Ruine La Curtea Domnească De La Hârlau

Foto: A început construcția Curții domnești de la Hârlău


1485 – Jurământul de la Colomeea

În 1485, în schimbul unei alianțe antiotomane, având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus 1486 Ștefan Cel MareJurământul de la Colomeea, prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei Casimir IV Jagiellon pentru provincia Pocuția

1486 – A început construcția Curții domnești de la Hârlău

Din ordinul lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504), a început construcția unui nou palat domnesc la Hârlau: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a făcut aceste case, care s-au început a se zidi în anul 6994 [1486] luna […] 20 și s-au sfârșit în același an, septembrie 15

1521 – A încetat din viață Neagoe Basarab (cca. 1459 – 15 septembrie 1521)1521 Neagoe Basarab (1459-1521)

Domn al Țării Românești între 1512–1521, autor al cunoscutelor Învățături ale bunului și credinciosului domn al Țării Românești, Neagoe Basarab, către fiul său Theodosie voievod; a construit biserica mănăstirii Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole

1521 – Teodosie a devenit domn al Țării Românești

Teodosie (? – 25 ianuarie 1522), fiul lui Neagoe Basarab, a fost domnitor al Țării Românești între 1521–1522. În urma morții lui Neagoe Basarab, devenit domnitor la o vârstă fragedă, 16 ani, s-a aflat sub tutela marelui ban al Olteniei, Preda Craiovescu și a mamei sale, Despina Brancović. Domnia a fost foarte scurtă, fiind înlăturat de la domnie de Mehmed beg, pașa de la Nicopole

1642 – Sinodul de la Iași

Sinodul de la Iași este numele sub care este cunoscut sinodul panortodox, ținut la Iași între 15 septembrie–27 octombrie 1642, organizat de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, cu generozitatea și sprijinul material al domnitorului Moldovei, Vasile Lupu. 1642 Petru Movilă, Mitropolit Al KievuluiScopul sinodului a fost de a contracara anumite erori doctrinare catolice și protestante care pătrunseseră în teologia ortodoxă și de a elabora o declarație ortodoxă cuprinzătoare cu privire la adevărul de credință. Dornic să aducă pace și unitate în Biserică, eruditul Mitropolit al Kievului, Petru Movilă, descendent al familiei domnitoare moldave a Movileștilor, a scris, în limba latină, o Mărturisire de credință numită Expositio fidei (Expunerea credinței), care a fost examinată și diortosită de către Sinodul de la Iași, tradusă în limba greacă de alt teolog ortodox erudit, Meletie Sirigul, și apoi trimisă Patriarhiei de Constantinopol, care a aprobat-o în Sinodul ei din 11 martie 1643, prezidat de Patriarhul Partenie I

1774 – A început prima domnie a lui 1774 Alexandru Ipsilanti. Desen, Ca. 1788Alexandru Vodă Ipsilanti în Țara Românească

Alexandru Ipsilanti (cca. 1725–13 ianuarie 1807) a fost domnitor de două ori în Țara Românească (15 septembrie 1774–februarie 1782 și august 1796–decembrie 1797) și o dată în Moldova (decembrie 1786–19 aprilie 1788). A reorganizat fiscalitatea și administrația, iar în domeniul justiției, a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condică

1848 – Trupele ruse, conduse de generalul Aleksandr Lüders, au trecut Milcovul în Țara Românească

Printr-o notă circulară a Ministerului de Externe al Rusiei, din 19/31 iulie1848 erau blamate tendințele românilor de a se uni într-un stat daco-român independent. Dezavuarea s-a materializat prin intervenția armată în Moldova – la 28 iunie/8 iulie, trupele ruse ocupaseră orașul Iași – și apoi în Țara Românească. La 15/27 septembrie forțele ruse s-au alăturat otomanilor, preluând conducerea asupra unei jumătăți din București

1860 – A apărut organul de presă al Societății Culturale Ateneul Român din Iași

În 15 septembrie 1860, a apărut la Iași, la inițiativa lui V.A. Urechia, o revistă care purta numele de Ateneul român. Primele 7 numere au fost consacrate problemelor școlare. O etapă firească a urmat începând cu data de 12 noiembrie 1860, când cititorii sunt anunțați că „de astăzi înainte Ateneul Român a intrat pe o nouă cale. Foaia aceasta nu mai este organul redactorului și a câtorva profesori, ci a unei societăți literar-științifică cu același nume” [Ateneul Român, Monografie de Virgil Cândea, Ion Zamfirescu și Vasile Moga]

1864 – Legea pentru Adoptarea Sistemului Metric de măsuri și greutăți în România

La noi, în epoca feudală, a existat un sistem propriu de măsuri care s-a caracterizat prin unitate, dar și diversitate, adică majoritatea măsurilor și greutăților aveau aproximativ aceleași denumiri, în cele trei Țări Române, însă diferea mărimea acestora de la o zonă la alta. Majoritatea denumirilor utilizate de-a lungul timpului sunt de origine greco-latină: deget, plamă, cot, pas, funie, falce, câblă, ori cântar. După Unirea Principatelor, s-a simțit nevoia introducerii Sistemului Metric ca unic sistem de măsură. Reglementarea a fost prezentată și susținută în Parlament de Mihail Kogălniceanu și promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 15 septembrie 1864. Pentru punerea în aplicare a Legii lui Cuza, a fost adoptat un Regulament a carui generalizare s-a realizat, însă, 20 de ani mai tarziu

1864 – Ion Creangă a devenit institutor la Școala de la Trei Ierarhi din Iași

Când postul de diacon de la mănăstirea Bărboi al lui Ion Creangă s-a desființat, viitorul scriitor și-a exprimat dorința de a lucra în învățământ, iar Titu Maiorescu i-a promis angajarea. A aplicat pentru postul de institutor la Școala de la Trei Ierarhi.

1864 Școala De La Trei Ierarhi
Școala de la Trei Ierarhi

Fiind singurul candidat a fost numit institutor „provizoriu fără concurs”, funcționând efectiv din 15 septembrie 1864. La 2 octombire, Comitetul de inspecțiune școlară a recomandat ministerului, la clasa I de la Școala Primară de Băieți de la Trei Ierarhi pe „d-l Creangă Ion, carele a făcut 4 clase gimanziale și a absolvit cu succes cursul pedagogic din Institutul Vasile Lupu”. Prin decretul nr. 1501 semnat de Alexandru Ioan Cuza a fost numit „provizoriu institutore la clasa I, secțiunea II-a de la școala primară din Trei Ierarhi”. La 13 noiembrie 1864, Creangă a semnat de primire a ordinului de numire în învățământ al Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucțiunii Publice, încasând un salariu de 185 de lei și 18 bani din care i se opreau 10% pentru Casa pensiilor. La catedră, Ion Creangă a dovedit calități remarcabile: s-a preocupat să dezvolte spiritul de observație al copiilor și să lege conținutul lecțiilor de viață, de preocupările școlarilor, alcătuind primul abecedar și alte manuale școlare

1867 Domnitorul Carol I. Portret De Carol Popp De Szathmári

1867 – Domnitorul Carol I a fost declarat membru de onoare și protector al Societății Academice Române

Protector și președinte de onoare al Academiei Române între 1879–1914, Regele Carol I a lăsat acesteia, prin testament, suma de 600.000 de lei

 

1869 – Primii membri de onoare străini aleși ai Societății Academice Române

1869 Societatea Academică RomânăLa 15 septembrie 1869 au fost aleși primii membri corespondenți români și cei dintâi membri de onoare străini ai Societății Academice Române. La propunerea lui Al. Papiu Ilarian și, respectiv a lui I. Heliade Rădulescu, istoricul și omul politic francez Edgar Quinet și omul politic italian Giovenale Vegezzi-Ruscalla au devenit membri de onoare ai înaltului for

1874 – Primul Congres Poștal

A avut loc la Berna între 15 septembrie–9 octombrie 1874. S-a decis crearea Uniunii Poștale Universale, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizației. Reprezentatul României la congres a fost George Lahovari, director general al poștelor și telegrafului

1890 – Au început ample lucrări de regularizare a cursului Dunării la Porțile de Fier

Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, în această regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri și vâltori, sub guvernul ungar István Szechenyi a început, încă din 1834, îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus, continuând lucrările până la 1846. Ulterior, la 15 septembrie 1890, în urma contractului încheiat între guvernul ungar, pe de-o parte, și ing. Hajdu, fabricantul H. Luther din Braunschweig și Societatea de Discont din Berlin, pe dealtă parte, au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic. Acestea nu au fost finalizate în 1895, cum fusese prevăzut inițial în contract, ci abia în 1898 sub mandatul ministrului transporturilor Gábor Baross, care a primit după această dată porecla de „ministrul de fier”. 1890 Lucrări De Regularizare A Cursului Dunării La Porțile De FierA fost o lucrare grandioasă, care a necesitat cheltueli enorme din partea statului maghiar (aproximativ 20 milioane de florini) și o extraordinară cantitate de muncă. Foloasele au fost în raport cu sforțarea depusă, deoarece prin deschiderea Clisurilor s-a dat o dezvoltare extraordinară navigației dunărene, ceea ce a atras după sine intensificarea comerțului tuturor statelor riverane, care au de atunci drum deschis spre mare.

Canalul a fost inaugurat de împăratul Franz Joseph al Austriei în data de 27 septembrie 1896, după care a efecuat o vizită oficială de trei zile în Regatul României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei

1891 – Primul Cabinet de logopedie

Numit atunci „Institut Ortofonic”, a fost înființat la Arad, la inițiativa lui Roboz József, psihopedagog, la acea dată directorul Școlii de Surdomuți din Arad. În 1890, înainte de a înființa Institutul Ortofonic, Roboz a făcut o cercetare, din punct, de vedere al defectelor de vorbire, asupra elevilor din școlile arădene, cel mai vechi recensământ al acestor defecte. A cercetat 3.153 de elevi și a descoperit 247 de copii cu defecte de vorbire (7,84%).

1892 – S-a născut Constantin C. Iliescu

15 septembrie 1892, Roman, Neamț – 30 octombrie 1978, București

Medic, membru titular (din 1965) al Academiei Române; unul dintre fondatorii cardiologiei ca specialitate independentă în România. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1919, obținând în același an titlul de Doctor în Medicină. Între 1919–1923 și-a continuat specializarea în cardiologie la clinica și laboratorul de la University College Hospital din Londra. A fost numit asistent la Medical Research Council din Londra, rezultatele investigațiilor sale științifice fiind 12 studii publicate în revista Heart, deschizând noi perspective în tratamentul fibrilației atriale. 1892-1978 Constantin C. IliescuÎn 1923 a revenit în țară, fiind numit șef de lucrări la Clinica III Medicală de la Spitalul Filantropia din București, iar în 1926 a obținut titlul de Doctor Docent, fiind conferențiar, apoi profesor agregat pentru Semiologia și clinica aparatului cardiovascular. În 1945 a creat Centrul de Asistență a Cardiacilor (ASCAR). Din 1945 a condus Clinica III Medicală a Institutului de Medicină și Farmacie din București, a fost profesor de cardiologie la catedra nou înființată în cadrul ASCAR, director al Spitalului Brâncovenesc și decan al Facultății de Medicină Generală. A fost, de asemenea, președintele Societății Naționale de Cardiologie, expert al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru România pe probleme cardiovasculare, membru al unor prestigioase organisme științifice de profil, precum Academia de Științe Medicale din România, Colegiul american de cardiologie, Societatea Regală de Medicină din Londra, etc. În 1967 a organizat și prezidat primul congres de cardiologie din țară și a prezidat secții de comunicări la congresul european de cardiologie (Atena, 1968) și mondial (Londra, 1970). A fost decorat în 1970 cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I

1895 – A apărut, la București, revista lunară Gazeta matematică

Prima revistă specială de matematică în limba română (seria I a apărut între 1895–1949, după 1949 apărând alte două serii). 1895 - Gazeta MatematicăA fost fondată de zece ingineri români: Ion Ionescu-Bizeț, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihail Roco și Ion Zottu, cărora li s-au alăturat Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu și Andrei Ioachimescu. Primul număr al Gazetei Matematice a apărut cu 16 pagini, la 15 septembrie 1895. În același an, s-a alăturat Redacției matematicianul Gheorghe Țițeica (până la sfârșitul vieții), absolvent din acel an al Facultății de Științe din București. Au urmat A. Davidoglu, C. Popovici, Traian Lalescu, N. Abramescu

1897 – A apărut primul număr al Revistei Sanitare Militare

Buletin oficial al Societății Științifice a Ofițerilor Corpului Sanitar Militar Român și organ al Direcției Medicale a Ministerului Apărării Naționale și al Societății de medicină și farmacie militară care, la data de 15 septembrie 1897, vedea lumina tiparului, cu apariție lunară, între anii 1897–1908 cu întreruperi, la București. 1897 Revista Sanitară MilitarăÎn prezent se numește Revista de Medicină Militară

1897 – A încetat din viață Alexandru Roman (26 noiembrie 1826, Aușeu, Bihor – 15/27 septembrie 1897, Sebeș)

Ziarist și om politic, profesor universitar la Budapesta, îndrumător cultural; unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania; conducător al luptei politice a românilor transilvăneni; deputat în Parlamentul maghiar; membru fondator al Academiei Române

1899 – S-a născut Magda Lupescu

Elena Lupescu; 15 septembrie 1899, Iași – 30 iunie 1977, Estoril, Portugalia

Amanta și apoi a treia soție a regelui Carol al II-lea al României, a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin ortodox cu numele de Nicholas Wolff, apoi Nicolae Lupescu) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena. 1899-1977 Magda LupescuÎn timpul primului război mondial, a fost căsătorită cu un locotenent de vânători de munte, Ion Tâmpeanu, de care a divorțat după scurt timp. În 1922 a devenit amanta prințului Carol, iar în 1923 au fugit împreună din România. Prințul Carol a fost încoronat în 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. După abdicarea lui Carol în septembrie 1940, l-a urmat în exil. Pe 8 septembrie 1940, cei doi au ajuns cu propriul tren la Lugano, în Elveția. S-au căsătorit în 1947 din Brazilia și s-au stabilit la Estoril, Portugalia, unde au rămas până la moarte. Cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la începutului secolului XX, considerată o femeie de moravuri ușoare, vulgară și indecentă, Elena a fost descrisă de mama lui Carol, Regina Maria, drept „chipul păcatului încoronat în șuvițe roșii

1901 – S-a născut Dorin Sireteanu

15 septembrie 1901 – 25 august 1977

Actor de teatru și film; primul „Iancu Jianu”, din cinematografia românească (1928). A apărut în filmele: Iadeș, Dinu și Rodica, Iancu Jianu (1929), Ciuleandra (1930), Viața învinge, Neamul Șoimăreștilor, Tatăl risipitor, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475

1901 – S-a născut Elie Carafoli

15 septembrie 1901, Veria, Macedonia, Grecia – 24 octombrie 1983, București

Inginer, constructor de avioane, considerat unul dintre pionierii aerodinamicii, membru al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Școala Politehnică din București (1919–1924) și a obținut diploma de inginer electromecanic, apoi la Paris a audiat cursurile de mecanica fluidelor și cele de aerodinamică la Sorbona, unde și-a luat doctoratul în Fizică-Matematică. 1901-1983 Elie CarafoliA lucrat la Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, alături de Albert Toussaint și Paul Painlevé. A realizat un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu Médaille d’honneur argent. Reîntors în țară, Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București în anul 1928. A fost primul pas în înființarea Facultății de Aeronave din București. În perioada 1928–1933, a fost inginer-șef al Serviciului de Studii și Construcții și director al Industriei Aeronautice Române de la Brașov. A studiat teoria mișcării generale a unui fluid în jurul unui contur, efectuând cercetări asupra aripilor monoplane și a mișcărilor conice în regim supersonic. Profilul aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit, prezentat la Paris în 1928, a fost numit profil Carafoli. A conceput o largă serie de avioane autohtone, cu performanțe foarte diverse, a proiectat modelele IAR CV 11, IAR-12, IAR-13, IAR-14, IAR-15, IAR-16, IAR-21, IAR-22, IAR-23, IAR-24, produse la IAR

1908 – S-a născut Matei Socor

15 septembrie 1908, Iași – 30 mai 1980, București

Compozitor și dirijor, membru al PCR din ilegalitate, membru corespondent (din 1952) al Academiei Române. A urmat Conservatorul din București (1927–1929), având ca profesori pe Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Constantin Brăiloiu, apoi studii de perfecționare la Conservatorul din Leipzig cu maeștri ai compoziției și dirijatului de orchestră. 1908-1980 Matei SocorA fost cercetător etnolog și dialectolog al muzicii în cadrul Institutului de folclor din București, unde a colaborat cu Constantin Brăiloiu, alcătuind o serie de culegeri de folclor. A fost dirijor în diferite concerte simfonice din țară și din străinătate, dar s-a remarcat în principal prin compozițiile sale muzicale, prin măiestria polifoniei și subtilitatea armoniei. Este autorul muzicii pentru două imnuri de stat a României: Zdrobite cătușe (1948–1953, pe versuri de Aurel Baranga) și Te slăvim, Românie! (1953–1977, pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu)

Zdrobite cătușe – imnul național al RPR între 1948–1953. Versuri: Aurel Baranga, Muzica: Matei Socor.

1911 – S-a născut Emil Botta

15 septembrie 1911, Adjud – 24 iulie 1977, București

Poet, prozator și actor. La 15 ani a fugit de acasă pentru a fi actor. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București (1929–1932). A devenit actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe scene de provincie. 1911-1977 Emil BottaLa Național a jucat în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta, etc. Literar, a debutat cu poemul Strofă ultimă în Bilete de papagal în 1929. A făcut parte din grupul intitulat Corabia cu ratați, din care s-au desprins și filosoful Emil Cioran  sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea EliadeEmil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. A fost autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. Volume de versuri: Întunecatul April, Pe-o gură de rai, Un dor fără sațiu

Bijuterii de familie (1957)

1916 – Armata română a început retragerea generală din Transilvania

La presiunea puternicei ofensive germano-austro-ungare, după predarea la 6 septembrie a trupelor române care au pierdut în Dobrogea Bătălia de la Turtucaia, la 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât să oprească ofensiva în Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen (plan cunoscut sub numele Ofensiva Flămânda)

1916 – S-a născut Constantin Virgil Gheorghiu

15 septembrie 1916, Valea Albă–Războieni, Neamț – 22 iunie 1992, Paris

Diplomat interbelic, jurnalist, romancier, poet și preot din exilul românesc postbelic. A studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău, dar a renunțat la cariera militară, urmând Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. 1916-1992 Constantin Virgil GheorghiuÎn 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația, începând lungul drum al pribegiei sale; a trecut prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, în 1948 s-a stabilit în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil, a urmat studii de teologie la Heidelberg, în 1963 fiind hirotonit preot la biserica ortodoxă română Sfinții Arhangheli din Paris; a primit rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol. Dintre cărțile publicate: Taraful de noapte, Viața de toate zilele a poetului, Caligrafie pe zăpadă, Cu submarinul la asediul Sevastopolului, Am luptat în Crimeea, Ceasul de rugăciune, Ultima oră, Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer, Memorii, în care prezintă un aspect inedit, pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare

1920 – S-a născut Răzvan Givulescu

15 septembrie 1920, Viena – 10 iulie 2007, Cluj-Napoca

Geolog și paleobotanist, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Științe a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, secția de Științe Naturale și, după Dictatul de la Viena, la facultatea similară de la Universitatea din București, unde și-a luat licența, cu mențiunea foarte bine în 1943. 1920-2007 Răzvan GivulescuImediat după absolvire a elaborat și publicat trei lucrări științifice, Asupra florei sarmațiene din estul Bazinului Neogen al Borodului reprezentând debutul său în activitatea de investigare a florei și vegetației fosile a României. A lucrat, sub diferite grade didactice, la catedra de Geologie a Facultății de Științe din Cluj, la Institutul Pedagogic din Baia Mare. Remarcabila și neobosita sa activitate științifică s-a materializat în publicarea a peste 335 de lucrări științifice. Rezervația Fosiliferă de la Chiuzbaia îi poartă numele

1921 – S-a născut Petre Mihai Bănărescu

15 septembrie 1921, Craiova – 12 mai 2009, București

Zoolog și biogeograf specializat în ihtiologie; membru titular al Academiei Române. A fost student al Facultății de Științe, sectia Științe Naturale al Universității din Cluj (1940–1944), unde a susținut și doctoratul cu teza Cercetări asupra encefalului Teleosteenelor în legătură cu felul de viață și filogenia (1949). În anul 1962 a obținut titlul de Doctor Docent. A fost, de-a lungul timpului preparator la catedra de Zoologie la Universitatea din Cluj, asistent la catedra de Zoologie, conferențiar secția Geografie și Biogeografie, cercetător principal la Institutul de Cercetări Piscicole din România. Intensa sa activitate științifică s-a concretizat în numeroase studii și lucrări de sistematică, filogenie și biogeografie ihtiologică, culminând cu impresionantul volum Pisces Osteichtyes (1964), în care toate descrierile speciilor de pești se bazează exclusiv pe studiul personal al exemplarelor colectate. A descris 5 genuri noi, 2 subgenuri, 26 de specii și 17 subspecii noi

1922 – A încetat din viață Ștefan Hepites (5/17 februarie 1851, Brăila – 15 septembrie 1922, Brăila)

Fizician și meteorolog; a înființat prima stație meteorologică românească, a creat prima stațiune meteorologică la București, a realizat, împreuna cu I.St. Mutar, prima hartă magnetică a României, de numele lui legându-se și înființarea primelor stațiuni seismologice din țară; membru titular al Academiei Române

1924 – A început Răscoala de la Tatarbunar în Basarabia de Sud

Revoltă țărănească armată de inspirație bolșevică care a avut loc între 15–18 septembrie 1924, în împrejurimile localității Tatarbunar (uneori scris și Tatar-Bunar) din Bugeac (Basarabia de Sud), care făcea pe atunci parte din România, iar în prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina. Răscoala a fost condusă de un comitet revoluționar prosovietic care a cerut unificarea cu RSS Ucraineană și sfârșitul presupusei „ocupații românești în Basarabia”. Liderul bolșevic Andrei Kliușnikov, zis Nenin, a hotărât declanșarea operațiunii de proporții, în seara de 15 septembrie convocând comitetul revoluționar din Tatarbunar și trecând la ocuparea principalelor instituții: oficiul poștal, percepția, postul de jandarmi, primăria. În zorii zilei de 16 septembrie, după un jaf la fabrica de postav, bandele bolșevice au adunat cu forța populația în centrul localității. Nenin a ținut un discurs în care a spus că Basarabia s-a declarat Republică Moldovenească Sovietică, fără nicio legătură cu România. 1924 Grup De Răsculați De La TatarbunarA lansat știrea falsă a intrării Armatei Roșii în Basarabia, chemând locuitorii la luptă, încheind discursul cu lozinca „Trăiască Republica Moldovenească Sovietică!”, Rebelii au format două bande care s-au îndreptat spre Akmanghit și Cișmea. Întâmpinând rezistență, unii s-au retras alții s-au împrăștiat în diverse direcții. La 17 septembrie, Nenin și Iustin Batișcev, împreună cu câțiva rebeli, s-au retras prin Echipolos spre Nerușai, dar după unele confruntări cu trupele de ordine au fost arestați

1927 – S-a născut Fărâmiță Lambru

15 septembrie 1927, București – 12 decembrie 1974, București

Cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț). Născut într-o veche familie de lăutari, a învățat să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. 1927-1974 Fărâmiță LambruAvând un auz foarte bun, reținea repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare. A debutat în cadrul unei formații militare, pe când își satisfăcea stagiul militar la București (1949). Din 1953 a devenit colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia (1963), a cunoscut o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste. A fost instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, din formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, a jucat în musicalul Groapa în rolul cântărețului Zavaidoc. A fost apoi dirijor, solist-vocal și instrumentist al formației de muzică populară la Teatrul regional „Ion Vasilescu”. A mers în numeroase turnee artistice în Franța, RDG și Italia, a făcut furori în URSS, câștigându-și notorietate internațională

Fărâmiță Lambru – Of, suflețelul meu

1931 – S-a născut Dona Barta

15 septembrie 1931, Bacău – 19 ianuarie 1977, București

Regizoare de film documentar și scenaristă. A studiat la Institutului de Artă Cinematografică din București pe care l-a absolvit în 1954. A regizat mai multe filme, majoritatea cu scop educativ: Moș Țepușă povestește – scurtmetraj (1958, debutul), Dușmani invizibili, Povestiri din lumea Mării Negre, Plante subacvatice, Temă cu variațiuni, Convergență, Lumea nevăzută a Deltei, Metamorfoze, Fluturele de mătase, Și barza a venit

1938 – S-a născut Marian Popa

15 septembrie 1938, București

Istoric și critic literar român, stabilit în Germania. În 1966 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, fiind reținut ca asistent al Catedrei de Literatură universală și comparată. În 1971 a devenit Doctor în Filologie. A beneficiat de o bursă Humboldt la Stuttgart (RFG), iar între anii 1983–1987 a fost lector de Limba și literatura română la Universitatea din Köln. 1938 Marian PopaLa expirarea contractului a decis să rămână în Germania, deși autoritățile i-au refuzat statutul de azilant politic. În România, a fost cunoscut mai ales prin publicarea unui Dicționar de literatură română contemporană (1971), urmat în 1977 de o nouă ediție (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproșându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentați. A publicat ampla lucrare Istoria literaturii române de azi pe mâine, două volume cuprinzând peste 2500 de pagini. George Pruteanu a considerat-o „cel mai important eveniment editorial din România de după 1989” și, comparând lucrarea cu Istoria lui George Călinescu, „Se pare că Istoria… lui Marian Popa a deranjat prin atacurile la adresa unor personalități literare de talia lui Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Mihai Șora, Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura, etc.” Din operea sa: Homo fictus: Structuri și ipostaze, Dicționar de literatură română contemporană, Modele și exemple: eseuri necritice, Camil Petrescu, Comicologia, Viscolul și carnavalul, Călătorie sprâncenată, Podul aerian, Istoria literaturii române de azi pe mâine: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989 (vol.I–II), Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, etc.

1939 – Prima emisiune în limba română la Radio Londra

Radio Londra a transmis în 15 septembrie 1939, prima sa emisiune în limba română – la două săptămâni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Tot atunci a fost creată Redacția română. Ultima emisiune în limba româna a fost difuzată la data de 1 august 2008

1940 – Masacrul de la Cerișa

Fără a a fi invocat vreun motiv de represalii, o companie de militari unguri neidentificați, conduși de doi ofițeri, a intrat, în dimineața zilei de 15 septembrie, în satul Cerișa, Sălaj. Date despre masacru sunt conținute în aceeași sentință emisă în 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj. Soldații neidentificați au adunat din localitate 64 de români, pe care i-au dus pe dealul de lângă comună. În timpul strângerii sătenilor, aceiași militari au împușcat șapte oameni. Ajungând la locul amintit, unul dintre ofițeri a ordonat evreilor să iasă în față și astfel au ieșit cinci persoane, care au fost îndrumate, sub pază, pe celălalt versant al dealului. Apoi celor 59 de români rămași li s-a poruncit să fugă pe deal în jos. Soldații, la ordinul ofițerului, au deschis focul asupra grupului care alerga. Au reușit să se ascundă la timp prin râpele și cutele de teren ale dealului, încât numai Gavril Hirte din satul Cosniciu de sus Sălaj a fost împușcat mortal. Concomitent, pe celălalt versant s-a procedat la fel cu cei cinci evrei, dintre care patru au fost împușcați

1940 – Masacrul de la Marca

În dimineața zilei următoare masacrelor de la Ip, o companie de honvezi din unitatea cantonată la Șimleul Silvaniei, și-a făcut apariția în comuna Marca, Sălaj, la 55 km de Zalău. Compania era însoțită de civili maghiari din Ip, dintre care unii erau îmbrăcați în uniforme militare, pentru a nu fi recunoscuți. În zilele de 15 și 16 septembrie 1940 acești militari, sub conducerea lui Árpád Ősz drept călăuza și a lui Ștefan Incze, ambii din Ip, au împușcat pe câmp și în curțile unor case doi evrei, trei slovaci și șase români. În documentele ungare, motivul omorârii celor 11 persoane a fost retorsiunea militară. Nici în acest caz pretextul nu era valid, deoarece în această comună nu numai că nu aveau nimic de reprimat neîntâmplându-li-se nimic, dar prin Marca nici nu trecuse vreo subunitate a armatei ungare.

1940 – Comisia internațională a Dunării a fost înlocuită cu Consiliul Dunării Fluviale

La mijlocul lunii septembrie 1940, o conferință a riveranilor, convocată de Germania la Viena, a dizolvat Comisia Internațională a Dunării. Noul organism, Consiliul Dunării Fluviale – din care făceau parte reprezentanții Germaniei, Slovaciei, Ungariei, Iugoslaviei, Bulgariei, României și Italiei a fost pus sub președinția peramnentă a delegatului Reichului; de asemenea, sectorul Porțile de Fier, administrat până atunci în comun de România și Iugoslavia a trecut sub control german

1941 – S-a născut Luca Novac

15 septembrie 1941, Var, Obreja, Severin, Regatul României – 15 februarie 2021, Timișoara

Taragotist și instrumentist, supranumit Taragotul de Aur al Banatului. S-a născut într-o familie de muzicieni, frații săi fiind, de asemenea, instrumentiști. 1941-2021 Luca NovacA cântat la mai multe instrumente: fluier, caval, ocarină, cimpoi, saxofon și clarinet, dar cel mai mult a iubit taragotul. Din 1964 a devenit solist al Orchestrei Populare de Stat „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, care apoi a fost transformată în Doina Banatului. Tot aici a făcut și primele înregistrări la radio, televiziune și la Casa Electrecord. Câțiva ani mai târziu a ajuns la Ansamblul Profesionist Banatul din Timișoara, sub bagheta dirijorului Gelu Stan. De aici a plecat să promoveze muzica românească peste hotare, în China, Coreea de Sud, Mongolia și chiar în Uniunea Sovietică. A trecut și prin formația Radu Simion și s-a făcut remarcat cu melodii precum: Doina oilor, Doiul lui Luca Novac, Doiul gugulanilor și Hora de la Oravița. A cântat alături de: Nicu Gigantu, Ion Drăgoi, Ion Lăceanu, Nicolae Feraru, Jean Duică, etc.

Luca Novac – M-o întrebat un fir de iarbă

1942 – S-a născut Anca Fusariu

15 septembrie 1942 – 31 ianuarie 2013

Jurnalistă, redactor, reporter, realizator TV. Și-a început cariera în TVR în 1971. 1942-2013 Anca FusariuÎn anii de debut a înregistrat sute de reportaje și emisiuni, printre care Ritm, tinerețe, dans și La sfârșit de săptămână. În anii 1980, a fost unul dintre reporterii de succes descoperiți și pregătiți de celebrul realizator Tudor Vornicu. A semnat împreună cu Carmen Dumitrescu și Alexandru Stark reportaje pentru emisiunile Fotograme din realitate, Fotograme pe 16 mm., Album duminical, De la A la infinit, iar mai târziu Reflector, Studio A și altele. A dat emisiunilor titluri care au rămas până în prezent, între care Cu ochii în patru

1947 – S-a născut Adrian „Puiu” Ivanițchi

15 septembrie 1947, Sighișoara

Cântăreț de muzică folk și pop din Sighișoara. 1947 Adrian IvanițchiEste absolvent al Facultății de Filologie din Cluj, secția Română-Ialiană. A fost membru fondator al formației Coral, membru al mai multor formații rock românești celebre din anii ’60, precum Sideral și Sfinx și membru al Cenaclului Flacăra, membru fondator al cenaclului de muzică și poezie Agora din Sighișoara, director artistic al centrului interetnic din Sighișoara, membru al juriului festivalului folk din Sighișoara

Adrian Ivanitchi – Amintirea Paradisului pe versuri de Cezar Ivănescu

1948 – S-a născut Ioan Lăcustă

15 septembrie 1948, Vârfuri, Arad – 14 noiembrie 2008, București

Prozator, publicist și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. A fost membru activ al cenaclului literar Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de prozatori și poeți Noii. 1948-2008 Ioan LăcustăA fost redactor de rubrică la revista Magazin istoric. A debutat cu proză scurtă în antologiile Proză satirică românească (1982) și Desant ’83 (1983). Din scrierile sale: Cu ochi blânzi, Liniște (Povestiri din viața mea), Calendarul de nisip, 1919–1937. Zece alegeri interbelice – Cine a câștigat?, În șoaptă, Fără Caragiale… – carte a Mamei, a Iubirii, a Morții, După vânzare, Luminare – Coborârea în text, Cenzura veghează: 1937–1939. A fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985) și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1990)

1949 – S-a născut Adrian Dinu Rachieru

15 septembrie 1949, Soloneț–Todirești, Suceava

Profesor universitar, critic literar, eseist și prozator, membru în Uniunea Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Filosofie, secția Sociologie, de la Universitatea din București (1967–1971). A obținut titlul de Doctor în Sociologie al aceleiași universități, cu teza Postmodernismul românesc și circulația elitelor în context postdecembrist (1999). A fost sociolog la diferite întreprinderi din Timișoara, din 1985 cercetător științific la Centrul de Igienă și Sănătate Publică din orașul de pe Bega, inspector-șef la Cultură în județul Timiș, consilier al Editurii Augusta, redactor la revistele Rostirea românească, Oglinda literară, conferențiar, apoi profesor, decanul Facultății de Jurnalism, Comunicare și Limbi Moderne, prorector la Universitatea Tibiscus din Timișoara. 1949 Adrian Dinu RachieruA debutat publicistic în revista Viitorul social (1973) și editorial cu volumul de eseuri Orizontul lecturii (1983). A publicat peste 25 de volume, dintre care: Pe urmele lui Liviu Rebreanu, Cele două Românii?, Marin Preda. Omul utopic, Elitism și postmodernism, Bătălia pentru Basarabia, Biblioteca din iarbă, Vina (primul volum din trilogia romanescă, Legea conservării scaunului), Frica, McLumea și cultura publicitară, Eminescu după Eminescu, Ion Creangă, spectacolul disimulării, O întâlnire mirabilă: Eminescu – Creangă, Elemente de antropologie socială, Romanul politic și pactul ficțional, etc. A primit nenumărate premii și distincții, ca: Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982), Premiul de Istorie literară din partea Societății Scriitorilor Bucovineni pentru volumul Poeți din Bucovina (1996), Diplomă de onoare, Societatea Română de Radiodifuziune, Ordinul Național Pentru Merit (2002), Premiu pentru istorie literară (volumul Poeți din Basarabia), Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor (2011), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru volumul Ion Creangă – spectacolul disimulării (2012), Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru critică literară (2016), Premiul național pentru excelență în teorie, istorie și critică literară la Gala Premiilor Contemporanul (2019)

1959 – S-a încheiat Procesul scriitorilor germani

Procesul scriitorilor germani este denumirea cu care a intrat în istorie un proces derulat în septembrie 1959 la Brașov (pe atunci, Orașul Stalin). 1959 Procesul Scriitorilor GermaniSecuritatea a arestat scriitorii germani în iulie 1958, la o întrunire în casa poetei Astrid Connerth-Wiesenmayer, conducătoarea cercului literar „Josef Marlin“ din Sibiu, declarând adunarea ca fiind o conspirație potrivnică statului. Lotul scriitorilor germani, cinci scriitori transilvăneni de limbă germană: Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund au fost condamnați pentru infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile.

În urma curentului de „liberalizare” din anii ’60, în prima etapă, în 1962, au fost eliberați din închisoare Harald Siegmund și Georg Scherg. Apoi, în urma decretului 411/1964, când au fost eliberați circa 100.000 de deținuți politici, au fost eliberați și Andreas Birkner, Hans Bergel și Wolf von Aichelburg, fără a li se da nici un fel de explicații. 1959b Lotul Scriitorilor Germani, AcumAbia în 1968 Înalta Curte de Justiție i-a reabilitat pe cei cinci scriitori, care au fost și declarați condamnați pe nedrept din cauza mărturiilor mincinoase

1961 – S-a născut Carmen Bunaciu

15 septembrie 1961, Sibiu

Fostă înotătoare, multiplă campioană la înot, profesoară de educație fizică, Antrenor Emerit. Pe durata carierei ei a câștigat 70 de titluri de campioană națională în probele individuale și a stabilit 39 de recorduri ale României. Este prima înotătoare care a coborât recordul național sub un minut la 100 m liber, realizând 59,90 s în 17 decembrie 1977, în bazinul din Baia Mare (50 m). 1961 Carmen BunaciuComponentă a loturilor naționale (1975–1986), a reprezentat înotul românesc la 3 campionate europene, 3 campionate mondiale, 2 ediții ale Jocurilor Olimpice și la alte numeroase competiții internaționale, realizând un palmares impresionant: 10 medalii (5 de aur, 3 de argint si 2 de bronz) la Jocurile Mondiale Universitare din 1979 (Mexic), 1981 (Bucuresti), 1983 (Canada), 1985 (Japonia); 30 de titluri de campioană balcanică; 2 medalii de aur la concursul preolimpic din 1979 (Moscova). După 1986 s-a dedicat muncii de antrenor, pregătind o serie de sportivi cu performanțe notabile pe plan intern și internațional. A făcut parte din colectivul tehnic care s-a ocupat de pregătirea lotului olimpic și național de înot (1989–1992). I s-au acordat diferite ordine, medalii și diplome ca o recunoaștere a contribuției sale la afirmarea înotului românesc

1967 – S-a născut Lucian Mîndruță

15 septembrie 1967, București

Jurnalist, prezentator de televiziune și de radio. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității București. În timpul anilor de studenție a publicat pentru prima dată, pe 24 decembrie 1989, într-unul dintre primele ziare românești de după revoluție, Meșterul Manole, ziarul facultății. În momentul de față, Mîndruță este realizator radio la DigiFM și jurnalist de social media și online. A colaborat cu Dilema, Jurnalul Național, Săptămâna Financiară, The One, Viva

1971 – S-a născut Alexandru Dedu

15 septembrie 1971, Ploiești

Fost handbalist care a jucat pe postul de pivot. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a ocupat locul opt la Barcelona 1992. A avut, de asemenea și prezențe la Campionatele Mondiale și Europene de handbal masculin. A câștigat de trei ori Liga Campionilor EHF în carieră și de doi ori Supercupa Europei, și a jucat la cluburi de top, precum FC Barcelona Handbal. Este președintele Federației Române de Handbal (din 10 februarie 2014, reales în 14 februarie 2018)

1976 – S-a născut Alexandru Tomescu

15 septembrie 1976, București

Violonist. A urmat Conservatorul din București (1995–1999) avându-l profesor pe Ștefan Gheorghiu. S-a perfecționat la Southern Methodist University, Dallas, Texas cu profesorul Edward Schmieder și la École Superieure de Musique, Sion, Elveția cu profesorul Tibor Varga. Este câștigător a numeroase premii naționale și internaționale la festivalurile de muzică clasică. Împreună cu pianistul Horia Mihail și violoncelistul Răzvan Suma a format Romanian Piano Trio, formație cu apariții în diverse festivaluri din România și din străinătate, precum și prin turneele MusicON organizate în premieră națională. De la debutul său, din 1985, a susținut peste 200 de concerte și recitaluri în 26 de țări (Franța, Olanda, Japonia); în urma unui concurs desfășurat în septembrie 2007, a câștigat dreptul de a cânta cu celebra vioară Stradivarius-Elder-Voicu

Ciprian Porumbescu – Balada

1989 – S-a născut Steliana Nistor

15 septembrie 1989, Sibiu

Gimnastă de talie mondială. A început gimnastica la vârsta de cinci ani, la CSȘ Sibiu. La Campionatele Nationale de juniori 2001, a cucerit titlul absolut, aurul la paralele și bârnă și medalia de bronz la sol, fiind selecționată în lotul reprezentativ de junioare al României. 1989 Steliana NistorÎn 2004, la Campionatele Europene de la Amsterdam, a devenit campioană continentală absolută de junioare, cu cel mai mare punctaj atât la junioare cât și la senioare, a cucerit aurul la sol și argint cu echipa și la sărituri. Din 2005, a fost componenta lotului național de senioare. La Campionatele Europene a câștigat: medalia de argint cu echipa (Volos 2006); argint la paralele inegale și bronz la bârnă (Amsterdam 2007); aur cu echipa și argint la paralele inegale (Clermont-Ferand 2008). La Campionatele Mondiale Stuttgart 2007 a câștigat: medalii de argint la individual compus și bârnă și bronz cu echipa. A participat la Jocurile Olimpice Beijing 2008 și a urcat pe cea de-a treia treapta a podiumului olimpic cu echipa Romaniei. După retragerea din activitatea competiționala a devenit antrenoare în Sibiu, apoi a plecat sa antreneze în Norvegia. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (2008)

1990 – A încetat din viață Constantin N. Dinculescu (23 noiembrie 1898, Alexandria – 15 septembrie 1990, București)

Inginer, profesor universitar, rector al Institutului Politehnic București; considerat fondatorul școlii românești de centrale electrice; membru titular al Academiei Române

1994 – Europa Centrală și minoritățile sale naționale

A avut loc, la București, Colocviul parlamentar cu tema Europa Centrală și minoritățile sale naționale

1994 – A încetat din viață Nicolae Mărgeanu (Nicolae Marghetici; 20 septembrie 1928, Mehadia, Caraș-Severin – 15 septembrie 1994, București)

Prozator, jurnalist, publicist

1995 – A încetat din viață Pavel Alaszu (11 noiembrie 1942, Timișoara – 15 septembrie 1995, Arad)

Pictor și grafician, directorul Centrului de Îndrumare Artistică Arad; președintele Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Arad

1997 – A încetat din viață Ion Bitzan (23 august 1924, Limanu, Constanța – 15 septembre 1997, București)

Pictor, scenograf, grafician, designer și sculptor monumentalist

1999 – A încetat din viață Nicolae Stoicescu (30 noiembrie 1924, Slatina – 15 septembrie 1999, București)

Istoric, specialist în istoria Evului Mediu românesc; contestatar și deținut politic al regimului comunist; ministru al cultelor; ambasador al României la Atena; membru de onoare al Academiei Române

2002 – A încetat din viață Mircea Ștefan Belu (28 februarie 1941, Lugoj – 15 septembrie 2002, Timișoara)

Actor și regizor; poet; membru al Uniunii Scriitorilor din România

2004 – S-a născut David Popovici

15 septembrie 2004, București

Înotător competițional, specializat în stilul liber, deține recorduri mondiale de juniori la probele de 100 m și 200 m liber. A doborât de două ori recordul mondial de 100 m liber junior la Campionatele Europene de înot de juniori Roma 2021, performanță care l-a făcut cel mai rapid om din lume în 2021, depășindu-l pe Kliment Kolesnikov. La Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020 a fost cel mai tânăr membru al echipei României – la doar 16 ani a obținut a patra poziție în finala olimpică de la Tokyo 2020 cu un timp de 1:44:68, la două sutimi de poziția a treia

2005 – Seara de vis a fotbalului românesc

La Cupa UEFA 2005–2006, România a fost reprezentată de trei echipe: Steaua, Rapid și Dinamo; toate echipele s-au calificat în faza grupelor. Steaua a învins cu 3-0 Vålerenga I.F. Oslo, în deplasare; Dinamo a învins cu 5-1 Everton Liverpool, acasă; Rapid a făcut 1-1 cu Feyenoord Rotterdam

Valerenga Oslo – Steaua 0-3 UEFA 2005-2006

2009 – A încetat din viață Nicu Constantin (31 iulie 1938, Eforie – 15 septembrie 2009, București)

Actor de teatru, film și televiziune, angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, unde a susținut peste 9.000 de reprezentații

2011 – A încetat din viață Petru Petrescu (15 iunie 1929, Piatra Neamț – 14 septembrie 2011)

Pictor și plastician; membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România; membru titular al Accademia di Pontzen, Italia

2013 – A 15-a zi consecutivă de proteste la București împotriva proiectului Roșia Montană

10.000 de protestatari au cerut la București retragerea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roșia Montană, anularea contractului cu Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), interzicerea exploatărilor cu cianuri în România, introducerea zonei Roșia Montană în patrimoniul UNESCO și demiterea celor patru inițiatori ai proiectului de lege. 2013 A 15-a Zi Consecutivă De Proteste La BucureștiProteste împotriva proiectului au avut loc în mai multe orașe mari ale României și în diaspora

2015 – A încetat din viață Dan Nasta (Dan Constantin Nasta-Popescu; 6 ianuarie 1919, București – 15 septembrie 2015, București)

Actor și regizor de teatru și film; a înființat teatrul Odeon

2017 – A încetat din viață Mircea Ionescu-Quintus (18/31 martie 1917, Herson, Republica Rusă – 15 septembrie 2017, București)

Jurist, politician liberal, fost președinte al PNL, senator ministru al justiției, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „15 septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: