Prima Mențiune Documentară A Cetății De Scaun București

Foto: Prima mențiune documentară a Bucureștilor ca Cetate de scaun


 

Cuvioasa Parascheva

1 Sf. Cuv. Parascheva

Cuvioasa Parascheva sau Sfânta Vineri, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. În anul 1641, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași. Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase. De ziua sa, la Iași are loc în fiecare an un pelerinaj la care participă sute de mii de credincioși din toată țara. Istoria moaștelor Prea Cuvioasei Parascheva

 

Hramul orașului Chișinău

2 Hramul Chişinăului. Biserica Măzărache

Ziua orașului este sărbătorită la 14 octombrie, de marea sărbătoare religioasă Acoperământului Maicii Domnului (pe stil vechi) – sărbătoarea primei biserici a Chișinăului, Biserica Măzărache, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Fondată în 1752, se înalță pe dealul de unde a început construcția orașului Chișinău, care s-a întins în jurul izvorului de la poalele dealului. În anul 1436, considerat ca an de fondare al Chișinăului, pe acest loc era doar o fântână și o așezare tătărească, în apropierea unei păduri

 

1465 – Prima mențiune documentară a Cetății de scaun Bucureștilor

Oraș medieval, Bucureștiul a fost fondat undeva în secolul XIV-XV. Adevăratele sale origini încă nu sunt pe deplin cunoscute. De-a lungul vremii s-au enunțat mai multe teorii cu privire la acest subiect. S-a vorbit despre întemeierea orașului de către Mircea cel Bătrân, pe baza unui document dat de el din Cetatea Dâmboviței, despre care mulți spun că este de fapt vechea denumire a orașului. Alții îi atribuie înființarea orașului ciobanului Bucur, de la care ar veni și numele orașului. În fine, alții îi atribuie chiar și lui Negru Vodă întemeierea orașului. 1465a Radu Cel FrumosSe prea poate ca Mircea cel Bătrân să fi construit aici o fortificație pe care să o folosească în cazul unui atac al turcilor otomani. La fel, și Vlad Țepeș ar fi putut ridica cetatea pentru a se folosi de ea în contextul operațiunilor sale de la sud de Dunăre contra acelorași turci. Ceea ce se cunoaște sigur este că primul document în care este menționat orașul București este unul din anul 1459, dat de Vlad Țepeș către niște boieri. Primul domnitor care a stat cu adevărat la București, și l-a folosit ca reședință, este fratele și urmașul lui Vlad Țepeș, Radu cel Frumos, care a emis de aici și câteva documente. Unul, de la 12 noiembrie 1463, vorbește despre întărirea unor moșii către mai mulți boieri. Altul, de la 30 mai 1464, vorbește despre întărirea stăpânirii mănăstirii Cozia peste Sevestreni. Au mai fost și altele însă cel mai important este cel din 14 octombrie 1465 dat „în scaunul de cetate București, în anul 6974”. 1465b Documentul Lui Radu Cel FrumosBucureștiul avea să devină capitală permanentă a Țării Românești târziu, în decembrie 1659, după preluarea tronului de către Gheorghe Ghica (20 noiembrie 1659–1 septembrie 1660), Târgoviște, distrus de campaniile turco-tătare din 1658–1659, încetând să mai fie reședință domnească

1777 – S-a născut Costache Conachi

14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – 4 februarie 1849, Țigănești

Scriitor, mare boier și mare proprietar, om politic din Moldova. A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza. A început cu lucrări de hotărnicie pentru proprietățile de terenuri și a continuat până la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. 1777-1849 Costache Conachi_21Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. A fost comis, ispravnic al ținutului Tecuci, staroste al ținutului Putna, agă al târgului Iași, ispravnic al ținutului Tecuci, vornic al obștii la Iași, vornic al poliției, mare vornic, mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine), mare logofăt. Figură contradictorie în epocă, pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor. Este unul dintre primii poeți moldoveni moderni. Circulînd ca populare până au fost publicate în volum, versurile îl dezvăluie ca pe un adevărat poet, superior Văcăreștilor, precursor al lui Eminescu. Lirica sa este prin excelență erotică, senzuală și sentimentală. A făcut și unele traduceri din literatura franceză

1802 – În Țara Românească a avut loc un puternic cutremur de pământ

Cutremurul s-a produs în Vrancea, la 14/26 octombrie 1802, ora 12:55 și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7–7,9 grade și a ținut 2 minute și 30 de secunde, cel mai puternic seism vrâncean. Unda sa de șoc s-a simțit și în Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta și Marea Egee. În Bulgaria, orașele Ruse, Varna și Vidin au fost aproape complet distruse. Bucureștiul a fost grav afectat, aici prăbușindu-se Mănăstirea Cotroceni, Biserica Sf. Nicolae, Turnul Radu Vodă, Hanul Șerban Vodă și multe alte construcții. 1802 Turnul Colțea, înainte și După CutremurTurnul Colței s-a prăbușit parțial, cauzând moartea unui negustor ambulant. Conform unor martori, în București, în timpul cutremurului, „un zgomot înfiorător a îngrozit lumea”. În multe locuri din București și din țară s-au format crăpături adânci și lungi în pământ, din care a țâșnit, pe alocuri, apă fierbinte și „murdară, urât mirositoare”. Este cel mai puternic cutremur consemnat vreodată în România și unul dintre cele mai puternice din istoria europeană

1812 – Cetatea Ismail a primit statutul de oraș și numele Tucikov

În baza raportului prezentat de amiralul P.V. Ciciagov, țarul Alexandru I a dat Dispoziția Imperială din 14 octombrie 1812, prin care Cetatea Ismail și suburbia din preajma cetății, cu un număr de circa 1.500 case și prăvălii, populată de coloniști armeni, greci, bulgari, evrei și alte naționalități, să se numească orașul Tucikov, denumire ce s-a păstrat pînă la mijlocul secolului al XIX-lea. 1812 Ismail, 1909Numele a fost dat în onoarea generalului-maior rus S.A. Tucikov (1767 – 1839), care a fost guvernator al Ismailului în perioada 1830–1836, el fiind cel care a fondat localitatea, până atunci neexistând decât Cetatea Ismail

1833 – S-a născut Constantin Barozzi

14 octombrie 1833, București – 15 aprilie 1921, București

Politician și general, specializat ca ofițer de geniu, membru de onoare (din 1905) al Academiei Române. A urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854–1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena specializându-se ca ofițer de geniu. 1833-1921 Constantin Barozzi_21Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București. A luat parte la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), la diferite congrese internaționale de geodezie. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1892). Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare. A fost membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române

1853 – S-a născut Ciprian Porumbescu

Ciprian Gołębiowski; 2/14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac/Suceava – 6 iunie 1883, Stupca/Ciprian Porumbescu, Suceava

Compozitor și violonist, cu un imens potențial artistic, stins prea devreme. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la Konservatorium für Musik und darstellende Kunst în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. 1853-1883 Ciprian Porumbescu_21În această perioadă l-a frecventat, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care s-a perfecționat, în particular, la teoria muzicii. Între 1873–1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa. Printre cele mai populare lucrări ale sale sunt: Balada pentru vioară si orchestră, Op. 29, opereta Crai nou. A compus muzica pentru celebrul cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris Unire, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național, de asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, Trei culori

Balada • Violoncel Laurentiu Gherman, Harpă Tan Keng Hong

1857 – S-a născut Gheorghe Ionescu-Gion

14 octombrie 1857, Pitești – 29 iunie 1904, București

Profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române. În anii de liceu s-a evidențiat în studiul istoriei și al limbilor moderne, ceea ce a contribuit la obținerea poziției de meditator al copiilor naturali ai Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, călătorind cu ei prin Italia și Spania, cu scopul cunoașterii monumentelor istorice din cele două țări. A continuat studiile la Universitatea din București, unde a fost studentul apropiat al lui Hasdeu și Odobescu, sub influența cărora a rămas toată viața. 1857-1904 Gheorghe Ionescu-gion_21A obținut o bursă din partea Ministerului Instrucțiunii Publice, desăvârșindu-și studiile la Paris și Bruxelles, întorcându-se în țară în 1884, cu titlul de Doctor în Litere și Filosofie. A debutat în publicistică în anul 1876, în ziarul Telegraful din București, unde colabora, ca și la Binele public, încă din perioada studiilor în străinătate. A fost redactor la Românul, apoi la Revista nouă, colaborând și la alte publicații. A început activitatea didactică la douăzeci și șase de ani, mai întâi fiind profesor de istorie la Școala normală de institutori din capitală, și, după desființarea acesteia, profesor de Limba franceză la liceul „Matei Basarab”. Pe o durată scurtă a fost inspector școlar și apoi secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român. Din scrierile sale: Portrete istorice, Istorie a Bucurescilor, Istoria națională în istoria universală

1863 – S-a născut Grigore Basarabescu

14 octombrie 1863 – 1932

Unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial, fratele generalului Ioan Basarabescu. A îndeplinit funcția de comandant de divizie de cavalerie în campania anului 1916. 1863-1932 Grigore BasarabescuDupă absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori, al Brigăzii 2 Călărași și al Diviziei 2 Cavalerie. În timpul Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 2 Cavalerie (15/28 august–28 septembrie/10 octombrie 1916). A fost distins cu Ordinul Coroana României, în grad de ofițer (1910) și Ordinul Steaua României, în grad de ofițer (1913). A lăsat cartea De-ale noastre (1914)

1864 – S-a născut Nicolae Severeanu

14 octombrie 1864, Flămânzi, Botoșani – 9 martie 1941, Buzău

Psalt, muzicolog și folclorist, compozitor de muzică psaltică, corală și autor de lucrări didactice. A început să învețe muzica psaltică la Mănăstirea Neamț, cu fratele Damaschin, pentru ca apoi să frecventeze școala de profil de acolo, fiind elevul arhimandritului Veniamin Nițescu (1878–1881), fiind totodată și psalt al mănăstirii. A fost apoi canonarh la Mitropolia din Iași, psalt și protopsalt la bisericile Domnița Bălașa, Sf. Nicolae-Tabacu, Sf. Ecaterina și Sf. Spiridon-Nou din București, profesor de muzică la gimnaziul din Turnu-Severin, la Buzău, unde, pe lângă catedra de muzică vocală de la liceu, ocupa și postul de protopsalt al Episcopiei, pe care l-a onorat cu vocea sa frumoasă timp de 30 de ani. A fost fondator și dirijor al Societății Corale Doina Buzăului, Corului Bisericii Greci (Neguțători) din Buzău și al Societății Cântăreților Bisericești „Ioan Cucuzel” din București. A compus muzică corală: Opt coruri pentru cor mixt și voci egale, muzică psaltică: Anastasimatarul, Irmologhionul și a scris Gramatica musicii bisericești și lucrări didactice: Curs elementar de Musică orientală (bisericească) aprobat de Sfântul Sinod pentru uzul Seminariilor și Școalelor de cântăreți

1872 – S-a născut Petre P. Negulescu

14/ 26 octombrie 1872, Ploiești – 28 septembrie 1951, București

Filosof, profesor universitar și om politic, membru titular (din 1936) al Academiei Române. S-a înscris la Facultatea de Științe a Universității bucureștene, dar, audiind o prelegere a lui Titu Maiorescu, s-a transferat la Facultatea de Litere, fiind remarcat de acesta ca student eminent. A făcut parte, alături de C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinți, Mihail Dragomirescu, Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, I.Al. Brătescu-Voinești, din grupul selectat de Maiorescu pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea Convorbirilor literare. 1870-1951 P. P. NegulescuÎi primea în casa lui vestită, din strada Mercur 1, într-un cenaclu anume organizat, le supraveghea și stimula lecturile, pregătindu-i pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea revistei. A fost licențiat cu teza Critica apriorismului și a empirismului, ulterior publicată în volum. S-a specializat, cu o bursă de studii, în Germania și Franța. Reîntors în țară a fost numit, la intervenția Profesorului, conferențiar de Filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, împreună cu ceilalți colegi de generație, a preluat conducerea celei mai importante reviste a țării, Convorbiri literare. În 1910, la moartea lui Maiorescu, s-a transferat la București, la catedra fostului său profesor. În 1917 a devenit membru fondator și fruntaș al unei noi formațiuni politice, Liga Poporului, devenită Partidul Poporului sub conducerea generalului Averescu iar din 1919 a fost senator, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, președinte al Camerei Deputaților. A scris: Impersonalitatea și morala în artă, Filosofia în viața practică, Filosofia Renașterii (vol.I-II), Geneza formelor culturii, Istoria filosofiei contemporane (vol.I-V)

1885 – S-a născut Marin Drăcea

14 octombrie 1885 – 14 iunie 1958

Inginer silvic, profesor la Facultatea de silvicultură a Politehnicii din București, promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne, ales post-mortem (din 2010) membru al Academiei Române. În 1905 s-a înscris la Școala Superioară Silvică de la Brănești, primul la examenul de admitere, absolvind în 1910 cu deosebit succes, fiind reținut asistent universitar. 1885-1958 Marin Drăcea_21În 1912 s-a specializat în Germania, s-a înscris pentru doctorat la Universitatea din München, cu tema Contribuțiii la cunoașterea salcâmului din România, cu o privire specială asupra culturii sale din Oltenia, prezentată în 1923 (după război), obținând titlul de Doctor în Silvicultură cu Summa cum laude și fiind numit profesor titular la Școala Politehnică din București, Secția Silvică. În 1927, cu o bursă a fundației Rockefeller, s-a specializat în SUA, la Universitatea Yale, la stațiunea experimentală forestieră Apalachian Forest Experiment Station Ashville și la The Forest Products Laboratory Madison, în tipurile de arborete, de organizarea lucrărilor de cercetare, de organizarea administrației pădurilor și tehnologia și industrializare a lemnului. A continuat activitatea didactică, profesor titular de Silvicultură și Tehnologia lemnului la Facultatea de Silvicultură a Politehnicii din București, până în anul 1947 când a fost forțat să se pensioneze. A determinat înființarea Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (ICEF), cu atribuții de rezolvare științifică a problemelor puse de toate pădurile țării. În 1933 a luat conducerea institutului, pornind opera de creare a științei silvice românești cu 14 ingineri silvici cercetători și 10 cadre ajutătoare. A fost președinte al Societății Inginerilor Silvici Progresul silvic și membru corespondent al Society of American Forester (Washington)

1891 – S-a născut Gabriela Chaborski

14 octombrie 1891, Bârlad – 25 noiembrie 1936, București

Biochimistă română de origine poloneză, prima femeie conferențiar universitar din România. A studiat la Facultatea de Științe Fizico-Chimice din București, pe care a absolvit-o în 1916. 1891-1936 Gabriela Chaborski_21Lucrarea de doctorat, susținută la Geneva (1919), avea la bază o nouă formă de levură (ciupercă unicelulară), pe care o descoperise făcând analiza unei banane intrată în fermentație, Recherche sur les levures termophiles et cryophites. Imediat după obținerea doctoratului a fost încadrată asistentă în Laboratorul de chimie anorganică a Facultății de Științe din cadrul Universității din București, șef de lucrări în cadrul aceluiași laborator (1921), titularizată conferențiar de la 1 ianuarie 1928. A elaborat metode originale de separare și dozare a unor elemente, precum și lucrări referitoare la studiul moleculei. A colaborat intens la publicația Natura – Revistă pentru răspândirea științei, scoasă de Editura Cultura Națională, a publicat articole proprii sau realizate în colaborare, dar a promovat și alte realizări pe tărâm științific

1903 – S-a născut Ion Musceleanu

14 octombrie 1903, Caracal – 17 aprilie 1997, București

Pictor, profesor. A urmat Academia de arte frumoase din București, având profesori pe Fritz Stock, D. Paciurea, G.D. Mirea. A fost profesor de desen la Râmnicu Vâlcea. 1903-1997 Ion Musceleanu_21A debutat la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură cu acuarela Case (1930). Peisagist și portretist de factură impresionistă, Ion Musceleanu prezintă evidente afinități cu Lucian Grigorescu, abordând, de cele mai multe ori, pictura în aer liber. Colorist fin, din paleta cromatică artistul folosește doar tonurile calde, cu o intensitate redusă, sugerând o atmosferă de discreție și, în același timp, de poezie prin compozițiile sale A fost prezent cu regularitate în expozițiile anuale de stat, municipale și republicane. A participat, de asemenea, la expoziții colective de artă românească peste hotare: la Minsk, Bratislava, Atena, Berlin, Ankara, Istanbul, Paris, Moscova, Praga, Londra. Biografie ilustrată

1907 – S-a născut Petrache Lupu

12 octombrie 1907, Maglavit, Dolj – 14 decembrie 1994, Maglavit

Cioban care a pretins că a avut mai multe viziuni divine în cursul anului 1935. Orfan de tată, s-a îmbolnăvit de vărsat, în urma căruia a rămas surd și gângav. A fost scutit de armată în 1931, cu diagnosticul „otită medie supurată, bilaterală, cu perforația timpanelor și ușoară idioție”. De la vârsta de 12 ani a devenit cioban, a rămas analfabet, având un vocabular redus. De-a lungul a trei săptămâni – în 31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935 – Petrache Lupu a avut o serie de trei revelații, prezentate în relatările vremii: 1907-1994 Petrache LupuIată ce spune. Vineri, întâia Vineri, a fost în sat. La scăpătatul soarelui s’a întors la târlă. în drum, lângă tufa de plop, i s’a arătat un om bătrân, un moș. Era gros, zice Petrache și arată cu brațele: așa de gros. Avea păr mare și alb tot părul. Barba până la-brâu, albă. Mustața mare, albă. Haina albă ca mătasa. Nu călca pe pământ. Plutia la două palme dela pământ. Răspândia un miros frumos. L-a întrebat pe Petrache unde se duce, și Petrache a răspuns că se duce la târlă, îi era frică. Moșul – așa zice el – Moșul i-a spus să meargă să spună oamenilor și preoților să țină duminecile și sărbătorile. Când popa trage clopotul, nu numai unii să vină la biserică și alții la furat porumb în țarină. Copiii să cinstească părinții. Dacă nu se vor face buni, cu foc vor fi pedepsiți. A trecut o săptămână, dar Petrache n’a spus nimic, nimănui. Nu că i-ar fi fost frică de cineva, dar ca să nu râdă lumea. A doua Vinere iarăși i s’a arătat Moșul. L-a întrebat: de ce n’ai făcut ce ți-am poruncit? El s’a rugat să-l ierte. Moșul i-a spus: Să-ți faci datoria. Dar iarăș a trecut o săptămână și n’a spus nimănui. Nu că s’ar fi temut, dar să nu râdă lumea. În Vinerea a treia, în acelaș loc, lângă tufa de plop ia eșit Moșul în cale. Cu glas gros și tare ca tunetul l-a întrebat: De ce n’ai spus oamenilor? De ce nu ți-ai făcut datoria ? El s’a rugat din nou să fie iertat. Să mergi, zicea Moșul, să mergi să spui. El a zis că nu poate să meargă la lume. Cum să merg la lume, să râdă lumea? Moșul i-a spus să nu se teamă. El îi va ajuta să nu se teamă de nimeni, când va spune ce-i poruncește Moșul

Ulterior, fenomenul a căpătat rapid amploare. A contribuit și presa vremii, care a acoperit pe larg subiectul: Sfarmă Piatră, Gândirea, Dimineața, Realitatea Ilustrată, etc. În decurs de aproximativ un an (1935–1936), se estimează că peste 2 milioane de oameni ar fi fost în pelerinaj la Maglavit. În 1935 s-a pus piatra de temelie pentru construirea unui așezământ monahal pe locurile unde Petrache Lupu a susținut că a avut viziunile. Deși fenomenul „Maglavit” și-a diminuează din intensitate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas îndeajuns de puternic pentru a îngrijora autoritățile comuniste în politica lor de instaurare a ateismului. Petrache Lupu a fost arestat în august 1949 și închis fără judecată la închisoarea Jilava. Eliberat în luna octombrie a aceluiași an, și-a încetat aparițiile publice

1908 – S-a născut Lascăr Sebastian

Sebastian Salmen; 14 octombrie 1908, București – 9 octombrie 1976, București

Gazetar, traducător și dramaturg. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București, numai 2 ani. A fost redactor la Adevărul, la Agerpres, iar din 1955 redactor-șef de secție la Flacăra, un publicist plin de vervă. A debutat în Cultura proletară (1926), având apoi o bogată activitate publicistică. A colaborat la Adevărul literar și artistic, România literară, Bilete de papagal, Rampa, Viața românească, etc. S-a remarcat ca traducător din literaturile antice și moderne. Din scrierile sale: Oameni. Portrete literare, Colivia cu sticleți (în colaborare); Cu pâine și sare. A tradus din Anatole France, Henryk Sienkiewicz, Miguel de Unamuno, Petrarca, Horațiu, Gustave Flaubert, etc.

1908 – S-a născut Mircea Pavelescu

14 octombrie 1908 – 11 iulie 1980

Poet, nepotul lui Cincinat Pavelescu. A fost licențiat al Facultății de Matematică a Universității din Bucuresti (1929), dar și al absolvent al Academiei Navale din Constanța (1931). A fost ofițer de marină la Constanța, funcționar la Președinția Consiliului de Miniștri, delegat al Guvernului la Administrația Porților de Fier, la Orșova, redactor la revista Urzica. A debutat cu versuri în revista Graiul nostru (1925), iar editorial cu volumul de versuri Pasărea paradisului (1938). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Kalende, Jurnalul literar, Vremea, Contemporanul, România literară, etc. Din operele sale: Arca lui Noe, Ursulețul călător, Versuri. În ultimii ani, s-a manifestat mai ales ca autor de poezii umoristice și versuri pentru copii, epigramist. A tradus din V.G. Korolenko, V. Karbovskaia (în colaborare) și V. Siveditis

1911 – A apărut la București revista Rampa

A apărut din inițiativa lui N.D. Cocea și Alexandru Davila, ca organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public, având ca model ziarul teatral Comoedia care apărea în Franța. 1911 Rampa, Nr.8Din primul număr s-au vândut 3.000 de exemplare și a fost nevoie să se mai tipărească alte 7.000, pentru a putea satisface cererea nesperat de mare. Pe toată durata apariției, titlul cotidianului a rămas neschimbat, dar subtitlul a variat, de-a lungul timpului. Între anii 1911–1946, Rampa a apărut de șase ori pe săptămână, iar între 1946–1948, săptămânal. După o întrerupere de doi ani (1913–1915), revista și-a reluat apariția, existînd pînă în anul 1948. Revista Rampa nouă ilustrată a fost mult timp singurul cotidian de specialitate din lume

1912 – Guvernul Titu Maiorescu (1) și-a încheiat activitatea. S-a instalat Guvernul Titu Maiorescu (2)

Guvernul Titu Maiorescu (1) a fost un Consiliu de Miniștri conservator, care a guvernat în perioada 28 martie–14 octombrie 1912, un guvern de tranziție, cu misiunea să ducă tratative cu Take lonescu pentru a alcatui un guvern de concentrare conservatoare, sub conducerea lui P.P. Carp. 1912 Guv. Titu MaiorescuTratativele însă, au eșuat.

S-a format Guvernul Titu Maiorescu (2), Titu Maiorescu formând, sub conducerea sa, un guvern nu de concentrare ci de colaborare cu conservatorii takiști, premierul păstrând și portofoliul Ministerului de Externe. A fost un Consiliu de miniștri din membri ai Partidului Conservator și ai Partidului Creștin Democrat, care a guvernat în perioada 14 octombrie 1912–31 decembrie 1913. Din această funcție, Titu Maiorescu a prezidat în iulie 1913 Pacea de la București, privind armistițiul cu Bulgaria în Al Doilea Război Balcanic. În urma tratatului încheiat, România a primit Cadrilaterul

1912 – S-a născut Nucu Păunescu

14 octombrie 1912, București – 2 octombrie 1980, București

1912-1980 Nucu Păunescu_21Actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din București în 1930. A jucat la Teatrul „Nottara”. Din filmele sale: În sat la noi, Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Valurile Dunării, Balul de sâmbătă seara, Săptămîna nebunilor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea domniței Ralu, Ștefan cel Mare–Vaslui 1475, Prin cenușa imperiului, Trepte spre cer, Ultima noapte de dragoste, Drumul oaselor

Prin cenușa imperiului (1976)

1916 – Armata a 4-a română a încheiat retragerea

Armata 4 română, care acționa în nordul țării, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan, a încheiat retragerea și a ocupat poziții pe crestele Carpaților Orientali la 1/14 octombrie, în condițiile în care armata austriacă exercita o presiune moderată asupra sa

1916 – A încetat din viață Constantin Radovici (19 ianuarie 1877, Tecuci, Galați – 14 octombrie 1916, București)

Actor, regizor și scenarist de film

1918 – A încetat din viață Vasile Mangra (25 mai 1850, Săldăbagiu, comitatul Bihor – 14 octombrie 1918, Budapesta)

Teolog, istoric, pedagog; mitropolit al Transilvaniei; a fost unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice, din cauza poziției sale politice fiind scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Române; membru titular al Academiei Române

1919 – S-a născut Mircea Șerbănescu

14 octombrie 1919, Cernăuți – 21 iulie 2012, Timișoara

Prozator și publicist, membru fondator și secretar literar (1951–1979) al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. A urmat liceul în Turnu Severin, Craiova și Timișoara. După absolvirea Academiei de Înalte Studii Comerciale din București (1938–1942), a revenit în Timișoara, unde s-a stabilit și și-a continuat activitatea ziaristică deja începută din 1940–1941 la publicația Vestul. 1919-2012 Mircea ȘerbănescuDupă stagiul militar pe frontul din Bucovina, a lucrat ca ziarist, redactor, la Românul, Făclia Banatului, Drapelul roșu, colaborând și la Colț de țară, Fruncea, Scrisul Bănățean, România literară, etc. Deși publicații la care a lucrat erau patronate politic (Românul de PNL, Făclia Banatului de PSD, iar, mai târziu Luptătorul bănățean de PCR), nu s-a angajat în niciun partid. A debutat cu povestirea Bătrânul lăutar la revista Colț de țară, urmată în același an (1937) de volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant, fiind autorul a numeroase lucrări de proză scurtă, romane, antologii de anticipație, articole și memorialistică: Prea târziu, Rătăcire, Prețul tăcerii, Privind cinematografic, Cerc și dragoste, Fata din tren, Fântâna cu apă vie, Floare și îngheț, Ieșirea din vis, Anotimpuri literare, Romanul dragostei dintâi, Dincoace de Palia de la Orăștie, Neîntoarcerile, etc.

1923 – S-a născut Victor Kernbach

14 octombrie 1923, Chișinău – 16 februarie 1995, București

Prozator, poet, eseist, traducător, cercetător al mitologiei românești și universale și al paleoastronauticii, autor de science fiction. După ocupația sovietică a Basarabiei, în vara lui 1940, s-a refugiat cu familia în București. A lucrat la Vremea, apoi la Evenimentul zilei, patronat de Pamfil Șeicaru. 1923-1995 Victor Kernbach_21În 1942 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, dar a întrerupt cursurile timp de doi ani, pentru a pleca pe front. A revenit în 1946 și a obținut licența în Litere și Filosofie, continuând în paralel activitatea jurnalistică. Debutul literar a avut loc cu publicarea eseului literar, Aspecte din literatura rusă. Ca poet, a publicat în 1957 cartea Rime, iar în 1966 Freamăt galactic, o lucrare în care accentul este pus pe condiția umană privită dintr-o perspectivă cosmică. Este autorul unui Dicționar de mitologie generală, sursă de informare de mare valoare. Alte opere: Luntrea sublimă, Lumini pe strada mare, Vântul de miercuri, Miturile esențiale, Penumbra dedicațiilor

1924 – Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial la calendarul gregorian

Statul român a adoptat calendarul gregorian la 14 aprilie 1919. În urma conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a hotărât înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, ziua de 1 octombrie devenind 14 octombrie. 1924 Scrisoarea Pastorală A Ep. Roman CiorogariuÎn scrisoarea pastorală adresată cu ocazia Crăciunului din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s-a simțit dator să explice modificarea pe înțelesul tuturor: „Un învățat italian a apropiat anul calendariului de anul ceriului, ștergând din calendar cele zece zile cu care el întârzia și în anul 1582 a scris 15 octombrie în loc de 5 octombrie. Biserica Ortodoxă n-a primit acest calendar îndreptat, pentru că anul acestui calendar îndreptat tot nu este egal cu anul ceriului, nici Paștele nu se socotește cum le socotim noi, nici sfinții de peste an în acest calendar nu sunt aceiași cu cei din calendarul vechiu. Așa am rămas noi tot cu calendarul vechiu, cu toate că știam că e greșit. În veci însă nu puteam să rămânem cu el, căci după un timp oarecare s-ar fi întâmplat ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii, vara să fie toamna și toamna să fie iarna; Nașterea Domnului s-o prăznuim primăvara, Paștile vara și Rusaliile toamna. Vremea nu așteaptă, ea merge înainte, iar noi cu calendarul rămânem în urmă. Și atunci învățații bisericii noastre au făcut ceea ce a făcut mai înainte acel învățat italian, și ceea ce ar face fiecare om, al cărui ceasornic întârzie: au tăiat cele 13 zile cu care anul calendariului nostru întârzia față de anul ceriului, au dus deci înainte anul calendariului, cum muți înainte ceasornicul ce întârzie și la 1 octombrie din anul acesta am scris 14 octombrie

1928 – S-a născut Paul Lavric

14 octombrie 1928, Berea, Satu Mare

Actor de teatru și film. Este absolvent al Institutului de Artă 1928 Paul LavricTeatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1955). A jucat la Teatrul Dramatic din Brașov și în numeroase filme: Sfînta Tereza și diavolii, Stejar – extremă urgență, Cursa, Trei zile și trei nopți, Iarna bobocilor, Iarba verde de acasă, Jachetele galbene, Bietul Ioanide, Munții în flăcări, Castelul din Carpați, Croaziera, Glissando, Bătălia din umbră, Trenul de aur, Primăvara bobocilor, etc.

Castelul din Carpați (1981)

1929 – S-a născut Niculae Gheran

14 octombrie 1929, București

Scriitor, editor, critic și istoric literar. Este licențiat în Litere al Universității București. Și-a desfășurat activitatea în sistemul editorial de stat. 1929 Niculae GheranA debutat cu articolul Câteva observații pe marginea unei colecții literare adresate satului în Contemporanul (1953) și debutul editorial, cu monografia Gh. Braescu (1963). A colaborat la Tânărul scriitor, Contemporanul, Viața Românească. Ramuri, Tribuna. Steaua, Vatra, etc. Pe parcursul a patru decenii a realizat ediția critică în 23 de volume a operei complete a romancierului Liviu Rebreanu. A mai publicat volumele: Tânărul Rebreanu, Liviu Rebreanu: Amiaza unei vieți, Sertar, Tudor Arghezi: 1880–1967, Cu Liviu Rebreanu și nu numai, (evocări și documente), Liviu Rebreanu prin el însuși, Arta de a fi păgubaș, etc.

1930 – Debutul rubricii Noutăți teatrale europene la Radio

1930 Victor Ion Popa_21Scriitorul Victor Ion Popa a inițiat, la Radiodifuziunea Română, rubrica bilunară Noutăți teatrale europene. Victor Ion Popa a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. Din 1929, a fost regizor la Teatrul radiofonic ale cărui începuturi, de la repertoriu la regia specifică acestui gen de teatru i se datorează în cea mai mare măsură

1931 – S-a născut Mihail M. Cernea

14 octombrie 1931, Iași

Sociolog, antropolog, membru titular (din 2012) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Filosofie din București (1954), a devenit cercetător la fostul Institut de Filosofie al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în 1962 la Universitatea din București. După unele stagii de specializare în străinătate (Paris, Palo Alto), a făcut studii de sociologie rurală și industrială, de antropologie socială a dezvoltării. 1931 Mihail CerneaRealizările sale în domeniul dezvoltării, în elaborarea politicilor sociale și promovarea sociologiei ca instrument de acțiune și reformă socială au dus la recunoașterea valorii și statutului sociologiei românești în întreaga lume. În 1974 s-a stabilit în SUA, ca rezident, păstrând cetățenia română. Banca Mondială i-a oferit poziția de prim sociolog, calitate în care a desfășurat o vastă activitate de cercetare în domeniul sociologiei și antropologiei dezvoltării. După 25 de ani la Banca Mondială, a fost membru în Consiliul Știinșific al CGIAR, consilier social superior în Fondul Ambiental Global (GEF), Senior Fellow Brooking Institutions. Din scrierile sale: Despre dialectica construirii socialismului, The cooperative farm as an organization: An attempt to conceptualization, Resurse umane ale întreprinderii, Sociologia cooperativei agricole, Sociologia americană, Tendințe și controverse, Putting People First: Sociological Variables in Development, Anthropological Approaches to Resettlement: Policy, Practice, Theory (în colaborare cu Scott Guggenheim), Social Organization and Development Anthropology, Social Assessment for Better Development (în colaborare cu Ayse Kudat), Resettlement and Development (vol.I,II), The Economics of Involuntary Resettlement: Questions and Challenges, etc.

1933 – S-a născut Dan Beizadea

14 octombrie 1933, Chiriacu, Giurgiu –31 octombrie 2006, București

Compozitor, solist instrumentist (acordeon), membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Din 1953 a fost timp de patru ani acordeonist la Teatrul Marinei Militare din Constanța. A fost dirijor la Teatrul de estradă din Pitești, Teatrul de estradă din Baia Mare, Teatrul de estradă din Suceava. Cel mai mult a lucrat ca dirijor la secția de estradă a Ansamblului Doina al Armatei din București. A colaborat și cu Teatrul „Ion Vasilescu” din București. A debutat componistic în 1965 cu șlagărul Nu glumi cu dragostea. A compus peste o mie de cântece, pentru nume sonore ale muzicii ușoare românești, muzică pentru numeroase spectacole de revistă. A întreprins ca șef de formație o serie de turnee în țările africane Tunis, Congo, Camerun (1974), apoi în Germania (1975, 1980, 1981). A fost dirijor al mai multor formații muzicale, instrumentist în orchestra Teatrului „Ion Vasilescu” din București. A compus muzică corală: Stejar din glia milenară, muzică ușoară: Cine n-a iubit, muzică de scenă: Așa-mi place

Ești eternitatea mea! Muzica Dan Beizadea, Text Andreea Andrei • Mihaela Runceanu

1936 – S-a născut Grigore Nica

14 octombrie 1936, Ploiești – 3 septembrie 2009, California, USA

Compozitor, pedagog și violonist. A studiat compoziția la actuala Universitate Națională de Muzică din București cu maestrul Aurel Stroe. 1936-2009 Grigore Nica_21A fost redactor muzical la Societatea Romană de Radiodifuziune, membru al Orchestrei din San Sedro, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al Uniunii Compozitorilor din Los Angeles. A publicat studii, articole, cronici muzicale și recenzii in revistele Muzica și Contemporanul. Creația sa cuprinde muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică simfonică, vocală și numeroase opusuri corale

1937 – Primul număr al revistei Foot-ball

1937 Foot-ball - Camil PetrescuSubintitulată Revistă săptămânală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură și viață socială, revista era condusă de scriitorul Camil Petrescu.

Sub pseudonimele N. Grămătic și Ion Răscoală, Camil Petrescu relata inclusiv de pe stadioane, opiniile scriitorului fiind la fel de pertinente ca ale unui specialist

1938 – A fost inaugurat Ansamblul Monumental „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu

Constantin Brâncuși, aflat în vizită la Poiana-Gorj, în iunie 1936, i-a prezentat Arethiei Tătărescu planurile unui ansamblu sculptural care urma a fi amplasat la Târgu-Jiu în onoarea soldaților români căzuți în luptele din Primul Război Mondial.

1938 Constantin Brâncuși și Reprezentante Liga Femeilor Gorjene
Constantin Brâncuși și reprezentante din Liga Femeilor Gorjene

În iunie 1937, Brâncuși a revenit la Târgu-Jiu, iar după alegerea pietrei pentru Poarta Sărutului, în septembrie 1937, sculptorul a lucrat la definitivarea operelor din cadrul ansamblului sculptural. În iunie 1938, Brâncuși a revenit la Tg-Jiu unde a participat la amplasarea Mesei Tăcerii și a celor 12 scaune în parcul central al orașului. La 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără Sfârșit. Inaugurarea a avut loc cu prilejul comemorării luptelor de la Podul Jiului, la 14 octombrie

1944 – Masacrul de la Moisei

După 23 august 1944, au început luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord; la începutul lunii octombrie, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii. În aceste condiții au avut loc și crimele din Moisei. Trupele maghiare, aflate în retragere din Transilvania de Nord, pe Valea Izei, au ucis 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supraviețuitori sunt Vasile Petean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial.

1944 Monumentul Martirilor Români De La Moisei De Gheza Vida
Monumentul martirilor români de la Moisei, de Gheza Vida

Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de trădare de patrie, patriotism românesc, partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă acasă. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. Prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case. 1944 Placa Memorială MoiseiCadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră

1944 – S-a născut Serghei Covaliov

14 octombrie 1944, Mila 23, Crișan, Tulcea – 16 mai 2011, Letea, C.A. Rosetti, Tulcea

1944-2011 Serghei CovaliovCanoist care a concurat în competițiile de canoe la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A participat la două ediții ale jocurilor olimpice, concurând în cursa de canoe-dublu (C-2) 1.000 m, alături de Ivan Patzaichin, și câștigând o medalie de aur la Mexico 1968 și una de argint la München 1972. A câștigat de asemenea trei medalii de aur la campionatele mondiale (C-2 1.000 m: 1966, 1970, 1973), una de argint (C-2 1.000 m: 1971) și una de bronz (C-2 10.000 m: 1971)

1948 – S-a născut Marian Papahagi

14 octombrie 1948, Râmnicu-Vâlcea – 18 ianuarie 1999, Roma

Filolog, critic și istoric literar. A fost licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972), 1948-1999 Marian Papahagi_21Doctor în Filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debutul absolut a fost cu critică literară în revista Amfiteatru (1966). A fost membru fondator al grupării Echinox, profesor de romanistică și prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Centrului Cultural Român de la Roma, coautor la Dicționarul esențial al scriitorilor români Alte lucrări: Exerciții de lectură, Eminescu sau despre Absolut, Literatura braziliană, Eros și utopie, Intelectualitate și poezie, Cumpănă și semn, Interpretări pe teme date, Rațiuni de a fi

1951 – S-a născut Ștefan Sameș

1951-2011x Ștefan Sameș_2114 octombrie 1951, Dobroești, Ilfov – 17 iulie 2011, București

Fotbalist care a jucat ca fundaș central la echipele: Universitatea Craiova, Steaua București, cu care a câștigat de două ori campionatul (1975–1976 și 1977–1978) și de două ori Cupa României (1976 și 1979), Rapid București și pentru echipa națională de fotbal a României. A fost căpitanul FC Steaua București și, ulterior, antrenor al centrului de copii și tineret de la Steaua

1952 – S-a născut Lucian Vlădescu

14 octombrie 1952, Moreni, Dâmbovița

Compozitor, profesor, dirijor. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1971–1975) cu Mircea Chiriac, Liviu Comes, Ștefan Niculescu, Dan Constantinescu, Ovidiu Varga, Emilia Comișel, etc. 1952 Lucian Vlădescu_21A fost profesor de pian și de ansamblu instrumental la Școala Populară de Artă din Târgoviște, referent la Orchestra de Cameră Radio din București, maestru de cor și dirijor de orchestră la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București. A întreprins turnee artistice în SUA, Marea Britanie, Franța, Olanda, Israel, Italia, Germania. A compus muzică de teatru: Prințul, operetă/musical; muzică vocal-simfonică: Lumina mea, cantată pentru cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Concert pentru pian, instrumente de suflat și percuție; muzică de cameră: Suită în stil preclasic, pian, Temă cu variațiuni, în caracter popular românesc, pian, Rondo pentru pian, Sonata pentru vioară solo, Trio pentru pian, vioară și violoncel; muzică corală: Cântare României, Balaurul; muzică vocală: Jazzonia, Home Sick Blues, Fantezie de jazz

Tudor Bărbos – Crizantema de Aur 2018 • Orchestra Romanța, Dirijor: Lucian Vlădescu

1955 – S-a născut Mugurel Vrabete

Iulian Vrabete 14 octombrie 1955, Craiova

1955 Iulian Vrabete_21Basistul trupei Holograf din 1987, chitarist, compozitor și textier al multora dintre hiturile celebrei trupe, cunoscut și ca prezentator a multor emisiuni despre muzică rock. A urmat Facultatea de Arhitectură, practicând această profesie. S-a pregătit la Școala populară de artă. În timpul facultății a înființat formația Basorelief, la Club A, la absolvire (1982) a mers la Alba Iulia, unde a cântat cu trupa Mass Media, după care s-a stabilit la București

Holograf – Vino

1958 – S-a născut Carmen Trocan

14 octombrie 1958, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București în 1984, clasa prof. Sanda Manu, 1958 Carmen Trocan_21urmat de studii postuniversitare de Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicarii a Universității București, (2002), la Facultatea de Psihologie, Universitatea „Titu Maiorescu” București (2002–2006), DePaul University Chicago. După ce a luat un premiu important la Gala tinerilor actori, ediția a II-a, Costinești, pentru recitalul de poezie Baladă somnambulă de F.G. Lorca, a mers la Teatrul din Oradea, a realizat un alt recital F.G. Lorca, Ay! ay! ay!, a jucat un rol important – Ana din Satul blestemat de Mircea Bradu și, la fel ca mulți alții, s-a mutat la București. A jucat în numeroase filme, ca: Sfârșitul nopții, Viraj periculos, Primăvara bobocilor, Pădurea de fagi, Martori dispăruți, Tinerețe frântă, Crucea de piatră, etc.

Sfârșitul nopții (1982)

1976 – S-a născut Sorina Raluca Tiron Micșunescu

14 octombrie 1976, București

Balerină și coregrafă. A fost asistentă regie, actriță, mim, balerină si coregrafă la Opera Comica pentru Copii, instructor de balet, din 2002 este solistă la Teatrul National de Operetă „Ion Dacian”

1978 – A încetat din viață Cezar Grigoriu (8 mai 1929, București – 14 octombrie 1978, București)

Interpret de muzică ușoară, regizor de teatru, film și televiziune, membru, împreună cu frații săi, în formația de muzică ușoară Trio Grigoriu

1980 – Consiliul de Stat a adoptat un decret privind asistența bolnavilor psihic

Decretul nr. 313/14 octombrie 1980 privind asistența bolnavilor psihic periculoși, publicat în Buletinul Oficial nr. 83/16 octombrie 1980 a fost utilizat abuziv și împotriva unor adversari politici ai regimului comunist din România

1980 – S-a născut Victoraș Iacob

14 octombrie 1980, Râmnicu Vâlcea

Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant al echipei 1980 Victoraș Iacob_21Steaua București, fiind golgheterul ei în cupele europene în sezonul 2005–2006. A jucat în cinci meciuri pentru naționala de tineret a României. A strâns 183 de meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc, înscriind 49 goluri. A mai activat în Germania, la FC Kaiserslautern și în Grecia, la Iraklis Salonic, unde a terminat al treilea în clasamentul golgheterilor din Superliga Greciei, sezonul 2010–2011, cu 11 goluri

1981 – S-a născut Mihai Morar

14 octombrie 1981, Baia Mare

Prezentator de televiziune și de radio, redactor și DJ. A prezentat emisiunea matinală la Radio Zu, împreună cu Daniel Buzdugan și emisiunea Răi da’ Buni pe postul de televiziune Antena Stars și a fost jurat la emisiunea X Factor, în primul sezon

1983 – A încetat din viață Horia Stancu (8 august 1926, Salcia, Teleorman – 14 octombrie 1983, București)

Medic endocrinolog, cercetător științific la Spitalul „C.I. Parhon” din București și prozator, autor de romane istorice; fiul scriitorului Zaharia Stancu

1986 – S-a născut Irina Rădulescu

14 octombrie 1986, București

Actriță de scenă și film, fiica actorilor Dem Rădulescu și Adriana Șchiopu. 1986 Irina Rădulescu_21A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“, în 2010. În 2008 (în anul doi de facultate), s-a angajat la Teatrul Mic, după ce a debutat în rolul Miranda din spectacolul Furtuna, după William Shakespeare, regizat de Cătălina Buzoianu. A jucat în Visul unei nopți de vară după Shakespeare, Volpone după Ben Jonson, …ESCU de Tudor Mușatescu, Nevermore. În 2019, și-a făcut debutul în cinematografie, în lungmetrajul Urma, regizat de Dorian Boguță, în rolul Ana, sora personajului principal

Urma (2019) Trailer

1994 – A încetat din viață Aurel Tita (8 ianuarie 1915, Risipiți/Unirea, Dolj – 14 octombrie 1994, București)

Traducător, poet, profesor; a scris și piese de evocare istorică pentru copii, jucate în teatrele de păpuși din țară

1998 – A încetat din viață Leopoldina Bălănuță (10 decembrie 1934, Păulești, Vrancea – 14 octombrie 1998, București)

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce; a fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.

2013 – A început Revolta de la Pungești

A izbucnit la câteva zile după ce compania americană Chevron a obținut permisul de construcție a sondelor de explorare a gazelor de șist în județul Vaslui. Mai mult decât atât, compania a obținut toate avizele necesare de la autoritățile statului pentru explorarea solului în perimetrul Siliștea. Protestatarii au intitulat aceste manifestații drept Mișcarea de rezistență de la Pungești. Manifestațiile au început cu aproximativ 150 de protestatari, aceștia blocând accesul utilajelor Chevron pentru instalarea sondelor de explorare. Protestele au escaladat în următoarele trei zile. Ulterior, mișcarea a fost suspectată de influențe rusești

2013 – A încetat din viață Käty Van Der Mije-Nicolau (Alexandra Ecaterina Nicolau; 22 iulie 1940, București – 14 octombrie 2013, Haarlem, Olanda)

Profesoară de limba chineză, șahistă olandeză de origine română

2015 – A încetat din viață Florența Mihai (2 septembrie 1955, București – 14 octombrie 2015, București)

Jucătoare de tenis de câmp; a jucat în două finale (simplu și dublu mixt) la turneul de tenis de la Roland Garros în 1977; antrenor emerit

2018 – A încetat din viață Achim Mihu (12 iunie 1931, Cluj – 14 octombrie 2018, Cluj-Napoca)

Sociolog, antropolog, filosof și profesor; a contribuit substanțial la consolidarea învățământului sociologic și antropologic clujean

2020 – A încetat din viață Grigore Smeu (26 octombrie 1928, Runcu, Gorj – 14 octombrie 2020, București)

Poet, prozator, filosof și estetician

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „14 Octombrie în istoria românilor

  1. Pingback: 14 octombrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: