Solemnitatea încoronării Regelui Ferdinand I Ca Rege Al României Mari şi A Mariei, Ca Regină -cover

Foto: Solemnitatea încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari


1451 – A încetat din viață Bogdan al II-lea (1409 – 17 octombrie 1451, Reuseni, Suceava)

Fiul nelegitim al lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și tatăl lui Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei între 12 octombrie 1449–17 octombrie 1451. 1451 Bogdan Al Ii-lea_21Cu toate că el îl numește pe Alexandru cel Bun, în hrisoavele emise din porunca sa, „părintele nostru”, iar cea mai mare parte a istoriografiei românești îl consideră ca fiind, într-adevăr, unul dintre copiii nelegitimi ai acestuia, este posibil, totuși, așa cum susțin, de altfel, unii cercetători, ca Bogdan al II-lea să-l fi avut drept tată pe „Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun”. De altfel, până și fiul său, Ștefan cel Mare, care, în actele sale oficiale, îl numea pe Alexandru cel Bun „sfântrăposatul nostru bunic”, îl recunoaște, cu claritate, pe jupanul Bogdan, ca „bunic” al lui, în textul epitafului de pe piatra funerară a acestuia (în biserica mănăstirii de la Rădăuți).

A venit la domnia Moldovei în urma bătăliei la Tămășeni, de pe râul Siret, câștigate împotriva lui Alexăndrel, voievodul de până atunci al țării, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. A dus numeroase lupte împotriva polonezilor. A fost ucis în noaptea de 16/17 octombrie 1451, în satul Reuseni, în timp ce se afla la un ospăț. Ucigașul a fost unul dintre frații săi vitregi, Petru Aron, pentru a-i lua tronul, cu complicitatea unei părți a boierimii moldovene. Corpul lui Bogdan al II-lea a fost înmormântat în satul Reuseni

1522 – A doua campanie a lui Radu de la Afumați și Ioan Zapolya în Muntenia

În vara anului 1522, armata otomană condusă de Mehmed-Beg a atacat Țara Românească și, în ciuda victoriilor de la Gherghița, București și Slatina, 1522 Radu De La Afumaţi_21Radu de la Afumați a rămas fără oaste și a fugit, pentru a doua oară, în Transilvania. Mehmed-Beg a ocupat tronul Țării Românești, administrând țara în numele sultanului; încercând să-și instaureze autoritatea, a introdus un regim de teroare absolută. Radu s-a reîntors în țară, ajutat de oastea lui Ioan Zapolya din Transilvania, Mehmed-Beg l-a așteptat la trecători și l-a înfruntat direct la Rucăr. Victoria a fost de partea românului, net superior tactic adversarului turc. Otomanii au fost puși pe fugă și bătuți pentru ultima oară la Didru (Dridu?), pe unde se trecea Dunărea. Radu de la Afumați s-a instalat domn pentru a treia oară în mai puțin de un an. De această dată, el a domnit pentru o perioadă relativ mai lungă, până în 24 aprilie 1524

1595 – Bătălia de la Giurgiu

S-a derulat între 15/27–20/30 octombrie. După confruntarea de la Călugăreni, Mihai s-a retras cu trupele în apropierea Transilvaniei, așteptând ajutorul lui Báthory. În acestă bătălie, Vihai Viteazul a primit ajutor de la: Sigismund Báthory, principele Transilvaniei; Ștefan Răzvan, domnul Moldovei; din Oradea, călăreți, lăncieri și pușcași pedeștri; din Polonia, cazaci și cavaleri silezieni; cetățile săsești, Brașov, Sibiu, Mediaș și Bistrița trimit fiecare câte 1 000 de trabanți (infanteriști), în tabăra creștină fiind adunați cca. 30.000 de soldați profesioniști. 1595 Bătălia De La Giurgiu_21Marele vizir, în retragere, și-a dus oastea la Giurgiu, pentru a trece la sudul Dunării. Când creștinii au ajuns la Giurgiu, cea mai mare parte a oștirii otomane trecuse deja Dunărea: „Iară turcii dacă văzură atâtea oști strânse, ei nu așteptară, ci toți de pretutindeni deteră dosul a fugi” [Cronica Buzeștilor]. Podul peste Dunăre, plin de otomanii în retragere, și ariergarda care asigura manevra, au fost supuse tirului tunurilor creștine. Cronicarul Balthazar Walter, contemporan cu evenimentele, relata: „Domnul Mihai atacând mulțimea mare a armatei dușmane rămasă pe mal, o lovește, o împinge, o îneacă, o așterne la pământ cu tunurile și o nimicește aproape toată. Ba chiar desface și bucăți și distruge cât poate mai iute prin ghiulelele tunurilor podul îndreptat spre insula Dunării și de aici prelungit până la țărmul românesc […] de asemenea, scufundă două nave mai mari, străpungându-le cu ghiulelele, în timp ce alte două abia mai scapă, dar grav avariate”. Turcii au suferit pierderi imense, cca. 3.000 de morți, iar „poverile și munițiile și tunurile și vistieria au rămas pe malul celălalt” [cronicarul otoman Selâniki]. Au fost eliberați 10.000 de robi, lăsați în urmă de oștenii grăbiți să scape cu viață.

A fost apoi atacată cetatea Giurgiu și supusă asediului. Bombardamentele au spart zidurile, creând o breșă prin care au pătruns 60 de luptători toscani. După deschiderea porților, garnizoana a fost nimicită, iar cetatea incendiată. Prada a fost uriașă, o sursă contemporană evenimentelor afirmând că „nu numai comandanții oștirii ardelene au devenit bogați dar și ostașul cel mai mic avea măcar patru cai, afară de alte spolii”.

Sinan-Pașa a fost destituit din postul de mare vizir

1806 – S-a născut Mihai Zotta

15 octombrie 1806, Chisălău, Bucovina/Ucraina – 1877

Unul dintre primii medici români, naturalist. A urmat Facultatea de Medicină la Viena, devenind medic, iar în 1931, protomedic al Principatului Moldova. A făcut cele dintâi studii de patologie profesională din țările române și primele analize terapeutice ale apelor minerale din Moldova (Slănic Moldova, Șarul Dornei, Borca, Hangu și Strunga). A fost întemeietor, împreună cu doctorul Jacob von Czihák (1800–1887), al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, rămânând în istoria culturii prin faptul că a fost președinte al primei societăți științifice din România, dar și primul președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Din opera sa: Colica saturnină, Despre holera epidemiască, Despre holera asiatică

1836 – A fost sfințită Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău, Basarabia țaristă

A fost ridicată după planurile arhitectului A.I. Melnikov, iar piatra sa de temelie a fost pusă la 11 mai 1830. Construcția s-a realizat între anii 1832–1836. Biserica are trei altare, central – Nașterea Domnului, laterale: sudic – Sf. Alexandru Nevski, nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky și este executată în stilul empire rus (stil neoclasic târziu). 1836 Catedrala Naşterea Domnului, ChişinăuLa 15 octombrie 1836 a avut loc sfințirea bisericii și a Clopotniței. Clopotnița a fost demolată în noaptea de 22/23 decembrie 1962 de către sovietici și reconstruită în 1998 după imaginile de epocă

1874 – S-a născut C.I. Parhon

Constantin Ion Parhon; 15/28 octombrie 1874, Câmpulung Muscel – 9 august 1969, București

Medic endocrinolog și neuropsihiatru, om politic și demnitar comunist, membru titular (din 1939) și președinte de onoare al Academiei Române. A studiat Medicina la Universitatea din București (1893–1900) și a obținut în 1900 titlul științific de Doctor în Medicină cu teza Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie. 1874-1969 Constantin Ion Parhon_21A profesat ca medic la Spitalul Rural Rallet din Dâmbovița, apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon, docent al Clinicii de boli nervoase din București, medic primar la Ospiciul Mărcuța, profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București. A deținut funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. A fost ales membru al Academiilor de Științe ale URSS, RP Bulgară, RP Ungară și RDG, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). Politic, a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (1948–1952) și a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi) între decembrie 1947–aprilie 1948. Din lucrările sale: Manual de endocrinologie, Bătrânețea și tratamentul ei, Biologia vârstelor

1884 – S-a născut Iancu Constantinescu

Ion C. Constantinescu; 15 octombrie 1884, Recea-Valea Mare, Olt – 5 februarie 1963, București

Inginer, specialist în telecomunicații și profesor universitar. Studiile liceale le-a încheiat la Școala de telegrafiști, iar apoi s-a înscris la Facultatea de matematici a Universității din București. A continuat studiile la Școala superioară de electricitate din Paris și a devenit profesor universitar la Institutul Politehnic din București (1924–1950). A fost cel care a pus bazele învățământului superior de telecomunicații. A efectuat cercetări privind propagarea undelor electromagnetice, stabilind condițiile pentru obținerea dipolilor complementari (ecuația dipolilor complementari). A brevetat, în 1919 în Franța, aparatul teletipografic, care va sta la baza conceperii teleimprimatorului. Tot el a fost acela care, în 1927, a proiectat prima centrală telefonică automată românească, Dacia II. Din scrierile sale: Manual de aparate și instalațiuni telegrafice și telefonice, Curs de transmisiuni telegrafice și telefonice, Curs de unde electromagnetice și circuite electrice

1885 – S-a născut Dimitrie Ciotori

15 octombrie 1885, Săcelu, Gorj – 21 aprilie 1965, Londra

Jurist, om politic și diplomat, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române (exclus de regimul comunist, reprimit în 1990). Absolvent al Școlii Normale din Craiova, după ce a fost învățător în mai multe sate din Oltenia, s-a specializat, cu sprijinul lui Nicolae Iorga, în cooperație, la o școală în Suedia. După absolvirea Facultății de Drept la Universitatea din București, s-a angajat interpret la Legația Română din Stockholm, apoi a devenit diplomat: viceconsul în 1920, după un an, secretar al misiunii române la Liga Națiunilor, atașat de presă la Legația Română din Londra, unde s-a împrietenit, printre alții, cu Nicolae Titulescu și Ion Antonescu, viitorul mareșal. A elaborat aici lucrări despre cultura și realitățile românești. A primit însărcinări speciale pe lângă legațiile României la Washington și Paris. A colaborat la Flacăra, Luceafărul, Sămănătorul, Drum drept, Cronica, Ramuri, etc.După instaurarea regimului comunist s-a autoexilat în străinătate, unde a publicat în revistele Luceafărul și La Nation roumaine (Paris), Cuget românesc (Buenos Aires), Cronica românească (New York), Destin (Madrid), etc. Din scrierile sale: Calea Robilor, Le Partage de l’Europe

1889 – A încetat din viață Gheorghe Adrian (Andreescu; 1821 – 15 octombrie sau 14 decembrie 1889, București)

Politician pașoptist, înrolat într-una din legiunile lui Avram Iancu; general în Armata Română, aghiotant domnesc, ministru de război al Moldovei, al Munteniei și al României; membru de onoare al Academiei Române

1893 – S-a născut Carol al II-lea al României

3/15 octombrie 1893, Sinaia – 4 aprilie 1953, Estoril, Portugalia

Primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, 1893-1953 Carol Al Ii-leadobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, iar după accederea la tron a părinților săi, Principele moștenitor Carol al României, a fost Rege al României între 1930–1940. Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol este pătată de viața sa privată, care a interferat cu administrarea treburilor de stat, și de măsurile brutale luate împotriva Gărzii de Fier. Carol al II-lea rămâne o personalitate controversată. A părăsit România în septembrie 1940, a locuit un timp în Brazilia și după 1947 s-a stabilit la Estoril, Portugalia

1897 – S-a născut Ioan A. Dimitriu

15 octombrie 1897, Scânteia, Iași – 25 octombrie 1975, București

Inginer și inventator, specialist în aviație, automobile, radio și televiziune. A urmat liceul la Roman, această perioadă marcând începuturile unei bogate activități de inventator. Astfel, în 1911, a realizat un aeromodel cu aripi batante pe care îl numește Ornitopter, pentru care a primit Brevetul cu nr. 4.319/14 august 1915. 1897-1975 Ioan A. Dimitriu_aÎn anul 1919, Ministerul Instrucțiunii Publice i-a oferit o bursă pentru a studia ingineria la Paris. A inventat în 1915 un avion denumit IAD I (inițialele sale) cu motor în doi timpi, cu dublu efect, de 60 HP. Bombardarea din Zeppelinuri după 1916 a hangarelor de la Băneasa a distrus prototipul acestui avion. În 1922 a brevetat invenția Aparatul de direcție destinat învățării conducerii automobilelor, adică dubla comandă, generalizată astăzi în întreaga lume, invenția sa având prioritate mondială. Ulterior și-a brevetat invenția în 16 state din Europa. În țară, a înființat și organizat școli auto în București și în alte orașe mari. A realizat primul receptor de radio la baterii (1925), conceput în întregime de un român, și a înființat școli de depanare radio în 106 orașe din 17 state europene

1913 – S-a născut Ovidiu Varga

15 octombrie 1913 – 15 iulie 1993

Compozitor, muzicolog și profesor universitar. A fost Director al Direcției muzicale a Radiodifuziunii Române (1951–1968), profesor la Conservatorul din București (1954–1983), membru al UCMR, al Internațional Folk Music Council din Londra, Organisation Internationale de la Radio Télévision și al Academia Internazionale Mediceea din Florența. A fost distins cu numeroase premii. Cărți publicate: Tracul Orfeu și destinul muzicii, Enescu și alți șase mari ai secolului XX, Cei trei vienezi și nostalgia lui Orfeu, Bach, un Orfeu pământean, Wolfgang Amadeus Mozart, În căutarea lui Mozart: 1791-1991, etc. A compus muzică vocal-simfonică: Concert pentru orchestră de coarde și percuție; muzică de cameră: Cvartetul de coarde nr.1 „Primăvara vieții”; muzică corală: Noi victorii apărăm; muzică vocală: Rondele

1916 – Misiunea militară franceză

A sosit în România misiunea militară franceză, denumirea sub care a fost cunoscut detașamentul francez trimis în România în timpul Primului Război Mondial, între 2/15 octombrie 1916–26 feb/10 martie 1918, cu misiunea de a asigura consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare române. 1916-1918 Misiunea Militară FrancezăPe toată durata sa, misiunea a fost condusă de generalul de divizie Henri Berthelot, care a asigurat simultan și rolul de consilier militar al Regelui Ferdinand, comandantul Armatei României. Pentru meritele sale, Henri Berthelot a fost ales membru de onoare al Academiei Române și Cetățean de onoare al României

1921 – S-a născut Angelica Adelstein-Rozeanu

15 octombrie 1921, București – 21 februarie 2006, Haifa, Israel

Prima campioană mondială la simplu din istoria tenisului de masă românesc. 1921-2006 Angelica Adelstein- Rozeanu_21A jucat tenis de masă de performanță în România și în Israel, fiind campioană națională a ambelor țări: de 20 de ori a României, între anii 1936–1957, și de 3 ori a Israelului (1960–1962). A realizat între anii 1950–1956 o performanță rar întâlnită în lumea sportului câștigând de șapte ori consecutiv campionatul mondial de tenis de masă. În întreaga sa viață sportivă, Angelica Adelstein-Rozeanu a căștigat un total impresionant de 17 medalii de aur și 12 medalii de argint și de bronz

1922 – Solemnitatea încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, Regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului, România a devenit stat național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. 1922 Încoronarea Regelui Ferdinand I și A Reginei MariaLa 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. Încoronarea Regilor Ferdinand I și Maria la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a fost momentul în care s-a desăvârșit făurirea României Mari, dar și ziua când lumea internațională a fost cu privirea ațintită spre țara noastră. S-a ales Alba-Iulia, dorindu-se realizarea unui arc peste timp: de la Mihai Viteazul în 1600 la Ferdinand I în 1922, de la o operă efemeră la unirea definitivă a tuturor românilor. Coroanei regale i s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh. La festivități au participat reprezentanți din peste 20 de state europene, din SUA și Japonia, fapt ce semnifica o largă recunoaștere internațională a noii realități statale. Cu acest prilej, regele Ferdinand I s-a adresat către țară cu o proclamație: „Punînd pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de oțel de la Plevna, pe care noi și glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile și pretutindeni, prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simțire de la Tisa și pînă la Nistru și pînă la Mare

Imagini de la Încoronarea din 15 octombrie 1922, Alba Iulia

Mai mult: Încoronarea de la Alba Iulia – cel mai frumos moment din istoria românilor

1923 – Facultatea de Farmacie din București

Prin Legea pentru înființarea Facultății de Farmacie de pe lângă Universitatea București din 7 iunie 1923, învățământul farmaceutic s-a separat de facultatea de medicină și s-a înființat Facultatea de Farmacie, inaugurată oficial la 15 octombrie 1923, primul său decan fiind Ștefan Minovici

1923 – S-a născut Sandu Sticlaru

15 octombrie 1923, Roman – 3 octombrie 2006 București

Unul dintre marii actori români de comedie, în teatru și film. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București, pe care l-a absolvit în 1945. 1923-2006 Sandu Sticlaru_21A fost unul dintre actorii emblematici ai Teatrului „Nottara” și, în ultimii ani de activitate, ai Teatrului Național din București. A interpretat până în ultimele luni de viață teatru radiofonic pe postul național, el fiind vocea naratorului Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă. A avut numeroase roluri de planul doi în film: La Moara cu noroc, Ciulinii Bărăganului, Setea, Omul de lîngă tine, Puștiul, Lupeni ’29, Horea, Baltagul, Septembrie

Mircea Crișan – Nu suntem geloși cu Tamara Buciuceanu-Botez și Sandu Sticlaru

1925 – A apărut revista Radiofonia

La 15 octombrie 1925 a apărut, sub auspiciile Asociației Prietenii Radiofoniei, revista bilunară Radiofonia. A avut în colectivul de redacție profesori și ingineri de prestigiu ca: prof. Dragomir Hurmuzescu, comandor Boerescu, ing. Mihai Konteschveller, ing. I. Halpern, ing. I. Bruneanu, ing. Sergiu Condrea, ing. E. Petrașcu, inventator și autor de manuale de specialitate, ing. I. Constantinescu, autor de cursuri de telecomunicații pentru studenți și alții. 1925 Radiofonia Nr.1În anul 1928, revista a fost reeditată ca organ de publicitate al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România

1925 – S-a născut Mihai Beciu

15 octombrie 1925, Pitești

Pictor și scenograf. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase București, s-a afirmat ca pictor scenograf la Studioul Cinematografic București, unde a activat începând din 1957. Și-a dedicat mare parte din viață filmului românesc, semnând scenografia a 30 de filme de lung și scurt metraj. A creat decoruri pentru: Serenada pentru etajul XII, Aurel Vlaicu, Cuibul salamandrelor, Trandafirul galben, Fata morgana, design de producție pentru: Cântec pentru fiul meu, a fost director de imagine pentru Rug și flacără. Pe parcursul carierei sale, a avut 16 expoziții personale de scenografie, a participat la toate edițiile trienalelor de scenografie și la expoziții de scenografie de film, arta sa fiind distinsă cu importante premii naționale. În ultima parte a vieții, s-a aplecat cu predilecție asupra picturii

Fata morgana (1981)

1928 – S-a născut Simona Vasiliu-Chintilă

15 octombrie 1928, Piatra Neamț – 5 mai 2009, București

Pictoriță. A absolvit în 1954 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția pictură monumentală, cu profesorii Gheorghe Labin și Ștefan Constantinescu. 1928-2009 Simona Vasiliu Chintilă_21A studiat în paralel muzica, literele și filozofia. A fost asistent și conferențiar universitar la catedra de Artă Monumentală – Restaurare a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A creat lucrări de artă monumentală (mozaicuri, fresce) la București, Constanța, Piatra Neamț, Tulcea, a practicat desenul în tuș, cretă colorată, ceracolor, acuarelă, uleiul pe pânză, tempera pe lemn și tehnici mixte. A publicat volumul de poezii Sora mea geamănă (2005). Galerie

1943 – S-a născut Mircea Petescu

1943-2018 Mircea Petescu15 octombrie 1943, Pecica, Arad – 16 decembrie 2018, Vosselaar, Flandra, Belgia

Fotbalist, impresar și antrenor. A jucat pe post de fundaș la UTA Arad – cu care a câștigat de două ori campionatul (1968-1969, 1969-1970), Știința Timișoara, Steaua București – cucare a câștigat Cupa României: 1966, FC Dordrecht și la echipa națională (1964–1968). A antrenat Stormvogels Telstar, Sparta Rotterdam, FC Dordrecht, Go Ahead Eagles Deventer

1945 – S-a născut Dorina Grăsoiu

15 octombrie 1945, București

Istoric și critic literar, jurnalist. A intrat printre primii la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București (1963), unde s-a bucurat de aprecierea unor profesori remarcabili precum Al. Piru, Paul Cornea, Ov. S. Crohmălniceanu, Romul Munteanu. S-a căsătorit cu Liviu Grăsoiu, realizator și conducător de emisiuni literare ale Radiodifuziunii Române. A fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. A debutat publicistic în România literară cu Titu Maiorescu – Însemnări zilnice (1968). A colaborat la Revista de istorie și teorie literară, Limbă și literatură, Tribuna, Luceafărul, Arc, Litere, etc. A debutat editorial în volumul colectiv Dicționar cronologic. Literatura română (1979). A susținut public teza de doctorat cu tema Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, obținând titlul de Doctor în Filologie. A redactat 25 de studii monografice în volumul colectiv Literatura română contemporană. I Poezia (1980). Alte scrieri: Bătălia Arghezi (Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi), Mihail Sebastian sau Ironia unui destin, Caragiale în presa vremii, etc.

1951 – S-a născut Lia Manțoc

15 octombrie 1951, Caracal

Scenografă de teatru și film, una dintre cele mai importante și apreciate din România. A lucrat alături de mari regizori precum Vlad Mugur, Cătălina Buzoianu, Andrei Șerban, Tompa Gabor, Silviu Purcărete. 1951 Lia Manțoc_21A semnat scenografia celebrei montări a lui Silviu Purcărete, Faust, la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. A realizat costume și decoruri pentru spectacole montate la Teatrul „Bulandra”, Teatrul „Nottara”, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Teatrul de Comedie, Teatrul Maghiar din Cluj Napoca, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, dar și pentru teatre din Israel, Ungaria, Guineea. A fost distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul UAP pentru Dimineața pierdută – costume, regia Cătălina Buzoianu, Premiul UAP – scenografie, pe anul 1998, Ordinul Meritul Cultural categoria Artele Plastice, Premiul Gopo pentru cele mai bune costume pentru filmul Undeva la Palilula (2013)

Dimineața pierdută (1986) partea 1

1964 – Relații diplomatice între România și Republica Islamică Pakistan

La 15 octombrie 1964, între România și Republica Islamică Pakistan au fost stabilite relații diplomatice la nivel de ambasadă. După stabilirea relațiilor relațiilor bilaterale, cele două state dezvoltând relații puternice în domeniile economic și politic

1967 – A încetat din viață Ștefan S. Nicolau (15 februarie 1896, București – 15 octombrie 1967, București)

Medic virolog; fondatorul și directorul Institutului de Inframicrobiologie din București; creatorul școlii românești de inframicrobiologie; membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie; membru titular și președinte al Secției de Științe Medicale al Academiei Române

1976 – A încetat din viață Traian T. Lalescu (10 martie 1920, București – 15 octombrie 1976, București)

Poet, licențiat în Drept; fiul matematicianului Traian Lalescu

1982 – A încetat din viață Nicolae Jianu (12 noiembrie 1916, Fălticeni – 15 octombrie 1982, București)

Prozator, profesor de filosofie, redactor de presă și televiziune

1985 – Carta Europeeană a Autonomiei Locale

La 15 octombrie 1985 s-a adoptat, la Strasbourg, Carta Europeeană a Autonomiei Locale. România a ratificat Carta prin Legea nr. 199/17 noiembrie 1997

1988 – S-a născut Patricia Vizitiu

15 octombrie 1988, Petroșani

Jucătoare profesionistă de handbal din România care joacă din poziția de intermediar dreapta pentru SCM Craiova. 1988 Patricia Vizitiu_21În adolescență, a fost vicecampioană europeană de junioare (2005) și a câștigat, împreună cu echipa națională de tineret a României, medalia de bronz la Campionatul Mondial din Canada (2006). La începutul anului 2009 handbalista a semnat un contract cu CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, alături de care a ajuns până în finala Ligii Campionilor EHF. A devenit una dintre cele mai prolifice marcatoare ale echipei, figurând și în ierarhia totală a golgheterelor

1989 – A încetat din viață Paul Georgescu (7 noiembrie 1923, Țăndărei, Ialomița – 15 octombrie 1989, București)

Critic literar, eseist, jurnalist, romancier și scriitor; redactorul-șef al „vechiiGazete literare

1993 – A încetat din viață Irina Răchițeanu-Șirianu (2 septembrie 1920, Brăila – 15 octombrie 1993)

Actriță de teatru și film, a jucat la Teatrul Național din București; profesoară la IATC

2016 – A încetat din viață Nicolae Diaconu (1 mai 1955, Sofronești–Ipatele, Iași – 15 octombrie 2016)

Artist ceramist, supranumit „părintele ceramicii figurative

2019 – A încetat din viață Tamara Buciuceanu-Botez (10 august 1929, Tighina, Regatul României/R. Moldova – 15 octombrie 2019, București)

Una dintre cele mai apreciate actrițe române de teatru, film și televiziune din generația de aur, supranumită Doamna comediei românești

 

Ziua Națională a Comerțului Electronic

2020 Ziua Națională A Comerțului Electronic

Este marcată, începând din 2020, la data de 15 octombrie, fiind instituită prin Legea 144/22 iulie 2020 privind instituirea zilei de 15 octombrie ca Ziua națională a comerțului electronic, publicată în Monitorul Oficial din 22 iulie 2020. Ziua națională a comerțului electronic poate fi organizată de către autoritățile administrației publice centrale și locale, de către persoane fizice sau juridice, precum și de către societatea civilă, împreună sau separat, prin organizarea și/sau participarea la manifestări sau acțiuni cu caracter social sau științific, cu scopul informării și conștientizării cu privire la existența comerțului electronic. Autoritățile administrației publice centrale și locale pot acorda, în limita alocațiilor bugetare aprobate, fonduri din bugetele proprii, precum și suport logistic, pentru organizarea acestor manifestări și acțiuni

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „15 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: