~ Amintirea zilei – Today’s Memory ~
Dimitrie Paciurea
2 noiembrie 1873, București – 14 iulie 1932, București
Dimitrie Paciurea a fost sculptor, considerat a fi cel mai reprezentativ sculptor al avangardei din România, membru post-mortem (din 2012) al Academiei Române. A studiat la Școala de Arte și Meserii, secția Mecanică, apoi Sculptură (1890–1894), avându-l profesor pe sculptorul Wladimir Hegel, care i-a insuflat cultul pentru formă, și care l-a sprijinit să își continue studiile la Paris (1896–1900). A studiat la Școala de Arte Decorative și Industriale din Paris, la Școala de Belle-Arte în atelierele lui Gabriel Thomas și Jean-Antoine Injalbert, în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier.
„Format ca sculptor în ţară, dar şi în importante centre artistice europene, în Franţa, Italia şi Germania, Dimitrie Paciurea primeşte în mod constructiv şi creator influenţele epocii, dar, în egală măsură, se distanţează de acestea, realizând o operă de sinteză puternic amprentată de viziunea sa proprie şi de o remarcabilă originalitate. Dimitrie Paciurea, ca artist şi ca pedagog de excepţie, a refuzat direcţia academistă, neoclasicismul, alegoria, preferând să aprofundeze stilurile şi tradiţiile mai vechi, a cercetat deopotrivă arta bizantină, pe cea romanică şi pe cea renascentistă, a dovedit o profundă înţelegere a formei anatomice şi a ales mereu, ca temă centrală a operei sale figura umană” [Luiza Barcan, 2014]




A debutat în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările Cercului artistic și ale Tinerimii artistice, s-a aflat printre membrii fondatori ai Societății Arta română (1919). A avut expoziţii personale: la Ateneul Român (cu Gheorghe Petraşcu, 1907), (Gabriel Popescu şi Cornel Medrea, 1922); la Muzeul Aman (cu Gabriel Popescu şi Iosif Steurer, 1930); la Pavilionul Artelor (1932); retrospective la Muzeul Naţional de Artă al României (1957, 1973).Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său, Constantin Brâncuși.
A creat lucrări monumentale: Omul primitiv, Gigantul, Sfinxul, Zeul Pan, sculptură: Christ încoronat cu spini, seria Himere, portrete, compoziții: Fata cu ulciorul.

Citiți și articolul Dimitrie Paciurea, un sculptor pentru modernitate
Mai mult: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Paciurea; https://ro.wikipedia.org/wiki/Statuile_Gigan%C8%9Bii; http://www.sculpture.ro/fisa.php?id=634
Dimitrie Paciurea – un reper în sculptura românească modernă
Seria Himere






***** [In English] *****
Dimitrie Paciurea
November 2, 1873 or 1875 – July 14, 1932
Dimitrie Paciurea was a Romanian sculptor. His representational and symbolic style contrasts strongly to the more abstract style of his contemporary and co-national Constantin Brâncuși.
Born in Bucharest, he studied in Bucharest (1890–1894) and Paris (1896–1900). Paciurea was one of the founders of the Romanian Art Society (1919).
He made his debut in 1894 at the Exhibition of Living Artists, then being present at the Official Salons, at the manifestations of the Artistic Circle and of the Artistic Youth, he was among the founding members of the Romanian Art Society (1919).



A room of the Romanian National Art Museum is devoted largely to his Chimera sculptures.
Paciurea was declared posthumous member of Romanian Academy.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Paciurea
Source photos: https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Dimitrie_Paciurea
*****
#todaysmemory #romanifrumosi #istoriaRomaniei #romanianvisualart #DimitriePaciurea
Pingback: Constantin Baraschi
Pingback: Oscar Han
Pingback: 24 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 19 Mai în istoria românilor
Pingback: Ion Jalea
Pingback: 12 Iunie în istoria românilor
Pingback: 14 Iulie în istoria românilor
Pingback: 4 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 14 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 18 Februarie în istoria românilor
Pingback: Nicolae Dărăscu
Pingback: 15 Iulie în istoria românilor
Pingback: 1 Septembrie în istoria românilor