Biserica Mănăstirii Putna

Foto: Biserica Mănăstirii Putna


1469 – Sfințirea Bisericii Mănăstirii Putna

Mănăstirea Putna este prima și cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, necropolă domnească a familiei sale, supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu. 1469 Biserica Mănăstirii Putna #myphotoPotrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, a început la 10 iulie 1466, când a fost pusă piatra de temelie, pe o veche vatră sihăstrească, în locul unde a căzut săgeata din arcul voievodului, care a tras de pe Dealul Crucii. Construcția s-a terminat în 1469, iar sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.[Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor] Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist, care a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481

1546 – A încetat din viață Petru Rareș 1483-1546 Petru Rareș(1483 – 3 septembrie 1546, Suceava)

Fiul natural al lui Ștefan cel Mare, a fost Domn al Moldovei între 20 ianuarie 1527–18 septembrie 1538; 19 februarie 1541–3 septembrie 1546, urmând în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia – ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic

1730 – A încetat din viață Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680, Constantinopol – 3 septembrie 1730, București)

Domnul Moldovei de două ori (1709–1710; 1711–1716) și al Țării Românești, tot de două ori (1716–1716; 1719–1730); a murit răpus de o epidemie de ciumă izbucnită în București

1730 – Ultima alegere a unui domnitor de către boieri în Țara Românească

Constantin Mavrocordat (27 februarie 1711 – 15 decembrie 1769) fiul Domnului Țării Românești, 1730 Constantin MavrocordatNicolae Mavrocordat, decedat, a fost ales de boierii țării domn al Țării Românești în prima dintre cele 6 domnii ale sale (5/15 septembrie 1730–7/17 octombrie 1730). Ulterior, domnii țărilor române au fost numiți de Înalta Poartă, pe criterii de loialitate șă de mărimea peșcheșurilor. A fost un remarcabil om de cultură – cunoștea limbile italiană, franceză, turcă, persană și greaca veche, era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Prima sa domnie în Muntenia a fost de scurtă durată fiind curînd destituit din domnie de către noul sultan, Mahmud I

1809 – S-a născut Franz Xavier Knapp

3 septembrie 1809, Tachau, Boemia, Imperiul Austro-Ungar/Cehia – 17 februarie 1883, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar/Ucraina

Pictor german stabilit în Bucovina. Este autorul albumului Illustrierte Bukowina (Bucovina ilustrată), care conține 18 litografii după acuarelele sale. 1809-1883 Franz Xavier KnappPictorul, german venit la Cernăuți din celălalt hotar al bătrânei monarhii austro-ungare, a ajuns să fie cronicarul obiectiv și fidel al Bucovinei dintre anii 1860–1880, care, încă un veac întreg, după răpirea ei, mai păstrase aspectul și caracterul inițial moldovenesc. Este considerat a fi un portretist de marcă, i-a pictat printre alții pe Silvestru Morariu, Niculae Picu și Iraclie Porumbescu. Opera sa are o mare valoare îndeosebi pentrui că litografiile sale redau imaginea vechilor localități din acea vreme, cum ar fi: Suceava, Dragomirna, Cernăuți, Fântâna Albă, Vatra Dornei, Lăpușna, Storojineț, Vama, Putna, etc. Deși a avut o mulțime de expoziții la Cernăuți, multe dintre lucrările sale sunt la Viena

Imagini în articolul Pe urmele lui F.X. Knapp de Petre Luța

1848 – A încetat din viață Ioan Corneli (Ioan Buțiu; 9 iulie 1762, Pădureni, Cluj –3 septembrie 1848, Oradea)

Teolog și filolog iluminist; reprezentant al Școlii Ardelene, este unul dintre autorii Lexiconului de la Buda și a jucat rol de creator de sistem ortografic

1868 – Ședința de stabilire a Regulamentului Societății Academice Române

La ședința Societății Academice din 3/15–5/17 septembrie, s-a votat regulamentul societății, care cuprindea reglementări referitoare la perioada de ținere a ședințelor (între 1 august și 15 septembrie), la sistemul de votare și altele. 1868 Ședința Societăţii Academice RomâneTotodată, s-a procedat la alegerea primilor membri ai Societății Academice precum și la înființarea Analelor Societății Academice Române

1876 – S-a născut Constantin Kirițescu

3 septembrie 1876, București – 12 august 1965

Om de știință, zoolog, publicist, istoric, prozator și memorialist, membru fondator al Academiei de Științe din România. A absolvit Facultatea de Științe, secția de Științe naturale la Universitatea din București (1897). A fost profesor la Liceul Sf. Sava și a contribuit la dezvoltarea învățământului secundar. În 1919 a renunțat la cariera didactică. A devenit Doctor în Științe biologice (1930). 1876-1965 Constantin KirițescuCa zoolog, a pus bazele cercetărilor herpetologice România, publicând studiul Cercetări asupra faunei herpetologice a României, în care a realizat inventarul faunistic al reptilelor și amfibienilor din România, schițând zoogeografia lor. A semnalat pentru prima dată prezența speciei Eryx jaculus pe teritoriul României (1903) și a descris o nouă subspecie de triton, care ulterior avea să fie ridicată la rang de specie, Triturus dobrogicus. A fost funcționar ministerial, membru al Subcomisiei de experți pentru învățământ de pe lângă Liga Națiunilor. președinte al Conferinței a VI-a Internaționale a Instrucției Publice (Geneva) și a Învățământului Superior (Paris). Din scrierile sale: Istoria războiului pentru întregirea României: 1916–1919 (vol. I, II), Printre Apostoli, Porunca a zecea, Flori din grădina copilăriei, În slujba unei credințe, Drumuri pitorești din România Nouă, Făclii stinse, O viață, o lume, o epocă, Portrete de dascăli, Școala română într-o răscruce de istorie. A fost distins cu Premiul „Năsturel–Herescu” (1923)

1887 – A încetat din viață Timotei Cipariu (21 februarie 1805, Pănade, Hususău, Târnava-Mică/Alba – 3 septembrie 1887, Blaj)

Filolog și lingvist, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania; întemeietor al Societății ASTRA

1907 – S-a născut Pavel Dan

3 septembrie 1907, Clapa, comitatul Turda/Cluj – 2 august 1937, Cluj

Scriitor transilvănean, supranumit „prozatorul câmpiei transilvane”. 1907-1937 Pavel DanDupă terminarea Facultății de Litere a Universității din Cluj, a funcționat câțiva ani ca profesor la Liceul de Băieți din Blaj. Conducător al grupului literar al liceului (grup care a editat în 1925 propria revistă, Fire de tort), a scris de timpuriu, nuvele realist-fanstastice urmărind, într-o viziune lucidă, declinul satului arhaic transilvan. A murit la doar 30 de ani, lăsând o culegere memorabilă de nuvele, Urcan Bătrânul

1912 – S-a născut Vasile Dobrian

3 septembrie 1912, Rod, Sibiu, Austro-Ungaria – 25 aprilie 1999, București

Pictor, desenator, grafician, poet și prozator de avangardă, eseist și profesor universitar. După câteva clase de liceu la Sibiu, a intrat în „școala vieții” ca băiat de prăvălie, tipograf, electrician, funcționar. A reușit totuși să urmeze și cursurile Academiei Libere de Arte Frumoase din București, pe care le-a absolvit în 1934. 1912-1999 Vasile Dobrian. AutoportretS-a profilat pe grafică și gravură, expunând în diferite saloane sau publicând, din 1936, desene în Șantier și Cuvântul liber, unde a debutat și cu versuri, toate cu un pronunțat caracter de militantism social. A colaborat la Lumea românească, Raza literară, Revista literară, Cuvântul liber, Viața literară, etc. A fost fondator, împreună cu Aurel Mărculescu, al Grupului grafic, profesor și director al Institutului de Arte Plastice din Iași (1949–1956), apoi pictor scenograf. Opera sa artistică cuprinde lucrări de grafică, pictură, desen, colaj, instalație și fotografie. Operele sale au fost prezentate în expoziții personale la București între anii 1935–1945 la Saloanele Oficiale (pictură și grafică) între 1945–1977, la Baia Mare, Timișoara, Leningrad, Bacău, Cluj, Rm. Sărat, Galați, Ploiești, Brăila, în manifestari de artă românească organizate peste hotare, cât si expoziții internaționale organizate la: Lugano (1954), Bienala de la Veneția (1960 și 1962), Ljubljana, Sao Paulo Bienala de la Berlin (1963), Tokio, Berlin, Florența, Pescia, Linz, Varșovia. A publicat albume de grafică: Domino, Instantanee din viața orașului, Patimi omenești, Ciclul morții; volume de poezie: Steaua inimii, Umbra unei melancolii, Jocuri în filigran, Crepuscul intim, Drumul unei vieți. În 1975, a înființat în satul natal Colecția de artă contemporană „Vasile Dobrian”. Biografie ilustrată

1917 – S-a născut Eugen Frunză

3 septembrie 1917, Mährisch Schönberg, Austria/Cehia – 31 mai 2002

Poet, reprezentant al realismului socialist în literatură. Absolvent al Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, în 1936 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți dar, după trei ani a întrerupt studiile, a făcut trei ani de front în campania din Rusia, ca ofițer. După război a ajuns, pentru scurt timp în 1945, secretar al Partidului Comunist Român, iar în 1946 a fost numit prefect al județului Rădăuți. Din 1947 a lucrat în presa centrală și în sistemul editorial, fiind, pe rând, redactor cu probleme agrare la Scînteia, redactor-șef adjunct la Flacăra, Albina și apoi la Contemporanul, redactor-șef la Flacăra și director al Editurii Tineretului; secretar al Uniunii Scriitorilor (1953–1955). A debutat in 1940, în Convorbiri literare, cu traduceri din limba germană; în același an, a debutat și editorial, cu volumul de poeme Din inimă. A colaborat la Bucovina (Cernăuți), Clopotul (Botoșani), Gazeta literară, România literară, Flacăra, Contemporanul, Viața militară, Luceafărul, Munca, la Radio Bucuresti. A scris, împreună cu Dan Deșliu, versurile imnului național al Republicii Populare Române (1953–1977), Te slăvim, Românie!

1918 – S-a născut Ada Zevin

Ada Mironovna Zevina; 3 septembrie 1918, Chișinău – 23 septembrie 2005, Chișinău

Artist plastic din Basarabia, evreică de origine, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova. A făcut parte din generația pictorilor formați în cadrul școlii de pictură românești, fiind absolventă a Academiei de Belle Arte din București, clasa profesorului Francisc Șirato. 1918-2005 Ada Zevin. AutoportretA devenit profesoară la Liceul de Pictură „I. Repin” din Chișinău, Institutul de Arte „V. Surikov” din Moscova, Institutul de Arte „I. Repin” al Academiei de Arte din St. Petersburg, Liceul de Arte Plastice „A. Plămădeală” din Chișinău. A debutat la Expoziția Republicană de Arte Plastice (1959). S-a revendicat din post-expresionism, din pictura franceză și cea română, realizând o operă originală prin combinarea mijloacelor de expresie clasice cu cele moderne și cu cele specifice creației populare. A avut expoziții personale la Muzeul Național de Arte Plastice Chișinău (1960, 1970, 1980), sala de expoziții a UAP Chișinău (1989), sediul Fundației Culturale Române București (1996), expoziție sub egida ONU la Chișinău (2001). Galerie de imagini

1924 – I.G. Duca a fost ales președinte al Comisiei de Dezarmare de la Geneva

Mandatul liberalului I.G. Duca la Ministerul Afacerilor Străine 1924 I.g. Ducaa fost esențial pentru drumul României către politica internațională: după Primul Război Mondial s-a preocupat de menținerea alianțelor regionale și de apărarea intereselor românești. Eforturile lui diplomatice au fost răsplătite cu alegerea sa în funcția de președinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor și cu un mandat de vicepreședinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor

1926 – S-a născut Mircea Dumitrescu

3 septembrie 1926, Dumitrești, Vrancea – 11 martie 2005, București

Critic de film, profesor și eseist, supranumit Domnul Cinema. Primele figuri pe care le-a văzut pe marele ecran au fost Buster Keaton și Charles Chaplin care aveau să-l cucerească definitiv. A urmat facultățile de Limba și Literatura Română, respectiv Franceza, la Universitatea București. 1926-2005 Mircea DumitrescuÎn 1970 a devenit profesor la Casa de Cultură a Studenților din București, unde a predat un curs de Limbaj cinematografic, până la sfârșitul vieții. Axat pe istoria și estetica filmului, fiecare curs era însoțit de proiecții de filme în principalele centre universitare din țară – filme „grele”, care nu se puteau vedea în altă parte în epocă. În timpul vacanțelor, cursul era continuat în taberele studențești de la Izvorul Mureșului, Slănic-Moldova și Costinești. A înființat Federația Română a Cinecluburilor Cinemateca, al cărei președinte a devenit din 1993. A colaborat cu articole, recenzii și eseuri cinematografice la Tribuna, Tribuna Ardealului, Argument (Cluj), Timpul, Monitorul, Ideea creștină (Iași), Alternativa, Transilvania Expres, Transilvania Jurnal, Gazeta de Transilvania (Brașov), Cuvântul libertății (Craiova), Jurnal de Mureș (Tg. Mureș), Monitorul de Suceava, Jurnal de Vrancea (Focșani), Revista Respiro și la posturi de televiziune. A pus întotdeauna esteticul deasupra naționalului, a blamat teatralitatea în film, dar și compromisurile pe care cei mai multi cineaști le-au facut în perioada comunistă. Din toate aceste motive nu era agreat de mai nimeni din lumea filmului

1930 – S-a născut Ciupi Rădulescu

Gheorghe Ciupercă; 3 septembrie 1930, Bacău – 17 decembrie 2010, București

Actor de film, radio, teatru, televiziune, voce și de revistă, autor, poet, tenor, libretist și cântăreț. A urmat Institutul de Arte din Iași și Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică București. A debutat în teatru la numai 16 ani, jucînd în rolul Voievodului Nenoroc din piesa Cocoșul negru de Victor Eftimiu. 1930-2010 Ciupi RădulescuA jucat la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În timp, a jucat alături de mari nume ale scenei românești: Stela Popescu, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Petre Gheorghiu, Alexandru Arșinel, Horia Căciulescu, Mișu Fotino, Gică Petrescu, Horia Șerbănescu, Nicu Constantin, Jean Constantin, etc. În calitate de regizor de scenă, a realizat 38 de spectacole muzicale și 3 spectacole radiofonice. Este autorul versurilor celebrelor cântece: Noapte de catifea, Cum să nu devii poet?, Amintește-ți mereu, Cele mai frumoase flori, etc. A colaborat cu proză și versuri la majoritatea ziarelor din București. A cântat, ca tenor, la Opera Națională Română din Timișoara. A jucat și în filme: 80 000 de spectatori în goană după o minge, Pantoful Cenușăresei. A publicat volumele: Minciuna vine de la Răsărit, Politică de Cișmigiu sau Interviuri cu Bulă, Omul care a inventat … musca, Amintiri din teatru, Suflet în frac, Spovedania unui copil din flori

Pantoful Cenușăresei (1969)

1935 – S-a născut Vasile Spoială

3 septembrie 1935, Bistrița – 7 augst 1993, Oradea

Prozator, poet, publicist și traducător. S-a înscris la Facultatea de Medicină din Cluj în 1953, dar a întrerupt studiile după 4 ani. A fost maseur la Dispensarul regional pentru cultură fizică și sport Cluj. 1935-1993 Vasile SpoialăAbsolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj în 1963, a fost profesor de Limba și literatura română la Miercurea Niraj, metodist la Casa regională a creației populare Târgu-Mureș, transferat pe același post la Oradea, redactor la revista Familia. A debutat cu poezie în Tribuna (1957), adevăratul debut fiind în Steaua (1960) cu schița Domnul cu pălărie albă. A colaborat la: Scrisul bănățean, Gazeta literară, Orizont, Luceafărul, Tribuna, Familia, Steaua, Utunk etc. A debutat editorial cu volumul Ploaia de atunci (1967), urmat de traduceri din Y. Kawabata, F. Werfel, Nelly Sachs, Stefan George, B. Brecht, poeți germani din Romania

1936 – S-a născut Marina Voica

Marina Nicolskaia; 3 septembrie 1936, Ivanovo, URSS

Cântăreață, compozitoare și textieră. Deși venea din Uniunea Sovietică, după lansarea sa în România în 1960, la TVR, a devenit imediat foarte populară, ajungând una dintre cele mai iubite cântărețe de muzică ușoară. 1936 Marina VoicaFace parte din generația de aur a muzicii pop-soul românești, fiind și o stea a emisiunilor de divertisment profesionist. A absolvit Facultatea de Finanțe și Credit de la Moscova, unde a făcut cunoștință cu un român, Marcel Voica, cu care s-a căsătorit. După terminarea facultății s-a stabilit definitiv în România. Pe plan muzical, a atins consacrarea imediat după lansarea sa în emisiunea Tinere talente a lui Valeriu Lazarov de la TVR, cu piesa Pe aripa vântului (1960).

Marina Voica – Dacă nu te întâlneam!

Are o carieră artistică impresionantă, de peste cinci decenii. Din palmaresul său se pot aminti: cele cca. 850 de melodii înregistrate, nenumărate și neuitate apariții tv, programe de divertisment și varietăți, revelioane, 9 stagiuni jucate la Teatru de revistă Constantin Tănase, roluri de actriță de film, apariții în peste 300 de emisiuni TV, etc.

Marina Voica – Nu mă uita

1937 – S-a născut Maria Ciobanu

3 septembrie 1937, Roșiile, Vâlcea

Interpretă de folclor românesc. A absolvit Școala de Artă Populară din București în 1985. A debutat pe Scena Ateneului Român în 1961, alături de Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii „George Enescu”, devenind un an mai târziu solistă a Ansamblului Ciocârlia. 1937 Maria CiobanuA colaborat cu toate marile orchestre de muzică populară din țară, cântând sub bagheta unor dirijori maeștri: Ionel Budișteanu, Paraschiv Oprea, Gheorghe Zamfir, etc. Repertoriul său cuprinde peste 500 de piese înregistrate pe discuri la Radio și TV: Lie ciocârlie, Aurelu’ mamii, Vântul de vară mă bate, Lângă poartă am un tei, Cei mai frumoși ani ai mei, Ce n-aș da să mai fiu mică, Roata mare, etc. A fost distinsă de 2 ori cu Discul de Aur, cu Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală (2004), Ordinul Coroana României în grad de Cavaler (2014)

Maria Ciobanu – Viață, viață, ce rea ești

1938 – S-a născut Mircea Bunea

3 septembrie 1938, Poiana Câmpina, Prahova – 27 noiembrie 2012, București

Ziarist, scriitor, sociolog, doctor în teatrologie. A absolvit Facultatea de Filosofie, Secția Sociologie, a Universității București, în anul 1971. 1938-2012 Mircea BuneaA debutat în publicistică în revista Universitas, în 1969, cu traduceri din limba franceză, lucrând, apoi, ca redactor la ziarul Scînteia, la revista Flacăra, a fost membru fondator și șef de secție al ziarului Adevărul. A fost reporter de război în Transnistria și Iugoslavia, a scris peste 6.000 de reportaje, anchete sociale, eseuri, cronici de teatru, comentarii și articole. A publicat cărțile Împotriva nisipurilor, Praguri de suflet, Praf în ochi, Procesul celor 24-1-2, Agonia generalilor, Socioestetica teatrului, Elite rome

1939 – S-a născut Horia Ungureanu

Horea-Iancu Ungurean; 3 septembrie 1939, Șiria, Arad

Prozator, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad (din 1980). A urmat Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din Timișoara (1965–1969). A fost profesor la Școala specială Macea, director al Școlii speciale Șiria, inspector, profesor și director al Școlii speciale Arad. 1939 Horia UngureanuA debutat cu proză în revista Tribuna din Cluj (1973) și editorial cu volumul Ochiul zilei de ieri (1976, Premiul de debut al Editurii Eminescu). A colaborat la diverse reviste din țară: Tribuna, Orizont, Luceafărul, Steaua, Familia, Arca, România literară, etc. A participat la mai multe volume de proză și antologii, a editat volumul Puzzle (o panoramă a scriitorilor arădeni de azi). Din volumele publicate: Vara bunei speranțe, Răzbunare ratată, Firul de iarbă, Fântâna. Matei și Maria, Umbre, etc.

1940 – Declarația primului ministru al Marii Britanii, Winston Churchill

Primul ministru al Marii Britanii a declarat în Camera Comunelor: 1940 Sir Winston ChurchillCamera a aflat desigur că România a suferit de curând o gravă mutilare teritorială […] Dar noi nu avem deloc intenția de a recunoaște schimbările teritoriale care se vor face în timpul războiului, în afara cazului că ele ar fi urmarea unui acord prin bună înțelegere între părțile interesate”, refuzând, de fapt, să recunoască pierderile teritoriale suferite de România

1943 – Prima cometă evidențiată de un român

Astronomul Victor Daimaca a descoperit în 3 septembrie 1943, cu 1943 Victor Daimaca, Descoperitorul De Cometeajutorul unui binoclu cu mărimea 15x prima cometă evidențiată de un român. Descoperirea a fost omologată de Uniunea Astronomică Internațională, care i-a dat numele 1943c Daimaca. Cometa se afla pe linia alfa din Gemenii–epsilon din Ursa Mare, fiind de marime 8 în lynx. Victor Daimaca este singurul astronom român care a descoperit nu una, ci două comete

1943 – S-a născut Valery Oisteanu

Valeriu Oișteanu; 3 septembrie 1943, Karaganda, Kazahstan, URSS

Poet, critic de artă, eseist, publicist, fotograf și artist vizual român american. A fost crescut și educat în România, a absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din București. În 1970, a debutat cu un volum de poeme intitulat Proteze. 1943b Valeriu OişteanuDatorită originii sale evreiești, regimul comunist i-a permis emigrarea în Statele Unite ale Americii (în New York City) în intervalul 1972–1973. De atunci a devenit scriitor de limbă engleză. Oisteanu a adoptat Dada și suprarealismul ca repere filosofice ale artei și vieții sale. A apărut regulat la evenimente de citit poezie la diferite evenimente desfășurate în New York, unde a prezentat adesea performanțe realizate în manieră Zen și Dada, pe care le-a denumit „jazzoetry„. Este, de asemena, critic de artă și membru permanent a mai multor reviste de artă, incluzând The Brooklyn Rail, NYArts, Rain Taxi, a publicației spaniole online art.es, și a revistei canadiene D’Art International. Este membru al organizației profesionale Poets and Writers Inc. din New York și fondatorul și președintele PASS – Poets and Artists Surrealist Society

1948 – A fost inaugurat la București Stadionul Republicii

Construit din 1926 ca stadionul Oficiului Național de Educație Fizică ONEF, mai târziu ANEF, a fost proiectat de Horia Creangă și Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiți arhitecți ai vremii, și a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj. Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților. În timpul războiului, a fost distrus de un incendiu, însă ulterior a fost reconstruit și redat în folosință, sub numele Stadionul Republicii, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Populare Române. 1948 Stadionul RepubliciiAvea o capacitate de 40.000 de locuri și instalație de nocturnă. Arena a fost dezafectată odată cu începerea lucrărilor la Casa Poporului

1950 – A încetat din viață Traian Vuia (17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria – 3 septembrie 1950, București)

Inventator, pionier al aviației mondiale și constructorul primului avion din lume; membru de onoare al Academiei Romane

1971 – A încetat din viață Alexandru Borza (21 mai 1887, Alba Iulia – 3 septembrie 1971, Cluj)

Preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului și botanist; întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj și al geobotanicii în România; membru post-mortem al Academiei Române

1974 – A încetat din viață Constantin Palade (20 februarie 1898, Epureni, Fălciu/Duda, Vaslui – 3 septembrie 1974, Huși)

Compozitor, profesor; a cules folclor din zonele Munteniei, Basarabiei și Dobrogei, prelucrat în propria creație; membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România

1979 – Inaugurarea Institutului de Biologie și Patologie Celulară, ICBP

A fost creat, la București, din dorința de a întemeia o unitate de cercetare de elită în România a profesorilor Nicolae și Maya Simionescu care, la acea dată, erau cercetători și profesori în prestigioasa universitate americana Yale și lucrau Într-un colectiv condus de George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1974. 1979 Inaugurarea Icbp -fondatoriiPe 3 septembrie 1979, Institutul de Biologie și Patologie Celulară a fost inaugurat, în prezența lui George Emil Palade și a numeroși oaspeți din străinătate, iar soții Simionescu s-au întors definitiv în România. Primul director a fost Nicolae Simionescu, iar la moartea prematură a acestuia, a fost înlocuit de Maya Simionesc. În prezent Institutul poartă numele fondatorului

1991 – A încetat din viață Elvira Godeanu (13 mai 1904, București – 3 septembrie 1991, București)

Cunoscută actriță română de film, radio, teatru și voce, formată la generația de aur a marilor artiști interbelici

1998 – A încetat din viață Dinu Manolache (13 mai 1955, Rogova, Mehedinți – 3 septembrie 1998, București)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul Mic din București, regizor și poet

2003 – A încetat din viață Vasile Sav (27 noiembrie 1949, Soimuș, Sălaj – 3 septembrie 2003, Cluj-Napoca)

Poet și traducător, latinist

2005 – A încetat din viață Aurel Cornea (6 iulie 1933, Veneția de Jos, județul Făgăraș – 3 septembrie 2005)

Matematician; deși orb de la 14 ani a urmat o carieră strălucită; stabilit în Germania din 1978

2009 – A încetat din viață Egon Marc Löwith (21 mai 1923, Cluj – 3 septembrie 2009, Cluj Napoca)

Sculptor, pictor și grafician

2009 – A încetat din viață Grigore Nica (14 octombrie 1936, Ploiești – 3 septembrie 2009, USA)

Compozitor, pedagog și violonist; redactor muzical la Societatea Romană de Radiodifuziune; membru al Orchestrei din San Sedro; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al Uniunii Compozitorilor din Los Angeles

2008 – A fost inaugurat Planetariul digital Pitești

2008 Planetariul Digital Pitești -extLa Muzeul Județean Argeș, la 3 septembrie 2008, a fost inaugurat primul planetariu digital de tip educațional din România, fiind cel de-al treilea planetariu digital din lume. Este de tip ISS 2 HD și are un ecran cu diametru de 7 m, oferind vizionarea unor proiecții de cinematografie panoramică și simultană, sonorizate cu un sistem audio 5.1 pentru săli de cinematograf. 2008 Planetariul Digital Pitești -intPlanetariul poate găzdui 38 de spectatori, inclusiv persoane cu nevoi speciale de deplasare

2017 – A încetat din viață Alice Caracostea (28 octombrie 1967, București – 3 septembrie 2017)

Actriță a Teatrului Național „I.L. Caragiale” București

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „3 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: