Ansamblul Bisericii Fortificate Sf. Mihail Cisnadioara, 1224

Foto: Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara


1224 – Prima mențiune a Bisericii cu hramul Sf. Mihail din Cisnădioara

Biserica cu hramul Sf. Mihail din Cisnădioara [Michelsberg, în germană] este monument istoric, cel mai vechi monument de arhitectură în stil romanic pur din Transilvania. Se înscrie în seria bazilicilor de ispirație renană din zona Sibiului, alături de cea din Cisnădie, Ocna Sibiului, Gușterița etc. 1224 Biserica Sf. Mihail Din CisnădioaraUn act de donație din 20 noiembrie 1223 este prima atestare documentară a Cisnădioarei: „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” era donat din avutul prepoziturii Sibiului (Praepositura Cibiniensis) regelui Andrei al II-lea (1205–1235); la scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța. Acest document conține de fapt prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în zonă pe parcursul timpului s-a determinat existența unei așezări mult mai vechi din perioada La–Tène, așezare care a fost localizată exact pe dealul unde a fost ridicată biserica Sf. Mihail. Conform mărturiilor vremii, construcția monumentului a început în jurul anului 1180, lucrările, executate de comunitatea de sași colonizată de regalitatea maghiară, fiind continuate pentru circa 20 de ani. Are cea mai veche orgă cu tuburi din România, în stare funcțională, de la începutul secolului al XVIII-lea

1443 – Bătălia de la Niš

Luptă între voievodul Transilvniei, Iancu de Hunedoara, și otomani, în cadrul Campaniei celei Lungi (septembrie 1443–ianuarie 1444). 1443 Iancu De HunedoaraOtomanii, conduși de Ishak, bey-ul Semendriei, marele învins la Sibiu, au așteptat armatele creștine la trecerea peste râul Morava, dar au fost zdrobiți. Avangarda condusă de Iancu a avansat, a cucerit Niš-ul și a înfrânt riposta unei importante armate islamice, în apropierea cetății. Trupele otomane erau conduse de Kasim pașa, beylerbey-ul Rumeliei și bey-i de Vidin, Golubac și Sofia. Au rămas pe câmpul de luptă 2.000 de otomani, alți 4.000 au fost luați prizonieri. Cei rămași s-au retras în dezordine spre Sofia, care nu a mai putut fi apărată de trupele creștine

1846 – A început a doua etapă a turneului lui Franz Liszt pe meleagurile românești, în Ardeal

În perioada 20 noiembrie–8 decembrie, Franz Liszt a ajuns în orașele Sibiu, Cluj și Aiud. La Sibiu, Liszt a concertat la 20 noiembrie, cântând la două piane Erard următoarele piese: Andante cu variațiuni, de Ludwig van Beethoven, o mazurcă de Fr. Chopin, o poloneză, probabil tot de Chopin, numele compozitorului nefiind indicat în programe și pe afișe, precum și improvizații pe melodii populare ungurești. Șederea la Sibiu i-a oferit lui Liszt răgazul necesar de a se apuca să lucreze la Rapsodia română. Tema horei din compoziție poartă denumirea de Hermannstaedter (de la Sibiu). Bucata muzicală a fost găsită în muzeul de la Weimar, într-o copie întocmită de compozitorul Raffi. Onoarea de a fi descoperit-o – mai întâi copia, apoi și originalul – la începutul anilor 1930 i-a revenit muzicologului și diplomatului român Octavian Beu. „Pe 20 noiembrie 1846, la Sibiu, a avut loc o întâmplare inedită care l-a uimit și pe Liszt. La sfârșitul concertului, așa cum face de fiecare dată, a interpretat Marșul lui Rakoczy; jumătate din sală erau maghiari, iar jumătate, sași. Deja existau tensiuni între unguri și sași și se simțea în aer revoluția. Așa că sașii au părăsit sala și au rămas doar ungurii. De atunci, Liszt nu a mai vrut să audă de Sibiu. El știa că se află în Ungaria și nu știa de existența acestor tensiuni, crezând că celor care au părăsit sala nu le-a plăcut concertul” (Franz Metz). La 24 noiembrie, Franz Liszt părăsea Sibiul îndreptându-se spre Cluj

Franz Liszt – Hungarian Rhapsody No. 15 ”Rákóczy march” • Piano: Artur Pizarro

1852 – Deschiderea oficială a Școlii Centrale din București

Domnitorul Barbu Știrbei a semnat actul de înființare a unui pension domnesc de fete sub denumirea de „Pensionat domnesc de demoazele” (19 martie 1851), destinat fiicelor unor demnitari, care se distinseseră în serviciul public și cărora, statul, drept recunoaștere și recompensă, le asigura în mod gratuit buna educație, pentru rolul de soții și mame. Primele bursiere, care au inceput cursurile în 1852, au fost fetele lui Scarlat Ghica, Marghiloman sau Lahovary. Prima clădire în care a funcționat școala a fost Casa lui Manuc, situată în zona în care acum se gasește Calea Moșilor, apoi în Casa doctorului Turnescu, pe o stradă din zona Colțea care se numea „a pensionului” și într-un palat al familiei Ghica din strada Serafim. 1852 Pensionatul Domnesc De Fete Din BucureștiActualul edificiu este o clădire în stil neoromânesc construită de către arhitectul Ion Mincu în anul 1890 lângă Grădina Icoanei, în timpul domniei Regelui Carol I. În prezent funcționează sub numele Școala Centrală din București, dar între 1948–1993 instituția s-a numit Liceul „Zoia Kosmodemianskaia”. [Matricea Românească – Școala Centrală de Fete, instituția care a format mame bune și soții credincioase]

1856 – A încetat din viață Bolyai Farkas (9 februarie 1775, Buia–Șeica Mare, Marele Principat al Transilvaniei – 20 noiembrie 1856, Târgu Mureș)

Matematician maghiar din Transilvania, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în geometrie; tatăl matematicianului Bolyai János

1861 – Firmanul de „organizare administrativă a Moldovei și Valahiei

Puterile suzerane și garante erau de acord cu schimbarea 1861 Alexandru Ioan CuzaConvenției și admiteau unificarea instituțiilor legislative și administrative ale celor două principate. Rezerva asupra noului statut venea din partea Turciei, aceasta acceptând într-un final schimbarea numai pentru perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Poarta Otomană, prin Sultanul Abdul Aziz a emis la 20 noiembrie/2 decembrie un Barat (firman) de organizare a Moldovei și Valahiei, prin care a admis unirea administrativă și politică a Principatelor, însoțit de o notă restrictivă, ca aceasta să înceteze la sfîrșitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

1869 – S-a născut Nerva Hodoș

20 noiembrie 1869, Baia de Criș, Hunedoara – 14 noiembrie 1913

Istoric, bibliograf și bibliolog. A fost fiul lui Iosif Hodoș, vicecomite al Zarandului, membru al Academiei Române și al Anei, fiica lui Simion Balint, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania. 1869-1913 Nerva HodoșA urmat Facultatea de Litere la București, încă din studenție fiind angajat la Biblioteca Academiei Române, ajutor de bibliotecar, prim-ajutor de bibliotecar. Este unul dintre fondatorii bibliografiei românești. Cu începere din 1898, a publicat, în fascicule, iar apoi în volume, Bibliografia românească veche, lucrare de referință semnată împreună cu Ion Bianu. A înființat Revista bibliografică, prima publicație de profil de la noi. A organizat și sistematizat colecțiile Bibliotecii Academiei și ale Bibliotecii Adunării Deputaților, militând pentru înființarea de biblioteci publice. A întocmit un catalog general al librăriilor românești pentru anii 1885–1902. A participat la elaborarea volumelor XVI, XVII și XVIII din Documentele Hurmuzaki, iar în 1912 a publicat în Convorbiri literare studiul Începuturile tipografiei în Țara Românească. S-a stins prematur, la numai 44 de ani

1872 – S-a născut George Tutoveanu

Gheorghe Ionescu; 20 noiembrie 1872, Bârlad – 18 august 1957, Bârlad

Poet și profesor. A absolvit Școala de Institutori din București în 1897, a fost profesor la școli din Craiova, Oltenița, Fălticeni, București, 1872-1957 George Tutoveanurevizor școlar al județului Tutova, inspector cultural general la Casa Școalelor pentru Basarabia, prefect de Tutova, membru fondator al Societății Scriitorilor din România și al Societății Literare Academia Bârlădeană. În Bârlad, unde a lucrat în învățământ până la pensionare (1903–1933), a scos mai multe ziare și reviste, și anume: Făt-Frumos (împreună cu Emil Gârleanu), Florile dalbe (împreună cu Vasile Voiculescu și Tudor Pamfile), Graiul nostru, publicația Academiei Bîrlădene, Scrisul nostru, Moldova. Ca poet idilist, afirmat în publicații sămănătoriste, a publicat următoarele volume: Albastru, Balade, Tinerețe, Patria, Sonete, Poezii

1874 – S-a născut Nicolae Batzaria

20 noiembrie 1874, Kruševo, Macedonia – 28 ianuarie 1952, București

Prozator și publicist de origine aromână, om politic. A fost exponent de bază al partidului Uniune și Progres, senator în parlamentul otoman, ministru al Lucrărilor Publice în guvernul turcesc, reprezentând Imperiul Otoman la încheierea Tratatului de Pace de la Londra din 1913. 1874-1952 Nicolae BatzariaDupă 1920 s-a stabilit în România, unde a început o bogată carieră publicistică. A devenit colaborator permanent la Adevărul și Dimineața, numit redactor-șef al suplimentului Dimineața copiilor. În paralel, a publicat romane, memorii, eseuri și poezii. Primele romane tratează viața femeilor din Imperiul Otoman: Spovedanii de cadâne. Nuvele din viața turcească, Turcoaicele, Sărmana Lila. Roman din viața cadânelor, apoi în anii ’30: Jertfa Lilianei, Răpirea celor două fetițe, Micul lustragiu, etc. A fost directorul primului ziar aromânesc editat în România, Deșteptarea și senator. Cunoscut și sub pseudonimul Moș Nae, a fost autor de literatură pentru copii, creatorul faimosului Haplea, publicat în Revista Dimineața Copiilor. A fost arestat și a murit în lagărul de la Ghencea

1892 – S-a născut Ion Sân-Giorgiu

20 noiembrie 1893, Botoșani – 20 noiembrie 1950, Udem, Bavaria, Germania

Om de litere, critic și istoric literar, germanist, comparatist, eseist, dramaturg, poet, jurnalist și profesor, cu tendințe politice de extremă dreaptă. A studiat filologia și filosofia la Universitatea din Leipzig și la Universitatea din Iași. A fost licențiat în 1916, apoi a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. 1892-1950 Ion Sân-giorgiuA luat doctoratul în Limba și literatura germană la Basel în 1918. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București. A publicat articole de critică, studii în Revista română, Flacăra, Adevărul literar și artistic, Viața Românească, Gândirea, Die Literatur, Dichtung und Welt, etc. A condus revista legionară Chemarea Vremii. A fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului. După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației, fiind condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist

1897 – A încetat din viață Miron Pompiliu (Moise Popovici; 20 iunie 1848, Ștei, comitatul Bihor – 20 noiembrie 1897, Iași)

Scriitor, folclorist și profesor; membru al Junimii

1901 – S-a născut Alexandru Șahighian

20 noiembrie 1901, București – 31 martie 1965, București

Poet, prozator, traducător și publicist. În perioada interbelică a colaborat la presa democratică și antifascistă cu versuri și reportaje. 1901-1965 Alexandru ȘahighianPoeziile din volumul Scris cu stânga, interzis și confiscat de cenzură, au fost incluse mai târziu în volumul Pasărea măiastră (1961). După anul 1944, a devenit secretar al Uniunii Scriitorilor. A publicat narațiuni aventuroase, destinate copiilor și adolescenților: Rici-Rici, Dacă numeri până la zece, Coiful de aur, Râul fierbinte. A scris și teatru: Pensiunea doamnei Stamate, Domnul director general, Nepotul din Giurgiu, care s-au jucat cu succes pe scenele teatrelor din București și din provincie

1906 – S-a născut Nelu Ionescu

Ioan Ionescu; 20 noiembrie 1906, București – 3 decembrie 1976, București

Compozitor, folclorist, dirijor și muzicolog. A urmat Conservatorul din București (1923–1929), avându-i profesori, pe D.G. Kiriac, George Breazul, Constantin Brăiloiu, Ștefan Popescu, etc. A fost profesor de muzică la Liceul Militar „D.A. Sturdza” din București și la Școala Normală de Fete din Craiova, dirijor al Societății Cântarea Olteniei și al Corului CFR–Craiova, profesor de muzică la liceul din Buftea, la Liceul Comercial „Nicolae Bălcescu”, Liceul „Gheorghe Lazăr” și Liceul „Mihai Eminescu din București. A scris articole și studii în: Rampa, Facla, Armonia, Ramuri, Presa Olteniei, Universul, Curentul. A fondat Revista muzicală (1928). A susținut conferințe, concerte lecții, emisiuni radiofonice. A compus muzică de teatru: Solia învierii; muzică simfonică: Trei suite pentru orchestră; muzică de cameră: Șapte cântece pentru vioară și pian; muzică corală: Căciulița; muzică vocală: Lumină lină; culegeri și prelucrări de folclor: Colinde din Oltenia, Șapte cântece din folclorul copiilor; iar în domeniul muzicologiei: Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur de Sabin Drăgoi (schiță critică), Însemnări muzicale, Cântecul oltenesc

1907 – S-a născut Mihai Beniuc

20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad – 24 iunie 1988, București

Poet, prozator și psiholog, profesor universitar, membru titular (din 1955) al Academiei Române. 1907-1988 Mihai BeniucA debutat în revista Liceului „Moise Nicoară” din Arad, Laboremus și a participat la cenaclul lui Victor Papilian. S-a licențiat în Psihologie, Filosofie și Sociologie la Universitatea din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. Adevărata sa carieră literară a început în 1946, când a publicat volumul intitulat Un om așteaptă răsăritul, și a plecat în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani s-a întors în țară și s-a stabilit la București. Cunoscut în general ca poet proletcultist și al regimurilor comuniste din România

1909 – A fost înființată prima școală de zbor din România

Complexul Aeronautic de la Chitila a fost înființat prin strădaniile avocatului român Mihail Cerchez. 1909 Complexul Aeronautic De La ChitilaLa 20 noiembrie 1909 s-a înregistrat la Tribunalul Ilfov Actul Constitutiv nr. 2931/1909 al firmei particulare Cerchez Co., încheiat între Mihail Cerchez împreună cu alte 29 de persoane, prieteni de-ai avocatului (Gigi Petcu, Iancu Mavrodin, Ștefan Cerchez, etc.), și statul român, act prin care primii s-au obligat să contribuie cu sume de bani în vederea atigerii țelului societății: „exploatarea locomoțiunei aeriene subt toate formele”, iar statul să pună la dispoziție terenul. Până la mijlocul lui 1919 pe acel câmp s-a construit cel mai modern aerodrom din Europa, după cum spunea presa vremii, dotat cu 5 hangare, clădiri administrative, tribune pentru public și ateliere dotate cu tot ce era necesar construcției, întreținerii și reparației avioanelor. Mihail Cerchez a achiziționat din Franța licența avionului Farman III din care a construit patru exemplare pentru Armată, România devenind a doua țară în care se produceau avioane în serie. 1909 Farman 3Aici, la Chitila, în zilele de 9 iulie și 17 iulie 1911, au fost brevetați primii piloți militari români, sublocotenenții din arma geniului Ștefan Protopopescu și Gheorghe Negrescu

1911 – S-a născut Radu Grigorovici

20 noiembrie 1911, Cernăuți – 1 august 2008, București

Fizician, membru titular (din 1990) și vicepreședinte (1990–1994) al Academiei Române. A studiat la Universitatea din Cernăuți, obținând în 1931 licența în Științe Chimice iar în 1934 licența în Științe Fizice. 1911-2008 Radu GrigoroviciLa aceeași universitate, a fost apoi preparator la Laboratorul de fizică experimentală al profesorului Eugen Bădărău. În 1938 a obținut titlul de Doctor în Științe Fizice cu disertația Potențialul disruptiv în vapori de mercur. A urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar în 1949. A fost constrâns, din motive politice, să renunțe la cariera universitară. S-a retras în activitatea de cercetare, devenind șef de secție și apoi director adjunct științific la Institutul de Fizică București al Academiei RPR. A adus contribuții fundamentale la fizica semiconductorilor amorfi, fiind considerat fondatorul școlii românești de cercetare în domeniu. A publicat studii și documente despre Bucovina natală

1912 – S-a născut Letiția Pappu

20 noiembrie 1912, București – 2 mai 1979, București

Prozatoare, poetă, traducătoare și profesoară. A absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea din București (1930–1943), apoi Literele la Paris (1936–1939). 1912-1979 Letiţia PapuA fost profesoară la Turda și la Cluj, lector de limba franceză la Universitatea din București și la Institutul Pedagogic din Pitești. A debutat cu poezii în Gând românesc (1937), iar debutul editorial a fost cu volumul Cercul alb în 1945. A colaborat la Pagini literare, Claviaturi, Universul literar, Viața Românească, Flacăra, Steaua, Luceafărul, România literară, etc. A publicat lirică minoră: Lângă un geam deschis, Noi, cei vii, romane: Sub arșița verii, Între două oglinzi, Succes, Moartea tânărului veteran și nuvele: Suita dramatică, Mărul cunoștinței. A cultivat problematica mediilor intelectuale. A tradus (în colaborare) din Dimos Rendis și Romain Rolland

1912 – S-a născut Victor Preda

20 noiembrie 1912, București – 10 aprilie 1982, Cluj-Napoca

Biolog, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A fost absolvent al Facultății de Medicină a Universității din Cluj, cu specializări în domeniul citochimiei și histologiei la Viena și Paris (1938–1939). A urmat o carieră didactică la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Cluj (profesor din 1951). 1912-1982 Victor PredaÎn paralel cu activitatea didactică, a depus o intensă muncă de cercetare științifică, concretizată în peste 280 de lucrări și studii, în care tratează probleme referitoare la: diverse tipuri umane din diferite zone ale țării, evoluția tipului antropologic la copii, relația dintre tipul antropologic și felurite psihopatii, evoluția tipului constituțional în raport cu vârsta. În domeniul embriologiei, a studiat reactivitatea organismului embrionar la insecte, amfibii și păsări, cum și influența factorilor fizici și chimici asupra ontogenezei embrionare. A fost membru al Societății Internaționale de Biologie Celulară (din 1969) și al Academiei de Științe din New York (din 1967). Din lucrările sale: Biologia teoretică, Probleme moderne de biologie, Biologia, Biochimia dezvoltării embrionare la vertebrate, Determinarea și diferențierea sexuală la vertebrate

1912 – S-a născut Roni Noel

20 noiembrie 1912, Vaslui –1984

Grafician, ilustrator de cărți. A studiat la Academia de Arte Frumoase București, absolvită în 1935, la clasa prof. Camil Ressu. A fost șef de lucări la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1950–1956). Grafician activ în anii bulversanți ai instaurării comunismului, a făcut parte din falanga de artiști dedicați propagandei noilor idei de luptă ideologică, publicând ilustrații în majoritatea ziarelor și revistelor vremii, lucrând afișe cu tematică oficială și expunând desene și gravuri de culturalizare politică. 1912-1984 Roni NoelA abordat cu dezinvoltură ilustrația de carte – romanul sadovenian Nicoară Potcoavă, Anna Karenina de Tolstoi, Mizerabilii de Victor Hugo – iar în sfera ilustrației pentru copii s-a apropiat de literatura clasică (Ion Creangă, Mihail Sadoveanu) sau cu subiect istoric (Dumitru Almaș, Alexandru Mitru), dar, probabil, cartea sa cea mai zveltă estetic rămâne Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici, elaborată în ultimii săi ani de viață. În 1955 a primit Premiul de Stat și Medalia de Argint la Expoziția Internațională a Cărții de la Leipzig. Biografie ilustrată

1914 – S-a născut Ionel Banu

Ion Banu-Stancu; 20 noiembrie 1914, Călărași, Regatul României – ?

Violonist, dirijor și compozitor de muzică populară. A învățat vioara cu subșeful de fanfară Marinică și cu Mihalache Bolovan din Constanța. A fost violonist în orchestre de café-concert și muzică populară în Silistra, Călărași, București, violonist și concert-maestru în Orchestra de muzică populară Radio (1960–1974). A compus piese în stil popular, romanțe și piese de muzică ușoară. A întreprins turnee artistice în URSS, Bulgaria, Iugoslavia, Austria, Franța, Israel, etc. Numele său este strâns legat de cel al Mariei Tănase, cu care a colaborat frecvent, din 1954, când artista a imprimat cu orchestra sa la Radio România cântecele Dodă, dodă, Mă dusei să trec la Olt, Moțule cu țundră neagră și Pe vale, țațo, pe vale. Cu acompaniamentul orchestrelor conduse de Ionel Banu, au înregistrat la Electrecord și la Radio România artiști ca Maria Tănase, Maria Lătărețu, Gică Petrescu, Rodica Bujor, Mia Braia, Dorina Drăghici, Ileana Constantinescu, Victoria Darvai. Orchestra Ionel Banu, formată din dirijor, Constantin Mirea (vioară), Fărâmiță Lambru (acordeon), Marin Cotoanță (cobză), Nicolae Vișan (țambal), apare în filmul Mic album muzical realizat în 1958, regia și scenariul Traian Fericeanu, acompaniind-o pe Maria Tănase la piesa Mărioară de la Gorj, secvență filmată în iulie 1958 la Terasa Colonadelor, care se afla vizavi de Universitate

Ionel Banu – Doina Oltului

1918 – Convocarea Adunării de la Alba Iulia

La 7/20 noiembrie a fost prezentat Manifestul Consiliului Național Român Central privind convocarea la 18 noiembrie/1 decembrie a Marii Adunări Naționale la Alba Iulia, în care se sublinia „hotărârea națiunii române din Transilvania și Ungaria de a-și spune cuvântul asupra sorții sale“. 1918 Convocarea Adunării De La Alba IuliaÎn discuție au mai fost luate orașele Blaj și Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită faptei lui Mihai Viteazul de la 1600 și a supliciului conducătorilor Revoluției de la 1784 în cetatea orașului. Alba Iulia fiind numită în Actul Convocării, „cetatea istorică a neamului nostru

1919 – S-au deschis lucrările primului Parlament al României Mari

La 20 noiembrie 1919, la Ateneul Român (Palatul Adunării Deputaților se afla în renovare) și-a început lucrările primul Parlament al României după Marea Unire. Fastul și solemnitatea au fost pe măsură. 1919 Primul Parlament Al României MariLucrările legislativului au debutat, conform cutumei încetățenite, în prezența Regelui Ferdinand, care a citit obișnuitul mesaj. De data aceasta, se înțelege, cu conotații speciale. Printre parlamentarii din primele rânduri din sală se aflau și dintre cei veniți din Transilvania: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop, M. Popovici, Sever Dan, Sever Bocu, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu. Pe toți îi unise lupta activă pentru drepturile românilor din Ardeal și pentru Unirea cu țara“ (Grigoare Toloacă în revista Dacoromania). Fruntașii politici ardeleni s-au bucurat de o mare popularitate la alegerile din 1919. În primul Parlament al României au ajuns 169 de deputați și senatori din Ardeal. Președinte al Adunării Deputaților a fost ales Vasile Stroescu, cel mai vîrstnic deputat

1921 – Primul Congres General al Partidului Țărănesc

La Congresul general al partidului de la București, din 20–21 noiembrie 1921, Partidul Țărănesc a întrunit reprezentanți de pe tot întinsul țării (cu excepția Bucovinei, a cărei organizație s-a format în iunie 1922). Partidul a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Țărănesc din fosta Basarabie țaristă, 1921 Constantin Stereuniune care a fost realizată la 18 iulie 1821, precum și proiectul de program de revendicări social-politice și economice, al cărui proiect fusese pregătit de Constantin Stere. Acesta considera că „imperialismul capitalist, ajuns în ultimele decenii la dominațiune universală, s-a dovedit neputincios de a asigura omenirii o muncă pașnică și de a feri societatea de o năprasnică risipă de vieți și avuții. Astfel se prăbușește însuși justificarea istorică a orânduirii capitaliste”, că statul român „nu poate fi decât un stat țărănesc pentru că poporul român este un popor de țărăni” și că atâta vreme cât „vor exista clase sociale cu interese opuse, lupta de clasă nu poate înceta

1922 – Conferința Internațională de la Lausanne

Reprezentanții României au participat la Conferința de pace din 20 noiembrie 1922–24 iulie 1923, care a a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei, sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk. 1922 Conferinţa De La LausanneLa încheierea conferinței, Turcia a acceptat clauzele politice și principiul libertății strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Tratatul de la Lausanne a asigurat recunoașterea internațională a suveranității noului stat Republica Turcia, proclamată la rândul ei drept stat succesor al Imperiului Otoman. Turcia a recunoscut, printre altele, și drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh

1923 – Primul acord între România și URSS

Începînd cu anul 1923 situația de la frontiera româno-sovietică de pe Nistru a devenit din ce în ce mai gravă, atât timp cât URSS nu recunoștea unirea Basarabiei cu România. Au avut loc numeroase incidente armate, organizate de sovietici, pe care aceștia le atribuiau României. Guvernul român a efectuat o anchetă în urma căreia, constatând că de fapt provocările veneau dinspre URSS, a înaintat părții sovietice propunerea creării a unei comisii mixte care să analizeze aceste acte și să ia măsuri pentru prevenirea lor, propunere cu care M. Litvinov, comisar adjunct pentru afacerile externe, s-a declarat de acord, comisia întrunind-se la 5 august 1923 la Tiraspol. Tot la Tiraspol, s-a semnat la 20 noiembrie 1923 primul acord între România și URSS, care prevedea mijloacele și procedeele care trebuiau urmate în vederea soluționării conflictelor de pe Nistru. Totodată s-a convenit asupra necesității purtării unor discuții care să pună bazele unor relații comerciale bilaterale

1931 – S-a născut Ion Miclea

20 noiembrie 1931 – 24 martie 2000

Artist fotograf. Și-a început cariera la ziarul Făclia din Cluj (1954–1960), apoi s-a mutat la București la redacția Contemporanul, unde a lucrat până în 1990. Cunoscut mai ales ca unul dintre fotografii oficiali ai regimului comunist, l-a însoțit pe Ceaușescu în vizitele din 1971 până în anul 1980. A fost și un mare artist, realizând aproape 100 de albume. În timpul călătoriilor de serviciu evada cu mari riscuri din delegație pentru a realiza cadre și imagini care s-au transformat în faimose albume din și despre țările pe unde a trecut. 1931-2000 Ion MicleaDin călătoriile sale s-au născut albume ca Persepolis, apărut cu ocazia sărbătoririi a 2.500 de ani de la întemeierea statului iranian (1971), München (1972), Eroii fabulelor, România antică, Elada, Lumea animalelor, Roma, Istanbul, Leningrad, Paris, Coloana lui Traian, Pekin, Egiptul Faraonilor, Africa, Craterul Ngoro Ngoro, U.S.A., Dragomirna, Probota, Circul Animalelor, Dobrogea, Geto-Dacii, Decebal si Traian, Daco-Romanii, Delta Dunarii, Civilizatie Milenară. A fost foarte apreciat de Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Ioan Grigorescu, Eugen Barbu: „Vrăjitorul modern nu mai scoate dintr-un sac minunile sale. El are un aparat de fotografiat cu care ne restituie realități pe lângă care trecem nepăsători”. Era singurul fotograf român cu o pagină în Enciclopedia Elvețiană a marilor fotografi din secolul XX, iar în 1963 și 1965 a fost distins cu Diploma de onoare a Expoziției mondiale de fotografii de presă World Press Photo. A mai fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, medalia Homayon din partea Șahului Iranului (1969), Ordinul Muncii (1971), Crucea de Merit a Germaniei (1973), titlul de Cavaler al Republicii Italiene (1974)

1932 – A fost creat Partidul Radical Țărănesc din România

Format în urma desprinderii din Partidul Național-Țărănesc a grupării conduse de Grigore Iunian. Principalele obiective ale noului partid erau: naționalizarea tuturor bogățiilor subsolului, reorganizarea Băncii Naționale, luarea de măsuri împotriva cartelurilor și monopolurilor capitaliste, a dobânzilor ridicate impuse de bănci, a șomajului, respingerea imixtiunii băncilor străine în economia României, o largă conversiune a tuturor datoriilor, restabilizarea monetară, instituirea unui sistem de impozite mai echitabil, respectarea drepturilor și libertăților democratice, garantarea corectitudinii alegerilor parlamentare și descentralizarea administrativă. Partidul a editat ziarul Deșteptarea în perioada 1933–1937

1932 – S-a născut Tudorel Postolache

20 noiembrie 1932, Focșani – 16 februarie 2020

Economist specializat în programe de dezvoltare, membru titular al Academiei Române. Licențiat al Institutului de Economie Națională și Doctor în Științe economice la Universitatea de Stat din Moscova, 1932 Tudorel Postolachea fost cadru didactic în învățământul superior: asistent, lector, conferențiar la Academia de Studii Economice și Academia de Studii Social-Politice din București, profesor la ASE, Facultatea de Economie Generală și Facultatea de Comerț, conducător științific de doctorat ASE și Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române. Director general, cu grad de ministru secretar de stat, al Institutului Național de Cercetări Economice, președintele Comisiei pentru elaborarea Strategiei realizării economiei de piață în România și coautor al Strategiei de aderare a României la Uniunea Europeană, secretar de stat, reprezentant permanent și plenipotențiar al României în Marele Ducat de Luxemburg

1937 – S-a născut Christoph Klein

20 noiembrie 1937, Sibiu

Episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România (1990–2010), membru de onoare (din 2016) al Academiei Române. 1937 Christoph KleinÎntre 1959–1968 a activat ca preot evanghelic la Cața și la Sibiu. După obținerea doctoratului în Teologie (1969) a fost ales prim-preot (Stadtpfarrer) al comunității evanghelice din Sibiu (1972–1976). A activat ca profesor la Institutul Teologic Protestant Sibiu (1976–1990), pe care l-a și condus în calitate de decan. În 1982 a devenit episcop vicar al Bisericii Evanghelice CA din România, funcție pe care a deținut-o până în 1990. A fost distins cu Ordinul de Merit al RFG în grad de mare cruce, Ordinul național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer (2005) și cu Premiul cultural german Georg-Dehio (2011)

1938 – A încetat din viață Jean Athanasiu (28 februarie 1885, București – 20 noiembrie 1938, București)

Bariton; membru fondator al Operei Române din București

1939 – S-a născut Stelian Tăbăraș

20 noiembrie 1939, Secăria, Prahova – 24 septembrie 2009, București

Prozator. A absolvit Facultatea de Filologie București în 1966. A fost redactor la Radio România Cultural, a lucrat la Televiziunea Română, unde a realizat emisiuni culturale, mai ales filme pe 1939-2009 Stelian Tăbărașteme etnografice și biografii ale unor personalități. Din 2001 a fost redactor asociat la revista Luceafărul, iar în 2003 editorialist cultural la Curierul Atenei. A debutat la Viața românească, în 1980, cu un fragment din Zilele cele scurte, roman publicat integral în 1988, reprezentând debutul său editorial. A mai colaborat cu proză și articole la Amfiteatru, România literară, Steaua, etc. A scris romane: Filmare la două aparate, Loc deschis, nuvele: Atelierul de tatuaje, Week-end pe continent și memorii, Zile de retrăit

1940 – S-a născut Valentin Popa

20 noiembrie 1940, București – 21 septembrie 2010, Paris

Artist plastic, pictor, grafician și gravor, recunoscut la nivel internațional ca fiind unul dintre cei mai proeminenți gravori ai lumii. A lucrat pe lângă mari maeștri ai artei plastice cum a fost Joan Miró și Salvador Dali pe care l-a cunoscut cu ocazia unei expoziții la Viena. A fost un obișnuit al cercurilor artistice din Paris, acolo unde i-a cunoscut pe Emil Cioran și Mircea Eliade. Un ajutor important l-a avut din partea lui Ion Rațiu, care l-a introdus și susținut în lumea mare a artelor plastice. 1940-2010 Valentin Popa. Foto Eugeniu Lupu, 1971A participat la expoziții personale și de grup, desfășurând o intensă activitate artistică la New York, Florența, Paris, Barcelona, Cracovia, Hamburg, Milano, Tokio, etc. În perioada 1965–1973 a participat la expoziții organizate în România și străinătate (Geneva, Tokio, Barcelona, Trieste, Bonn, etc.) de către Uniunea Artiștilor Plastici. Din anul 1974, s-a stabilit la Paris și, în perioada 1976–1986, a lucrat pentru Salvador Dali peste o sută de plăci de gravură. În continuare și-a desfășurat activitatea prin prelucrarea de gravuri având ca model operele lui Marie Laurencin, gravuri comandate de către o galerie de artă japoneză. A expus la Galeria Furstenberg (1976) și Cité des Arts (1978) din Paris, Galeria Simeza din București (1994), Centrul Cultural al Ambasadei României din Paris (1998), Biblioteca Academiei Române din București. Biografie ilustrată

1943 – S-a născut Grigore Ilisei

20 noiembrie 1943, Văleni–Mălini, județul Baia

1943 Grigore IliseiScriitor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit studiile universitare în Iași, la Facultatea de Filologie, Secția Română, în cadrul Universității „Al.I. Cuza” (1966). A fost redactor la Radio Iași, iar pe 3 noiembrie 1991 a inaugurat studioul TVR Iași. Din operele sale: Năvod pentru scrumbii albastre, Ceasul oprit, Masa de biliard, Pasaj de rațe sălbatice și publicistică: Stampe europene, Portrete în timp, Oleacă de taifas, Divanuri duminicale

1945 – S-a născut Maria Cornescu

20 noiembrie 1945, Craiova

Cântăreață de muzică populară. A crescut în atmosfera tradițiilor populare, cu cântecele și doinele doljene și gorjene, interpretate de mentorul său, Maria Lătărețu. A debutat la 18 ani ca solistă a Ansamblului artistic „Nicolae Bălcescu”. La doar 20 de ani a fost invitată să imprime 4 cântece la Radio, cu orchestra de muzică populară dirijată de Victor Predescu, iar un an mai târziu a început colaborarea cu Casa de Discuri Electrecord. L-a întâlnit pe Nelu Bălășoiu în timpul unui concert la Târgul Jiu și, împreună, au format un cuplu folcloric de mare succes. La 27 de ani a devenit solistă a Ansamblului Rapsodia Română, înregistrând aproape anual albume de muzică, dirijorii formațiilor muzicale cu care a imprimat fiind Victor Predescu, Paraschiv Oprea și Gheorghe Zamfir. Zestrea cu care Maria Cornescu a îmbogățit patrimoniul național cuprinde doine, cântece tradiționale, cântece de stil folcloric modern și contemporan, cântece de voie bună și creații ce aparțin melosului și stilului de sorginte oltenească

Maria Cornescu [MicrorecitalTV]

1948 – S-a născut Liviu Radu

20 noiembrie 1948, București – 17 octombrie 2015, București

Scriitor, publicist și traducător contemporan de science fiction și fantasy, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1971 a absolvit Facultatea de Automatică, secția Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic București. 1948-2015 Radu LiviuA debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte. Debutul editorial (în volum) s-a petrecut în 1999 prin romanul Trip-Tic. În decursul timpului a colaborat cu numeroase publicații și periodice de gen: Jurnalul SF, Anticipația CPSF, ArtPanorama, Tritonic.ro, Lumi virtuale, ProScris, Nautilus, almanahul Anticipația. De asemenea, a colaborat și la volumele colective (antologii de proză science fiction și fantasy): Nemira ’96, Plaja nudiștilor, Don Quijote, Prostituata și alte personaje, Timpul eroilor, România SF 2001, Alte lumi, alte legende, Călătorii în timp, AtelierKult: povestiri fantastice, Millennium 1, Millennium 2: șase ani de ficțiuni, Dansând pe Marte și alte povestiri fantastice, Alte țărmuri. A fost membru al Societății Române de Science Fiction și Fantasy

1948 – S-a născut Constantin Dragomir

Constantin Ciobanu; 20 noiembrie 1948, Mărinici, raionul Ungheni, Moldova

Poet și prozator, traducător și editor din Republica Moldova. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova (1971), după 1948b Constantin Dragomircare a fost, timp îndelungat, redactor, șef de redacție și director de editură pentru copii în Chișinău. A debutat cu placheta de versuri Roua sufletului (1977), dar s-a afirmat mai ales prin literatura pentru copii, scrisă în stil folcloric, sub formă de ghicitori, șarade, numărători ghidușe, poezii hazlii, care se integrează firesc narațiunilor adunate în Cartea cu minuni, Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat, Coiful magic, Enciclopedia cu zâmbete

1950 – A încetat din viață Ion Sân-Giorgiu (20 noiembrie 1893, Botoșani – 20 noiembrie 1950, Udem, Bavaria, Germania)

Om de litere, critic și istoric literar, germanist, comparatist, eseist, dramaturg, poet, jurnalist și profesor, cu tendințe politice de extremă dreaptă

1964 – A încetat din viață Sabin Manuilă (19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad – 20 noiembrie 1964, New York)

Statistician, demograf, medic; membru fondator al Academiei de Medicină; membru titular al Academiei de Științe din România; a organizat și realizat primul recensământ din România; a emigrat în SUA după cel de-al doilea război mondial

1980 – A încetat din viață I. Valerian (Valeriu Ionescu; 1 august 1895, Ivești, Galați – 20 noiembrie 1980, București)

Poet, prozator și jurnalist, profesor; inspector școlar și secretar general al Societății Scriitorilor Români

1982 – Participarea salariaților la „dezvoltarea economică socialistă”

În perioada 7–8 octombrie, la Plenara CC al PCR s-a aprobat un proiect de lege privind participarea cu părți sociale a salariaților din instituțiile de stat la constituirea fondului de dezvoltare economică. A fost adoptată Legea nr. 3/20 noiembrie 1982 privind participarea, cu părți sociale, a oamenilor muncii din unitățile economice de stat la constituirea fondului de dezvoltare economică. Părțile sociale au fost desființate imediat după Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, banii reținuți fiind restituiți

1989 – Congresul al XIV-lea al PCR

Ultimul Congres al PCR (20–24 noiembrie) și-a deschis lucrările pe 20 noiembrie 1989, în prezența a 3.308 delegați. Timp de șase ore, Nicolae Ceaușescu a prezentat Raportul în fața Congresului. 1989 Congresul Al Xiv-lea Al PcrEvident, „la al paișpelea congres, Ceaușescu reales”. Aici, o mostră din Rezoluția Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român: „În deplin consens cu voința unanimă a comuniștilor, a tuturor celor ce muncesc, exprimată în forurile democrației noastre muncitorești-revoluționare, dînd glas celor mai alese sentimente de înaltă stimă și prețuire, de nețărmurită dragoste și profundă recunoștință ale întregului popor, Congresul al XIV-lea a reales – într-o atmosferă de puternic entuziasm și înălțătoare vibrație patriotică – în funcția supremă de secretar general al Partidului Comunist Român pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit și stimat fiu al națiunii noastre, ctitorul de geniu al României socialiste moderne, strălucit conducător de partid și de țară, personalitate de înalt prestigiu a vieții politice contemporane, ce s-a impus în conștiința întregii omeniri ca mare Erou al păcii, al înțelegerii și colaborării între toate națiunile lumii”. Pentru cine vrea mai mult

1992 – Guvernul Theodor Stolojan și-a încheiat mandatul. S-a instalat Guvernul Nicolae Văcăroiu

Guvernul Theodor Stolojan, cabinet de concentrare națională 1992a Theodor Stolojanfără sprijinul PNȚ-CD, prezidat de Theodor Stolojan, a guvernat între 16 octombrie 1991–20 noiembrie 1992. În această perioadă, s-a adoptat Constituția din 8 decembrie 1991; s-a trecut la naționalizarea valutei (societățile comerciale și populația au fost obligate să-și schimbe valuta în lei la un curs fixat administrativ); au avut loc: recapitalizarea băncilor, liberalizarea totală a prețurilor; scăderea PIB cu 8,8%; inflație galopantă (210%).

1992b Nicolae VăcăroiuCamerele reunite ale Parlamentului au dat votul de încredere noului Guvern PDSR, prezidat de Nicolae Văcăroiu, care a guvernat în perioada 20 noiembrie 1992–12 decembrie 1996. A procedat la o abordare lentă a procesului de restructurare și reformă a sistemului bancar, pierderile economice fiind acoperite de la bugetul de stat; după atingerea unui prag record de 256%, rata anuală a inflației a scăzut sub 100%; s-a introdus TVA și Cuponiada

1995 – S-a redeschis Bursa de Valori București, având loc prima ședință de tranzacționare

Bursa de valori este o instituție cu personalitate juridică, având ca principal scop tranzacționarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent și echitabil, prin sisteme, mecanisme și proceduri adecvate. Activitatea Bursei de Efecte, Acțiuni și Schimb (cum era numită în epocă) s-a întrerupt în anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România și cu începerea naționalizării economiei. După aproape 50 de ani, Bursa de Valori București a fost reînființată, în prima ședință de tranzacționare au fost tranzacționate 905 acțiuni emise de 12 companii listate

2006 – Lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum importantul premiu de carte Geschwister Scholl

2006 Mihail SebastianPremiul a fost conferit în fiecare an, începând din 1985, de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels (Asociația germană a librarilor)

2010 – A încetat din viață Roxana Briban (28 octombrie 1971, București – 20 noiembrie 2010, București)

Soprană; solistă a Operei Naționale București (2000–2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003–2010)

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

1 comentariu la „20 Noiembrie în istoria românilor

  1. Pingback: 20 noiembrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: