Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

2 Noiembrie în istoria românilor31 min read

Tramvaiul Electric în București

Foto: În București s-a generalizat tramvaiul electric, renunțându-se la cel cu cai


1639 – Domnul Munteniei, Matei Basarab, a fost mazilit de sultan

Matei Basarab (Brânconeanu) (1580 – 25 aprilie 1654) a fost domnul Țării Românești între 7/17 septembrie 1632–9/19 aprilie 1654. 1639 Matei BasarabDomnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, care a încercat, în mod repetat, să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, denunțuri la Poarta otomană și atacuri militare. Corupând câțiva înalți dregători turci, profitând de problemele externe ale Imperiului Otoman, Lupu a reușit să obțină prin intrigi detronarea de către sultan a lui Matei la 2/12 noiembrie 1639. În replică, acesta i-a putut câștiga de partea sa pe demnitarii otomani, de la care a obținut executarea dregătorilor care îl sprijiniseră pe domnitorul Moldovei, iar pe de altă parte a respins atacul lui Vasile Lupu la Ojogeni pe Prahova (decembrie 1639)

1659 – S-a încheiat domnia lui Gheorghe Ghica în Moldova

Gheorghe Ghica (3 martie 1600–2 noiembrie 1664, Constantinopole), a fost domn al Moldovei între 3/13 martie 1658–2 noiembrie 1659 și al Țării Românești între 20 noiembrie 1659–1 septembrie 1660. 1659 Gheorghe Ghica. Frescă Din Biserica M. Frumoasa, IașiA fost fondatorul familiei Ghica; a venit în Moldova înaintea domniei lui Vasile Lupu, ocupându-se cu negoțul, a fost adus la curte, devenind Vornicul cel Mare al Țării de Jos și în fine, a fost trimis Capuchehaia – reprezentantul permanent al domnitorilor Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan la Constantinopol. La mazilirea lui Gheorghe Ștefan, i s-a acordat domnia Moldovei. La încheierea domniei din Moldova a fost numit domn în Țara Românească

1664 – A încetat din viață Gheorghe Ghica (3 martie 1600, Veles, Imperiul Otoman – 2 noiembrie 1664, Constantinopol, Imperiul Otoman)

Domn al Moldovei (3/13 martie 1658–2 noiembrie 1659) și al Țării Românești (20 noiembrie 1659–1 septembrie 1660); fondatorul familiei Ghica

1765 – Marele Principat al Transilvaniei

În urma insistențelor Dietei transilvane dominate de nobili maghiari, titlul de Principat al Transilvaniei a fost transformat în Marele Principat al Transilvaniei, printr-o diplomă a Curții din Viena.

1765 Marele Principat Al Transilvaniei
Marele Principat al Transilvaniei

Decretul, semnat de împărăteasa Maria Tereza la 2 noiembrie 1765, recunoștea contribuția provinciei la lupta „Creștinătății împotriva turcilor” și se stipula explicit că Transilvania „nu este supusă niciunui alt regat sau altei stăpâniri”, aluzie evidentă la pretențiile unor nobili maghiari, ci „este cârmuită de propriile sale legi, magistrate și instituții și administrată de guvernatorul și consiliul provincial sub supravegherea noastră, din care pricină, ca să nu lipsească acestui Principat nimic din strălucirea și magnificența de care se bucură alte provincii de sub stăpânirea noastră”. În toată această perioadă, însă autonomia principatului s-a diminuat, iar Dieta nu mai era decât o cameră de înregistrare a deciziilor imperiale

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan

În ziua de 2 noiembrie, Crișan a adunat iobagii răsculați în afara satului Curechiu, încercând să îi convingă să continue drumul spre Alba Iulia. Țăranii, speriați de intervenția trimișilor nobilimii, se temeau că, mergând la Alba Iulia, le vor fi atacate familiile rămase acasă.

1784 Gheorghe Crisan. Copie După Anton Steinwald
Gheorghe Crisan. Copie după Anton Steinwald

Adunarea țăranilor s-a mutat la biserica din sat, unde până la urmă Crișan a reușit să îi convingă să atace nobilimea. Mulțimea iobagilor s-a îndreptat spre Crișcior, unde a sosit înainte de vremea amiezii. Aici a avut loc primul atac, fiind uciși aproape toți nobilii întâlniți în cale, iar clădirile care le aparțineau fiind devastate și jefuite. Familia nobiliară Kristyori, cea mai afectată de atac, avea origini românești, dar se maghiarizase în decursul timpului. În jurul orei 15, în aceeași zi, iobagii au atacat orașul Brad, unde, după ce au ucis o parte din nobilii care opuneau rezistență, au distrus toate bunurile nobiliare găsite. De la Brad oastea răsculaților s-a împărțit în două, o parte plecând spre Ribița, alta spre Mihăileni

1816 – A încetat din viață Gheorghe Șincai (28 februarie 1754, Râciu, Imperiul Habsburgic/Mureș – 2/24 noiembrie 1816, Svinica, Imperiul Austriac/Slovacia)

Istoric, filolog, traducător, poet; reprezentant al Școlii Ardelene; spirit iluminist, cu o contribuție fundamentală în răspîndirea culturii în mediul rural din Transilvania; a elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tiparită a limbii române

1846 – A început turneul lui Franz Liszt în țările române

Turneul a început în Banat, la Timișoara. În sala festivă a Palatului Municipal, pe 2 noiembrie, pianistul a interpretat următoarele bucăți muzicale: Andante din Lucia din Lamermoor (Donizetti-Liszt), Fantezie din opera Norma (Bellini-Liszt), Andante cu variațiuni de Ludwig van Beethoven, Ave Maria și Regele ielelor de Franz Schubert, Fantezie pe cântece maghiare de Franz Liszt și Marșul lui Rákóczy, în prelucrarea sa.

1846 Franz Liszt. Source Photo- La Música En La Pintura De El Pincel
Franz Liszt [Source photo: La Música en la Pintura de El Pincel]
A urmat un al doilea recital, în 4 noiembrie, tot la Timișoara, iar repertoriul abordat a cuprins lucrările: Uvertura la opera Wilhelm Tell, de Gioacchino Rossini, Păstrăvul, de Franz Schubert, Hexameron, de Franz Liszt, Variații de bravură pe o temă din Puritanii de Vicenzo Bellini, o mazurcă și o poloneză de Frédéric Chopin, Fantezie pe cântece maghiare de Franz Liszt și, la final, Marșul lui Rákóczy. Succesul a fost deplin. Liszt a primit nenumărate buchete de flori, o cunună din lauri dar și poezii tipărite

Franz Liszt – Hungarian Fantasy • London Philharmonic Orchestra, Conductor James Conlon, Piano François-René Duchâble

1854 – A încetat din viață Anton Pann (Antonie Pantoleon Petrov; cca 1796–1798, Sliven, Imperiul Otoman/Bulgaria – 2 noiembrie 1854, București)

Poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist; autorul muzicii imnului național al României și al culegerii de proverbe Povestea vorbii

1863 – S-a înființat Școala Superioară de Litere din București

Demersurile de creare în Principatele Române, la jumătatea secolului al XIX-lea, a facultăților și a universităților laice și publice își aflau corespondentul în mișcarea generală din Europa centrală și estică, de afirmare a statelor și a identităților naționale, precum și de clădire și consolidare a noilor lor instituții reprezentative. Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite, a semnat la 30 octombrie actul de înființare a Școlii Superioare de Litere. Programa inițială a Școlii Superioare de Litere a fost prevăzută în Regulamentul său, publicat în Monitorul Oficial, nr. 219/2 noiembrie 1863. 1863 Școala Superioară De Litere BucureștiUn an mai târziu, la înființarea Universității din București, la inițiativa Regelui Carol I, Școala Superioară de Litere a devenit parte a noii structuri academice, sub titulatura Facultatea de Litere și Filosofie, pe care a păstrat-o până la reforma din 1947. Instituția, al cărei prim decan a fost latinistul August Treboniu Laurian, președinte al Academiei Române, a adus laolaltă principalele domenii umaniste: Filologia, Filosofia și Istoria. Din anul 1874, facultatea și-a diversificat oferta de cursuri (Arheologie, Filologie comparată, Psihologie), iar începând cu 1877 s-au format catedrele corespondente, coordonate de personalități ale timpului, printre care Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Lor li s-au adăugat în timp, cu contribuții majore la dezvoltarea facultății și a ofertei de conferințe și de cursuri, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu, Tache Papahagi, Titu Maiorescu, Constantin Dimitrescu-Iași, Ioan Bogdan, Lazăr Șăineanu, Nicolae Iorga, Vasile Pîrvan, Simion Mehedinți, Ioan Bianu (președinte al Academiei Române), Alexandru Rosetti, Nicolae Cartojan, Ștefan Ciobanu, I.A. Candrea, Petre P. Negulescu, Constantin C. Giurescu, Ramiro Ortiz și numeroși alții. Începând cu 1899, au fost înființate seminarele specializate, apoi institute de cercetare și reviste științifice, pentru ca, din 1905, facultatea să acorde și doctorate. În anul 1892, s-au pus bazele primei biblioteci specializate, iar în 1907, s-a deschis biblioteca facultății, cu un fond bogat de carte

1864 – Înființarea Școlii de Belle-Arte din București

Prima școală de arte din București, Școala de Belle Arte, a fost înființată prin decretul dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 2/14 noiembrie 1864, ca urmare a demersurilor făcute de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. 1864 Școala Națională De Arte Frumoase BucureștiTheodor Aman a condus Școala de Belle Arte din București, în calitate de director, până la sfârșitul vieții sale. Tot lui i-a fost încredințată și conducerea Pinacotecii Statului

1868 – S-a născut Dionisie Erhan

2 noiembrie 1868, Bardar, Ialoveni – 17 septembrie 1943, Chișinău

Cleric ortodox basarabean, episcop de Cetatea-Albă–Ismail, unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român. La 15 ani a intrat frate în Mănăstirea Suruceni (1883), unde a și căpătat cunoștință de carte. În 1890 a fost întărit frate rasofor, primind tunderea în monahism în 1899, schimbându-i-se numele în Dionisie. A fost hirotonosit ierodiacon, econom al mănăstirii, ieromonah, stareț, egumen. 1868-1943 Dionisie ErhanA fost ridicat la rangul de arhimandrit, apoi de exarh al mănăstirilor din Basarabia, în 1918 fiind ales arhiereu al Ismailului. În primul parlament al României Întregite a fost ales, aproape cu unanimitate, senator al județelor Cetatea-Albă și Ismail. Din 1920 a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titlul de Tighineanu, rămânând mai departe stareț al mănăstirii Suruceni, pe care aproape a reînnoit-o cu totul. În 1934 a fost validat titular al Episcopiei Cetatea-Albă–Ismail, unde a păstorit până în 1940 când Basarabia a fost ocupată de armata sovietică. În perioada 1940–1941 a slujit ca locțiitor al Episcopiei Argeșului, la 1941 a demisionat din funcția de episcop al Cetății-Albe–Ismail din motive de sănătate și vârstă înaintată, întorcându-se la mânăstirea de metanie pe care o a găsit-o jefuită și devastată. La 25 octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul Sfinților pe Sf. Ierarh Dionisie – Episcopul Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail cu zi de pomenire la 17 septembrie

1872 – S-a născut Cincinat Pavelescu

20 octombrie/2 noiembrie 1872, București – 30 noiembrie 1934, Brașov

Poet și epigramist, autor de romanțe, lieduri, cantilene, serenade și madrigaluri. A debutat în Biblioteca familiei cu poezia Visuri triste, semnată P.C. de la Milcov (1891). A urmat, în perioada 1891–1895, Facultatea de Drept a Universității din București și cursuri la Sorbona, în vederea pregătirii pentru elaborarea tezei de doctorat (susținută la București în 1897), Despre agenții diplomatici. 1872-1934 Cincinat PavelescuÎn 1892 a publicat poezia Fecioara, în Literatorul, revistă literară înființată de Alexandru Macedonski, devenind din 1893 codirector, alături de Macedonski și principesa Maria D. Ghica. A început cariera juridică în 1899, ca ajutor de judecător la Plăinești (azi Dumbrăveni, Vrancea), judecător supleant la Tribunalul Neamț și la Râmnicu-Sărat, Snagov, Ocolul VI București, apoi judecător în comuna urbană Corabia, Romanați, judecător și consilier la Curțile de Apel din Chișinău și Brașov. A fost prim-redactor al revistei Convorbiri critice. În perioada războiului a ajuns la Paris, unde a editat Le courier franco-roumain, politique, économique et littéraire. În 1911 a publicat unicul său volum de Poezii, iar în 1925, un volum de Epigrame. Critica literară l-a socotit, în unanimitate, „maestru al epigramei românești”. A fost distins cu Premiul Național pentru poezie (1927)

Îți mai aduci aminte, doamnă? Versuri Cincinat Pavelescu • Jean Moscopol

1873 – S-a născut Dimitrie Paciurea

2 noiembrie 1873, București – 14 iulie 1932, București

Sculptor, ales post-mortem membru (din 2012) al Academiei Române. A studiat la Școala de Arte și Meserii, secția Mecanică, apoi Sculptură (1890–1894), avându-l profesor pe sculptorul Wladimir Hegel, care i-a insuflat cultul pentru formă, și care l-a sprijinit să își continue studiile la Paris (1896–1900). 1873-1932 Dimitrie PaciureaA studiat la Școala de Arte Decorative și Industriale din Paris, la Școala de Belle-Arte în atelierele lui Gabriel Thomas și Jean-Antoine Injalbert, în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier. A debutat în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările Cercului artistic și ale Tinerimii artistice, se află printre membrii fondatori ai Societății Arta română (1919). Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. A creat lucrări monumentale: Omul primitiv, Gigantul, Sfinxul, Zeul Pan, sculptură: Christ încoronat cu spini, seria Himere, portrete, compoziții: Fata cu ulciorul. Biografie ilustrată

1882 – S-a născut Ioan Flueraș

2 noiembrie 1882, Chereluș, comitatul Arad – 7 iunie 1953, închisoarea Gherla

Rotar, publicist, fruntaș social-democrat din Arad, Vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Primii patru ani de școală i-a urmat la școala confesională română unită din Chereluș. Din lipsa mijloacelor materiale, părinții l-au dat ucenic la un meșter din Pâncota. 1882-1952 Ioan FlueraşÎn anul 1901 a absolvit examenul de calfă, fapt care i-a dat dreptul de a se angaja ca lucrător calificat. Tot atunci s-a înscris în Partidul Social Democrat, în rândurile căruia a activat până la moarte. A trăit între anii 1903–1918 la Budapesta. Între 1918–1920 a fost membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei și Banatului, în care a deținut portofoliul sănătății. A redactat ziarul Tribuna Socialistă. Neînțelegându-se cu socialiștii din Vechiul Regat, a fost ales deputat la alegerile din 1928 pe listele Partidului Național Țărănesc. A fost președinte al Confederației Generale a Muncii între 1926–1938, când sindicatele au fost interzise în România. A fost arestat de autoritățile comuniste în iunie 1948 și condamnat la 15 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare. A fost omorât în închisoarea din Gherla în 1953 de către alți deținuți

1889 – S-a născut Miron Neagu

2 noiembrie 1889, Loamneș, Sibiu –1973

Editor, culegător și interpret de folclor, fondatorul primei edituri românești din Ardeal. A urmat cursurile Facultății de Teologie la Sibiu, unde s-a stabilit cu familia la 1900. După absolvirea Facultății, a fost dascăl la Făgăraș, iar după hirotonisirea din 1918, preot paroh în Retiș, Sibiu. Împreună cu Ion Lazăr, a înființat în 1922 la Făgăraș o tipografie, la care însă a renunțat după șase ani și s-a mutat la Sighișoara, fiind atras de mediul cultural al orașului. 1889-1973 Miron NeaguAici a înființat în anul 1928 o tipografie și o librărie, una dintre primele cărți tipărite la Tipografia Miron Neagu fiind Pe Murăș și pe Tărnave – doine și strigături culese de Horia Teculescu. Pasionat culegător și interpret de folclor, a susținut lunar concerte pe scenă sau la radio, ca solist sau împreună cu corurile sighișorene Carmen, Astra și Doina Târnavelor conduse de Ilarion Cocișu și Laurean Herlea. S-a dedicat trup și suflet vieții culturale sighișorene. A ridicat un edificiu în centrul orașului Sighișoara (1935–1936), unde a deschis librărie, tipografie și legătorie – prima și cea mai importantă tipografie românească din Transilvania, dotată cu tehnologie de ultimă oră, importată din Germania. În 1936, a deschis și la Mediaș prima librărie românească. Până în 1943, când a suspendat temporar activitatea din pricina războiului, Editura Miron Neagu tipărise peste 20 de titluri: Monografia județului Târnava Mare, Destine de Lucia Demetrius, Papucii lui Mahmud de Gala Galaction, Cartea anilor tineri de Grigore Popa, Poezii de Teodor Mureșanu, Brume de Vlaicu Bîrna, Oameni și cărți de Octav Suluțiu, Legea munților de Dan Botta, Manifestul Revoluției Naționale de Sorin Pavel, Petre Țuțea, Ioan Crăciunel, Ghe.Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuța, etc. A colaborat cu Radiodifuziunea Română până la vârsta de 82 de ani. Dacă toți editorii ar fi fost ca Miron Neagu, „Mozart nu ar fi murit la 36 de ani, Shakespeare nu ar fi încetat să scrie tragedii la 49 de ani și Eminescu nu ar fi fost nevoit să ceară sinecure de la mai marii zilei” [George Sbârcea]

1898 – S-a născut Leon Daniello

2 octombrie 1898, Budapesta, Austro-Ungaria – 27 martie 1970, Cluj

Medic; cadru didactic la Facultatea de Medicină din Cluj; membru corespondent (din 1965) al Academiei Române. A fost descendent al unei vechi familii grănicerești, cu numele strămoșesc Dănilă. A urmat Facultatea de Medicină a Universității din Budapesta (1917–1918); a întrerupt studiile după două semestre, din cauza războiului, fiind încorporat în armata austriacă. A continuat studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj (1918–1922), devenind Doctor în Medicină în 1922. 1898-1970 Leon DanielloA urmat cursuri de specializare în pneumoftiziologie la Spitalul „Wilhelmin” din Viena, la clinicile conduse de Ernst von Romberg și E. Sauerbruch din München, unde s-a specializat în fiziopatologie pulmonară, ftiziologie și radiologie medicală. A lucrat la Spitalul Charité și la Institutul ”Pasteur” din Paris. În anul 1930, a susținut teza de Docență, Studiu critic despre debutul ftiziei adultului. A vizitat pentru documentare numeroase stațiuni sanatoriale din Franța, Elveția, Germania, Italia. Din 1921, a fost preparator, apoi asistent, conferențiar și profesor (1942–1967) la Clinica 1 Medicală condusă de profesorul Iuliu Hațieganu, fiind primul profesor universitar de Pneumoftiziologie din învățământul medical românesc. Alături de dr. Iuliu Hațieganu, s-a ocupat de organizarea profilaxiei antituberculoase la studenți, înființând, la Cluj, primul dispensar studențesc din România și unul dintre primele din Europa (1926). Din lucrările sale: Profilaxia individuală și tratamentul tuberculozei pulmonare, Tuberculoza, dușmanul neamului, Silicoza și silicotuberculoza (în colaborare cu S. Copcea și L. Prodan – 1953, Premiul de Stat), Tratamentul insuficienței respiratorii, etc.

1900 – Premiera operei Petru Rareș de Eduard Caudella

Operă în trei acte, pe un libret de Theobald Rehbaum, după o nuvelă de Niculae Gane, tradus în limba română (în versuri) de A. Steuermann. Premiera a avut loc la Teatrul Național din București, la 2 noiembrie 1900. [Constantin Dimitrescu în revista Muzica, supliment nr. 6, 1956]

Eduard Caudella – Petru Rareș • Tenorul Ion Iorgulescu în rolul principal

1902 – A luat ființă prima societate fraternală românească din America

Societățile fraternale ale românilor din America (borturi) s-au întemeiat folosind experiența adusă de acasă, a societăților civile, alternative, românești din Banat, Ardeal și Bucovina și utilizând ca model practic organizațiile fraternale, religioase ori seculare întemeiate de grupuri etnice ajunse în America înaintea românilor. 1902 Prima Societate Fraternală Românească Din AmericaAstfel, prima societate fraternală a românilor-americani a fost înființată la 2 noiembrie 1902, sub numele Carpatina, în Cleveland, Ohio. A fost urmată de multe altele, ca Vulturul din Homstead, Pennsylvania, Deșteaptă-te Române din Detroit, etc.

1908 – S-a născut Dimitrie Berea

2 noiembrie 1908, Bacău – 14 ianuarie 1975, Paris

Pictor român, stabilit în Franța. Elev al lui George Bacovia în liceu, a studiat la Facultatea de Arhitectură din București, unde a fost remarcat de Nicolae Tonitza. Împreună cu profesorul Theodorescu-Sion și un coleg și prieten, a fondat o academie de pictură nonconformistă Ileana, care a ajutat la dezvoltarea tinerilor talentați. 1908-1975 Dimitrie BereaA devenit în anii ’30 cel mai promițător tânăr artist plastic al României și s-a remarcat ulterior ca portretist. A fost invitat de guvernul italian să se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase din Roma, timp în care a expus, a călătorit la Paris. În anii ’50 a devenit cetățean francez, a expus alături de Picasso și Matisse, în anii ’60, călătorind des la New York, a devenit pictor oficial al vedetelor de la Hollywood. Oameni politici, staruri de cinema, capete încoronate ale lumii și scriitori de succes l-au căutat pentru a le realiza portretul. Șapte mari tablouri ale sale decorează Consulatul Regatului Unit al Marii Britanii din New York. Peste ocean, în statul american Kentucky, un muzeu îi poartă numele, unde sunt expuse cele mai multe dintre operele sale

Dimitrie Berea, celebrul pictor uitat de România

1912 – S-a înființat Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri

Parte din Federația Română a Societăților Sportive, precursoarea Federației Române de Atletism de azi, a 19-a federație pe lista mondială, care din 1923 s-a afiliat la Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism (IAAF)

1912 – S-a născut Gheorghe Ivănescu

20 octombrie/2 noiembrie 1912, Vutcani, FălciuVaslui – 3 iunie 1987, Iași

Lingvist și filolog, profesor universitar; membru corespondent (din 1965) al Academiei Române. Licențiat în Filologie modernă la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, în 1933, a urmat studii postuniversitare la École Pratique des Hautes Études din Paris (1934–1935) și la Școala Română din Roma (1935–1937). 1912-1987 Gheorghe IvănescuA obținut titlul de Doctor în Filologie în 1945. A fost specialist în istoria limbii române și în lingvistică generală. A fost asistent universitar, apoi profesor la Universitatea din Iași, cercetător științific, profesor de Lingvistică romanică și generală la Universitatea din Timișoara, profesor de Lingvistică românească și indoeuropeană la Universitatea din Craiova, după care a revenit la Universitatea din Iași, ca profesor de Lingvistică indo-europeană. Din lucrările sale: Problemele capitale ale vechii române literare, Originea românilor, Curs de sintaxa limbii române moderne, Istoria limbii române, Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Lingvistica generală și românească, etc.

1913 – S-a născut Ion Șerfezi

2 noiembrie 1913 – 6 aprilie 1992

Dirijor, compozitor și pedagog. A fost profesor la Conservatorul din București (1941–1983), la Liceul Militar Muzical (1945–1946) și la Conservatorul Astra din București (1946–1947), dirijor de cor la diverse formații de amatori, al Ansamblului Armatei din București, al Corului Patriarhiei Române din București. A compus muzică corală: Cântece și coruri școlare; a scris lucrări teoretice: 112 solfegii pentru avansați; ediții critice: Solfegii alese din autori români și străini. A colaborat la revistele Muzica, Forum, Akademos, etc.

1916 – Trupele Puterilor Centrale au ocupat orașul Târgu Jiu

În timpul celei de A doua bătălii de la Târgu Jiu (29 octombrie/11 noiembrie–4 noiembrie/17 noiembrie), în seara zilei de 1/14 noiembrie, apărarea forțelor române a fost ruptă, iar a doua zi forțele germane au ocupat orașul Târgu Jiu. Inamicul a pătruns în Câmpia Olteniei

1916 – S-a născut Laurențiu Fulga

Laurențiu Ionescu; 2 noiembrie 1916, Fulga de Jos, Prahova – 16 noiembrie 1984, București

Prozator, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, scriitor și traducător. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luând licența în anul 1941. A participat la Al Doilea Război Mondial, fiind mobilizat pe front încă din anul 1941; grav rănit la Odessa, declarat mort la Cotul Donului, prizonier. 1916-1984 Laurențiu FulgaA revenit în țară cu Divizia Tudor Vladimirescu, ceea ce mai târziu îi va aduce gradul de general. A fost jurnalist la reviste militare: Glasul armatei, Educația artistică și Viața militară (unde a fostt redactor-șef adjunct) și consilier artistic la Teatrul Armatei, până în anul 1961, când s-a dedicat exclusiv scrisului. Din 1968, până la sfârșitul vieții a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. A debutat în 1937 cu proză scurtă în Bilete de papagal. A colaborat la Viața Literară, Revista Fundațiilor Regale, Revista Literară, Universul Literar, Meșterul Manole, Gazeta Literară, Viața militară, Viața Românească, Luceafărul, etc. A debutat editorial în 1942, cu volumul de nuvele Străinul paradis, urmat de: Eroica, Steaua Bunei Speranțe, Concertul pentru două viori, Alexandra și infernul, Doamna străină, Moartea lui Orfeu, Fascinația, E noapte și e frig, seniori, etc.

1916 – A încetat din viață Mircea, Principe al României (13 ianuarie 1913, București – 2 noiembrie 1916, Buftea)

Cel de-al treilea băiat și cel mai mic copil al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria. A murit de febră tifoidă, în plin Prim Război Mondial, în timp ce în apropierea Bucureștiului se dădeau lupte, iar trupele inamice se apropiau de oraș

1918 – Consiliul Național Român Central a început activitatea la Arad

Consiliul s-a întrunit în 20 octombrie/2 noiembrie în casa lui Ștefan Cicio Pop, care a fost numit președintele consiliului. 1918 Consiliul Național Român Central - Casa Lui Ștefan Cicio PopDe la această dată, consiliul a început formarea organizațiilor teritoriale, comitatense, cercuale și comunale, prin intermediul cărora consiliul nu doar a orientat, ci a condus efectiv viața politică din Transilvania

1918 – S-a născut Alex Vraciu

Alexander Vraciu; 2 noiembrie 1918, East Chicago, Indiana, SUA – 29 ianuarie 2015, West Sacramento(d), California, SUA1918-2015 Alex Vraciu

Aviator american de origine română, fiu al unor imigranți români, ofițer în US Navy (Marina americană), considerat unul dintre eroii forțelor armate americane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A copilărit în România. La începutul anilor 1941 a absolvit DePauw University din Greencastle, Indiana, iar în luna iunie, s-a înrolat aviator în Marina Militară a SUA. A fost un as al US NAVY, care a distrus în perioada celui de-al Doilea Război Mondial 19 avioane. O dată a doborât în opt minute șase avioane de vânătoare japoneze

1918 – A încetat din viață N.I. Apostolescu (Nicolae I. Apostolescu; 4 mai 1876, Alexandria – 2 noiembrie 1918, Pitești)

Critic și istoric literar, comparatist – inițiatorul metodei comparatiste de tip pozitivist în cercetarea literară românească

1919 – Alegeri parlamentare pentru primul Parlament al României Mari

1919a România Mare
România Mare, 1919

S-au desfășurat între 2–4 noiembrie pentru Adunarea Deputaților și 7–9 noiembrie pentru Senat, fiind pentru prima dată când cetățenii din toate provinciile românești au ales un singur Parlament al României. 1919b Primele Alegeri Parlamentare îne România MareAlegerile din 1919 s-au desfășurat în baza a trei legi electorale. Prima, publicată în 16 mai 1918, a înlocuit principiul votului censitar cu cel al votului universal. Primul articol al legii spunea că „toți cetățenii români majori vor alege prin vot obștesc obligatoriu, egal, direct și secret“. Trebuie să subliniem că dreptul la vot îl aveau doar bărbații, femeile fiind exceptate de la exercitarea acestui drept. 1919c Alegeri Parlamentare în România MareAbsența la vot era sancționată cu o amendă între 20–500 de lei. Legea fiind valabilă doar în Vechiul Regat și în Basarabia, în august 1919 s-a publicat câte o lege electorală pentru Transilvania, respectiv Bucovina, care impuneau scrutinul majoritar

1920 – A fost înființată Societatea Compozitorilor Români

La sediul Conservatorului bucureștean, s-a materializat inițiativa creării unui organism profesional care să apere și să garanteze prioritățile fundamentale ale creatorilor de muzică, Societatea Compozitorilor Români. A fost ales primul Comitet de conducere și a fost adoptat Programul asociației, care prevedea „să ajute dezvoltarea producțiunii muzicale românești”, să promoveze tiparul și execuția lucrărilor, să apere drepturile de autor ale membrilor ei și în final „să se ocupe de orice chestiune care ar atinge muzica sau muzicanții români”. 1920 Societatea Compozitorilor RomâniÎntre cei care au semnat actul de naștere al nou fondatei organizații se numărau: Ion Nonna Otescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Brăiloiu, Dumitru Georgescu-Kiriac, Mihail Jora, Filip Lazăr, Dimitrie Cuclin, Constantin C. Nottara, Mihail Andricu, Theodor Rogalski. Nefiind prezenți în Capitală, transilvănenii Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu și Ion Vidu au comunicat în scris acceptul integrării lor, iar George Enescu – aflat în străinătate, dar fiind la curent și sprijinind proiectul și demersul constituirii, a anunțat acceptul său de a deveni președintele Societății. Acum, Uniunea Compozitorilor Români

1926 – S-a născut Ștefan Sevastre

2 noiembrie 1926, Nicorești, Tecuci/Galați – 23 decembrie 2017, București

Pictor, profesor de pictură, reprezentant al abstracționismului geometric. A absolvit Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” la clasa Jean Alexandru Steriadi în 1951. 1926-2017 Ștefan SevastreA fost profesor de Desen la Școala Generală nr. 111 „George Bacovia” și profesor de Pictură la Liceul „Nicolae Tonitza”, ambele din București. A participat la numeroase expoziții de grup între 1953–2014 și a avut câteva expoziții personale: Pictură și desen (1964, Galeria Galateea, București), Configurații și suprematism (1992, Sala Cinemateca, București), Retrospectiva la 70 ani (1996, Galeria Gheorghe Pătrașcu, Tecuci), Dimensiuni ale abstractului, la 80 ani (2006, Galeria Dialog, București – împreună cu compozitorul și prietenul Dumitru Capoianu). A primit Ordinul național Pentru Merit în grad de Comandor (2000). Biografie ilustrată

1928 – S-a născut Liviu Ionescu

2 noiembrie 1928 – 13 noiembrie 2000

Compozitor și dirijor. S-a pregătit cu profesorul, dirijorul și compozitorul Constantin Silvestri. A fost director adjunct al formațiilor radio. Și-a asumat „concertele populare”, susținute în medii muncitorești, pe cele de protocol – formula ascunde sintagma programe cu tematică angajată. Și-a dirijat propriile creații, ale confraților, a adus în fața publicului creație de secol 20: Dellapicola, Aurel Stroe, multă operă: în special Gluck. Și datorită vocilor excepționale ale distribuțiilor, Yolanda Mărculescu, Octav Enigărescu, etc., sălile erau mai mereu luate cu asalt de public. Implicarea lui Liviu Ionescu în înregistrări a fost substanțială [Daniela Caraman Fotea – Cronica muzicală online, 2009]

1929 – Tramvaiul electric s-a generalizat în București

La 9 decembrie 1894 s-a dat în folosință în Capitală primul tramvai electric, între Obor și Cotroceni. Prima linie a purtat numărul 14, pentru că până la data respectivă, funcționau deja 13 linii de tramvaie cu cai. S-a adoptat extinderea liniilor de tracțiune electrică, o vreme au circulat și tramvaie cu cai și electrice, iar în 2 noiembrie 1929 a încetat circulația tramvaielor cu cai. 1929 Tramvaiul ElectricDe pe urma primului tramvai, n-au mai rămas decât câteva șine, pe străzile Ion Ghica și Smârdan. După 1944, au dispărut și acestea. Se crede că ar fi fost predate aliaților sovietici ca fier vechi, în cadrul despăgubirilor de război

1941 – Postul Radio Iași a emis pentru prima oară, sub numele Radio Moldova

În 1941, inginerul Emil Petrașcu, alături de jurnalistul Alexandru Hodoș, fost director adjunct de programe la Radiodifuziune, a propus instalarea la Iași a postului de 5 kW, produs de firma italiană Magnetti Marelli. La 2 noiembrie, într-o zi de duminică, răsunau – pentru prima dată în eter – cuvintele „Aici Radio Moldova”, pe lungimea de 259 de metri, aceste prime cuvinte fiind rostite de crainicul Petre P. Andrei. Postul Radio Moldova de la Iași, denumit Radio Moldovița în 1944, a fost singurul post teritorial care a funcționat în timpul regimului antonescian, funcționând ca principal post de propagandă românească și anti-propagandă sovietică. 1941 Postul Radio Moldova, IaşiOcupația sovietică a Basarabiei din iunie 1940, a însemnat închiderea postului Radio Basarabia. Personalul și arhiva au fost retrase la Huși, dar nu și emițătorul de 20 kw. Cadavrele angajaților de la emițător au fost găsite într-un puț părăsit din curtea postului, iar clădirea, cu tot ce se afla în ea, a fost aruncată în aer. Din anul 1984 și până la căderea regimului comunist (22 decembrie 1989), postului de radio i-a fost anulat dreptul de a emite. Radio Iași este unul dintre cele mai cunoscute posturi regionale din sistemul radioului public românesc și se adresează locuitorilor din județele: Bacău, Botoșani, Galați, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui, Vrancea, din Republica Moldova și Ucraina

1945 – S-a născut Mihai Voiculescu

2 noiembrie 1945, Giurgiu – 29 august 2016

Medic specializat în nefrologie și hepatologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale. A fost medic primar medicină internă și nefrologie la Centrul de medicină internă și nefrologie din Institutul Clinic Fundeni și profesor la UMF „Carol Davila“ București. 1945-2016 Mihai VoiculescuA fondat Școala de Nefrologie la Institutul Clinic Fundeni (1995). A introdus noi metode terapeutice în România: terapia de substituție renală continuă (proceduri de hemofiltrare, hemodiafiltrare continuă veno-venoasă) și dializa hepatica de tip MARS, metode care au permis recuperarea pacienților cu insuficiență renală acută sau insuficiență hepatică, supraviețuirea pacienților cu insuficiență hepatică până la efectuarea transplantului hepatic. În 2003, a fost președintele Asociației Române pentru Studiul Ficatului (ARSF) și, din 2005, președintele Asociației Române pentru Studiul Bolilor Ereditare Renale și al Asociației Române pentru Nefrologie și Acces Vascular. A fost membru în: Societatea internațională de dializă peritoneală (ISPD), Societatea internațională de nefrologie (ISN), Asociația europeană pentru studiul ficatului (EASL), Asociația europeană pentru boli renale, dializă și transplant (ERA-EDTA), Asociația americană de nefrologie (ASN). A fost laureat al Academiei Romane cu premiul „Gheorghe Marinescu” și decorat cu Ordinul Serviciul Credincios

1946 – S-a născut Petre (Pierre) Lupu

2 noiembrie 1946, Mogoșești, Iași

Actor de film, radio, teatru, televiziune și voice-over. A cochetat cu arta din tinerețe. În paralel cu liceul, a urmat și cursurile Școlii Populare de Arte din Iași la secțiile Pictură și Regie de teatru. A urmat cursurile Facultății de Arte Plastice din Iași (1964–1965), în toamna lui 1965 ajungând în București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, asistent Sanda Manu, promoția 1969. 1946 Petre LupuA fost actor la Teatrul Dramatic din Constanța, la Teatrul de Stat din Sibiu, iar din 1975 până în prezent la Teatrul „Bulandra” din București. A colaborat cu Teatrul Țăndărică și cu Teatrul de Televiziune al TVR. Este unul dintre fondatorii Sindicatului Artiștilor și Tehnicienilor din Teatrul „Bulandra”, precum și membru al UNITER din 1990. A îmbinat aparițiile pe scenă cu roluri în filme ca: Nea Mărin miliardar, A doua cădere a Constantinopolului, Trenul vieții, Divorț… din dragoste și altele. În ultimii ani, a dublat în română producții americane și străine de animație și nu numai, notabile fiind serialele Phineas și Ferb, Să-nceapă aventura și Violetta, precum și filmele Ratatouille, Madagascar 3: Fugăriți prin Europa și Paddington

Secretul armei secrete (1988)

1946 – A încetat din viață Francisc Hubic (21 octombrie 1883, Abram, Bihor – 2 noiembrie 1946)

Preot greco-catolic, compozitor, dirijor; a compus muzică vocal-simfonică, de cameră, vocală, corală

1955 – S-a născut Răzvan Ionescu

2 noiembrie 1955, București

Actor de teatru, teolog, scriitor și profesor universitar. Este licențiat în teologie și teatru. 1955 Răzvan IonescuA jucat pe scenă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul „Bulandra” și Teatrul Național din București, jucând în: Îmblânzirea scorpiei, Menajeria de sticlă, Dimineața pierdută, Câinele grădinarului, Anton Pann. A apărut în filmul Doi haiduci și o crâșmariță. Scriitor, a publicat: Timpul omului din eternitatea Domnului, România și Julieta la fix, Când sfinții mergeau la teatru. A primit Marele premiu de interpretare cu recitalul de poezie și chitară clasică Rime de mătase la prima ediție a Galei tânărului actor, Costinești, 1983, Premiul de Interpretare pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul de Teatru „Lucian Blaga” 1995

Doi haiduci și o crâșmariță

1964 – S-a născut Valter Popa

2 noiembrie 1955, București

Chitarist, membru al formației Iris. A început să studieze chitara de la 14 ani, iar în liceu, s-a alăturat formației Strop. În 1985 a 1964 Valter Popaintrat în trupa Iris, ca al doilea chitarist care să îl susțină ritmic în concerte pe Ion (Nuțu) Olteanu, iar după plecarea acestuia, titular. Odată cu venirea lui Valter, componența Iris s-a stabilizat: Cristi Minculescu (solist vocal), Valter Popa (chitară), Doru Borobeică (bas) și Nelu Dumitrescu (baterie), formulă care va rezista vreme de 27 de ani. În discografia Iris se găsesc câteva piese instrumentale, în care chitara solo a lui Valter are prim planul: Adaggio (prelucrare după Tomaso Albinoni), Preludiu, 4 Motion, Epilog (compoziții proprii), Mistreated (preluare după Deep Purple), etc. După scindarea din 2017 a formulei clasice Iris, continuă să activeze cu aripa Iris Cristi Minculescu, Valter & Boro

IRIS – Adágio

1983 – S-a născut Silviu Izvoranu

2 noiembrie 1983, Galați

Fotbalist polivalent, putând evolua atât ca mijlocaș defensiv, cât și în apărare, pe posturile de fundaș central sau fundaș lateral. A jucat la Oțelul Galați, Dinamo București, Universitatea Cluj, CSU Craiova, în prezent este liber de contract

1998 – A încetat din viață Ștefan Pascu (14 mai 1914, Apahida, Comitatul Cluj – 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca)

Istoric; membru titular al Academiei Române; membru supleant al CC al PCR

2005 – A încetat din viață Lena Constante (18 iunie 1909, București – 2 noiembrie 2005)

Artistă plastică și scriitoare (memorialistică de detenție); deținută politic a regimului comunist, în lotul Pătrășcanu

2014 – Alegeri prezidențiale în România (primul tur)

Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD–UNPR–PC), cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL), cu 30,37%. 2014 Câștigătorii Turului I La Alegerile PrezidențialeAlegerile au fost marcate de cozi lungi de așteptare la secțiile din străinătate. Conform Constituției României, art. 83, mandatul președintelui este de 5 ani, cu posibilitatea înnoirii sale o singură dată

2018 – A încetat din viață Pilică Popescu (Constantin Popescu; 3 septembrie 1928, București – 2 noiembrie 2018, București)

Handbalist și cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România, câștigând trei titluri de campion mondial cu echipa națională feminină; primul campion mondial din istoria handbalului românesc; președintele Comisiei de Istorie și Statistică a Federației Române de Handbal

2019 – A încetat din viață Leo Iorga (2 decembrie 1964, Arad – 2 noiembrie 2019, București)

Muzician; vocalist al formațiilor Pacific, Cargo, Compact, Schimbul 3, Pacifica, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean și Compact B

2019 – A încetat din viață Ion Arieșanu (8 septembrie 1930, Ocna Mureș, Alba – 2 noiembrie 2019, Timișoara) Scriitor, ziarist, editor și critic de artă

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „2 Noiembrie în istoria românilor31 min read

  1. Pingback: 2 noiembrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: