Începutul Dictaturii Antonescu

Foto: Începutul dictaturii lui Ion Antonescu


1450 – Bătălia de la Crasna

A avut loc în apropiere de Vaslui, la 5–6 septembrie, între domnul Moldovei, 1450 Bogdan Al Ii-lea, Domnul MoldoveiBogdan al II-lea și oastea nobililor poloni din Halici și Podolia, venită în sprijinul pretendentului Alexăndrel, pe care încercau să-l reînscăuneze, după înfrângerea de la Tămășeni. Bătălia s-a desfășurat „pe câmpul care era numit Crasna la pârâul Izvorul Crasnei, lângă orașul Vaslui” [Jan Długosz], la marginea unei păduri. Încă de la început pedestrimea moldoveană, a fost așezată în centru, acoperită de călăreții lui Bogdan, pentru a induce în eroare. Asaltul cavaleriei polone s-a dovedit a fi un dezastru, ea a fost prinsă în mijlocul oștenilor moldoveni care au atacat cu arcuri, lănci și coase (cu care tăiau venele cailor). Oastea polonă a fost zdrobită, starostele de Liov, P. Odrowąz, a căzut pe câmpul de luptă, retragerea fiind posibilă doar cu ajutorul trupelor lui Alexăndrel. La luptă a participat și Ștefan, fiul lui Bogdan al II-lea (viitorul Ștefan cel Mare)

1487 – Prima atestare documentară a localității Horezu

Descoperirile făcute în urma cercetărilor arheologice din zonă au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX-lea și al XIIl-lea privind localizarea unor așezări umane. Localitatea a fost menționată pentru prima dată într-un hristov dat la Râmnic, la 5 septembrie 1487, de către voievodul Vlad Călugărul, care pomenea de „satul Hurez”. Satul a fost apoi donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurezi. A fost un loc de popas pe drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu-Jiu și s-a dezvoltat pe seama acestui statut. În 1780 avea deja rangul de târg, iar mai târziu a fost reședință de plasă. În 1838 s-a deschis prima școală a localității. A fost declarat oraș la 17 februarie 19681487 Prima Atestare Horezu

1729 Inochentie Micu Klein

1450 Bogdan Al Ii-lea, Domnul Moldovei

1729 – Inochentie Micu a primit titlul de baron

A primit numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Totodată, a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania

1795 – S-a înființat Consulatul general francez la București

Primul consul al Franței a fost Claude Emile Gaudin, secretarul ambasadei franceze de la Constantinopol. El nu a avut titlul de consul general niciodată, purtând titlul de agent confidențial pe lângă Prințul Munteniei, dar s-a comportat ca un veritabil consul, având un secretar și subalterni. În timpul petrecut la București, principala preocupare a lui Gaudin a fost să dezvolte relațiile comerciale franco-române și să obțină maximum de avantaje pentru comercianții francezi

1842 – S-a născut Ilarion Pușcariu

5 septembrie 1842, Sohodolul Branului, Brașov – 8 septembrie 1922, Sibiu

Teolog, pedagog și istoric, membru de onoare (din 1916) al Academiei Române. A urmat Institutul teologic din Sibiu (1861–1864), continuând la Universitatea din Viena, unde a obținut doctoratul în Filosofie (1869). 1842-1922 Ilarion PușcariuA fost secretar al Arhiepiscopiei Sibiului, diacon necăsătorit și preot, profesor de Studi biblice, Istorie bisericească, Morală și Limba Română la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu; tuns în monahism la Hodoș-Bodrog (1874), cu numele Ilarion, hirotonit protosinghel și arhimandrit, asesor arhiepiscopesc, apoi vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (1889–1922). A fost președinte al despărțământului Sibiu al Astrei (1877–1889), apoi vicepreședinte al Astrei (1889–1901). A publicat manuale școlare, lucrări de istorie laică și bisericească, de pedagogie; a editat documente, a colaborat la o serie de publicații românești din Transilvania, mai ales la Telegraful Român și a lucrat la Enciclopedia Română (3 vol.)

1858 – S-a născut Alexandru Vlahuță

5 septembrie 1858, Pleșești/Alexandru Vlahuță, Vaslui – 19 noiembrie 1919, București

Scriitor, publicist, membru de onoare post-mortem (din 1948) al Academiei Române. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. 1858-1919 Alexandru VlahuţăÎntre 1884–1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene: Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul Sfântul Gheorghe, a fost apoi revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. A editat revista Vieața, apoi Sămănătorul, împreună cu George Coșbuc, funcționând ca referendar la Casa Școalelor. A fost unul dintre teoreticienii sămănătorismului. Din scrierile sale: Dan, Poezii, România pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară

1879 – S-a născut Nicolae T. Deleanu

5 septembrie 1882, Galați – 25 mai 1959

Chimist, farmacist, fitofiziolog și biochimist, profesor universitar. A absolvit Facultatea de medicină din București, secția Farmacie în 1903 și a frecventat cursuri de specializare Universitatea din Geneva, Institutul Imperial de medicină din Petrograd, a lucrat în laboratorul de chimie vegetală al Universității din Marburg și la laboratorul de chimie fiziologică al Școlii superioare tehnice din Zurich. Întors în țară, a fost șef de lucrări în laboratorul de fiziologie vegetală al Institutului Botanic al Universității din București. După război a fost profesor titular la Facultatea de Farmacie a Universității din Iași. A fost primul cercetător, pe plan mondial, care a semnalat procesul de homeostazie (menținerea în anumite limite a constantelor fiziologice) a ionilor în organismele vegetale

1915 – S-a născut Paul Păun

Paul Zaharia; 5 septembrie 1915, București – 9 aprilie 1994, Haifa, Israel

Artist și poet suprarealist, Doctor în Medicină și Chirurgie. A debutat la revista Alge în 1930. În 1933 a fost condamnat pentru pornografie în procesul intentat de Nicolae Iorga. După 1939 era prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) și Dolfi Trost. 1915-1994 Paul PăunA colaborat la unu, Viața imediată, Meridian, Azi, Viața românească și Reporter și a expus desene în diverse galerii la Londra, Tel Aviv și Haifa. A brevetat așa-numitele „lovaje” și „desene infranegre” și a inventat „afumăturile” (sticle de lampă cu gaz afumate), considerând arta „o invazie pe tărâmul imaginarului, […] o intervenție permanentă și himerică în misterul creației permanente”. A publicat volume de poezii: Plămânul sălbatec, Diamantul conduce mâinile (în colaborare cu Virgil Teodorescu și Dolfi Trost, în exemplar unic), Marea palidă, La rose parallèle, etc. și volume de proză și eseu: Critica mizeriei (în colaborare cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu), Les esprits animaux (Spiritele animale), La conspiration du silence (Conspirația tăcerii), Éloge de Malombra (Elogiul Malombrei) (în colaborare cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu și Dolfi Trost)

1916 – Trupele române au intrat în Orșova în timpul Primului Război Mondial

După ce au atacat în dimineața zilei de 15/28 august 1916 la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina au reușit, la 19 august/1 septembrie, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina și Dranic, eliberând în 23 august/5 septembrie orașul Orșova. 1916a Trupele Române Au Eliberat OrșovaOfensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reușind să-și mențină pozițiile

1916 – A început Bătălia de la Bazargic/Dobrici

Bătălie din Primul Război Mondial, derulată între 23 august/5 septembrie 1916–25 august/7 septembrie 1916, parte a campaniei românești, care s-a încheiat cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române spre Cobadin, pe linia Oltina–Kara Omer–Mangalia. Orașul a fost ocupat de trupele germano-bulgaro-turce

1918 – S-a constituit Partidul Țărănesc din Basarabia

La adunarea constitutivă a partidului de la Chișinău (23 august/5 septembrie), a fost ales biroul de conducere al partidului din care făceau parte: Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Inculeț, Ion Pelivan, Petru Cazacu, Ștefan Ciobanu, Ion Costin, Ștefan Holban, Teofil Ioncu, Gheorghe Stârcea și Nicolae Bivol. Tot în aceeași zi a fost elaborat și adoptat programul și statutul partidului. Programul partidului preconiza împărțirea pământului la țărani, vot universal pentru femei și bărbați, dezvoltarea cooperației sătești, gratuitatea învățământului elementar, descentralizarea administrativă

1920 – A intrat în vigoare Legea privind reglementarea conflictelor colective de muncă

Primul act normativ modern care reglementa conflictele colective de muncă, cunoscută ca Legea Trancu-Iași, (numele inițiatorului) și a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 122/5 septembrie 1920. Legea reglementa: libertatea muncii, încetarea colectivă a lucrului, procedura împăciuirii, arbitrajul, dispoziții de procedură. Limita dreptul la grevă, adoptarea provocând manifestații și întruniri de protest în București și în multe alte orașe din țară

1921 – S-a născut Adrian Marino

5 septembrie 1921, Iași – 17 martie 2005, Cluj

Eseist, istoric, teoretician și critic literar. În 1944 a absolvit Facultatea de Litere la Iași și București, devenind asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”. Din această perioadă datează cele două volume: Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le-a publicat abia în 1965. 1921-2005 Adrian MarinoA debutat în 1939 la revista Jurnalul Literar, a obținut titlul de Doctor în Litere în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski. A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte considerate ilegale de guvernul de atunci, a fost închis, deportat în Bărăgan, nu a avut drept de semnatură până în 1965, când a debutat, la 44 de ani, cu Viața lui Alexandru Macedonski. A fost reabilitat juridic în 1969. În 1973 a fondat revista Cahiers roumains ďetudes littéraires, pe care a coordonat-o până în 1980. A publicat în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), iar cele 7 volume Biografia ideii de literatură (1987–2003) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Din scrierile sale: Modern, modernism, modernitate, Evadări în lumea liberă, Cenzura în România, Politică și cultură, Viața unui om singur

1922 – S-a născut Radu Flora

5 septembrie 1922, Satu Nou – 4 septembrie 1989, Rovinj, Croația

Filolog, lingvist și dialectolog, istoric și critic literar, scriitor, dramaturg, folclorist, traducător și profesor universitar. român din Serbia. A studiat limbile romanice la București și Belgrad, în anul 1948 și-a luat licența la Facultatea de Filologie din Belgrad, în spacialitatea Limba și literatura franceză și Gramatica comparată a limbilor romanice. Teza de doctorat Graiurile românești din punct de vedere al geografiei lingvistice (Banatski rumunski dijalekti u svetlu lingvističke geografije) a susținut-o în anul 1959, la Zagreb. 1922-1989 Radu FloraA fost profesor la Liceul Român și la Școala Normală din Vârșeț, la Școala Superioară de Pedagogie din Novi Sad (Secția pentru Limba și literature română), la Școala Superioară de Pedagogie din Zrenianin, unde a predat Limba și literatura română. Din anul 1963 și până în anul 1987, când s-a pensionat, a fost profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, șef al Catedrei de Limba și literatura română a Facultății de Filologie din Belgrad. A fost unul dintre inițiatorii formării Catedrei de limbă și literatură română la Universitatea din Novi Sad. A fost autor de antologii, de manuale, cercetător al relațiilor sârbo-române, fondator și președinte al Societății de Limba Română din Voivodina. A făcut foarte mult pentru etnia română din Serbia, atât în domeniul învățământului, literaturii și culturii, în general, cât și în mod special în domeniul păstrării limbii române și a cultivării limbii literare, respectiv în domeniul cercetărilor științifice (lingvistică, dialectologie, folcloristică). A fost laureat al premiului „Herder” (1985)

1926 – S-a născut Diodor Dure

5 septembrie 1926, Lugoj – 25 mai 2003, Timișoara

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1951. A absolvit Școala de Arte Decorative, având profesori pe Aurel Ciupe, Julius Podlipny și Catul Bogdan. Tinerețea și-a petrecut-o în perioada de transformări dramatice ale României, reușind să rămână un „pictor al câmpiei” într-o vreme când arta devenea tot mai politizată. 1926-2003 Diodor DurePrima sa expoziție a avut loc în 1948 la Timișoara. A fost angajat pictor decorator la Opera de Stat din Timișoara, la Teatrul German de Stat sau la Muzeul Banatului. Din 1953 s-a retras din această activitate, dedicându-se muncii de atelier. A avut peste 150 de expoziții personale doar în perioada 1948–1989, plus participări la peste 30 de saloane oficiale organizate la Timișoara. A participat la numeroase expoziții de grup: Artiștii plastici timișoreni (Belgrad, Novi Sad, 1969), Timișoara la Dalles (București, 1970, 1985), Orientări în arta plastică timișoreană (Modena 1978), precum și numeroase prezențe în Germania – Gottingen, Nordheim, Sylt List, Barsinghaus, Wattenscheid, Jena, Trosidorf etc. La București a expus în cele mai selecte galerii: Sala Dalles, Simeza, Căminul Artei. A fost distins cu ordinul Pro Arte – Meritul Cultural

1926 – S-a născut Carmen Petra-Basacopol

5 septembrie 1926, Sibiu

Compozitoare și profesoară de muzică. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1949–1956) cu Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Theodor Rogalski, George Breazul, Emilia Comișel, etc. Este Doctor în Științe muzicale la Universitatea Sorbonne din Paris cu teza L’originalité de la musique roumaine à travers les oeuvres d’Enesco, Jora et Paul Constantinesco (1976). A urmat cursuri de improvizație de la Darmstadt (1968). 1926b Carmen Petra-basacopolA fost asistent, lector, conferențiar și profesor asociat la catedra de Forme muzicale a Conservatorului din București, a susținut conferințe, prelegeri, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Angola, Insulele San Tomé și Principe), a publicat articole, studii, cronici muzicale în Muzica, Contemporanul, Informația Bucureștiului, Revista de Etnografie și Folclor, etc. Este laureată a premiilor UCMR, a Premiului Academiei Române, a obținut Diploma de Onoare la Concursul Internațional de Compoziție la Mannheim, Premiul Uniunii Compozitorilor. A creat muzică de teatru: Fata și masca – balet, Inimă de copil – operă, Cei șapte corbi – balet pentru copii; muzică simfonică, vocal-simfonică: Suita simfonică Țară de piatră, Concertul pentru pian și orchestră, Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră, Moartea căprioarei, – baladă pentru orchestră de coarde, clarinet, pian, percuție și bariton solo

Carmen Petra-Basacopol – Concert pentru vioară și orchestră Orchestra simfonică Radioteleviziunii Române, Vioară Ștefan Ruha, Dirijor: Iosif Conta

1928 – S-a născut Corneliu Gârbea

5 septembrie 1928, Gheorghieni–Feleacu, Cluj – 13 iulie 2018, București

Actor de film, radio, scenă, televiziune și voce. A fost actor la Teatrul Mic din București. De asemenea, a jucat într-un număr mare de filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Sergiu Nicolaescu. 1928-2018 Corneliu GârbeaDin bogata sa filmografie fac parte: Dacii, Războiul domnițelor, Mihai Viteazul, Răzbunarea, Cu mâinile curate, Un comisar acuză, Păcală, Când trăiești mai adevărat, Pe aici nu se trece, Osânda, Pentru patrie, Das verschollene Inka-Gold, Nea Mărin Miliardar, Mihail, câine de circ, Falansterul, Ultima noapte de dragoste, Burebista, Capcana mercenarilor, Duelul, Iancu Jianu, haiducul, Șantaj, Secretul lui Bachus, Ciuleandra, Ringul, Coroana de foc, Triunghiul morții. A fost distins cu medalia Meritul Cultural clasa I (1967).

Ciuleandra (1985)

1930 – S-a născut Mircea Dobrescu

5 septembrie 1930, Cotorca, Buzău – 6 august 2015, București

1930-2015 Mircea DobrescuPugilist, Maestru Emerit al Sportului. A început boxul la vârsta majoratului și a petrecut nu mai puțin de 34 de ani în ringul de box, timp în care a boxat în peste 200 de meciuri. A fost component al unor cluburi din Buzău și Brăila după care, timp de 20 de ani, a activat la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București. A fost laureat cu argint la Campionatul European din 1955 și 1957 și la Jocurile Olimpice din 1956

1931 – S-a născut Constantin Codrescu

5 septembrie 1931, Huși

Actor de teatru, film și televiziune. În 1951 a absolvit Institutul de teatru din București. Până în 1989 a avut o importantă activitate teatrală, multiple apariții la televiziune, fiind colaborator permanent al redacției Teatru la Radio România, timp de 45 de ani. 1931 Constantin CodrescuÎntre 1976–1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș, unde a particpat la înființarea secției române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe, Covasna, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc. De-a lungul carierei sale, a jucat în peste 40 de filme și 80 de piese de teatru. A montat ca regizor multe spectacole în teatrele din țară. Dintre filmele sale: Nepoții gornistului, La moara cu noroc, Subprefectul, Mihai Viteazul, seria Haiducii lui Șaptecai, Roșcovanul, La rascrucea marilor furtuni, Capcana mercenarilor, Ochii care nu se văd, Magnatul, etc. Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog, Pribeag prin Viața mea ( 2009), uimesc, indignează și întristează

La moara cu noroc (1955)

1931 – S-a născut Franz Remmel

Franz Karl Remmel; 5 septembrie 1931, Periam, Timiș-Torontal/Timiș

Etnolog, jurnalist și scriitor de limba germană din România. Era fiul unui proprietar de joagăr și comerciant de lemne, Franz Remmel; după naționalizarea întreprinderii părintești, familia s-a mutat în Transilvania. A studiat pedagogia și jurnalistica. După absolvire a lucrat întâi ca profesor, apoi a fost corespondentul din Hunedoara al ziarului de limbă germană Neuer Weg. A debutat literar în 1978 cu Über alle sieben Meere (Călătorind peste șapte mări), carte bazată pe jurnalul de călătorie al lui Franz Binder. După anul 1990 s-a preocupat de situația și istoria țiganilor din România, scriind mai multe cărți pe această temă, unele cu sprijinul fundației Friedrich Ebert și al Departamentului Pentru Relații Interetnice din București. A fost distins cu die Goldene Verdienstnadel der Republik Österreich (Medalia pentru merit, de aur, a Republicii Austria, 2007), de către ambasadorul Republicii Austria Dr. Christian Zeileissen. Ambasadorul a declarat că, în calitate de redactor la Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien Franz Remmel a reușit ca, prin cărți și conferințe, să ilustreze viața țiganilor și, prin aceasta, să înlăture unele din clișeele și prejudecățile încetățenite

1940 – Începutul dictaturii Antonescu

La 4 septembrie 1940, regele l-a numit pe Ion Antonescu în funcția de președinte a Consiliului de miniștri. 1940 Carol Al Ii-leaÎn seara numirii în funcție, generalul i-a cerut lui Carol al II-lea să-l investească cu puteri depline. Deși inițial a refuzat, la orele 03:50 în dimineața zilei de 5 septembrie, regele a semnat Decretul Regal nr. 3052/5 septembrie 1940 pentru suspendarea Constituției de la 1938, și dizolvarea corpurilor legiuitoare și Decretul Regal nr. 3053/5 septembrie 1940 pentru investirea cu depline puteri și reducerea prerogativelor regale, prin care Ion Antonescu era învestit cu puteri depline în stat. 1940 G-ral Ion AntonescuPrimă decizie a Guvernului Ion Antonescu a fost interzicerea oricărui fel de manifestații politice împotriva Dictatului de la Viena. În aceeași seară, însă, au avut loc manifestații ale tineretului naționalist-legionar. Pe fondul continuării manifestațiilor publice, seara, la 21:30, Antonescu i-a cerut regelui Carol al II-lea să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de securitatea persoanei și anturajului regal…

1940 – Guvernul britanic a refuzat să recunoască Dictatul de la Viena din 30 august 1940

Declarația lui Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, din 3 septembrie în Camera Comunelor: „[…] noi nu avem deloc intenția de a recunoaște schimbările teritoriale care se vor face în timpul războiului, în afara cazului că ele ar fi urmarea unui acord prin bună înțelegere între părțile interesate” se pare că a fost determinată de scrisoarea lui Iuliu Maniu, care dorea ca Marea Britanie să garanteze integritatea Transilvaniei și, în special, restituirea teritoriului cedat prin Dictatul de la Viena. Practic, guvernul britanic a refuzat, de fapt, să recunoască pierderile teritoriale suferite de România

1940 – Armata ungară a început ocuparea Transilvaniei anexate

La cinci zile după Dictatul de la Viena, în 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației. Pe teritoriul anexat au pătruns două armate ungare: Armata I, cu un efectiv de 208.000 militari, a operat în partea de nord-est a Transilvaniei și Armata a II-a, cu un efectiv de 102.000 militari, a operat în zona Oradea–Cluj. 1940d Armata Horthystă Intrând într-un Sat Din Transilvania, Septembrie 1940În prima zi, principalele orașe ocupate au fost Carei, Satu Mare, Sighetul Marmației și Ocna Șugatag. Au fost stabilite nouă etape de înaintare, fiecare pe o distanță de 40-80 kilometri. Ultimele localități luate în stăpânire, la 13 septembrie 1940, au fost Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice, fiind semnalate doart câteva incidente răzlețe cu ostașii români aflați în retragere spre sudul Transilvaniei. Armata ungară a fost întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației de etnie maghiară, ceea ce a fost documentat amănunțit pe peliculă, în cadrul filmelor de tip jurnal cinematografic din 1940, cu defilarea unităților militare, precum și a lui Horthy calare pe cal sur, defilând prin principalele orașe ale Ardealului de Nord.

1940 – Vasile Ionescu a fost numit director general al Societății Române de Radiodifuziune

A deținut această funcție până la 15 februarie 1945, cu întrerupere pe durata guvernării legionare. 1940 Vasile IonescuPersonalitatea lui Vasile Ionescu (1898 – 1978), militar și jurist de profesie, este legată nemijlocit de istoria Radioului românesc. Angajat ca avocat în 1931, a urcat treptat în ierarhia administrativă a instituției, având un rol important în anihilarea încercării legionarilor de a prelua cu forța controlul Radioului după asasinarea premierului Armand Călinescu (septembrie 1939), în organizarea posturilor clandestine care au transmis după ce clădirile Radio au fost bombardate, în transmiterea comunicatelor importante. A fost ultimul director necomunist al Radioului

1940 – A murit Mihail Berezovschi (20 februarie 1868, Cetatea Albă, Imperiul Rus/ Ucraina – 5 noiembrie 1940, Chișinău, Moldova)

Preot, compozitor și dirijor; profesor la Conservatorul de Muzică din Chișinău; membru fondator al Societății Compozitorilor Români

1943 – S-a născut Mihail Coculescu

5 septembrie 1943, București – 28 martie 2016, București

Medic, profesor universitar, personalitate marcantă a școlii românești de endocrinologie și clinician, membru corespondent (din 2014) al Academiei Române. A absolvit, în 1966, cursurile Facultății de Medicină din București, șef de promoție. Doctor în medicină din 1976, a urcat prin concurs treptele carierei universitare, devenind profesor în 1994. 1943-2016 Mihail CoculescuA fost medic primar Endocrinologie (din 1979) și Diabet, nutriție și boli metabolice (din 1992). A fost prorector al UMF „Carol Davila” București (2000–2008), director al Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar și președinte al Comisiei Consultative de Endocrinologie a Ministerului Sănătății, președinte al Societății Române de Endocrinologie și al Societății Române de Psihoneuroendocrinologie (RPNES). A reînviat tradiția revistei Acta Endocrinologica (Bucharest), pe care a introdus-o în Master Journal List (Thomson-Reuters). A fost membru titular al Academiei de Științe Medicale, al American College of Endocrinology și al Royal College of Physicians. A primit Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române pentru monografia Neuroendocrinologia clinică (1990), Diploma de Merit a Asociației Americane de Endocrinologie Clinică (2007) și International Clinician Award of the American College of Endocrinology (2002). A fost distins cu Ordinul Național Meritul Sanitar în rang de cavaler (2004). A publicat zeci de cărți și sute de articole științifice (78 indexate în PubMed) și a câștigat și condus numeroase și importante proiecte de cercetare

1944 – Armata a IV-a română a oprit ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei

La 5 septembrie, grupări mari de armate germano-ungare au trecut la ofensivă în Podișul Transilvaniei, pe direcția Cluj–Turda–Sibiu și Târgu Mureș, având ca obiectiv strategic luarea în stăpânire a crestelor Carpaților Meridionali. Luptele au durat până la 14 septembrie, când s-a încheiat bătălia decisivă din Podișul Transilvaniei, cu zdrobirea forțelor inamice și eliberarea teritoriului românesc din intrândul de la Sf. Gheorghe–Odorhei. 1944 Armata A Iv-a RomânăOfensiva inamicului fiind definitiv oprită după patru zile de lupte îndârjite, comandamentul german a hotărât retragerea pe malul de nord al râului Mureș, ceea ce a permis Armatei a 4-a române, sub comanda generalului de corp de armată Gheorghe Avramescu, să pornească, în dimineața zilei de 9 septembrie, ofensiva, zdrobind apărarea inamică și creând capete de pod la nord de Mureș, în zonele Sânpaul, Iernut-Cipău, Luduș și Viișoara

1944 – S-a născut Vasile Adamescu

5 septembrie 1944, Borcea, Călărași – 6 decembrie 2018, Cluj-Napoca

Profesor și artist, care suferea de surdocecitate (surdo-mut și orb), caz rar la nivel mondial. 1944-2018 Vasile AdamescuDepășind limitele dizabilităților sale, a urmat studii superioare, la Facultatea de Psihopedagogie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, a devenit profesor la școala de nevăzători din Cluj-Napoca (1977–2004), fiind și autorul mai multor cărți. A activat pentru instruirea persoanelor cu dizabilități și pentru legislația de protecție a acestora. A fost distins cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler (2013)

1944 – A încetat din viață Ioanichie Moroi (1859, Zărnești, Brașov – 5 septembrie 1944, Mănăstirea Sihăstria)

Duhovnic ortodox, stareț al Mănăstirii Sihăstria; după un pelerinaj în Țara Sfântă și la Sf. Munte Athos, 1944 Ioanichie Moroi (1859-1944)viitorul părinte Ioanichie a intrat în monahism, la Sfântul Munte (1890–1900); soția sa, împreună cu cei doi copii, au luat și ei calea mănăstirii; la revenirea în țară, după nouă ani la Mănăstirea Neamț, a fost hirotonit ieroschimonah; mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a hotărât reînființarea schitului Sihăstria și l-a trimis, ca egumen pe Ioanichie; considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului trecut, precum și unul dintre cei mai de seamă stareți pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria

1947 – S-a născut Al. Dobrescu

Alexandru Dobrescu; 5 septembrie 1947, Botoșani

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, din 1988. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, secția Limba și literatura română (1965–1970). A obținut titlul de Doctor în Științe umaniste, cu teza Maiorescianismul în cultura română cu Magna Cum Laude (2002). 1947 Al. DobrescuA fost redactor la revista Cronica, redactor, apoi redactor șef la Convorbiri literare, profesor de Limba și literature română la Liceul de filologie „Mihai Eminescu“, director al Editurii Mydo Center, cercetător științific principal la Fundația Academică „Petre Andrei“, director al Muzeului Municipal din Iași, profesor asociat la Universitatea „G. Bacovia“ Bacău și la Universitatea „Petre Andrei“ Iași, funcționar la Filiala Iași a Academiei Române, redactor șef al revistei Însemnări ieșene, director al Institutului Cultural Român din Paris. A făcut stadii de cercetare in Biblioteca Vaticanului (2008) și Biblioteca Națională a Franței (2013). A colaborat la toate revistele culturale și literare din țară, fiind autor a peste 2.500 de studii, articole, eseuri, cronici literare. Dintre volumele publicate: Foiletoane (vol. I-III), Introducere în opera lui T. Maiorescu, Ibrăileanu – nostalgia certitudinii, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, Detractorii lui Eminescu (vol.I-III,.Premiul „MIhaiEminescu“ pentru critică literară, 2002), Butoiul lui Diogene.Eseuri despre omul din literatură, Dicționar mitologic ilustrat, Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români (vol. I-II), S’avem pardon! Note civile, Maiorescianismul – o moștenire cu bucluc, etc. Este laureat al Ordinului Meritul cultural în grad de cavaler (2010).

1948 – S-a înființat Clubul Sportiv Universitar Craiova

Imediat după apariția la Craiova a primei instituții universitare de învățământ, Institutul de Mașini și Aparate Electrice, un grup de profesori și studenți au înființat Clubul Sportiv Universitar Craiova, cu secții de atletism, volei, handbal, tenis de masă, șah și fotbal. Echipa de fotbal a clubului este prima din România care a disputat o semifinală de cupă europeană (Cupa UEFA, ediția 1982–1983). Clubul a fost dezafiliat de la FRF în 2011, fiind exclus din toate competițiile

1953 – A încetat din viață Constantin Levaditi (19 iulie 1874, Galați – 5 septembrie 1953, Paris)

Inframicrobiolog, virusolog și imunolog: considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial și promotor al chimioterapiei; membru de onoare al Academiei Române; naturalizat în Franța

1959 – A încetat din viață Gheorghe Danga (1 octombrie 1905, București – 5 septembrie 1959, București)

Compozitor, folclorist și dirijor; si-a dedicat întreaga activitate artistică muzicii corale românești

1960 – S-a născut Claudiu Istodor

5 septembrie 1960, București

Actor de de film, radio, scenă, televiziune și voce. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. 1960 Claudiu IstodorA fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, a fost apoi actor la Teatrul Național București și la Teatrul Mic din București. În cinematografie a debutat in 1983, în pelicula Dreptate in Lanțuri. A jucat în numeroase filme, dintre care: Misterele Bucureștilor, Pas în doi, Hotel de lux, Trei surori, Ce facem cu violoncelul?, Train de vie, Epicenter, Patul lui Procust, Sex Traffic, Treason & Plot / Praf de pușcă, trădare și complot, Carol I, The Devil Inside / Diavolul din tine, Ana, mon amour, Capace, Sacrificiul – serial și a dublat filme de desene animate. A fost căsătorit cu Maia Morgenstern, cu care are un băiat, Tudor Aaron Istodor, actor

Patul lui Procust (2001)

1973 – S-a născut Corneliu Papură

5 septembrie 1973, Craiova

Fost fotbalist și antrenor de fotbal care a jucat pe postul de fundaș central și mijlocaș. Mare parte din carieră a jucat la Universitatea Craiova. A făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. După retragerea din activitate, a început cariera de antrenor, prima echipă pregătită fiind Alro Slatina. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (2008)

1973 – A încetat din viață Petre Ștefănescu-Goangă (3 martie 1902, Brăila – 5 septembrie 1973, București)

Bariton, cântăreț de operă și pedagog; a cântat pe marile scene europene; distins cu titlurile de Artist Emerit și Artist al Poporului

1984 – S-a născut Paul Negoescu

5 septembrie 1984, București

Regizor și scenarist de film. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ din București. 1984 Paul NegoescuA fost asistent de regie al lui Lucian Pintilie la filmul Tertium non datur. Este preparator universitar la UNATC, catedra Regie de Film, director artistic al Festivalului de Film Timishort, membru al Academiei Europene de Film, a fost membru al juriului la diferite festivaluri internaționale (Roma, Cluj-Napoca, Brest), precum și la concursul de scenarii NISI MASA, 2009. A regizat: Alina, Examen, Acasă, Renovare, Derby, O lună în Tailanda, Orizont, Vreme de câine, Două lozuri, etc.

Radu+Ana (2007)

1986 – A încetat din viață Nicuță Tănase (12 august 1924, Roșu, Ilfov – 5 septembrie 1986, București)

Scriitor umoristic, redactor la Urzica și Scînteia

1994 – A încetat din viață Edouard Pamfil (6 mai 1912, Geneva – 5 septembrie 1994)

Medic psihiatru, autor, profesor; întemeietorul școlii românești de psihiatrie; creatorul psihiatriei antropologice din România; personalitate de cultură universală

2004 – A început, la București, prima ediție a Festivalului Artelor

Festival muzical de toamnă, organizat prin H.G. nr. 143/12 februarie 2004 de Artexim (5–12 septembrie). Prima ediție a Festivalului Artelor a fost gândită ca alternativă la Festivalul „George Enescu”, organizat din doi în doi ani, dar și pentru a-i atrage în sălile Ateneului și Operei pe mai puțin cunoscători, iar rezultatul a întrecut așteptările. Pe parcursul a opt zile, de la ora cinci după amiaza până la miezul nopții, a fost muzică, poezie, modă, teatru, dans, film și desen, iar exponenții celor șapte arte au fost numai nume de prestigiu

2005 – S-a redeschis Ateneul Român

2005 Ateneul Român #myphotoDupă lucrări de restaurare și modernizare a clădirii Ateneului în perioada 1994–2004 de arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreună cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman, Ateneul a fost redeschis cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional „George Enescu” (4–20 septembrie 2005)

2009 – România a primit trei premii Pomme d’or, pentru excelență în industria turismului

România este prima țară în istorie care a câștigat trei premii Pomme d’Or pentru turism în același an. Premiul a fost conferit reprezentanților din Mărginimea Sibiului, regiune de ecoturism, Rezervației Biosfera Deltei Dunării și Companiei aeriene Blue Air. 2009 Premii Pentru Excelență în Turism Pomme D'or - Mărginimea SibiuluiCeremonia s-a ținut în Mărginimea Sibiului, numită „cea mai romantică regiune din lume pentru ecoturism” de Magazinele Forbes

2017 – A încetat din viață Virgil Duda (Rubin Leibovici; 25 februarie 1939, Bârlad – 5 septembrie 2017, Tel Aviv, Israel)

Romancier și eseist; stabilit în Israel din 1988; frate cu criticul literar Lucian Raicu

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „5 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: