Alexandru Ioan Cuza A Primit Firmanul De învestitură

Foto: Ceremonia de prezentare a Firmanului de învestitură a lui Alexandru Ioan Cuza


1391 – A încetat din viață Petru Mușat (? – 21 septembrie 1391)

Domn al Moldovei (1375–1391), fiul lui Costea, fiu al lui Bogdan I, și al Margaretei (Mușata). 1391 Petru MușatÎn timpul domniei lui s-au emis primele monede moldovenești (groșii de argint), a extins teritorial Moldova mult spre sud, a construit Cetatea Sucevei, unde a stabilit scaunul domnesc al Moldovei, a creat Mitropolia Moldovei, a construit mănăstirea Bistriței, Cetatea și Mănăstirea Neamțului, biserica Mitropoliei din Suceava și a sprijinit construirea mănăstirii dominicanilor de la Siret, ctitorită de mama sa

1827 – A încetat din viață Philipp Caudella (25 martie 1770 sau 1771, Moravia – 21 septembrie 1827, Sibiu)

Ccompozitor, organist și pedagog, stabilit la Sibiu din 1817; a compus motete, cantate, piese pentru orgă; bunicul lui Eduard Caudella

1847 – A fost inaugurarat Stabilimentului fântânilor de la Mihai Vodă

În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu a fost instalată o mașină cu aburi care scotea apă din Dâmbovița. Realizată după proiectul inginerului parizian Jean Baptiste Marsillo, instalația strecura și filtra apa înainte de a o distribui cișmelelor. 1847 Stabilimentul Fântânilor De La Mihai VodăNu e de mirare că la ceremonia inaugurării acestei prime uzine hidraulice bucureștene, din 21 septembrie/3 octombrie 1847, au participat peste 70.000 de suflete și toate mărimile vremii, în frunte cu domnitorul Gheorghe Bibescu

1859 – Ceremonia de prezentare a Firmanului de învestitură a lui Alexandru Ioan Cuza

Firmanul a fost prezentat la Iași, în 21 septembrie/4 octombrie 1859, de către trimisul Sultanului Abdul Medjid, colonelul Samih bei. 1859 Alexandru Ioan Cuza. Portret De Carol Popp De SzathmaryConsulul Franței la Iași, Victor Place, a descris întâmplarea în raportul său către contele Al. Waleski, ministrul de Externe al Franței: „Mai este încă un incident de care mă simt dator să vorbesc Excelenței Voastre din cauza neprevăzutului său. Până în prezent era în obicei ca fiecare trimis, delegat sau comisar turc, veniți cu împuterniciri diverse în Principate să nu plece decât cu mâinile pline cu câteva mii de ducați. Principele Cuza nu se simți în stare de a-și însuși acest vechi și supărător obicei. Consultat de către acesta i-am răspuns că mi se părea preferabil de a reteza o dată pentru totdeauna aceste abuzuri și că Puterile garante nu vor privi cu bucurie noua ordine pe care o stabiliseră începând cu unul dintre actele de venalitate. Cu toate acestea, el era să facă o tentativă și trimise la Samih bei o persoană de încredere însărcinată să-i spună că Alteța Sa dorește a face un cadou, dar neștiind ce obiect anume i-ar fi pe plac, intenționa să-i trimită suma necesară pentru a-și procura singur obiectul dorit. Samih bei păru jignit de această propunere și îi răspunse că, dacă în trecut funcționarii ordinei civile fuseseră trimiși în Principate, ei au avut ocazia să primească bani, însă un ofițer nu poate să primească și că roagă pe Alteța Sa să privească epoca bacșișurilor ca încheiată

1864 – S-a născut Elena Văcărescu

21 septembrie 1864, București – 17 februarie 1947, Paris

Scriitoare, poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare franceză de origine română, cu o bogată activitate politică și literară la Paris, membră de onoare (din 1925) a Academiei Române. S-a născut într-o foarte veche și vestită familie de boieri și a primit o educație aleasă. 1864-1947 Elena VacarescuPrin 1891 se afla în Italia în exil, pentru ca, după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde s-a distins în viața literară pe mai multe planuri. A debutat în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d’Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. În perioada Primului Război Mondial, a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918, fiind numită de către Regele Ferdinand al României (1919) secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez i-a decernat ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare, fiind laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor. A scris versuri: Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi), Le Jardin passioné (Grădina dorului), romane: Amor vincit (Amorul învinge), Le Sortilége (Vraja), memorialistică: Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor), Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele), teatru: Cobzarul, Stana, Pe urma dragostei

Vocea Elenei Văcărescu la Radio România Cultural

1868 – Concesionarea căii ferate Suceava–Iași–Botoșani–Roman

A fost promulgat, prin Decretul nr. 1516/1868 al principelui Carol I al României, Actul de concesiune pentru construirea și esploatarea căei ferate de la Suceava la Iași, Botoșani pene la Roman, încheiat de guvernul român cu Societatea austro-engleză Lemberg–Czernowitz–Eisenbahn–Gessellschaft, LCEG, cu sediul la Viena, care și-a adăugat la firmă termenul Iassy și se numea în limba română Lemberg–Cernăuți–Iași, afișând pe vagoane titulatura LCIE, act prin care era concesionată construcția primei căi ferate din Moldova, cu o lungime de 224 km

1875 – S-a născut Henric Sanielevici

21 septembrie 1875, Botoșani – 19 februarie 1951, București

Jurnalist și critic literar, amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie. Inițial, un militant socialist din cercul politico-filosofic al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, 1875-1951 Henric Sanieleviciel a încorporat alte influențe și în 1905 și-a creat propria revistă de critică literară, Curentul Nou. Sanielevici și prietenul său, Garabet Ibrăileanu au fost printre fondatorii poporanismului, o mișcare țărănească și orientată spre stânga. Cu toate acestea, s-a desprins curând atât de marxism, cât și de agrarianism, criticând literatura română tradiționalistă, și prorocea neoclasicismul pentru oamenii muncii. Polemica puternică cu școala rivală a revistei Sămănătorul l-a izolat de alți poporaniști, pe care i-a denunțat în cele din urmă ca fiind „reacționari”. Mai multe controverse au înconjurat atitudinile sale ambigue din timpul Primului Război Mondial

1888 – S-a născut Mihai Boca

1888-1953 Mihai Boca21 septembrie 1888, Petea, Satu Mare – 4 august 1953, închisoarea Văcărești

Preot greco-catolic. A slujit în cadrul Episcopiei Bihorului, unde a ctitorit o biserică. A fost arestat în august 1952, primind o condamnarea aministrativă de 24 luni, încarcerat la Satu Mare de unde a fost transferat la Centrul de Triere București. Închis împreună cu preotul Vasile Șuta în lagărul de muncă forțată de la Ghencea (București), a murit la închisoarea spital Văcărești

1900 – S-a născut Isaiia Răcăciuni

Isaiia Nacht, 21 septembrie 1900, Răcăciuni, Bacău – 16 iunie 1976, București

Prozator, dramaturg, traducător, memorialist și publicist, fratele actorului Nicolae Stroe. Se pare că ar fi absolvit Academia Comercială. A lucrat în publicistică și în administrația editorială: redactor la revista Clipa, secretar literar și casier la editurile Gutenberg, Cultura națională, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, Cugetarea. 1900-1976 Isaiia RăcăciuniA debutat în ziarul Dacia (1920) și a colaborat la Adevărul, Rampa, Clipa, Premiera ilustrată, Revista Fundațiilor Regale, sub pseudonim (Ion Negrea, Ion Noapte, I. Nopteanu, Vladimir Spătaru). A debutat în dramaturgie cu Trei cruci, „apocalips în 9 tablouri” (1922), urmată de alte piese: Isterie, Poste-Restante, Omul de departe, la care se adaugă texte rămase în manuscris: comedia Bursa neagră, Isus (fragmente), etc. Sprijinit la Teatrele Naționale din Iași și București de directorii (temporari) ai acestora, Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu, teatrul lui Isaiia Răcăciuni, de o foarte modernă factura expresionistă, a cunoscut distribuții de zile mari (George Vraca, Aura Buzescu, Ion Iancovescu, Jules Cazaban, Romald Bulfinsky, Marietta Deculescu, Eliza Petrachescu, Ștefan Ciubotărașu, etc.). A făcut parte din grupul de scriitori evrei declarați ostateci de regimul Antonescu în 1941

1911 – S-a născut Alexandru Jar

Solomon A. Jacob; 21 septembrie 1911, Iași – 10 noiembrie 1988, București

Scriitor; inițial, un apologet al proletcultismului, ulterior, critic al acestuia. Comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția lui, celebra Olga Bancic, condamnată la moarte de naziști în 1944. După război, a revenit în România, iar în anii ’50 s-a căsătorit cu Sanda Orleanu, prim balerină a Operei de Stat din București. A publicat intens în primii ani postbelici, devenind un scriitor de prim-plan al regimului comunist, fiind laureat al Premiului de Stat Stalin (1950). Ulterior, într-un interviu în Gazeta literară, în preajma Congresului Uniunii Scriitorilor din România din 1956, a exprimat o atitudine ostilă proletcultismului și ingerințelor partidului în artă, opinii pe care le-a dezvoltat și în cadrul unei ședințe a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De față fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Miron Constantinescu, vorbitorul a fost aspru admonestat pentru cutezanță, exclus din partid pentru „o ieșire antipartinică“. La scurtă vreme după ce i s-a retras statutul de membru de partid, împreună cu toate privilegiile de scriitor proeminent al regimului, Alexandru Jar și-a reconsiderat opiniile, scriind o autocritică, dar a căzut în dizgrație, a lucrat la un anticariat, continuând totuși să fie publicat. Din scrierile lui: Sânge și vis, Fragment de veac, Interogatoriul, Evadare, Sfârșitul jalbelor, Undeva pe Dunăre, Cucuietul, Un craniu de prisos, La borna 203, Trădarea lunii, Nașul și fericirea lumii, etc.

1913 – A avut loc primul meci oficial de rugbi din România

În data de 8/21 septembrie 1913 la București, Tennis Clubul Român a jucat cu Sporting Club, întâlnirea s-a terminat cu un scor egal (3–3). Pentru început, echipamentul era puțin precar. 1913 Primul Meci Oficial De Rugbi Din RomâniaPentru deosebire, jucătorii purtau tricouri în alte culori. Șortul erau pantaloni de stradă tăiați sub genunchi sau în cel mai fericit caz, de culoare albă. Cine avea bani purta încălțăminte de sport, cu crampoane, dacă nu, aveau ghete de oraș. Arbitrul era îmbrăcat de stradă, cu șapcă, pantaloni golf, haină strânsă pe corp. Cu timpul s-a ajuns, ca toți participanții să fie îmbrăcați de sport, la un moment dat federația cerând ca rugbiștii să aibă pantalonii tăiați deasupra genuchilor

1919 – S-a născut Gheorghe Marinescu

21 septembrie 1919, Pitești – 10 martie 1987, București

Matematician, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe, Secția matematici la Universitatea București. În 1949 a devenit Doctor în Științe Matematice, cu teza Operații relativ complet continui. 1919-1987 Gheorghe MarinescuA fost asistent, lector, conferențiar, profesor la Facultatea de Matematică a Universității din București, predând cursuri de Ecuații diferențiale, Matematici superioare, Teoria distribuțiilor, Aplicații ale ecuațiilor funcționale în calculul probabilităților. În cercetările sale s-a aplecat cu precădere asupra analizei funcționale, mecanicii axiomatice și analizei numerice, fiind primul matematician român care s-a ocupat de teoria distribuțiilor. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări și studii, între care: Extensiunea funcționalelor biliniare în spațiile euclidiene generale, Asupra unei mecanici generale – vol I-IV, O generalizare a noțiunii de variabilă aleatorie, Structuri algebrice pe latice și mecanică laticială, Asupra diferențialei și derivatei în spațiile normate, Elemente de analiză funcțională, Spații vectoriale normale, Teoria ecuațiilor diferențiale și integrale, etc.

1925 – S-a născut Iosif Sârbu

21 septembrie 1925, Șibot, Alba – 26 septembrie 1964, București

Trăgător de tir, primul campion olimpic român. A pus mâna pe pușcă la vârsta de 12 ani, fiind inițiat de tatăl său, ca prim antrenor. La 14 ani a câștigat Cupa Orașului București pentru elevi, la proba armă sport, cinci focuri, din poziția culcat, cu 49 de puncte din 50. 1925-1964 Iosif SârbuA luptat în război, participând între timp la concursurile militare cu arma de război. În 1946 a câștigat concursul național de tir cu 358 de puncte la armă liberă poziția în picioare. În 1947 a devenit campion balcanic, în 1949, a cucerit patru titluri naționale, deținând supremația internă a acestui sport. În 1952, la Campionatele Mondiale de la Oslo a câștigat două medalii de aur, două de argint. La Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952 a devenit campion olimpic, devansând pe Andreev (URSS), Jakson (SUA), Boa (Canada), etc. După ce s-a retras din activitatea competițională, a desfășurat o susținută activitate de instructor și antrenor de tir

1931 – S-a născut Dem Rădulescu

21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – 17 septembrie 2000, București

Actor de comedie de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării și a continuat ca amator. În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe banditul Rijikov), la un concurs pentru tineri actori, fiind remarcat de Sică Alexandrescu – practic acesta a fost debutul carierei sale. 1931-2000 Dem RădulescuCând s-a dus să dea examen la Teatru, s-a prezentat în fața comisiei de examinare purtând mândru în piept medalia din liceu primită pentru merite deosebite în toate probele sportive. Examinatorii au râs în hohote, dar tânărul Dem Rădulescu s-a descurcat cu brio, a intrat la Institutul de Teatru și a terminat facultatea ca șef de promoție, fiind repartizat la Teatrul Național. A jucat în 66 de producții, filme și seriale de televiziune. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate artistică. Dintre numeroasele filme în care a jucat: Telegrame, Dragoste la zero grade, Brigada Diverse, Astă seară dansăm în familie, O scrisoare pierdută, Saltimbancii, Coana Chirița, A doua cădere a Constantinopolului

B.D. la munte și la mare (1971)

1931 – S-a născut Ion Iancu

21 septembrie 1931, Comloșu Mare, Timiș – 1 septembrie 2008, Timișoara

Dirijor, director al Operei din Timișoara. A absolvit Conservatorul din Cluj, studiind deopotrivă Canto, Dirijat coral, Pedagogie, specializându-se apoi în Arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling. A fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983–1990, 1992–2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și a participat la Festivalul Timișoara Muzicală. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de Operă a Universității de Vest. Timp de două stagiuni, a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, colaborând permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio din oraș A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad – unde, în 2003 a preluat postul de dirijor și de director artistic al Operei. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, pe podiumul filarmonicilor noastre, la pupitrul Orchestrei Radio. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1969), Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971), Diploma Marea Unire – 80 de ani, Timișoara 1998, iar din 2002 a fost Membru de Onoare al Operei Române din Timișoara

Georges Bizet – Pescuitorii de perle • Opera Romana Cluj-Napoca, Dirijor Ion Iancu, cu Angela Nemeș, Ștefan Popescu, Mugur Bogdan, Ion Iercosan

1933 – A încetat din viață Nicolae Milcu (23 septembrie 1903, Craiova – 21 septembrie 1933, Craiova)

Poet, traducător, profesor

1934 – A încetat din viață Gheorghe Bogdan-Duică (2 ianuarie 1866, Brașov – 21 septembrie1934, Brașov)

Istoric literar, critic literar, biograf, traducător, om politic; membru titular al Academiei Române

1935 – S-a născut Marius Popp

21 septembrie 1935, Sibiu – 8 noiembrie 2016, București

Compozitor și instrumentist român de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Și-a început studiile muzicale în București cu profesoara Maricica Neagu (pian), continuându-le cu Ana Severa Benția (pian), Alexandru Pașcanu (teorie-solfegiu, armonie), perfecționându-se cu Corneliu Gheorghiu (pian). 1935-2016 Marius PoppA absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1959). A fost pianist concertist în diverse cluburi din București, membru al Cvintetului de jazz București, fondator și conducător al propriei formații de jazz (1974–1995), profesor de teoria improvizației în jazz la Școala Populară de Artă din București, profesor de pian la Liceul „George Enescu” din București, profesor de improvizație în jazz la Universitatea particulară Luceafărul din București. A participat la Festivalurile de jazz de la Ploiești, San Sebastian, Varșovia, Ljubljana, Praga, Sibiu, Debreczen, Nagykanisza, Mannheim, Göttingen, Praga, Tel-Aviv, Russe, Frankfurt, Viena, München. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1979, 2002) și cu Premiul UNITER (1991). A susținut Work-shop-ul Alpenzeller-Jazz Days din Elveția, a colaborat de-a lungul carierei artistice cu Lionel Hampton, Art Farmer, Johnny Griffin, Barney Kessel, Aura Urziceanu, Pedro Negrescu, Eugen Gondi, Johnny Răducanu, etc. A efectuat nenumărate înregistrări la Radio și Televiziune, la Electrecord, Seria jazz

Marius Popp – Balada

1938 – S-a născut I. Constantinescu

Ioan Constantinescu; 21 septembrie 1938, Rogojeni, Covurlui/ Rogojeni–Suceveni – 3 ianuarie 2002, Iași

Istoric, critic și teoretician literar, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociației de Literatură Comparată. A studiat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Filologie (1956–1961); a primit apoi o bursă de specializare la Institut für Theaterwissenschaft (Institutul de Istorie a Teatrului) din München. 1938-2002 Ioan ConstantinescuA fost asistent universitar, lector, conferențiar la Catedra de Literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași; lector universitar asociat de Limbă și literatură română la Universitățile din München și Augsburg. A debutat publicistic în Iașul literar (1964) și editorial cu volumul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974). S-a refugiat politic în RF Germania în 1984, la Augsburg, fiind profesor docent asociat de Literatură comparată la Universitatea din Augsburg. Revenit în țară în 1994, ca profesor universitar, a întemeiat Catedra de Literatură comparată și estetică la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind șef de catedră; apoi profesor universitar de teatrologie la Facultatea de Teatru al Academiei de Arte „George Enescu” din Iași; membru în Consiliul Științific al Editurii Junimea. A înființat publicația anuală Studii eminescologice consacrată lucrărilor Simpozionului „Mihai Eminescu” organizat în fiecare an la Botoșani, revista academică de literatură comparată Acta Iassyensia Comparationis din Iași. A colaborat la Convorbiri literare, Cronica, Iașul literar. A fost autorul a două piese de teatru, a trei traduceri și a numeroase studii de literatură comparată și eseuri despre literatura română clasică, în țară și străinătate. A primit Premiul special al Societății „Titu Maiorescu” (2000), Premiul Asociației Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România (ACMEOR) (2000), Premiul Prieteniei România – Israel (Tel Aviv, 2001)

1939 – Primul ministru român, Armand Călinescu a fost asasinat de membrii pro-naziști ai Gărzii de Fier

Armand Călinescu a fost omorât în apropierea casei sale din București din ordinul lui Horia Sima, un act de răzbunare al membrilor Gărzii de Fier, împotriva cărora a adoptat măsuri extrem de dure. Adversarii săi legionari au afirmat existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României. 1939a Asasinarea Lui Armand CălinescuA fost asasinat de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu. Execuția lui, în centrul Bucureștiului, la amiază, a fost unul dintre cele mai dure asasinate politice din istoria țării. Aceștia s-au predat, fiind împușcați în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3 zile

1939 – Guvernul Armand Călinescu și-a încheiat mandatul. S-a instalat Guvernul Gheorghe Argeșeanu

1939b Armand CălinescuGuvernul Armand Călinescu a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, care a guvernat în perioada 7 martie–21 septembrie 1939. În acest interval, s-a votat Legea electorală din 1939; s-a semnat Pactul Ribbentrop–Molotov; a început cel de-al Doilea Război Mondial; primul ministru a fost asasinat de un comando legionar. Decesul lui Armand Călinescu a determinat încheierea bruscă a madatului guvernului

1939c Gheorghe ArgeşeanuGuvernul Gheorghe Argeșeanu a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, prezidat de generalul Gheorghe Argeșeanu, care a guvernat în perioada 21 septembrie 1939–28 septembrie 1939. Noul prim ministru a coordonat represaliile autorităților față de asasinarea lui A. Călinescu. La ordinul regelui Carol al II-lea, au fost asasinați fără judecată, în lagăre și pe întregul cuprins al țării, de către jandarmi, 252 de persoane, dintre care 105 membri ai Mișcării Legionare. Cadavrele a câte 3, 4 legionari au fost scoase în stradă și lăsate acolo vreme de trei zile

1939 – A încetat din viață Armand Călinescu (4 iunie 1893, Pitești – 21 septembrie 1939, București)

Om politic, economist, cu scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale și prim ministru al României

1940 – S-a născut Ilie Gheorghe

21 septembrie 1940, Giubega, Dolj – 28 aprilie 2018, Craiova

Actor de teatru și film și regizor de teatru, profesor universitar. A fost mai întâi învățător – a absolvit Școala Normală din Craiova in 1958; s-a căsătorit, apoi a intrat al doilea la IATC și l-a absolvit în anul 1967, la clasa profesorului Dinu Negreanu. 1940-2018 Ilie GheorgheDe la absolvire a jucat pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. A debutat cu rolul lui Iamandy din spectacolul Iancu Jianu de Octav Măgureanu și a jucat în: Cezar și Cleopatra de G.B. Shaw, Regele Lear și Othello de Shakespeare, Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, Domnișoara Iulia de A. Srindberg, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, Camera de alături de Paul Everac, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Don Carlos de Schiller, Ecaterina Teodoroiu de N.Tăutu, A treia țeapă de Marin SorescuMoartea accidentală a unui rebel de Dario Fo, Greul pământului de Valeriu Anania, Phaedra după Euripide și Seneca, Avarul de Molière, etc. A jucat pe cele mai mari scene ale lumii – angajat 8 luni la teatrul Playhouse din Nottingham, a jucat rolul lui Caliban din Furtuna în 85 de spectacole, cu turnee in toata lumea; șase luni în Franta, cu Marchizul de Sade, trei luni in Italia, etc.. A jucat și în filme: Soarele și infinitul, Moromeții, Aurul alb, Undeva in Est, Ochii care nu se văd, Cortul, Răzbunarea Robertei și Amantul marii doamne Dracula – seriale TV, Faust – Drumul clipei, Undeva la Palilula. Începând din anul 1966 a fost profesor la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere, în cadrul Universitatății din Craiova. A fost distins cu Premiul I și titlul de laureat la Festivalul Național de teatru 1985, Premiul I la Gala dramaturgiei românești Timișoara 1986, a fost nominalizat pentru titlul Omul anului 1996 de American Biographical Institute, Premiul național „Marin Sorescu”, acordat de Academia Română și TNC, Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2004)

Moromeții (1988)

1945 – S-a născut Nicolae Sârbu

21 septembrie 1945, Ohaba-Forgaci, Timiș

Poet, membru al USR, Filiala Timișoara. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964–1969). 1945 Nicolae SârbuS-a stabilit în Reșița, fiind ziarist la Flamura, redactor-șef la Timpul, director al Bibliotecii Județene Caraș-Severin. A colaborat la:Luceafărul, Contemporanul, Steaua, Tribuna, Echinox, Flamura, Convorbiri literare, Semenicul, Timpul, etc. Volume publicate: Cochetăria cu fulgerul, Șantier în creier, Neputința de-a închide cercul, De o sută de ori Banat. Patima și pătimirile unui publicist în pustie, Că poetu nu-i ca omu, Cămila din Bucegi. Veghind la căpătâiul cărții, Cu pumnul pe i, Ferestre pentru labirint, Vitralii sparte, A primit Premiul „Al. Sahia” pentru reportaj (1982), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2008), Premiul „V.A.Urechia (2010)

1945 – A încetat din viață Ioan Constantin Filitti (8 mai 1879, București – 21 septembrie 1945, București)

Istoric, jurist și diplomat; și-a consacrat viața istoriei militare și diplomatice, genealogiei și istoriei bisericii; membru corespondent al Academiei Române

1946 – S-a născut Gheorghe Zamfirescu

21 septembrie 1946, București

Fost jucător de polo pe apă și antrenor. A început să practice polo la Clubul Sportiv Școlar Triumf București, sub îndrumarea antrenorului Paul Niculescu. Din 1964 a jucat sub culorile Clubului Dinamo, cu care a câștigat 10 titluri de campion național și a câștigat locul II în CCE, ediția 1967–1968. A participat la 7 competiții internaționale oficiale: Jocurile Olimpice de vară (1972 – locul 8, 1976 – locul 4); Campionatul Mondial (1973 – locul 7, 1975 – locul 7); Campionatul European (1966, 1970 și 1974 – la toate, locul 6). A jucat în echipa națională în 232 de meciuri, marcând 163 de goluri (locul 7 în ierarhia jucătorilor de polo români). Este absolvent al IEFS din București, promoția 1975, Maestru al sportului și Maestru emerit al sportului și i-a fost conferit Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (1976). După retragerea din activitatea competițională, a lucrat ca antrenor la cluburile Sportul Studențesc și Steaua, a pregătit lotul național pentru Campionatul European 1991 (împreună cu Cornel Rusu), a funcționat ca antrenor federal în cadrul nou înființatei Federații Române de Polo

1950 – S-a născut Păunița Ionescu

21 septembrie 1951, București

Cântăreață de rock, jazz, gospel; după 1990 s-a stabilit în străinătate. Provine dintr-o familie de artiști lirici, cântă de la 4 ani. 1950 Păuniţa IonescuA debutat cu formația Catena (1970), repertoriul său fiind foarte variat abordând muzică ușoară, rock și jazz. Din 1974, s-a angajat la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, participând la toate premierele. A cântat împreună cu Gilbert Bécaud în sala Reduta din Praga (1976), a realizat filme muzicale ca invitată a lui Karel Gott, a cântat în spectacole îin URSS, alături de Lili Ivanova, Tereza Kessovia, Kovacs Kati, într-un film de televiziune alături de surorile Baccara. A cântat muzică rock cu formațiile Roșu și Negru, Sfinx, Domino, Iris. Mult timp nu a fost acceptată în concerte, la radio, deloc la TV, pentru că repertoriul ei avea puține cântece în română. Nu a reușit să scoată în România măcar un singur disc, cu o voce „a la Mahalia Jackson”; a fost numită „Doamna albă cu voce neagră”. În străinătate, unde traiește, are casă de discuri proprie, studio de înregistrări, a scos albume

Paunița Ionescu / Big Mama&The Golden Six – Out of the rain

1952 – S-a născut Valeriu Sterian

21 septembrie 1952, Știubei, Buzău – 16 septembrie 2000, București

Muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk și rock, unul dintre liderii generației care a pus bazele folkului românesc, din anii ’70. 1952-2000 Valeriu SterianA cântat la tobe în formația liceului, Copiii Florilor, în grupul folk Vali și Carmen – grupul a participat la Festivalul Primăvara Baladelor, prima ediție, s-a alăturat Cenaclului Flacăra, contribuind practic la apariția și popularizarea acestuia. A fondat în 1979, alături de Iulian Constantinescu, Bebe Teodorescu și Gabi Vulpe, Compania de Sunet. Pe 25 decembrie 1989, piesa Nopți, cenzurată încă de la apariția ei, a răsunat la Televiziunea Română Liberă. A participat activ la fenomenul Piața Universității din 1990, implicându-se în evenimentele sociale de atunci și devenind pentru foarte mulți un lider de opinie. Pe perioada celor 53 de zile cât a durat Golaniada, Vali Sterian, alături de Alexandru Andrieș și Cristian Pațurcă, au oferit suportul muzical principal al manifestațiilor, Nopți fiind unul dintre cântecele de rezistență din Piața Universității, cântat de multe ori de întreaga mulțime în genunchi și cu lumânări aprinse

Valeriu Sterian – Nopți

1955 – S-a născut Ducu Bertzi

21 septembrie 1955, Sighetu Marmației, Maramureș

Cantautor folk. Din clasa a noua, împreună cu un grup de prieteni, a înființat grupul Mi bemol rock, cu care cânta la serile de dans ale liceului. La primul festival de poezie și muzică de la Sighet (1973), Bertzi a câștigat marele premiu… o valiză! Debutul pe o scenă recunoscută a avut loc în 1976 la Baia Mare, cu Cenaclul Flacăra, (unde a activat până în 1985). A participat săptămânal la manifestările folk organizate de Casa Studenților, a fost pentru scurt timp membru permanent al Grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. A susținut aproximativ 4.500 de concerte atât țn țară cât și în străinătate în mijlocul comunităților românești. Din 1997 a realizat la Radio România Actualități emisiunea Omul cu chitara, împreună cu Mihai Cosmin Popescu. Din cântecele sale: Dor de ducă, Poveste de iarnă, Seara de Crăciun, Floarea de colț, Colinde,Colinde

Ducu Bertzi – Când s-o-mpărțit norocu’

1959 – Iolanda Balaș a stabilit al optulea record mondial la săritura în înălțime

Iolanda Balaș a sărit la București 1,84 de metri, depășind propriul record, de 1,83 metri din anul precedent

1961 – A încetat din viață Claudia Millian (21 februarie 1887, București – 21 septembrie 1961, București)

Poetă simbolistă, a scris versuri, memorialistică, dramaturgie; soția poetului Ion Minulescu

1970 – S-a născut Igor Bergler

21 septembrie 1970, Reșița

Scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, 1970 Igor Berglerspecialist în marketing. Este doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului visiting professor la diverse universități. A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, Biblia pierdută, difuzată până acum în 30 de țări, fenomen fără precedent pentru o carte scrisă în limba română. Testamentul lui Abraham, a doua carte a lui Igor Bergler, îi calcă pe urme

1970 – A încetat din viață Ion Țurai (17 ianuarie 1907, București – 21 septembrie 1970, București)

Medic chirurg, anatomist; membru corespondent al Academiei Române

1972 – Centrul European pentru Învățământul Superior (UNESCO–CEPES)

1972a Unesco–cepesA fost înființat cu scopul de a promova cooperarea în domeniul învățământului superior între statele membre din regiunea Europei (țările din Europa, America de Nord, precum și Israel), începându-și activitatea la București în 21 septembrie 1972. Și-a concentrat activitățile pe formularea și implementarea de politici în domeniul educației superioare; reforme legislative în educație; asigurarea calității și acreditarii academice; recunoașterea calificărilor academice și profesionale; noi abordări ale managementului instituțional și guvernamental; autonomia universitară și libertatea academică; statutul și pregătirea profesorilor; relațiile între universități și patronate; folosirea noilor tehnologii informatice; educația transnațională. 1972b Palatul Kretzulescu #myphotoSediul instituției este în Palatul Kretzulescu

1977 – S-a născut Ioana Ginghină

21 septembrie 1977, Copșa Mică, Sibiu

Actriță de film, televiziune, scenă și voce. A debutat în anul 1996 în rolul Eleonorei, în piesa Poate Eleonora de Gellu Naum, în regia lui Constantin Chiriac, pe scena Teatrului de amatori Puck din Constanța. A jucat la Teatrul „Ion Creangă” în Hainele cele noi ale regelui, Motanul încălțat, Pasărea albastră, Pinocchio actor, etc. A avut multe roluri în filme: My Name Is Modesty (A Modesty Blaise Adventure), Numai iubirea, Catherine the Great, Lacrimi de iubire, Inocență furată, Inimă de țigan, Aniela, Iubire și onoare, Îngeri pierduți, O grămadă de caramele. Prin UNITER a colaborat la proiectul Clinic–Clown, care se ocupa de terapie prin teatru in spitalele pentru copii imobilizati la pat

Ioana Ginghină – interviu la Cultour (partea I)

1977 – S-a născut Vali Boghean

21 septembrie 1977, Bumbăta, Ungheni, Moldova

Interpret de muzică ușoară. A absolvit Școala de muzică de la Cornești, Ungheni, clasa trompetă. A cântat împreună cu formația fraților săi Aghelia (1993–1995), apoi a făcut parte din formația Panoramic, iar în 1998 a devenit membru al formației de jazz-rock X-band. În anul 2002 s-a implicat în proiectul Anotimpurile dragostei și tot în aceeași perioadă a fost membru al formațiilor Trigon, Transbalkanica, The Shin, Boghean & Band. A participat la numeroase concursuri și festivaluri, alegându-se cu locuri de frunte. Începînd cu anul 2010 și-a început cariera solo. S-a realizeazat ca solist-instrumentist și vocalist. A lansat primul său album solo, Doar ea în anul 2011, iar în 2012. Este membru al juriului la preselecția națională pentru concursul Eurovision

Vali Boghean Band – M-am îndrăgostit dintr-o întâmplare

1985 – Inginerul Gheorghe Ursu a fost arestat

Gheorghe Ursu (1 iulie 1926 – 17 noiembrie 1985) a fost inginer constructor, poet, scriitor și disident. În timpul liceului a participat la acțiunile unui grup anti-nazist, în 1944, s-a înscris în UTC, a fost urmărit de Siguranța antonesciană și arestat; a scăpat de închisoare printr-o întâmplare norocoasă. Tot în 1944 a început să scrie un jurnal personal intim, în care a notat zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale, etc. și care însuma mii de pagini. În studenție, s-a angajat voluntar pe unul din marile șantiere industriale, crezând în încercarea noului regim de reconstrucție a țării după război și s-a înscris în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatară, un ins incomod. În 1950 a fost exclus din partid. A lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC, a scris eseuri pe care le citea la cenacluri, a avut numeroși prieteni în lumea artistică și literară. A devenit un sarcastic critic al abuzurilor regimului comunist și al cultului personalității lui Ceaușescu. În cea mai mare parte, aceste critici le-a încredințat jurnalului; uneori le citea, în forme literare, în cercuri de prieteni; la serviciu ținea la vedere afise anti-totalitare. Securitatea l-a urmărit în toți acei ani, printr-o acțiune cu numele de cod „Călătorul„. În anul 1970 i s-a publicat un volum de versuri, Mereu Doi, cu o prefață de Nina Cassian. 1985 Gheorghe UrsuGheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută, de fapt în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA. A fost plasat în aceeași celulă cu recidiviștii violenți Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită

1986 – S-a născut Roxana Cogianu

21 septembrie 1986, Iași

Canotoare legitimată la CSA Steaua București. A participat la 1986 Roxana CogianuCampionate Europene: Poznan 2007 – locul 2 (4x), Atena 2008 – Locul 3 (4x), Brest 2009 – locul 1 (8+), Montemor-o-Velho 2010   – locul 1 (8+), Plovdiv 2011 – locul 1 (8+); Campionate mondiale: U20 Atena 2003 – locul 1 (4x), U23 Hazewinkel 2006 – locul 1 (4x), U20 Banyoles 2006 – locul 3 (4x), Poznan 2009 – locul 2 (8+), Lake Karapiro 2010 – locul 3 (8+), Bled 2011 – locul 4 (8+); Jocuri olimpice de vară: Rio 2016 – locul 3 (8+), Londra 2012 – locul 4 (8+), Beijing 2008

1996 – S-a născut Nicolae Soare

21 septembrie 1991, Buzău

Atlet specializat pe alergare de distanță, legitimat la clubul Știința Bacău. A fost laureat cu argint la proba de 10.000 m la Campionatul European pentru tineret din 2013 și la Universiada de vară din 2015. În 2016 s-a calificat la Jocurile Olimpice Rio de Janeiro 2016 de la, după ce a realizat un timp de 2:18:52 la maratonul de la Hamburg. La Universiada de la Taipei din 2017, a obținut locul 2 la proba de 10.000 m și locul 4 la proba de 5.000 de metri. La această ediție a Universiadei, sportivul român a reușit și 2 personal best-uri în cele 4 zile de concurs. A fost depistat pozitiv cu meldonium in 2016 de controlul anti doping

1992 – A încetat din viață Ion Băieșu (Ion Mihalache; 2 ianuarie 1933, Aldeni, Buzău – 21 septembrie 1992, București)

Scriitor, prozator, dramaturg, autor de schițe și foiletoane umoristice, de scenarii pentru televiziune și film

1995 – A încetat din viață Matty Aslan (7 mai 1924, Ismail, Basarabia, România/Ucraina – 21 septembrie 1995)

Caricaturist, regizor și scenarist de filme de animație

1996 – Căsătoria Principesei Margareta cu actorul Radu Duda

În 1994, fiica Regelui Mihai I, Margareta, principesă de Hohenzollern 1996 Căsătoria Principesei Margareta Cu Radu Dudal-a întâlnit, în timp ce vizita un orfelinat din România, pe actorul Radu Duda, care coordona la aceea vreme un program de terapie prin artă, proiect desfășurat de Ion Caramitru prin intermediul fundației patronată de Majestatea Sa. S-au căsătorit pe 21 septembrie 1996 la Lausanne. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul Majestății Sale Margareta și a surorilor ei, Elena și Irina, care au avut loc tot în Biserica Ortodoxă Grecească din Lausanne. Radu Duda a devenit principe de Hohenzollern-Veringen (la 1 ianuarie 1999)

1998 – România a aderat la Sistemul aranjamentelor forțelor ONU

În perioada 21–26 septembrie, cu ocazia celei de-a 53-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, de la New York, ministrul român al afacerilor externe, Andrei Pleșu, a semnat Memorandumul de înțelegere dintre Guvernul României și Națiunile Unite privind contribuția statului român la Sistemul aranjamentelor forțelor ONU, țara noastră fiind al 17-lea stat membru al ONU care a aderat la acest sistem (înființat în 1994)

 

Ziua Națională a Contabilului Român

2005a Ziua Naţională A Contabilului Român

Stabilită la 21 septembrie de Conferința Națională a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România din 2 septembrie 2004, prin Hotărârea nr. 04/52 și sărbătorită prima oară în 2005. Profesia contabilă este privită ca cea care gestionează, calculează și păstrează echilibrul între „cât trebuie” și „de unde se ia”. Simbolul profesiei contabile este contul, instrument care se reprezintă sub forma unui T sau a unei balanțe, există chiar și un alt instrument de lucru cu denumirea de Balanță. Toate acestea au determinat să se aleagă o zi care să sugereze echilibrul și să aibă legătură cu instrumentele de lucru ale profesiei. Astfel, s-a ales ziua echinocțiului de toamnă, când ziua este egală cu noaptea, zi care constituie începutul zodiei Balanței

 

2005 – Mario Vargas Llosa a vizitat România

În vizita sa, între 17–21 septembrie, scriitorul sud-american 2005b Mario Vargas Llosa în Româniaa participat la lansarea a două dintre romanele sale, publicate într-o serie de autor de Editura Humanitas și a fost invitat la Festivalul Zile și Nopți de Literatură, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, la Neptun, unde i-a fost acordat Premiul Ovidius, pentru „valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței interetnice”. Scriitorul a mai fost în România în 1995 și 2013

2010 – A încetat din viață Valentin Popa (20 noiembrie 1940, București – 21 septembrie 2010, Paris)

Artist plastic, pictor, grafician și gravor, recunoscut la nivel internațional ca fiind unul dintre cei mai proeminenți gravori ai lumii

2013 – A încetat din viață Roman Vlad (29 decembrie 1919, Cernăuți, România/Ucraina – 21 septembrie 2013, Roma)

Compozitor, muzicolog și pianist român, stabilit în Italia din 1938; director artistic al Academia Filarmonica Romana, superintendent al Operei din Roma și director artistic la La Scala din Milano

2017 – A încetat din viață Gheorghe Dolgu (2 aprilie 1929, București – 22 septembrie 2017, Brașov)

Economist, diplomat și profesor cu preocupări în economia înarmării/dezarmării, economia serviciilor financiare, ciclul economic, tranziția la economia de piață, integrarea României în structurile europene; rector al Academiei de Studii Economice din București; membru de onoare al Academiei Române

2019 – A încetat din viață Florin Bucescu (18 mai 1936, Broscăuții Noi, Storojineț, Cernăuți, Ucraina – 21 septembrie 2019, Iași)

Preot, etnomuzicolog, bizantinolog și paleograf și profesor; membru fondator al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei; fondator și conducător al specializării Muzică religioasă la Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru a Universității de Arte „George Enescu” Iași

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „21 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: