Elena Vacarescu (1864-1947) -cover

~ Amintirea zilei – Today’s Memory ~

 

Elena Văcărescu (1)Elena Văcărescu

21 septembrie 1864, București – 17 februarie 1947, Paris


 

Elena Văcărescu a fost scriitoare, poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare franceză de origine română, cu o bogată activitate politică și literară la Paris, membră de onoare (din 1925) a Academiei Române. S-a născut într-o foarte veche și vestită familie de boieri, fiind fiica diplomatului Ioan Văcărescu, şi a Eufrosinei Fălcoianu, fiind înrudită cu neamuri nobiliare precum Cantacuzino şi Rosetti şi descendentă, pe linie paternă,  din renumita familie a Văcăreştilor și a primit o educație pe măsură. Şi-a desăvârşit studiile la Paris, unde a aprofundat filosofia, arta poetică şi istoria.

A debutat în 1886, publicând, la Paris primul ei volum de versuri, Chants d’Aurore, întâmpinat favorabile de critici şi pentru care a primit un premiu special al Academiei Franceze.

În 1888, la Bucureşti, a fost domnişoară de onoare la nunta Reginei Elisabeta, moment care a marcat începutului unei relaţii apropiate între ea şi regină, care a apreciat originalitatea tinerei scriitoare și pe care a dorit să o susţină în carieră.

După o lungă perioadă petrecută pe lângă Familia Regală, Elena Văcărescu şi prinţul Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, s-au îndrăgostit şi s-au logodit în secret, cu sprijinul reginei, care a obţinut şi consimţământul regelui. La ceremonia logodnei, Elena a spus: „Pentru mine, jurământul meu înseamnă că niciodată niciun alt bărbat nu se va apropia de mine atât timp cât voi trăi. Şi nimeni nu mă va putea dezlega de acest jurământ“. Nu s-au putut căsători, rigorile casei regale și prevederile legale interzicând intrarea româncelor în familie. Chiar Consiliul de Miniştri, condus la acel moment de Lascăr Catargiu, s-a împotrivit categoric unei astfel de relaţii, lansând prin vocea acestuia, celebra frază „Majestate, aiasta nu se poate!”, urmarea fiind impunerea ruperii logodnei şi exilarea Elenei.

În 1891 a plecat în exil inițial în Italia, la Veneţia şi Roma, iar ulterior s-a stabilit la Paris, unde s-a distins în lumea literară.  Viaţa artistică franceză i-a dezvoltat spiritul creator; a iniţiat un salon literar la care erau prezente personalităţi literare importante, precum Marcel Proust, Miguel de Unamuno, Aristide Briand, Sarah Bernhardt sau Paul Valéry.

A publicat romanele Amor vincit şi Vraja, memorialistică – Regi şi regine pe care i-am cunoscut ori Le Roman de ma vie, teatru – Cobzarul, jucată în anul 1912 la Opera din Paris, a tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.

5 minute de istorie – Elena Văcărescu la Paris

A colaborat cu publicaţiile româneşti Adevărul şi Dimineaţa cu articole în care-și exprima preocuparea pentru țara sa şi implicarea ei în război, temă pe care a organizat conferinţe (1916–1918), în care s-a dezbătut situaţia României.

A militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918, fiind numită de către regele României secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor (1919), pentru o perioadă de douăzeci de ani, poziţie din care a susţinut cauza păcii. Elena Văcărescu, Secretar General Al Asociației Române, De Pe Lângă Societatea NațiunilorPentru meritele sale, guvernul francez i-a decernat ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare, fiind laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.

Elena Văcărescu, în slujba culturii românești

A scris versuri: Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi), Le Jardin passioné (Grădina dorului), romane: Amor vincit (Amorul învinge), Le Sortilége (Vraja), memorialistică: Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor), Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele), teatru: Cobzarul, Stana, Pe urma dragostei

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_V%C4%83c%C4%83rescu

Citește și articolul: Iubirea interzisă dintre principele Ferdinand şi Elena Văcărescu, care a dat naştere celebrei replici: „Majestate, aiasta nu se poate!“

 

Vocea Elenei Văcărescu la Radio România Cultural

 

 

***** [In English] *****

Elena Văcărescu (2)Elena Văcărescu

September 21, 1864 in Bucharest – February 17, 1947 in Paris

 

Elena Văcărescu was a Romanian-French aristocrat writer, twice a laureate of the Académie française.

Elena first got acquainted with the English literature through her English governess, Miss Allan. She also studied French literature in Paris, where she met Victor Hugo, whom she later mentioned in her memoirs. She attended courses of philosophy, aesthetics and history, and also studied poetry under the guidance of Sully Prudhomme.

Văcărescu was the Substitute Delegate to the League of Nations from 1922 to 1938. She was the only woman to serve with the rank of ambassador (permanent delegate) in the history of the League of Nations. Elena Vacarescu (1864-1947)In 1925 she was welcomed as a member of the Romanian Academy. She translated into French, works of Romanian poets such as Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, George Topîrceanu, Ion Minulescu and Ion Vinea.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Elena_V%C4%83c%C4%83rescu

*****

 

Elena Văcărescu’s voice • The story of the earliest recordings of Romanian Radio Sound Archive

 

#todaysmemory #romanifrumosi #istoriaRomaniei #ElenaVăcărescu

0 comentarii la „Elena Văcărescu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: