginei Maria clasa I și Medalia Ferdinand I

 

Ziua Medicinei Militare

1862 Înființarea Corpului Ofițerilor Sanitari - Monumentul Eroilor Sanitari1862 – Înființarea corpului de ofițeri sanitari

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Înaltul Decret Românesc nr. 4629/21 august 1862, prin care a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată, atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare

 

1874 – S-a născut Ioan Bohociu

21 august 1874, Crăiești, Galați – 13 aprilie 1944 Vida, Ilfov

Compozitor și dirijor. A urmat Conservatorul București (1893–1897), perfecționându-se la Leipziger Konservatorium (1901–1903). În paralel a urmat Școala superioară de comerț și Facultatea de chimie din București. A fost profesor de muzică la Liceul de băieți „Vasile Alecsandri” din Galați, dirijor la corul Episcopiei din Galați, la corul și orchestra Societății de gimnastică din Galați, fondator și dirijor al Orchestrei simfonice din Galați. A dirijat Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Orchestra Sindicatului Muzical din București, precum și alte formații corale și instrumentale din țară. A cules folclor și a publicat studii, articole, memorialistică, polemici în Gazeta artelor. A compus muzică vocal-simfonică: Codrule, codruțule, baladă pe versuri de Mihai EminescuCantata, concert religios; muzică simfonică: Poemă romantică, Simfonia Romantică în do major, Cântec de nuntă din Moldova; muzică de cameră: Olimpia, Preludiu pentru 2 violine și violă; muzică corală: Cântec de sirenă pe versuri de Mihai Eminescu, Rotungioare foi de plop pe versuri populare, Cântec de primăvară pe versuri de G. Tutoveanu; muzică vocală: Doina, Lino, Leano, Mărită-te mîndro, etc.

1875 – S-a născut Gheorghe Fințescu

21 august 1875, Craiova – 6 ianuarie 1948, Iași

Entomolog, profesor, membru al Societății entomologice a Franței, al Societății științifice și medicale din Rennes, al Societății entomologice din Brazilia. A urmat Facultatea de Științe din București (licențiat în 1895). 1875-1948 Gheorghe FințescuA fost numit profesor suplinitor la Bârlad, s-a transferat, apoi, la Liceul Național din Iași, unde a rămas toată viața. A desfășurat o rodnică activitate didactică și științifică în domeniul entomologic, timp de peste 30 de ani, publicând circa 40 de lucrări. Notele și memoriile le-a publicat în Bulletin de la Société Zoologique de France, Insecta, Buletinul Agriculturii, Foaia Agricultorilor, etc. Din opera sa: Entomologie horticolă, Contribution à la biologie de l’hémiptère Capsus mali, Contribution à l’étude de la biologie d’Hyponomenta malinella en Roumanie, Fluturele Aporia crataegi în Iași

1886 – S-a născut Gheorghe Nichifor

21 august 1886, București – 3 aprilie 1946, București

Matematician și pedagog, profesor universitar. A fost profesor la Liceul „Matei Basarab”, director al acestuia în 1916, asistent onorific, apoi provizoriu la catedra de Geometrie descriptivă al cărui șef era Emil Pangrati, la Universitatea din București. 1886-1946 Gheorghe NichiforA predat la Universitatea din Cluj și la Școala Politehnică din București. A fost autorul unor manuale de geometrie descriptivă, precum și al unor lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, contribuind la ridicarea nivelului învățământului matematic din România. A înființat, împreună cu Gheorghe Țițeica, Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, revista Gazeta matematică și, împreună cu G.G. Longinescu, revista de popularizare a științei, Natura. A fost distins cu Semnul Onorific Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului (1941)

1896 – S-a născut Alexandru Pantazi

21 august 1896, Piatra Neamț – 4 noiembrie 1948, București

Matematician, profesor universitar, membru (din 1935) al Academiei de Științe din România. S-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici (1914), dar a trebuit să-și întrerupă studiile, în timpul războiului, fiind mobilizat ca sublocotenent. După război, a luat licența în Matematici cu mențiunea Foarte bine (1920) și a plecat imediat la Paris. 1896-1948 Alexandru PantaziA trecut din nou licența în Matematici, la Sorbona, apoi a obținut doctoratul în Matematici cu teza Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables, în care tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective (1922). La revenirea în țară, a fost numit asistentul lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică, simultan și actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. A fost, apoi suplinitor, apoi, prin concurs, titular la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, unde a profesat până la încetarea sa din viață. A susținut și cursuri de Geometrie Analitică, Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei la Universitatea din București, Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929, a fost membru al Gazetei Matematice și din delegația de conducere a acesteia. Ca membru al Societății Române de Științe, a fost secretar și redactor al buletinului societății, președinte al Societății Române de Matematici

1902 – S-a născut Paul Călinescu

21 august 1902, Galați – 25 martie 2000, București

Regizor și scenarist, unul dintre pionierii cinematografiei românești, autor al primelor filme de actualitate. A absolvit Academia comercială din București în anul 1930. A regizat 64 de filme artistice și documentare, pentru multe dintre ele participând la scenariu și/sau montaj, imagine. 1902-2000 Paul CălinescuDintre filmele sale: Grădinile Capitalei, Eforie 1934, Inaugurarea Arcului de Triumf, București, orasul contrastelor, 10 Mai 1936, Piatra Craiului, Funeraliile Reginei Maria, Dansuri naționale, Cutremurul 1940, România în lupta contra bolșevismului, Romania 1945, Munții Făgăraș, Floarea reginei, Fantezie de toamnă, Toamna în deltă, Desfășurarea, Porto Franco, Titanic vals. A fost distins cu numeroase premii: Premiul I la Expoziția Universală de la Paris 1937 pentru Colțuri din România, Premiul filmului documentar la Festivalul internațional de artă cinematografică Veneția 1939 pentru Țara Moților și în 1941 pentru România în lupta contra bolșevismului, Diploma de onoare a Festivalului international de la Karlovy Vary 1950 pentru Răsună Valea, Premiul ACIN (1977, 1984), Premiul UCIN (1992, 1996), etc.

Titanic vals Scenariul Tudor Mușatescu și Paul Călinescu, regia Paul Călinescu (1965)

1920 – S-a născut Marius Munteanu

21 august 1920, Murani, Timiș – 2005, Timișoara

Poet român în grai bănățean. Vreme de șase decenii, între 1936–2005, a susținut, cu deosebit talent, creația poetică scrisă și rostită în grai bănățean, dând o strălucire fără egal unei direcții unice în istoria literaturii române – literatura dialectală, existentă doar în Banat – direcție care, prin Marius Munteanu și prin creația sa deosebit de valoroasă, a dobândit o largă audiență în Banat și o recunoaștere pe plan național.

1920-2005 Marius MunteanuDudu

Prăstă gard, prăstă cotarcă,

Prăstă cruce, prăstă casă,

Dăjghinat să lasă dudu –

Cloță verge dă mătasă.

De asemenea, a fost și un important susținător al valorilor culturale și morale ale poporului român, împotrivindu-se prin mijloace literare și jurnalistice dictaturii comuniste, având de suferit pentru aceasta. A colaborat la revistele Rînduri bănățene, Fruncea, Orizont și la ziarul timișorean Drapelul roșu

1921 – S-a născut Gioni Dimitriu

21 august 1921 – 16 decembrie 2003

Actor de revistă. A jucat și în filme: Dragoste la zero grade, La vîrsta dragostei, Vacanță la mare, Drumul oaselor

Poveste de adormit copiii microbiștilor

1925 – S-a născut Toma Caragiu

Argos Orestiko; 21 august 1925, Aetomilitsa, Konitsa, Grecia – 4 martie 1977, București

Unul dintre cei mai mari actori români, cu activitate bogată în teatru, TV și film. Provine dintr-o familie de aromâni stabiliți la Ploiești. A fost cooptat în trupa de teatru a liceului și a scris în revista liceului, Frământări. S-a înscris la Drept (1945), dar a abandonat și a intrat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. 1925-1977 Toma CaragiuÎn vacanțe a susținut o muncă vie de animator cultural și, adunând în jurul său alți artiști a realizat spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V.I. Popa, pe care l-a jucat la cinematograful Modern din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel a luat ființă nucleul denumit Brigada culturală Prahova, care s-a transformat în Teatrul Sindicatelor Unite (1947), din care se va naște Teatrul de Stat Ploiești (1949). Debutul pe scenă a fost la studioul Teatrului Național din Piața Amzei (1948) când, încă student în anul III, i s-a încredințat rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmadopus. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului de Stat din Constanța, Teatrului „Bulandra” din București. A fost director al Teatrului de Stat din Ploiești (1953–1965). Dintre piesele de teatru în care a jucat: O noapte furtunoasă, D’ale carnavalului, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Slugă la doi stapâni de Carlo Goldoni, Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, Macbeth de William Shakespeare, Interesul general de Aurel Baranga, Pygmalion de G.B. Shaw, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Titanic vals de Tudor Mușatescu – pe care l-a și regizat. Din filmografie: Cartierul veseliei, Șeful sectorului suflete, Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor, seria Brigada Diverse, Explozia, Actorul și sălbaticii, Nu filmăm să ne-amuzăm, Singurătatea florilor, Operațiunea Monstrul, Marele singuratic, etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967). A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia, în cutremurul din 1977

Operațiunea Monstrul (1976)

1926 – S-a născut Mihai Constantinescu

21 august 1926, Pucioasa – 25 februarie 1987, București

Violonist de talie mondială și poet. La 15 ani a obținut Premiul european pentru vioară la Festivalul Internațional de la Weimer (1941). 1926-1987 Mihai ConstantinescuA absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, unde a urmat vioara cu profesorii Cecilia Nițulescu-Lupu și Vasile Filip, fiind remarcat și îndrumat chiar de George Enescu, cu care a concertat între anii 1942–1945. S-a bucurat de mare prețuire și peste hotare, în turneele făcute, începând din 1955, în Europa și în Orientul Îndepărtat. Debutul său literar a avut loc în anul 1968 în revista Tomis, iar cel editorial cu volumul Izvorul nopților albe, urmat de volumele: La porțile cuvântului, Liman virtual

Georg Friederich Handel – Sonta nr. 1 în La major Vioară: Mihai Constantinescu, Clavecin: Marta Joja

1927 – S-a născut Jean Constantin

Constantin Cornel Jean; 21 august 1927, Techirghiol – 26 mai 2010, Constanța

Actor de teatru, TV și film, considerat „maestrul comediei”. S-a născut într-o familie multietnică, „Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia” iar tatăl „era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect”… „Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia, și nu numai, că sunt de al lor”. 1927-2010 Jean ConstantinA lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate, iar la sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio, unde a rămas angajat până la pensionare. A jucat în filme încă de la începutul anilor 1960, ajungând la circa 80 de filme, cum ar fi Baronul Ecluzei, Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Zile de vară, Prea mic pentru un război atăt de mare, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, În fiecare zi mi-e dor de tine, Punctul zero, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie BD – Brigada Diverse, dar și Nea Marin miliardar. Totodată, a fost foarte cunoscut și pentru rolul lui Ismail din Toate pânzele sus. A jucat și pe scena Teatrului Național București, în spectacolul O scrisoare pierdută, regizat de Radu Beligan. A primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008, dar și premiul special pentru teatru de revistă, acordat de UNITER, în 2003. Cel care a fost considerat maestrul comediei a fost investit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim, într-o ceremonie desfășurată la Suceava. Consiliul Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România i-a acordat o clachetă de aur și o medalie jubiliară Magna cum Laudae (2003), iar UNITER i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă

Ismail, Toate Pânzele sus

1927 – S-a născut Ion Ochinciuc

21 august 1927, Sculeni, Iași – 4 octombrie 2016, București

Prozator și dramaturg, membru titular în Uniunea Scriitorilor din România din 1970. După ce a frecventat doi ani cursurile Facultății de Construcții din Iași, a urmat Facultatea de Litere a Universității București, luându-și licența în 1953. 1927-2016 Ion OchinciucA fost documentarist la Consiliul general ARLUS, redactor la Veac nou, șef de secție la redacția Publicațiilor românești pentru străinătate și ulterior șef de secție la Radio unde, mai bine de 20 de ani, a realizat emisiunea magazin duminicală De toate pentru toți, coordonând și Radiomagazinul femeilor. A debutat în domeniul jurnalistic la Veac nou cu reportaje (1952), în domeniul literaturii, cu piesa de teatru Stânca Miresei în anul 1960, iar prima carte, romanul polițist Răzbunarea Ofeliei i-a fost publicat în 1967. S-a consacrat aproape integral prozei polițiste și de aventuri scriind romane: Îngerul Negru, Masca Burgundă, Egreta Violetă, Spada de Toledo, Eroul Necunoscut, Fotografia de Nuntă, Secrete În Alb Și Negru, Ispititoarele capcane; memoralistică: Jurnal Anapoda – Vol.l, Viața ca anecdotă – Jurnal anapoda Vol. II, Cine râde la urmă? Oameni și întâmplări – Jurnal anapoda Vol. III; povestiri: Noaptea Moțoganei, Umbra Zburătoare; dramaturgie: O navă pentru cer senin, Acțiunea Codalbul, Bumerang la purtător, Aventurile lui Leonardo

1930 – S-a născut Aurel Kostrakiewicz

21 august 1930 Cernăuți, România/Ucraina

Editor de imagine și operator de film, profesor universitar A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1954. A editat imaginea pentru: Globul de cristal, Un august în flăcări, Misterul lui Herodot, Vlad Țepeș, Sosesc păsările călătoare, Liceenii Rock ‘n’ Roll

Misterul lui Herodot (1976)

1931 – S-a născut Fredy Negrescu

Theodor Negrescu; 21 august 1931, București – 16 iulie 2012, București

Inginer de sunet, „regele butoanelor de la Electrecord”, după Andrei Partoș. 1931-2012 Theodor NegrescuDupă trei ani la Radio, s-a angajat la Electrecord în 1956, unde a stat până la pensionare. A colaborat ca maestru de sunet cu Sfinx, Phoenix, Margareta Pâslaru, Iris, Celelalte Cuvinte, Dan SpătaruSemnal M, Vali Sterian, Mircea Baniciu, Victor Socaciu, Johnny RăducanuHolograf, Cargo, Aurelian Andreescu, Mircea Vintilă, Florian din Transilvania, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, etc.

1933 – S-a născut Constantin Mohanu

21 august 1933, Bumbuești–Boișoara, Vâlcea – 15 noiembrie 2006, București

Istoric literar, editor și folclorist. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1953–1958). A obținut în 1989 titlul de Doctor în Filologie al Universității din București cu teza Jean Bart (Eugeniu Botez). Viața și opera. A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, redactor principal la Editura pentru Literatură și redactor coordonator și șef de redacție la Editura Minerva, detașat instructor la Direcția editorială a Consiliului Culturii și Educației Socialiste și lector la Centrala Editorială. S-a ocupat cu valorificarea moștenirii literare românești, editând texte clasice și de folclor; a reeditat opera lui Ioan Slavici, teatrul, poezia, proza și memorialistica lui Victor Eftimiu, două volume de Scrieri ale lui Jean Bart, volumele Amintiri despre Eminescu de T.V. Ștefanelli și Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica și a prefațat cărți de B.P. Hasdeu, Vasile Alecsandri, Ion Agârbiceanu, Vasile Voiculescu, Al. Odobescu și Petre Ispirescu. A debutat în presă în 1962, în Luceafărul, colaborând apoi cu articole de folclor și istorie literară în Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Cronica, Manuscriptum, Adevărul literar și artistic, etc. A fost membru în colegiul de redacție al revistei Livres roumains și a fondat revista Izvorașul din Râmnicu Vâlcea. Din scrierile sale: Obiceiul colindatului în Țara Loviștei, Fântâna dorului. Poezii populare din Țara Loviștei, Victor Eftimiu, studiu monografic, etc.

1934 – S-a născut Elvira Sorohan

21 august 1934, Vaslui

1934 Elvira SorohanFilolog, specialistă în literatură română veche, în prezent profesoară consultantă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din lucrările sale: Iluminismul transilvan, Cantemir în cartea hieroglifelor, Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Mihai Eminescu, Cartea cronicilor, Introducere în istoria literaturii române, G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest, etc.

1934 – A încetat din viață Ion Rusu Abrudeanu (14 decembrie 1870, Abrud-Sat, Alba – 21 august 1934, București)

Publicist, om politic, deputat și senator din Transilvania; a refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România, colaborând la mai multe publicații și a condus propria revistă, România ilustrată

1937 – S-a născut Ioana Drăgan

21 august 1937, București

Actriță de teatru și film. A urmat studii de tehnică cinematografică și a fost tehnician la laboratorul TVR. 1937 Ioana DrăganA devenit interpretă neprofesionistă și a debutat într-un rol de plan doi în Directorul nostru. A fost căsătorită cu regizorul Mircea Drăgan, care a lansat-o în prim plan. A jucat în filme ca: Directorul nostru, Neamul Șoimăreștilor, Războiul domnițelor, seria Brigada Diverse, Frații Jderi, Cuibul salamandrelor, Aurel Vlaicu, Plecarea Vlașinilor, Întoarcerea Vlașinilor, Chirița în Iași, etc.

Cuibul salamandrelor (1978)

1938 – Ultima sesiune a Consiliului permanent al Micii Antante

A avut loc la Bled (fosta Iugoslavie), în 21–22 august 1938, ultima întâlnire a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri (Mica Antantă), pact politico-militar regional încheiat între România, Cehoslovacia și Iugoslavia, la inițiativa lui Nicolae Titulescu, pentru a asigura respectarea tratatelor de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, de a menține statu-quo-ul teritorial și de a crea un sistem de alianțe defensive. Pactul a fost destrămat după ocuparea Cehoslovaciei de către fasciști, în martie 1939

1939 – S-a născut Maria Bocșe

21 august 1939, Târgu Mureș – 20 august 2010

Etnolog, muzeolog, profesor. A studiat la la Facultatea de Filologie din Cluj, a fost apoi profesoară la liceele din Nucet și Ștei-Bihor, iar din 1963 a fost numită directoare a proaspăt înființatului Muzeu etnografic Beiuș, începutul unei cariere frumoase, pentru care a simțit chemare și vocație până la încetarea activității. 1939-2010 Maria BocșeA lucrat la Muzeul Banatului (Timișoara) și la Muzeul Țării Crișurilor (Oradea), participând, alături de mari etnologi români (Gh. Focșa, Ion Chelcea, Elena Secoșan, Nicolae Dunăre, Boris Zderciuc, Paul Petrescu, Cornel Irimie), la toate campaniile de cercetare organizate din sudul Banatului până în Maramureș și Țara Oașului. A fost apoi cercetător la Filiala clujeană a Academiei Române, participând la elaborarea monografiilor Țara Bârsei, Mocănimea Munților Apuseni, Cultura tradițională din Sălaj, Monografia Zonei Bârgaielor, Zonele etnografice ale Clujului, etc. A avut și activitate publicistică, peste 700 de articole apărute în presa centrală și locală, zeci de emisiuni radio și apariții televizate

1941 – S-a născut Ilinca Tomoroveanu

21 august 1941, București – 2 mai 2019, București

Actriță de teatru, TV și film. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 (clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar). A debutat în cinematografie în anul 1960, în filmul Mândrie (regia Marius Teodorescu), iar pe scenă în 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa Moartea unui artist, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu). 1941-2019 Ilinca TomoroveanuDupă debut a avut o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme. Din anul 2005 a fost director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde și-a continuat și cariera dramatică. A devenit membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), a Uniunii Teatrale din România (UNITER), a făcut parte și din senatul UNITER. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004). A fost nepoata poetului Octavian Goga, fiind președinte de onoare al Fundației Culturale Zilele Octavian Goga. Teatru: Moartea unui artist, de Horia Lovinescu, Să nu te joci cu dragostea, de Alfred de Musset, Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, Nuntă însângerată, de Federico Garcia Lorca, Apus de soare, de Barbu Ștefănescu-DelavranceaSă nu-ți faci prăvălie cu scară, de Eugen Barbu, Dulcea pasăre a tinereții, de Tennessee Williams, Cavoul de familie, de Pierre Chesnot, Jocul ielelor, de Camil Petrescu, Trilogia antică, după Euripide și Sofocle, regia Andrei ȘerbanCadavrul viu, de Lev N. Tolstoi; la TV: Gaițele, de Alexandru Kirițescu, Titanic vals, de Tudor Mușatescu, Bălcescu, de Camil Petrescu, etc. Film: O dragoste lungă de-o seară, La porțile pământului, Castelanii, Războiul Domnițelor, Dincolo de orizont, De-aș fi Peter Pan

Războiul Domnițelor (1969)

1943 – S-a născut Mihai Cismaru

august 1943, Vișina, Dâmbovița – 2003

Pictor. În 1970 a absolvit, ca șef de promoție, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” la clasa profesorului Corneliu Baba. 1943-2003 Mihai Cismaru. AutoportretCu un an înainte de a-și finaliza studiile, a inceput să participe la diferite expozitii personale și de grup însă, de o importanță deosebită, au fost participările la expozițiile Grupului Celor Patru (1971, 1972, 1974, 1975, 1977, 1980) – alături de Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția și Zamfir Dumitrescu, ultima având loc la Muzeul de Artă. A beneficiat de bursa „Theodor Aman” in anul 1971. Tototdata, Consiliul Britanic al Culturii i-a acordat o bursa specială în 1985, pentru ca, în 1996, SUA să-i acorde bursa ”Gancevici”. Mihai Cismaru – a doua, prima, ultima expoziție

1945 – A început Greva regală

Greva regală a fost declanșată de refuzul premierului – fapt fără precedent în istoria monarhiei din România – de a demisiona la cererea regelui. Suveranul, încurajat pe plan extern de semnale ale americanilor și englezilor și pe plan intern de partidele istorice, urmărea înlocuirea guvernului aservit intereselor Moscovei și ale comuniștilor cu unul de uniune națională, în care să fie reprezentate forțele democratice din țară. 1945 Greva RegalăRegele Mihai al României a refuzat să semneze actele Guvernului Petru Groza și să primească miniștrii în audiență. În toată această perioadă (21 august 1945–7 ianuarie 1946), Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în ilegalitate. Prin grevă, Regele a invalidat de jure decretele Guvernului, refuzând să le sancționeze și să le promulge prin semnătura sa. Conform Constituției democratice din 29 Martie 1923, în vigoare la acea dată, un act putea dobândi putere de lege numai prin acordul tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare: Senatul, Adunarea Deputaților și Regele, iar acesta din urmă „poate refuza sancțiunea sa

1946 – S-a născut Adrian Munteanu

21 august, 1948

Scriitor, actor de teatru, regizor și scenarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Română la Constanța, avându-l profesor pe Cornel Regman. A fost profesor în Poiana Mărului (1972–1975), apoi a condus, timp de 13 ani, departamentul teatru la Așezământul Cultural Reduta din Brașov, a participat la înființarea Cenaclului literar 19, cu manifestarea complexă Studioul Artelor, a fost directorul Clubului Cultural al Uzinei de Autocamioane. 1948 Adrian MunteanuDupă 1989, a inițiat și a condus (timp de șase luni) primul post privat de televiziune din Brașov, Radioteleviziunea Transilvania și unul dintre primele din țară, a fost redactor la Societatea Română de Radiodifuziune, corespondent pentru județul Brașov al Studioului de Radio Târgu Mureș, a deținut o rubrică săptămânală pe Radio România Cultural. A jucat în numeroase piese de teatru și recitaluri de poezie, alături de instrumentiști sau grupuri muzicale. A adunat în palmares 21 de premii naționale de interpretare, regie sau creație literară. A debutat publicistic în anii studenției la revista Ex Ponto, coordonată de Marin Mincu. A colaborat cu poezie, eseistică și cronici de teatru la Ex Ponto, Astra, Luceafarul, Sinteze literare, Saeculum, Observatorul (Toronto), Atheneum (Vancouver, al cărui redactor a fost timp de patru ani), Dealul Melcilor, Oglinda Literară, Lumină Lină (New York), etc. Este autorul volumelor de sonete: Tăcerea clipei, Casa fără ziduri, PainguL orb, Ferestre în cetate, Femeie!…, Orele tăcerii, volumul „7” (premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, 2011 și Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano, 2012), Odihna Zborului, Fluturele din Fântână, etc.

1949 – S-a născut Ion Tițoiu

21 august 1949, Straja, Constanța

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romănia, Filiala Constanța. Este absolvent al Academiei de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, la clasa profesorului Eugen Popa. A fost scenograf la Teatrul Ovidius din Constanța, lector universitar, director la revista de cultură Tomis. 1949 Ion TițoiuEste fondator al primei școli de gravură din Dobrogea, membru fondator al Clubului Rotary International Constanța, organizator al Simpozionului de pictură, sculptură și gravură Midia, al Simpozionului de Artă Moreni. Expoziția de debut a avut loc în 1972, la Galeria Dalles București, având numeroase participări la expoziții naționale și internaționale. A avut expoziții personale de gravură la Muzeul de Artă Constanța (1986, 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, 1996), cu ocazia inaugurării Casei Americii Latine (1992), la inaugurarea centrului Cultural Român din New York (1992), Galeria Galateea București (1993), Centrul Cultural Român Budapesta (1993), Galeria „Jan-Louis Calderon” București (1995), la Genova, Roma (Academia di Romania, Italia), Paris, Viena, Atena, Veneția, etc.

1952 – S-a născut Eugen Șerbănescu

21 august 1952, Giurgiu

Prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunii Cineaștilor. A făcut studii și stagii post-universitare de politică, jurnalism și comunicare la Reuters (Londra, 1991), bursier Humphrey la Universitatea Statului Maryland (SUA, 1993), la Universitatea Harvard (SUA, 1997), etc. 1952 Eugen ȘerbănescuA fost publicist, redactor-șef adjunct la România liberă, analist politic, moderator TV; secretar de stat și purtător de cuvânt al guvernului, consul general la New York și Los Angeles, director general al Centrului National al Cinematografiei. A publicat: Dincolo de Groenlanda, După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng, (Premiul Asociației Scriitorilor București), De ce-a ucis-o Shakespeare pe Ofelia?, (Premiul Asociației Scriitorilor București), Pluta pe spate, Sonată pentru saxofon și Eva, (în repertoriul Teatrului Național din București în stagiunile 2004–2011), Ochiul goelandului, A doua scrisoare pierdută, etc.

1954 – S-a născut Marcel Lupșe

21 august 1954, în Dej

Pictor, membru (din 1989), președinte al Consiliului de Onoare (2000–2004) al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, la clasa profesorului Vasile Crișan, în 1979, devenind Doctor în Arte Plastice la Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca în 1989. 1954 Marcel Lupșe AutoportretÎncepând cu anul 1979, a participat la expozițiile organizate de filiala Cluj și apoi filiala Cluj–Bistrița–Zalău a UAP. Din 1994 este profesor și din 1998, șef de catedră la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistrița. A expus pictură, desen, în peste 100 de expoziții de grup în țară și peste hotare, participând anual la simpozioane și tabere de artă plastică naționale și internaționale. De asemenea, a organizat numeroase expoziții personale, lucrările sale figurând în muzee și colecții particulare din România, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, Republica Moldova, Olanda, Polonia, SUA, Suedia, Turcia, Ungaria. A obținut numeroase premii și distincții, între care: Premiul pentru pictură al saloanelor „Liviu Rebreanu” Bistrița (1997), Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de cavaler (2000), Premiul pentru pictură al Saloanelor Moldovei, Chișinău (2001), Premiul „Lascăr Vorel” pentru pictură al Bienalei ”Lascăr Vorel”, Piatra Neamț 2005, Premiul UAP – Pictură, Bienala de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, Piatra Neamț 2009. Biografie ilustrată

1955 – Prima emisiune experimentală de televiziune în România

Prima emisiune de televiziune din România care se apropie cât de cât de conceptul actual al înțelesului de emisiune, a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București în cadrul unor demonstrații publice. 1955 Prima Emisiune Experimentală De Televiziune în RomâniaLa 21 august 1955, la ora 20.00, au început transmisiunile experimentale regulate de filme și cronici de actualități făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru. Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunilor, a început să fie difuzată imaginea de identificare a stației, având pe fundal melodia București, București, peste vreme să trăiești. La ora 20:00, primele cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Steiber: „Bună seara, dragi spectatori. Aici Stația experimentală de televiziune București. Începem primul nostru program”. Deoarece stația dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme și muzică. Emisiile au continuat și în zilele de 22, 23 și 24 august, apoi doar sâmbăta, ca mai apoi să fie extinse și în cursul săptămânii, concomitent mărindu-se și puterea emițătorului. Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956/1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din str. Molière nr. 2

1965 – A fost proclamată Republica Socialistă România

Marea Adunare Națională, întrunită în sesiune extraordinară la 21 august 1965, a adoptat Constituția Republicii Socialiste România, 1965 Republica Socialistă Româniacare a proclamat Republica Socialistă România (RSR) – denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei comuniste a țării (1965–1989), după ce inițial se numise Republica Populară Română. În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial. Imnul RSR a fost Te slăvim, Românie! (1965–1977) și Trei Culori (1977–1989)

1965 – S-a instalat Guvernul Ion Gheorghe Maurer (3)

Marea Adunare Națională l-a desemnat președinte al consiliului de Miniștri pe Ion Gheorghe Maurer, alcătuind Guvernul Ion Gheorghe Maurer (3) aflat la conducere în perioada 21 august 1965–9 decembrie 1967. A susținut linia politică de independență față de Moscova a șefului statului, Nicolae Ceaușescu

1968 – Trupele Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia

Un atac fără precedent, cu scopul de a pune capăt Primăverii de la Praga – o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, începută în primăvara lui 1968, când a venit la putere Alexander Dubček. În noaptea de 20/21 august, forțe militare din statele Pactului de la Varșovia, cu excepția RPS Albania și a RS România (URSS, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia. 1968 Invadarea CehoslovacieiÎntre 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe. 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți.

Momentul a fost folosit intens în scopuri poiticianiste de Nicolae Ceaușescu. 1968 Miting De Protest împotriva Ocupării CehoslovacieiLa București s-a desfășurat un uriaș miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei, la care au participat peste 100.000 de cetățeni ai Capitalei. România a condamnat public invazia sovietica și a trecut la înarmarea populației, ca răspuns la posibilele represalii sovietice

Tensiune politică (1968) British Pathé

1969 – Înființarea Academiei de Științe Medicale

Prin Decretul nr. 590/21 august 1969 pentru înființarea Academiei de Științe Medicale, s-a creat un for științific cu sarcina să contribuie la dezvoltarea științelor medicale și la promovarea ocrotirii sănătății populației din Republica Socialistă România, cu scopul coordonării unitare a cercetării științifice medicale

1970 – S-a născut Sorina Teodorović

Sorina Grațiela Lefter, 21 august 1970, București

Fostă mare handbalistă din România, care a jucat în postul de inter-dreapta, acum retrasă din activitatea competițională. La nivel de club, are în palmares Liga Campionilor, câștigată în 1995 cu Hypo Niederösterreich. În plus, ea mai deține două Cupa Cupelor EHF, câștigate cu Bækkelagets SK, și o Cupă IHF, câștigată în 1993 cu Rapid București. A participat alături de echipa națională a României la două Campionate Mondiale, iar cu echipa națională a Austriei, după naturalizare, la Olimpiada din 2000. Tot cu echipa Austriei ea a obținut două medalii de bronz, una la Campionatul Mondial din 1999, iar cealaltă la Campionatul European din 1996.

1978 – A fost inaugurat oficial Muzeul Colecțiilor de Artă din București

Inaugurat oficial pe 21 august 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă reunește donațiile făcute de-a lungul anilor de colecționari cu merite deosebite în păstrarea unui valoros patrimoniu artistic. Este găzduit în clădirea fostului Palat Romanit, de pe Calea Victoriei, nr. 111. Conține 44 de colecții donate statului român începând cu 1927 de către familiile: Hurmuz Aznavorian, Dumitru și Maria Ștefănescu, Josefina și Eugen Taru, Emanoil Romulus Anca și Ortansa Dinulescu-Anca, Mircea și Artemiza Petrescu, Sică Alexandrescu, Clara și A.E. Baconsky, Sorin Schachter, Céline Emilian Marcu Beza–Hortensia și Vasile Beza, Alexandra și Barbu Slătineanu, etc. 1978 Muzeul Colectiilor De ArtaFolosind pretextul cutremurului din 4 martie 1977, conducerea PCR a dispus închiderea majorității caselor memoriale care adăposteau colecțiile de artă donate statului de către particulari, cu condiția expresă a păstrării lor în casele în care s-au constituit în timpul vieții colecționarilor. Condiția a fost încălcată de autoritățile comuniste, cCasele în care s-au aflat colecțiile intrând în administrarea Protocolului de Stat și fiind ulterior închiriate. Muzeul Colecțiilor de Artă a funcționat până în 1986, fiind redeschis circuitului public la sfârșitul anului 2003

1979 – S-a născut Tolnai Talida

21 august 1979, Zalău

Fostă jucătoare de handbal care a jucat în postul de portar. A jucat la Silcotub Zalău (campioană Europeană de tineret în 1998; câștigătoare a Cupei României în 2002 și 2003) HC Zalău (câștigătoare a Cupei României în 2007), CS Oltchim Râmnicu Vâlcea (Locul 2 la CM Universitare, 2000), Üsküdar BSK Istanbul (Turcia; câștigătoare a Cupei Cupelor EHF în 2007 și a Cupei Turciei în 2012) și RK Krim (Slovenia). A fost componentă a echipei naționale a României și medaliată cu bronz la Campionatul European din 2010

1989 – S-a născut Laura Chiper

21 august 1989, Bacău

Handbalistă care joacă pentru clubul CSM București pe postul de extremă dreapta. A fost componentă a clubului CS Știința Bacău, unde a jucat și ca intermediar dreapta și a clubului Corona Brașov. În decembrie 2015 a făcut parte din echipa României care a câștigat medalia de bronz la Campionatul Mondial desfășurat în Danemarca

1990 – A încetat din viață Al. Cerna-Rădulescu (10 ianuarie 1920, Stănești, Vâlcea – 21 august 1990, București)

Poet, eseist și traducător

1991 – A încetat din viață Eugen Jebeleanu (24 aprilie 1911, Câmpina – 21 august 1991, București)

Poet, publicist și traducător; laureat al premiilor Etna Taormina (de poezie, Italia) și al premiului Herder (Austria); membru titular al Academiei Române

1992 – A încetat din viață Constantin D. Papastate (26 februarie 1907, Pitești – 21 august 1992, Craiova)

Istoric literar, poet, profesor universitar

2003 – A încetat din viață Radu Gheciu (12 martie 1932, București – 21 august 2003, București)

Muzicolog și critic muzical; director artistic adjunct la Filarmonica „George Enescu”; director artistic al Agenției Artexim-Romstar București; director artistic adjunct la Opera Română din București

2008 – A încetat din viață Iosif Constantin Drăgan (20 iunie 1917, Lugoj – 21 august 2008, Palma de Mallorca)

Istoric, autor, om de afaceri român stabilit în Italia; a scos buletinul istoric Noi tracii

2012 – Al doilea referendum pentru demiterea președintelui României a fost invalidat

La 6 iulie 2012, Parlamentul a votat în favoarea suspendării președintelui României Traian Băsescu, în vederea ținerii unui referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție. A urmat o serie de măsuri: revocarea din funcție a Avocatului Poporului, înlocuirea prin votul plenului a Președintelui Senatului și a Președintelui Camerei Deputaților. Referendumul s-a ținut în 29 iulie. După 23 de zile de la referendumul pentru demiterea președintelui României, Curtea Constituțională s-a pronunțat, pe 21 august 2012, în privința invalidării referendumului, constatând, cu 6 voturi contra 3, că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar. Pe 27 august 2012 această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial

2012 – A încetat din viață Maria Simionescu (13 octombrie 1927, Cosmești, Galați – 21 august 2012, București)

Antrenoare federală și arbitră de gimnastică; vicepreședinta Federației Române de Gimnastică; fondatoare (împreună cu soțul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Cultură Generală cu Program Special de Gimnastică din Onești

2016 – A încetat din viață Marin Moraru (31 ianuarie 1937, București – 21 august 2016, București)

Actor de teatru și film; a jucat pe scenele de la Teatrul Tineretului, Teatrul de Comedie, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, a predat la IATC București

2014 – A încetat din viață Toma Popescu (2 ianuarie 1954, Timișoara – 21 august 2014)

Tenor și un profesor renumit în Europa, solist al Operei din Timișoara

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „21 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: