Vedere Din Oradea

Foto: Oradea – Vedere asupra centrului


1113 – Prima menționare documentară a Oradiei

1113a Prima Atestare OradeaOradea este menționată pentru prima dată cu numele latinesc Varadinum, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar. 1113b OradeaDe-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci

1449 – Bătălia de la Tămășeni

S-a ținut pe Siret, lângă târgul Romanului, între Bogdan al II-lea și Alexandru al II-lea (Alexăndrel Vodă), voievodul Moldovei.

1449a Soldați Moldoveni. Frescă Mănăstirea Părhăuți
Soldați moldoveni. Frescă la Mănăstirea Părhăuți

Bătălia a avut loc la nord de Roman, pe râul Siret, la Tămășeni, între 12 octombrie 1449–17 octombrie 1451. Bogdan, susținut de oaste și ajutat de Iancu de Hunedoara, l-a înfrânt pe Alexăndrel și boierii lui. Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei

1449 – A început domnia lui Bogdan al II-lea în Moldova

1449b Bogdan Al Ii-lea - Domnul MoldoveiBogdan al II-lea (1409 – 15 octombrie 1451, Reuseni, Udești, Suceava) a fost domn al Moldovei între 12 octombrie 1449–17 octombrie 1451. După unii istorici este fiul din flori al lui Alexandru cel Bun, mama sa fiind necunoscută. După alții, este fratele lui Alexandru cel Bun. Bogdan al II-lea este tatăl lui Ștefan cel Mare. A fost în relații foarte bune cu Iancu de Hunedoara, care l-a susținut la luarea tronului. A fost căsătorit cu Doamna Oltea, care s-a călugărit sub numele de Maria la Mănăstirea Probota (Suceava)

1559 – Bătălia de la Boianu

S-a purtat între oastea boierilor aflați în pribegie și oastea 1559 Doamna Chiajna_21Doamnei Chiajna, pentru tronul Țării Românești. După moartea lui Mircea Ciobanul, a fost ales domn Petru cel Tânăr (1547 – 19 august 1569, Konya, Turcia), fiul cel mai mare al lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, Domn al Țării Românești în perioada 26 septembrie 1559–21 mai 1568. După moartea tatălui său, la 21 septembrie 1559, boierii aflați în pribegie au atacat între 25 septembrie–24 octombrie 1559, având loc trei lupte între oastea pribegilor și susținătorii familiei lui Mircea Ciobanul. Prima luptă, cea din satul Românești, a fost câștigată de pribegi (25 septembrie), pentru ca mai apoi aceștia să o piardă pe a doua, la Șerbănești. Bătălia decisivă s-a dat la Boianu (12 octombrie), unde oastea Doamnei Chiajna, ajutată și de turci, a ieșit învingătoare. Fiul ei, Petru, care era încă minor, a primit, astfel, confirmarea de la Poartă la 24 octombrie 1559

1595 – Ștefan Răzvan, domnul Moldovei, a ocupat Bucureștii

După Bătălia de la Călugăreni (13 august), Mihai Viteazu și-a retras oastea spre București, apoi spre Târgoviște, retrăgându-se în Transilvania. Armata turcă, sub conducerea lui Sinan Pașa, a urmat-o pe cea creștină, ocupând Bucureștii, Târgoviștea și refăcând cetatea Brăilei. După înfrângerea suferită în Bătălia Târgoviștei (6–8 octombrie), turcii s-au retras spre București, urmăriți de oastea creștină. La 12 octombrie Bucureștiul a fost ocupat de oastea moldoveană, condusă de Ștefan Răzvan, în timp ce oastea condusă de Mihai urmărea turcii spre Giurgiu. Aici, Mihai a atacat ariergarda turcă, a rupt cu artileria podul peste Dunăre, a eliberat peste 8.000 robi luați de turci și a început asediul cetății Giurgiu. Sinan Pașa a fost destituit din funcția de mare vizir, armatele moldo-transilvănene s-au retras în provinciile lor, Brăila a fost luată de la turci, Muntenia rămânând devastată după campania din anul 1595

1657 – S-a născut Sfântul Cuvios Pafnutie

12 octombrie 1657, Câmpulung Muscel – 1735, Schitul Robaia (Mușătești, Argeș

Sfântul Cuvios Pafnutie, vestit iconar cunoscut cu numele de Pârvu Mutul Zugravul a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești. 1657-1735 Sfântul Cuvios PafnutieLa 18 ani a fost trimis să învețe zugrăvia în Bucovina, cu un vestit meșter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă de iconografie numeroasele mănăstiri și biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare și exterioare. A primit supranumele de Mutul nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post și rugăciune. A fost întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și un mare rugător isihast. Luând aminte la viața virtuoasă, la nevoința și lucrarea Cuviosului Pafnutie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august

1777 – A încetat din viață Grigore al III-lea Ghica (1724 – 12 octombrie 1777)

Domnul Moldovei (1764–1767; 1774–1777) și al Țării Românești (octombrie 1768–noiembrie 1769). 1724-1777 Grigore Al Iii-lea Ghica_21Ca domn a fost dușman Austriei și prieten Rusiei; în politica dusă față de turci, a fost ajutat de intrigi. Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor și a pus capăt abuzurilor. A înființat o fabrică de postav la Chipirești, lângă Jijia și a zidit lângă Mitropolie o școală ca urmare a reorganizării învățământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare. A fost ucis, la Iași, din porunca sultanului, fiind bănuit de Poartă că întreținea legături cu Rusia și aflându-se în conflict cu boierii, cărora nu le satisfăcuse integral cererile de clacă sporită

1808 – Convenția secretă de alianță între Rusia și Franța de la Erfurt

Napoleon I și Alexandru I au semnat la Erfurt, la 30 septembrie/12 octombrie 1808, Convenția secretă de alianță între Rusia și Franța, prin care Rusia a anexat Moldova și Țara Românească. 1808 Convenția Secretă Napoleon I–alexandru IChestiunilor Imperiului Otoman și Principatelor în tratativele ruso-franceze le-a revenit un rol esențial, fiindu-le consacrate cinci dintre cele 14 articole ale Convenției: „Art. 5. Înaltele părți contractante se obligă a considera o condiție neapărată a păcii cu Anglia recunoașterea de către ea a Finlandei, Valahiei și Moldovei ca fiind încorporate în componența Imperiului Rus”. „Art. 8. …Majestatea Sa împăratul întregii Rusii a mutat, deja, în această parte hotarul imperiului său până la Dunăre și a încorporat la imperiul său Moldova și Valahia, negăsind posibil să recunoască integritatea Imperiului Otoman, altfel decât cu această condiție. Drept urmare, Majestatea Sa împăratul Napoleon recunoaște încorporarea amintită și hotarul Imperiului Rus, mutat până la Dunăre”. Intențiile ruse s-au materializat prin ocuparea Basarabiei în 1812

1825 – A încetat din viață Nicolae Văcărescu (1785 sau 1786 – 12 1825 Nicolae Văcărescu (1785-1825)octombrie 1825, Brașov, Imperiul Austriac)

Poet; fiul mai mic al lui Ienăchiță Văcărescu. A ocupat importante dregătorii: căminar, agă, mare vornic; implicat în evenimentele din 1821 s-a refugiat la Brașov. Versurile sale, manieriste, aduc pe alocuri inflexiuni folclorice și preromantice

1860 – S-a născut Constanța Hodoș

Constanța Taloș; 12 octombrie 1860, Zimbru, Arad – 19 aprilie 1934, București

Scriitoare, soția scriitorului Alexandru Hodoș (1863 – 1929, pseudonim Ion Gorun). 1860-1934 Constanța Hodoș_21O parte din studii le-a realizat într-un pensionat particular din Arad. A fost una dintre reprezentantele mișcării feministe din România. A înființat, în 1905, Revista noastră, care își propunea să devină „o oglindă credincioasă a colaborării intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național”. Din opera sa: A venit (schiță), Martirii (roman), Departe de lume (nuvele), Teatru de copii, Rodica. În vârtejul războiului, Povestiri din viața copiilor

1863 – A încetat din viață Andrei Mureșanu (16 noiembrie 1816, Bistrița – 12 octombrie 1863, Brașov)

Poet și revoluționar din Transilvania, creatorul marșului revoluționar de la 1848, Un răsunet, scris la Brașov, poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!

1872 – Înființarea Universității din Cluj

Universitatea Regală Maghiară Francisc Iosif (Magyar Királyi Ferenc József Tudományegyetem) a fost universitatea maghiară de stat înființată printr-o lege aprobată de Parlamentul de la Budapesta la data de 17 septembrie 1872 și promulgată prin decret imperial de Împăratul Francisc Iosif I, la data de 12 octombrie 1872, cu patru facultăți: Filosofie și litere, Matematica și științele naturii, Drept, Medicină. 1872 Universitatea Francisc Iosif ClujUniversitatea din Cluj a fost cea de-a doua universitate de stat (după Universitatea din Pesta) din Regatul Ungariei. Această universitate a avut și o catedră de limba și literatură română condusă de Grigore Silași (1872–1886) și Grigore Moldovan (1886–1919)

1879 – Revizuirea articolului 7 din Constituția României

Necesitatea primei revizuiri a Constituției din 1866 a rezultat din dispozițiile art. 44 din Tratatul de pace de la Berlin (3 iulie 1878), prin care s-a recunoscut Independența României. Art. 7 al Constituției din 1866 condiționa acordarea cetățeniei române de apartenența la un rit creștin. În urma modificării, urma a se acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină.

Lucrările de revizuire a Constituției au început la 22 mai 1879; la data de 24 iunie 1879, Comisia Senatului a depus raportul, în care se statua că cel care intenționa să se naturalizeze era obligat să adreseze domnitorului o cerere și să declare că renunță la protecția străină. După depunerea acestei cereri solicitantul trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să locuiască pentru o perioadă de 10 ani în țară și prin modul de comportament în societate să dovedească că este folositor acesteia. După inițiativa Domnului, Adunările legiuitoare îi acordau decretul de naturalizare, care era sancționat și promulgat de către domn. Proiectul Legii de revizuire a art. 7 din Constituția României, propus de către Guvern Adunării Deputaților, a fost votat la 6 octombrie, promulgat la 12/24 octombrie și publicat în Monitorul oficial din 13/25 octombrie 1879

1882 – A încetat din viață George Pomuț (31 mai 1818, Jula, Békés, Ungaria – 12 octombrie 1882, Sankt Petersburg, Imperiul Rus)

Căpitan de origine română în armata revoluționară maghiară la 1848, general american în Războiul civil; diplomat american la curtea imperială rusă de la St. Petersburg

1887 – S-a născut Mihail Gușuleac

12 octombrie 1887, Lucavăț, Vijnița, Ucraina – 11 septembrie 1960, București

Botanist, membru titular (din 1935) al Academiei de Științe din România; 1887-1960 Mihail Guşuleac_21membru corespondent (din 1937) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe, secția de Științe Naturale a Universității din Cernăuți (1907–1911). A fost profesor la Cîmpulung Moldovenesc, Praga și Suceava, profesor la Universitatea Românească din Bucovina (Cernăuți). S-a specializat în biologie marină la Stațiunea zoologică din Triest, după care a devenit profesor la Universitatea din București. Din lucrările sale: Considerațiuni geobotanice asupra Pinului silvestru din Bucovina, Urme de vegetație halofilă în Bucovina

1893 – S-a născut Grete Csaki-Copony

12 octombrie 1893, Zărnești, Brașov – 4 decembrie 1990, Berlin

Pictoriță și graficiană săsoaică din Transilvania, stabilită după 1962 la Berlin. A studiat la Dresda, Berlin, Munchen și Budapesta, unde s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Richard Csaki (ulterior director al Deutsches Ausland-Institut din Stuttgart). 1893-1990 Grete Csaki-copony. Autoportert_21A petrecut mult timp în Berlin, din 1911 și a fost puternic influențată de scena artei din oraș. Prima sa expoziție personală a fost în 1918, în Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Arta ei modernistă a fost primită negativ de critica din mediul conservator. După o expoziție de la Berlin, în 1935, germanii nazisti au condamnat arta ei ca degenerată. Din 1954 a petrecut o parte a anilor în Grecia, unde avea un atelier. În 1962 Berlinul a devenit reședința permanentă a artistei; acolo a creat operele de maturitate, caracterizate printr-o prospețime surprinzătoare, până târziu în anii optzeci. În 1974, Asociația Sașilor Transilvăneni din Germania i-a decernat Premiul pentru cultură. Câteva imagini

1894 – S-a născut Elisabeta de România

1894-1956 Regina Elisabeta A Greciei_21Regina Elisabeta a Greciei; 29 septembrie/12 octombrie 1894, Sinaia – 15 noiembrie 1956, Cannes

Al doilea copil al Regelui Ferdinand I al României și Reginei Maria, principesă a României, Regina Greciei. S-a măritat pe 27 februarie 1921 cu diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-a petrecut-o în Franța, la Cannes, unde a închiriat un apartament și unde a murit la vârsta de 62 de ani

1902 – A fost dezvelit Monumentul lui Matia Corvin din Cluj

Ansamblul monumental Matia Corvin, alcătuit din cinci statui reprezentându-i pe regele Matia (ecvestru) și pe cei patru generali ai săi, a fost dezvelită în Piața Mare a Clujului. Macheta lucrării, operă a artiștilor János Fadrusz și Lajos Pákey, a obținut în anul 1900 marele premiu al Expoziției Universale de la Paris. Monumentul a fost finanțat prin subscripții publice. Costurile mari ale realizării monumentului au întârziat inaugurarea, astfel că festivitățile au avut loc abia în 12 octombrie 1902. 1902 Dezvelirea Monumentului Matia CorvinStatuile din bronz ale lui Matia Corvin și ale celor patru comandanți au fost aduse cu trenul de la Budapesta și transportate pe șinele unei vechi linii de tramvai cu cai până în centrul Clujului, unde au fost amplasate pe soclul din piatră. Pentru a rămâne în memoria Clujului, János Fadrusz a dat chipul său uneia dintre personalitățile din bronz care-l străjuiesc pe regele Matia, anume generalului Ștefan Báthory. 1902 Monumentul Matia Corvin, Cluj- NapocaMonumentul clujean a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale orașului

1903 – A fost inaugurat Palatul Facultății de Medicină din București

Clădirea a fost construită în 1902 după un proiect realizat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc, în stil neoclasic francez și a fost dată în folosință în data de 12 octombrie 1903. 1903 Palatul Facultății De MedicinăUn merit deosebit în realizarea acestei construcții, precum și în obținerea fondurilor necesare îi este atribuit profesorului Thoma Ionescu (1860–1926), fratele lui Take Ionescu. Totodată a fost dezvelită statuia doctorului Carol Davila, așezată în fața facultății și realizată de sculptorul Carol Storck din bronz

1905 – S-a dat în folosință Spitalul Socola

La 29 mai 1892, prin votul corpurilor legiuitoare ale țării s-a hotărât construirea a două „Instituții pentru alienați” în Moldova și Muntenia. La data de 28 februarie 1896 s-a hotărât construirea Spitalului de psihiatrie la Iași, pe locul fostului Seminar de la Socola. 1905 Spitalul Socola_21Lucrările au fost efectuate între 1897–1899, valorificând proiectele arhitectului Săvulescu. Alexandru Brăescu a fost primul medic primar și director al Spitalului Socola, pe care l-a deschis la 12 octombrie 1905 și l-a condus până la moartea sa, în anul 1917

1906 – Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor a debutat la Ateneul Român

În seara zilei de 12 octombrie 1906, Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor, fondată și condusă de Dimitrie Dinicu, și-a făcut debutul triumfal sub cupola Ateneului Român, cu un program care reprezenta un întreg proiect: Simfonia I de Beethoven (care anunța inaugurarea ciclului respectiv), o primă audiție contemporană de I. Svendsen, bun simfonist, foarte la modă în vremea aceea și, semnificativ, Poema Română de George Enescu

George Enescu – Poema Română, op. 1 • Orchestra Națională și Corul Radio

1913 – S-a născut Ene Braniște

12 octombrie 1913, Suseni, Argeș – 18 martie 1984, București

Teolog, preot, profesor; considerat unul dintre cei mai de seamă teologi liturghiști din Ortodoxia românească. A studiat la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș și la Facultatea de Teologie din București (1933–1937), a luat licența în 1938 și apoi a obținut titlul științific de Doctor în Teologie în anul 1943 cu teza Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila. A fost hirotonit diacon în 1940, apoi preot, iconom stavrofor. În afară de studiile teologice, Ene Braniște a urmat și Facultatea de Litere, secția Limba română (1945–1947). 1913-1984 Ene Branişte_21A devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din București, predând cursurile de Liturgică și Pastorală, unde a predat până la sfârșitul vieții, fiind promovat la gradul de conferențiar, apoi profesor titular. Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcțiile de prorector (1970–1971) și de rector al Institutului (1980–1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A îndeplinit și funcții în administrația patriarhală: vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române, cleric al Adunării Eparhiale și al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic și de Misiune. A participat la întruniri ecumeniste peste hotare, susținând conferințe în Austria, Franța, Germania, Anglia. Din cărțile sale (scrise în colaborare): Cântările Sfintei Liturghi și podobiile celor opt glasuri, Carte de cântări biscricești pentru credincioșii creștini ortodocși, Tipic bisericesc, Liturgică teoretică. Manual pentru seminarele teologice, Liturgica specială pentru Institutele teologice, Cântările Penticostarului, Liturgică generală cu noțiuni de artă bisericească

1916 – Prima luptă de la Oituz

A fost purtată între forțele române: Grupul Oituz, format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu și forțele germano–austro-ungare: Grupul von Schmettow, format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow, între 28 septembrie/12 octombrie–14/27 octombrie 1916.

1916a Oituz - Respingerea Unui Atac Austro-ungar. Desen De I. Bughardt
Oituz – Respingerea unui atac austro-ungar. Desen de I. Bughardt

Bătălia s-a încheiat cu victoria armatei române, având ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române și printr-o singură contraofensivă au restabilit linia frontului pe vechea frontieră din Carpați

1916 – Bătălia de pe Valea Prahovei

Bătălia de pe Valea Prahovei, numită uneori și Bătălia de la Predeal, desfășurată între 29 septembrie/12 octombrie–10/23 octombrie, a fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.

1916b Lupta De Pe Valea Prahovei, Gara Predeal
Gara Predeal

În această bătălie au fost angajate forțe române din Divizia 10 Infanterie și Divizia 21 Infanterie și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 187 Infanterie germană și Divizia 51 Honvezi ungară. A avut ca rezultat oprirea încercării forțelor Puterilor Centrale de trecere a Carpaților

1918 – Adoptarea Declarației de independență a Transilvaniei

Desfășurată în cel mai mare secret, ședința convocată la Oradea, în 29 septembrie/12 octombrie 1918 de către comitetul executiv al Partidului Național Român a avut ca rezultat elaborarea Declarației de autodeterminare a românilor din Ardeal și Ungaria. Întrunirea s-a ținut în casa lui Aurel Lazăr, avocat, și a întrunit un comitet mai lărgit din care făceau parte Teodor Mihali, Alexandru-Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu, Gheorghe Popovici, Aurel Vlad, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, Ioan Ciordaș, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, Nicolae Cornean, Sever Dan și alții. 1918 Casa Lui Aurel LazărComitetul Executiv al Partidului Național Român a adoptat în unanimitate o declarație redactată de Vasile Goldiș care exprima hotarârea națiunii române din Transilvania de a se așeza „printre națiunile libere” (în temeiul dreptului național ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa). Se revendica recunoașterea conducerii PNR ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei și s-a constituit un Comitet de acțiune cu sediul la Arad, avându-l în frunte pe Vasile Goldiș. Declarația de autodeterminare a fost citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta în vinerea următoare, la 18 octombrie

1930 – S-a încheiat prima Conferință balcanică

În perioada 5–12 octombrie 1930, la Atena, au avut loc lucrările Primei Conferințe balcanice, reuniune cu caracter neguvernamental, la care au participat delegații din România, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia și Albania. Delegații s-au pronunțat pentru încheierea unui pact balcanic, care va fi semnat la 9 februarie 1934

1931 – S-a născut Valeriu Filimon

12 octombrie 1931 Slanic Moldova – iulie 2004

Filolog, poet, profesor. A învățat la Liceul Militar din Chișinău și la cel din Timișoara, până în 1947, cind au fost desființate, absolvind la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (1950). După absolvire, a debutat în pagina de poezie din revista Flacăra (astăzi România literară). A făcut parte din prima promoție a Școlii de Literatură „Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Dumitru Micu, Dionisie Șincan, Aurel Rău, Nicuță Tănase, Ilie Purcaru, Alexandru Andrițoiu, etc. A urmat apoi Facultatea de Filologie (1952–1957), fiind coleg de promoție cu Nichita Stănescu, Florența Albu, Doina Ciurea, Nicolae Ciobanu, Eugen Simion. A fost cadru didactic la Catedra de Literatură Universală, Teorie literară și Folclor, avându-l șef de Catedră pe Tudor Vianu, lector de literatură română la Universitatea Carolingiană din Praga (1959–1966). A publicat lucrări științifice în Analele Universității, Revista de Filosofie a Academiei Române, Revista română pentru străinatate (în limbile engleză, germană, franceză și rusă). A înființat Cursul de Poetică. A obținut titlul de Doctor în Științe Filologice (Teoria literaturii) în 1974, cu tema Poetica imaginarului românesc. A condus Cenaclul „George Bacovia”, a înființat, sub auspiciile Rectoratului Universității București și ale Patriarhiei Române, Societatea Literară și Teologală „Logos”, a publicat poezii în revistele literare, a organizat adevărate șezători literare acasă

1933 – S-a născut Vasile Iliuț

12 octombrie 1933, Rășinari, Sibiu – 4 martie 2004

Muzicolog, profesor universitar. A absolvit Pedagogia muzicală (1964) și Compoziția (1967) la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” București. În anii de studiu, a câștigat multe premii importante, a participat la al 4-lea seminar european de muzică preclasică la Bruges, unde a studiat cu Saford Cape. 1933-2004 Vasile Iliuţ_21De asemenea, a studiat cu Erich Schenck, profesor la Musikwissenschaftliches Institut der Universitat Wien. A predat Literatura muzicală și Istoria muzicii la Universitatea de muzică din București, a fost secretar al Departamentului de muzicologie și, din 1996, decan al Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală. A condus și îndrumat peste 300 de lucrări de diplomă în învățământul universitar și peste 40 de lucrări de doctorat. Vasile Iliut și-a susținut disertația de doctorat în 1992, sub titlul Compoziție și muzică populară în secolul XX (consilier, Octavian Lazăr-Cosma). A publicat numeroase lucrări, cursuri, studii muzicologice și a susținut numeroase conferințe

1934 – S-a născut Alexandru Zub

12 octombrie 1934, Vârfu Câmpului, Botoșani

Istoric, membru titular (din 2004) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. 1934 Alexandru Zub_21Deoarece a organizat în 1957 o manifestare studențească, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, considerată ilegală de către autorități, a fost condamnat la zece ani închisoare politică (din care a executat șase). Din 1963 a lucrat în cercetare la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași, al cărui director a devenit în 1989. În 1973 a devenit Doctor în Științe Istorice. Din 2006, este șeful secției istorice a Academiei Române. Și-a legat numele de editarea unor lucrări de referință ale marilor istorici români: V. Pârvan, M. Kogălniceanu, A.D. Xenopol, etc. Din opera sa: A scrie și a face istorie, De la istoria critică la criticism, Istorie și istorici în România interbelică, În orizontul istoriei, etc.

1936 – S-a născut Dumitru Chirilă

12 octombrie 1936, Țețchea, Bihor – 2005

Critic de artă, jurnalist, scriitor. Absolvent al liceului orădean „Emanuil Gojdu” în 1953, s-a licențiat în Ziaristică, în 1960. După încheierea studiilor, s-a angajat la cotidianul Crișana, cu care mai colaborase în studenție, unde a scris pentru secția culturală timp de cinci ani. A devenit unul dintre cronicarii dramatici cei mai respectați. 1936-2005 Dumitru ChirilăA scris teatru, eseuri și cronici în revistele Familia și Teatru, ca o consecință firească a vizionării a sute de reprezentații teatrale în toate orașele țării. A fost redactor, redactor-șef adjunct al revistei Familia (1965–2003), din 2004 la Realitatea bihoreană, corespondent al revistei Teatrul și redactor-șef al ziarului Noua Gazetă de Vest. A scris aproape o mie de cronici dramatice, a participat activ la numeroase festivaluri și manifestari teatrale, la reușita cărora și-a adus o contribuție de mare valoare. A scris și piese de teatru, dar cronica dramatică l-a impus definitiv. A fost distins cu Premiul criticii (Gala UNITER 2002). A fost membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AISCT) și, desigur, al UNITER

1937 – S-a născut Albert Guttman

12 octombrie 1937, Galați – 28 februarie 2007

Pianist, profesor universitar. A început studiul pianului la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea Elizei Cernovodeanu, fiind remarcat de actorul Gheorghe Timică, aflat în trecere prin Galați, care l-a sfătuit să se dedice carierei muzicale. În anul 1949, la vârsta de 12 ani s-a prezentat la examenul de admitere organizat la Conservatorul din București. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” în 1959 și fost numit, în februarie 1960, corepetitor la Conservatorul din București. A fost asistent pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia, asistent la Conservatorul din București, pianist la orchestra simfonică a Filarmonicii din Ploiești, profesor de pian la școala de muzică Saanenland-Obersimmental, Elveția.

1937-2007 Albert Guttman (cu M. Rostropovici și R. Aldulescu)
Albert Guttman cu M. Rostropovici și R. Aldulescu

După debutul unei cariere solistice promițătoare în România, pianistul s-a axat pe interpretarea în formație de duo cameral, concertând alături de cele mai mari nume ale vieții muzicale a celei de-a doua jumătăți a secolului XX. S-a stabilit în Elveția din 1980

Sigismund Toduță – Adagio pentru violoncel și pian • Radu Aldulescu, Albert Guttman

1937 – S-a născut George Coandă

12 octombrie 1937, Șimian, Bihor

Istoric, prozator, poet și critic literar, istoric al culturii și ziarist. Este licențiat al Facultății de Istorie-Geografie (1962) și Facultății de Istorie (1971) ale Universității București, absolvent al Cursului postuniversitar al Facultății de Ziaristică (1974); Doctor în Științe ale Naturii (Geografie) cu o teză de geoistorie, geoeconomie, geocultură și geopolitică a spațiului carpatic românesc (2002). 1937b George CoandăA fost, de-a lungul timpului crainic-reporter și redactor responsabil al redacției (fondator) al Centrului Local de Radio Târgoviște, profesor la școli din județele Satu Mare și Dâmbovița, inspector la Comitetul de Cultură și Artă al raionului Târgoviște, redactor principal, șef de secție, corespondent special la ziarul Dâmbovița, șef de departament la Jurnal de Dâmbovița și la săptămânalele naționale Talk-Show și 21 Decembrie, realizator de emisiuni la televiziunea Antena 1, cadru didactic titular și asociat. A fost inițiator și redactor-șef al revistelor de literatură Armonia (seria a doua), de anticipație/SF Timpul viitor și Pronitron și de cultură istorică Eroica (Târgoviște), redactor-șef al revistei Apollon, redactor asociat la revista Litere, etc. Debutul literar cu poezie a avut loc local, în Uzina și ogorul (Târgoviște, 1957) și național în Gazeta literară (1962), iar debutul editorial, în 1974 cu volumul de versuri Univers liber, publicând, apoi, numeroase alte volume de literatură beletristică și științifică: Secunda în plus, Spații de suflet, Eternele columne, O cetate, o patrie, Cabinetul cu stampe, Geocivilizație românească, Carpații – spațiu de conservare și continuitate a vetrei etnice românești, Oarecum, Arheologia viitorului. Istoria Târgoviștei. Cronologie enciclopedică, Mic tratat de politologie reflexivă, O istorie geopolitică și a geocivilizației românilor. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2002), Ordinul Ziariștilor clasa I Aur (2000, 2006), Ordinul Crucea Memoriei (Republica Moldova, 2005), Distincția ortodoxă Crucea Valahă

1940 – A sosit la București o misiune militară germană, la solicitarea Generalului Ion Antonescu

A început intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza garanției din 30 august, privind noile granițe. Oficial, scopul era de a instrui Armata Română potrivit noilor metode și tehnici ale războiului, dar, în fapt, nemții urmau să preia paza câmpurilor petrolifere din Valea Prahovei și să exercite un control discret asupra regimului de la București, în perspectiva luptelor cu URSS. Misiunea militară germană a ocupat principalele puncte strategice pe Valea Prahovei, în București și pe Prut. În Ordinul General nr 877/30 octombrie 1940, Generalul Antonescu afirma: „Trupele germane, formate din câțiva ofițeri instructori din unitățile Artilerie antiaeriană și avioane, precum și dintr-o divizie motomecanizată au fost chemate de Conducerea țării […] să vă învețe folosirea noului armament, pe care îl vom primi din Germania; le-am chemat să vă învețe procedurile de luptă întrebuințate de ei, cu rezultate atât de strălucite în ultimele războaie”. 1940 Misiunea Militară Din GermaniaPrimele formațiuni de comandament ale Misiunii, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forțelor de aviație și generalul Arthur Hauffe, șeful de stat major, au sosit la București la 12 octombrie 1940. La 11 noiembrie 1940 în România se găseau 22.430 militari germani, dintre care 890 ofițeri și 21.540 soldați

1944 – Armata Română a eliberat Oradea de sub ocupația horthysto-fascistă

Luptele s-au dus de către Divizia 3 Munte, Divizia 337 Infanterie sovietică și divizia „Tudor Vladimirescu”, care au împins inamicul dincolo de graniță. Administrația orașului a intrat sub control sovietic. Se serbează Ziua orașului

1949 – A încetat din viață Grigore Niculescu-Buzești (1 august 1908, Sărata, Buzău – 12 octombrie 1949, New York)

Diplomat și politician, ministru de externe; stabilit în Elveția (1946), liderii opoziției l-au însărcinat cu reprezentarea, în străinătate a PNȚ, PNL și PSD; a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar la muncă silnică pe viață, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii

1952 – S-a născut Constantin Frosin

12 octombrie 1952, Vetrești-Herăstrău–Nistorești, Vrancea

Scriitor și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București (1976) și a devenit Doctor în Filologie cu mențiunea Magna cum Laude în 2000 cu o teza Schimbarea limbii, schimbarea scriiturii ?, condusă de Eugen Simion. 1952 Constantin FrosinA fost profesor de Limba franceză la Liceul Teoretic și Liceul de chimie din Adjud, traducător la Centrala Industrială Navală Galați și la ICEPRONAV Galați, lector redactor de carte la Editura Porto Franco, Galați, lector de Limba franceză la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, lector / conferențiar / profesor la Universitatea Danubius Galați, decanul Facultății de Științe ale Comunicării. Are interese științifice în domenii ca Teoria și Arta Traducerii, Dicționaristică, Literatura română de expresie franceză, Poeții români de expresie franceză, Geo-istoria spirituală a Europei, Francofonia – entitate paneuropeană, Literatura diasporei, etc.

1954 – S-a născut Delia Brândușescu

12 octombrie 1954, Arad

Sculptoriță, membră în Uniunea Artiștilor Plastici din Romania. A urmat studii la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea sculptură, promoția 1977, 1954 Delia Brândușescu_21fiind membră în asociații profesionale ca Berufsverband Bildender Kunstler, Rheinland-Pfalz (BBK) Germany, International Associations of Art UNESCO (IAA-AIAP). A participat la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare, simpozioane și tabere de sculptură. A avut expoziții personale la Galleria Alfa și Galeria Delta (Arad); Taubengarten Gallery (Grunstadt); Reichart von Buhl (Deidesheim); Saint Peter Church (Worms); Zeitstrahl, Justice Center și Stadtsparkasse (Kaiserslauten); Monika Beck Gallery (Homburg, Saarland); Red Cross (Saarbrücken). Biografie ilustrată aici și aici

1956 – S-a născut Mihai Gruia Sandu

12 octombrie 1956, București

Actor, dramaturg și regizor. Absolvent al Liceului de Arte Plastice „Tonitza” (1975), a dat examen de admitere la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) de șase ori, între 1975–1981, absolvind în (1986). I-au fost mentori Marin Moraru și Cătălin Naum, la clasa lui Mihai Mălaimare. 1956 Mihai Gruia SanduA jucat pe scenă la Teatrul Țăndărică și la Teatrul „Bulandra”. Este cunoscut ca fiind unul din cei mai neconvenționali maeștri în Commedia dell’arte, prin cursurile și piesele scrise și montate la UNATC, printre care se numără Elixirul, Anselmo, Dragostea pusă la-ncercare, Secretul lui Pulcinel; pentru rolul Arlechino din emisiunile pentru copii din anii ’90, pentru emisiunile de divertisment ale televiziunii, Bun de tipar, Star bucătar, Convinge-mă, și altele. A jucat în numeroase filme, dintre: Fapt divers, Moromeții, Hainele cele noi ale împăratului, Dănilă Prepeleac, Făt-Frumos cu moț în frunte, Robin Hood Jr., Seria Mașina timpului, Ali-Baba și cei 40 de hoți, Ivan Turbincă, Cavalerul Adolescent, Amen, Modigliani, Lombarzilor 8, Restul e tăcere, Călătoria lui Gruber, Umbre, Sacrificiul, etc. A predat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din 1990, urcând treptele didactice până la profesor (2008), cu doctorat în 2003. A fost distins cu Medalia Meritul pentru Învățământ, clasa a III-a (2004)

Ultimul corupt din România (2012)

1967 – S-a născut Cristian Dumitru Pustai

12 octombrie 1967, Mediaș, Sibiu

Fost fotbalist care a evoluat în postul de atacant, antrenor de fotbal, de profesie profesor de matematică. În cariera de jucător de fotbal a jucat pentru echipele CS Gaz Metan Mediaș, Unirea Alba Iulia și Chimica Târnăveni. A început cariera de antrenor la Chimica Târnăveni, spre finalul ediției 1999–2000 a Diviziei B, când a condus aceasta echipă din postura de antrenor-jucător.A antrenat Gaz Metan Mediaș (promovarea în Liga I în sezonul 2007–2008 și calificarea în Europa League în 2011), Pandurii Târgu Jiu (calificarea în Europa League în 2014), ASA Târgu Mureș, Rapid București, FC Botoșani, din nou Gaz Metan Mediaș (unde este și director tehnic)

1968 – S-a născut Daniela Györfi

12 octombrie 1968, București

Cântăreață de muzică pop, dance și manele. A urmat cursurile liceului „George Enescu” și apoi Școala Populară de Artă. A debutat în 1991, a participat la festivalul de la Mamaia unde a obținut premiul II la secțiunea „Interpretare”. Are în spate o carieră de peste 20 ani, timp în care a avut concerte atât în țară cât și în străinătate. A lansat de-a lungul carierei câteva albume și a avut multe melodii care au ajuns hit-uri. A apărut și și în emisiuni de televiziune

De ce mă minți

1968 – S-au deschis Jocurile Olimpice de Vară din Mexico City

A XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Ciudad de México, Mexic în perioada 12–27 octombrie 1968, ceremonia fiind deschisă de președintele Mexicului, Gustavo Díaz Ordaz. Au participat 112 de țări și 5.530 de sportivi care s-au întrecut în 172 de probe din 20 de sporturi.

1968 Jocurile Olimpice Mexico City (canoe Ivan Patzaichin, Serghei Covaliov)
Jocurile Olimpice Mexico City (Canoe – Ivan Patzaichin, Serghei Covaliov)

România a obținut 15 medalii, 4 de aur (Viorica Viscopoleanu – atletism, săritura în lungime, Lia Manoliu – atletism, aruncarea discului, Ionel Drâmbă – scrimă, floretă individual, Ivan Patzaichin și Serghei Covaliov – kaiac canoe 1000 m), 6 de argint, 5 de bronz

1979 – A încetat din viață Iosif Fekete (sau Iosif Fekete Negrulea; 15 iulie 1903, Hunedoara – 12 octombrie 1979, Oradea)

Sculptor maghiar din România; realizatorul Monumentului aviatorilor din București

1981 – A încetat din viață Agatha Grigorescu Bacovia (8 martie 1895, Mizil – 12 octombrie 1981, București)

Poetă, prozatoare, memorialistă; soția poetului George Bacovia

1989 – Discuții la nivel înalt

După ce naționala de fotbal a României a piedut în fața Danemarcei (în preliminariile pentru Campionatul Mondial din Italia 1990), în cadrul ședinței Comitetului Politic Executiv al CC al PCR au avut loc discuții „la nivel înalt”…1989 Discutii După Meci

1994 – A încetat din viață Manole Marcus (8 ianuarie 1928, București – 12 octombrie 1994)

Regizor de film, a realizat filme de comedie de mică valoare în anii ’50, a abordat un ton mai grav în anii ’60, iar din anii ’70, filme care s-au bucurat de aprecierea publicului și a criticii

1996 – A încetat din viață Haralambie Țugui (10 februarie 1916, Dorohoi, Botosani – 12 octombrie 1996, Iași)

Ofițer și poet

1998 – Reabilitarea în justiție a fondatorilor Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu și Ion Mihalache

1998 Ion Mihalache și Iuliu ManiuPrin Decizia nr. 40, din dosarul nr. 3/1998, Curtea Supremă de Justiție a României a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu, a lui Ion Mihalache, dar și a altor 17 fruntași țărăniști, după ce au fost condamnați la închisoare de comuniști și și-au găsit sfârșitul în temnițele comuniste

2001 – Liberul acces la informațiile de interes public

Legea nr. 544/12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public a fost adoptată de Senat în ședința din 13 septembrie, adoptată de Camera Deputaților în 18 septembrie, promulgată la 12 octombrie și publicată în Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001

2002 – Declarația comună a Papei Ioan Paul al II-lea și a patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române

În perioada 7–14 octombrie, patriarhul Teoctist a efectuat o vizită la Vatican, la invitația papei Ioan Paul al II-lea.

2002 Slujba Pontificală, Catedrala San Pietro
Slujba Pontificală la Catedrala San Pietro

Cei doi prelați au semnat o declarație comună care îndeamnă la unitatea creștinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată de un suveran Pontif și un patriarh ortodox. Declarația comună

2003 – A încetat din viață Ion Ioanid (26 martie 1926, Ilovăț, Mehedinți – 12 octombrie 2003, München, Germania)

Memorialist, disident, deținut politic, crainic și redactor al postului de radio Europa Liberă

2007 – A încetat din viață Paul Bortnovschi (17 iulie 1922, Sinaia – 12 optombrie 2007, București)

Arhitect, scenograf și designer

2014 – A încetat din viață Florin Tudose (1952, București – 12 octombrie 2014, Coșereni, Ialomița)

Medic psihiatru, profesor universitar; a absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”; împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România; a predat cursuri de Psihiatrie, Psiho­patologie și Psihologie clinică; a publicat peste 30 de cărți de specialitate (singur sau cu colaboratori) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei, fiind invitatul unor emisiuni TV cum ar fi Canapeaua electorală de la Realitatea TV

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „12 Octombrie în istoria românilor

  1. Pingback: 12 octombrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: