Facultatea De Medicină Din București

Foto: S-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București


1635 – Prima atestare documentară a Bisericii Floreasca

Se găsește într-un hrisov datat 22 noiembrie 1635 în care se vorbește despre „popa Meicul ot Florești”. Foarte probabil că slujea într-o bisericuță modestă de lemn, așa cum erau cele de la câmpie. Nu se știe când a fost construită biserica actuală de zid, pisania veche s-a pierdut. Este pomenită în 1738 ca paraclis al familiei Florescu. Încă din timpul lui Mihai Viteazul, lângă București, pe „Drumul plăcintei” exista un sat mare, Florești, pe moșia boierilor cu același nume. Satul se întindea până la râul Colentina, fiind format din trei părți distincte: Floreștii de Jos, pe locul unde s-a ridicat mănăstirea Cernica, Floreștii de Mijloc și Floreștii de Sus, pe malul lacului. Familia Florescu deținea aici, acum trei secole case mari – Soliman Pașa a fost găzduit aici în timpul războiului ruso-turc (1738). Paraclisul familiei Florescu, în urma unor restaurări a devenit biserica actuală. 1635 Biserica Sf. Sofia FloreascaÎn sec. IX–prima jumătate a sec. XX s-au construit case, care au format cartierul din jurul bisericii; sub Gh. Gheorghiu-Dej s-au înălțat blocuri cu trei etaje pentru demnitarii comuniști de rangul doi, iar după anul 2000, vile și blocuri. Biserica este un lăcaș de proporții reduse cu o axă de 80 m2 construită cu plan treflat. Turla cu baza pătrată a rezistat marilor cutremure din 1802 și 1836. Turla are 16 ferestre cu vitralii iar biserica propriuzisă 5 vitralii de inspirație religioasă, toate fiind realizate în țară

1797 – A început domnia lui Constantin Hangerli în Țara Românească

Constantin Hangerli (cca. 1760 – 18 februarie 1799) domn al Țării Românești între 22 noiembrie 1797–18 februarie/1 martie 1799. a fost numit special de turci pentru a face față bandelor lui Osman Pazvantoglu, un fost demnitar otoman, care jefuiau și terorizau întreaga regiune a Dunării, din Bulgaria în Țara Românească. La București era nevoie de un om de încredere, care dovedise deja că poate scoate bani și din piatră seacă, pentru întreținerea armatelor otomane. 1797 Constantin HangerliA ajuns la București la 4 ianuarie 1798, încălcând obiceiul local de a intra în oraș prin Calea Șerban Vodă, intrând pe Podul Mogoșoaiei. Bucureștenii au văzut în asta un semn rău, indicând o „regulă neînțeleasă”. La fel ca toți fanarioții, s-a oprit la Mănăstirea Văcărești pentru a se pregăti pentru inaugurarea oficială, dar, din motive necunoscute, a rămas acolo mai mult de o lună, înainte de a se stabili temporar în Mănăstirea Sf. Sava, unde a rămas până când Curtea Nouă a fost complet reparată. Și-a început domnia prin măsuri dure de colectare a proviziilor pentru trupele otomane anti-Pazvantoglu și apoi prin inventarea suplimentară a nenumărate dări, pentru propria-i căpătuire, ca de pildă văcăritul, dare blestemată chiar de patriarhia de la Constantinopol. Faptele sale au condus la mari tulburări în țară și revolte prin sate, la care s-a adăugat situația dezastruoasă ca urmare a punerii pe fugă a uriașei armate de o sută de mii de oșteni ai turcilor, de către cei opt mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu, determinând mazilirea lui

1800 – S-a născut Constantin Moroiu

22 noiembrie 1800, București – 13 aprilie 1847, București

Jurist și profesor. Unul dintre primii bursieri români trimiși la studii în străinătate, a urmat studii de drept la Universitatea din Pisa (1820–1824), devenind Doctor în Drept al aceleiași universități în 1824. 1800-1847 Constantin MoroiuA fost secretar al Sfatului Consultativ, instituție de control a legalității hotărârilor judecătorești, ridicat la rangul de paharnic de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica (1839), fiind considerat „întemeietorul învățământului dreptului în Țara Românească” [Constantin C. Angelescu]. Profesor la Colegiul Sfântul Sava (1825–1847), a predat cursuri de Drept roman, Drept penal și Drept comercial; în această calitate a elaborat un curs de Drept criminal și a realizat traduceri din Instituțiile lui lustinian și din legislația comercială franceză. Este autorul unui manuscris asupra regimului penitenciar, Disertație pentru îndreptarea pușcării din București cu o arătare pe scurt de sistema temniților inglizești și cu o instrucție pentru dipartamentul de criminal. Împreună cu Ion Heliade Rădulescu a editat ziarul Curierul românesc (1820). A tradus din literatura italiană

1806 – A început un nou război ruso–turc, desfășurat exclusiv pe teritoriul Principatelor Române

Conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman, izbucnit în contextul războaielor napoleoniene și purtat în întregime pe teritoriul Moldovei și Țării Românești, între 22 noiembrie 1806–28 mai 1812. 1806 Un Nou Război Ruso–turc Pe Teritoriul Principatelor RomâneSultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruși la Austerlitz, a detronat pe domnitorul Munteniei, Constantin Ipsilanti și pe cel al Moldovei, Alexandru Moruzi, amândoi fiind considerați rusofili. În același timp, francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația și amenințau cu o eventuală invazie în Moldova și Muntenia. Pentru a asigura siguranța frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei. Conflictul s-a încheiat prin Pacea de la București din 28 mai 1812, în urma căreia Imperiul Otoman a cedat Basarabia Imperiului Rus

1850 – Ofisul Domnului Munteniei, Barbu Dimitrie Știrbei, privind țiganii robi

În lipsa unei măsuri de eliberare generale, domnitorul Țării Românești, 1850 Barbu ŞtirbeiBarbu Știrbei, a emis la 22 noiembrie/4 decembrie 1850 o ordonanță în favoarea sclavilor particulari, cerând Sfatului Administrativ al țării să împiedice „ca o familie de țigani să fie împărțită, în caz de donație sau de vânzare și să vegheze ca actul de vânzare sau de donație, pentru a fi confirmat, să conțină numele părinților și copiilor lor”. Ofisul interzicea, de asemenea, vînzările de țigani între particulari și vânzările de țigani sub patru membri (atunci când era vorba de una până la trei familii). În cazurile respective, proprietarii particulari erau „obligați să se adreseze Visteriei care-i răscumpăra și-i punea în libertate

1869 – S-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București

Înființată la 12 noiembrie 1869, Facultatea de Medicină a fost prima facultate de medicină în cadrul Universității din București, și, totodată, pe teritoriul țării noastre. Și-a deschis cursurile la 22 noiembrie, iar primul decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu. 1869 Facultatea De Medicină Din BucureștiConstrucția actualei clădiri a Facultății de medicină a fost complet terminată și inaugurată în 1903

1870 – S-a născut Ion Ionescu-Bizeț

22 noiembrie/4 decembrie 1870, Creața–Dascălu, Ilfov – 17 septembrie 1946, București

Inginer și matematician, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A fost profesor la Școala Politehnică din București, secretar, vicepreședinte și președinte al Societății Politehnica. 1870-1946 Ion Ionescu-bizețA condus lucrările de construcție a numeroase poduri, printre care podul peste Borcea (prima porțiune a podului peste Dunăre), podul de la Bobolia pe Valea Prahovei, podul metalic curb de cale ferată și șosea peste bazinul de la Giurgiu, a elaborat proiectul pentru Șantierul naval de la Turnu-Severin, etc. Este autorul unui studiu de deviere spre Prut a apelor Siretului în vederea construcției unei centrale hidorelectrice și a transformării Prutului într-un canal navigabil între Galați și Iași. A executat harta hidrografică a bazinului Dunării. A fost unul dintre întemeietorii revistei Gazeta matematică. A desfășurat o activitate bogată în Societatea Politehnica, înființată în 1881, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău–Mărășesti

1878 – S-a născut Romald Bulfinsky

22 noiembrie 1878, Craiova – 13 ianuarie 1953, București

Actor de teatru și film. A urmat liceul la Brăila, unde a jucat în formația Societății literare locale. A debutat în anul 1902 pe scena Teatrului Național din Craiova în rolul Banul Miked din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila. În 1906 a fost invitat la Teatrul Național din Iași unde, după un an, a devenit societar. 1878-1953 Romald BulfinskyA interpretat o serie de drame în trupa lui Alexandru Davila, apoi a revenit la Teatrul din Craiova pentru ca, în final, din 1913, să se angajeze la Teatrul Național din București unde, încă de la început, a fost numit societar. Cu mici întreruperi, împreună cu Mișu Fotino, și-a încercat norocul într-o companie dramatică la Teatrul Mic (1927–1928). După scurt timp s-a reîntors la Național continuînd seria succeselor. Încearcă din nou o pasageră ședere la Teatrul Ventura și, din nou, în 1931, la Teatrul Național București. A jucat aici până la pensionare, în 1936, dar a continuat să joace la teatre particulare, sub direcția de scenă a lui Sică Alexandrescu, iar la 27 februarie 1947 a fost numit director al Teatrului Național din Craiova. A jucat, pe scenă, în: A douăsprezecea noapte, Îmblânzirea scorpiei și Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare și în filme: Oțelul răzbună, Manasse, Drumul iertării, Focuri sub zăpadă.

Manasse (1925)

1884 – S-a născut Alexandru Rusu

22 noiembrie 1884, Șăulia, comitatul Turda-Arieș/Mureș – 9 mai 1963, închisoarea Gherla

Primul episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului (din 1930), ales în 1946 mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, dar nerecunoscut de autoritățile pro-sovietice de la București, unul din liderii rezistenței greco-catolice din Transilvania în timpul prigoanei comuniste. 1884-1963 Alexandru RusuA absolvit studii teologice la Universitatea din Budapesta, unde a primit titlul de Doctor în Teologie în anul 1910. A fost hirotonit preot (1910), iar apoi a fost numit profesor titular al catedrei de Teologie Dogmatică a Academiei Teologice din Blaj, fiind și rector (1925–1930), redactor al prestigioasei reviste Cultura Creștină, de la Blaj, precum și redactor, apoi director al ziarului Unirea, în care a publicat numeroase articole și studii, iar din 1931, după instalarea ca episcop de Maramureș, a fost senator de drept, în Parlamentul României. La 28 octombrie 1948 a fost arestat și întemnițat. În 1957 Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat pe Alexandru Rusu la 25 de ani de muncă silnică, „pentru instigație și înaltă trădare”. S-a stins în închisoarea Gherla

1901 – A încetat din viață V.A. Urechia (Vasile Alexandrescu-Urechia; 15 februarie 1834, Piatra Neamț – 22 noiembrie 1901, București)

Istoric, scriitor și om politic liberal; profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București; deputat, senator și ministru în mai multe rânduri; membru fondator și vicepreședinte de mai multe ori al Academiei Române

1908 – S-a născut Iulian Vesper

Teodor Grosu; 1908, Horodnic de Sus, Suceava – 1986, București

Poet, eseist, traducător și romancier din Bucovina, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1919–1927), debutând cu versuri și proză la revista Muguri a elevilor liceului, apoi cu poezia Oraș Medieval la revista Junimea Literară din Cernăuți (1929). A urmat doi ani la Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Cernăuți (1927–1929), apoi a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, având profesori pe Dumitru Caracostea, Ovid Densușianu, Mihail Dragomirescu, Demostene Russo, etc. A obținut licența cu calificativul Magna Cum Laude în 1933. 1908-1986 Iulian VesperA colaborat la diverse publicații periodice precum Junimea Literară, Glasul Bucovinei, Orion, Tinerimea Română, Revista Scriitoarelor și Scriitorilor, Lanuri, Revista Fundațiilor Regale, Universul Literar, Curentul Literar, Vremea, Convorbiri Literare, Gazeta Bucovinenilor, Cele Trei Crișuri, Gazeta Literară, România Literară, Tribuna, Astra, Ramuri, Steaua, Pagini Bucovinene, etc. A scris: Echinox în Odăjdii, Primăvara în Țara Fagilor, Viața lui Mihai Viteazul, Chipuri Domnești, Ascultând Nopțile, Peisaj la Marginea Cerului, Memorii, etc. și a tradus din D.H. Lawrence, Mihail Șolohov, Sylvain Rose, V.G. Korolenko, I. Iwaszkiewicz, etc.

1909 – S-a născut Mișu Iancu

22 noiembrie 1909, București – 12 aprilie 1994

Compozitor, acordeonist, profesor. Puținele informații biografice despre Mișu Iancu, cel care ne-a cucerit cu șlagărele sale, ne vin de la Titus Andrei: „Mișu Iancu, unul dintre compozitorii importanți din generația lui Ion Vasilescu. 1909-1994 Mișu IancuSe înțelege că și-a început activitatea în perioada interbelică, atracțiile studentului Mișu Iancu, atât în București cât și Berlin, fiind tangoul, valsul lent după moda franceză, foxtrotul și studiul acordeonului. A și devenit mai târziu un renumit profesor de acordeon. Profesor director al casei de discuri Odeon, al editurii Vatra, dar în primul rând compozitor cu vocația șlagărului. Din 1932 se auzea celebrul „Iubirea–i doar o glumă”. Cu cine? Cu un mare dizeur al perioadei: Titi Botez. Și Cristian Vasile i-a cântat câteva piese. Apoi, în timp a compus pentru Gigi Marga, Doina Badea, Luigi Ionescu, Gică Petrescu sau Aurelian Andreescu; cel ce încânta în anii ’60 cu melodia „Pentru nimic în lume”. În plină modă disco, spre finele anilor ’70, pentru albumul „Medalion” și „Cântecele mele” – ale lui Mișu Iancu, evident – o reprezentantă a noului val atunci reia acest șlagăr. Cine era? Angela Similea

Iubirea-i doar o glumă Muzica Misu Iancu, Versuri Petre Andreescu • Elena Constantinescu

1913 – A fost inaugurat Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani

Construcția teatrului a fost realizată la inițiativa maiorului în rezervă Gheorghe Pastia, care a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orașului Focșani. Lucrările pentru construcția clădirii au început în anul 1909, piatra fundamentală fiind pusă la 11 septembrie. 1913 Teatrul Mr. Gheorghe Pastia Focșani_La inaugurare s-a prezentat spectacolul Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, în montarea Companiei Dramatice a Teatrului Național din Iași, aflată sub conducerea lui Mihail Sadoveanu

1916 – S-a născut Mihail Grecu

22 noiembrie 1916, Faraoani, Imperiul Rus/Odesa, Ucraina – 9 aprilie 1998, Chișinău, R. Moldova

Artist plastic român din Basarabia, care a fondat modernismul plastic basarabean și a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură. A studiat la Academia de Arte Frumoase din București (1937–1940), după Al Doilea Război Mondial a studiat la Colegiul republican de arte „I. Repin” din Chișinău, apoi a frecventat lecții de pictură la Școala de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chișinău. 1916-1998 Mihail GrecuÎn 1957 a participat la primele expoziții unionale și internaționale. Creația sa a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima – însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice. Cea de-a doua reflectă experimentele coloritului decorativ, iar ultima – un interes sporit pentru materiale noi și colaj; concomitent se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Format în spațiul cultural românesc, Mihail Grecu a fost considerat un inovator și o „personalitate complexă și extrem de dotată”, care a revoluționat artele plastice din Moldova, rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura sa este interesantă și prin inovații tehnologice (colaj, coloranți fluorescenți, efecte metalice). Biografie ilustrată

1918 – Adunarea populară de la Sighetu Marmației

1918 Sighetu MarmaţieiLa 22 noiembrie 1918, la Sighet, în piața centrală a orașului, s-a desfășurat o mare adunare națională a românilor maramureșeni, care a ales Sfatul Național și a hotărât trimiterea delegațiilor la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

1919 – S-a născut Petru Sfetca

22 noiembrie 1919, Lipova – 12 noiembrie 1987, București

Poet, publicist și un remarcabil traducător. A urmat Liceul comercial (1934–1938) și Academia Teologica (1938–1941) în Arad. A intrat în activitatea ziaristică la Timișoara și București, fiind redactor-șef la ziarul Vestul, apoi la revista Lupta patriotică, redactor la ziarele Banatul, Frontul plugarilor, corector la Flacăra, secretar de redacție la Tânărul scriitor. După o absență din viața publică a revenit, bibliotecar la Spitalul „Carol Davila” din București (1963) până la pensionare (1970). A debutat în Jurnalul literar al lui G. Călinescu (1939), iar editorial cu volumul Solii către lumină (1940), urmat de alte plachete: Echinox, Afiș literar, Osmoze, 30 de poeme, antologia de autor Cumpăna vieții. A realizat o carte de interviuri, Agora, cu diverse personalități literare și artistice. A tradus din Holderlin, Novalis, fiind primul tălmăcitor al unor poeți italieni moderni: Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba, Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo

1919 – S-a născut Romeo Ghircoiașiu

22 noiembrie 1919, Cluj – 21 martie 1995, Cluj

Profesor universitar, muzicolog și pianist. A studiat la Facultatea de Sociologie și Drept din Cluj (1940–1944), susținând doctoratul în 1948 și apoi la Conservatorul din Cluj, obținând doctoratul în 1970. 1919-1995 Romeo GhircoiașiuA urmat o carieră universitară la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” fiind pe rând asistent, lector, conferențiar și profesor și culminând cu funcția de rector al acestei instituții (1970–1976). A fost totodată cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei, filiala Cluj și vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Tematica sa principală de cercetare a fost istoria muzicii românești. Cărți publicate: Contribuții la istoria muzicii românești, vol. I, Studii enesciene, Cultura muzicală românească în secolele XVIII-XIX

1922 – S-a născut Adrian Cernescu

22 noiembrie 1922 Iași – 2 iulie 1989 București

Publicist, nuvelist, romancier, scriitor, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1972. La 14 ani a fost trimis de familie la Atelierele CFR Nicolina Iași pentru a învăța o meserie, la secția sculărie. După doi ani a plecat la Brașov, s-a angajat la uzinele IAR Brașov și a terminat liceul. Aici, a făcut parte din brigada de tineret de la secția de sculărie a uzinei, unde publica articole dedicate oamenilor din uzină. 1922-1989 Adrian CernescuA fost selecționat redactor la ziarul Drum nou din Brașov, iar în 1951 a început Școala de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” din București. După absolvire, a fost numit redactor la revista Tânărul scriitor, condusă de Demostene Botez. A schițe și nuvele pe care le-a publicat în diverse reviste și publicații cotidiene. Prima sa nuvelă a apărut într-o ediție trilingvă, Novellen (nuvele românești în limba germana, franceza, engleza, 1955) alături de Geo Bogza, Petru Dumitriu, Camil Petrescu, Andras Sütö, Al.D. Zamfirescu. Primul său romann, Anacron, a apărut în 1971 și l-a consacrat ca romancier, bucurându-se de un real succes în rândul cititorilor. A lăsat două romane interzise de cenzură în perioada comunistă, Răsărit însângerat (despre venirea la putere a comunismului și pogromul de la Iași din 1941) și Flori ucise (titlu sugestiv despre venirea la putere a regimului comunist, cu brutalitate asupra intelectualității țării). Deși a fost absolvent al Școlii de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”, considerată o fabrică de pregătire a noului tip de scriitor, care să elogieze regimul comunist, lupta de clasă și realizările sale, Adrian Cernescu nu a scris în toată cariera sa nici o lucrare în acest sens. A publicat romane: Abis, Anacron; schițe satirice: Nostalgice; au rămas „în sertar” romanele: Răsărit însângerat, Flori ucise, Neliniști; piesa de teatru Rochia de mireasă și o colecție impresionantă de nuvele, piese de teatru și schițe satirice nu au mai apucat sa vadă lumina tiparului

1928 – Convenția privind expozițiile internaționale

A fost semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, printre țările semnatare fiind și România. Au fost stabilite principiile de clasificare, organizare și funcționare a acestor expoziții

1930 – S-a născut Ion Marinescu

22 noiembrie 1930, Craiova – 20 septembrie 1998, București

Actor de teatru, film, radio și televiziune și producător de film. A studiat la Conservatorul Cornetti din Craiova, sub îndrumarea lui Costel Rădulescu. Ca actor și-a făcut debutul, la 17 ani, la Teatrul Național din Craiova în rolul Prezentatorului din piesa Școala femeilor de Molière. 1930-1998 Ion MarinescuA jucat pe scena teatrelor din Ploiești, Reșita, Oradea, Craiova, la Teatrul Mic, Teatrul „B. Ștefănescu Delavrancea” și Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, toate trei din București. A fost solicitat frecvent la radio, televiziune și în cinematografie, a scris versuri. Din filmografie: Mutter Courage, Judecătorul și călăul, Gioconda fără surâs, Săgeata căpitanului Ion, Piticul din grădina de vară, Evadarea, Revanșa, Pentru patrie, Vlad Țepes, Drumul oaselor, Misterele Bucureștilor, Craii de Curtea Veche. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967)

Un petic de cer (1984)

1931 – S-a deschis pentru public Muzeul de Istorie al Bucureștiului

În iulie 1921, la propunerea primarului Gheorghe Gheorghian, consiliul comunal București a hotărât înființarea Muzeului Comunal București. Inițiativa s-a putut însă concretiza abia după ce primăria capitalei a pus la dispoziția muzeului Casa Moruzi, o clădire istorică situată pe Calea Victoriei. 1931 Muzeul De Istorie Al Bucureștiului - Casa MoruziInaugurarea a avut loc pe data de 22 noiembrie 1931, în prezența primului-ministru, Nicolae Iorga a primarului general Dem I. Dobrescu și a foștilor primari Gheorghe Corbescu și Emil Predescu. După anul 1959, colecțiile muzeului au fost adăpostite în incinta Palatului Șuțu, iar din 1999, poartă denumirea de Muzeul Municipiului București

1932 – A încetat din viață Karl Petri (17 decembrie 1852, Sighișoara – 22 noiembrie 1932, Sighișoara)

Entomolog sas din Transilvania. Lucrarea sa de căpătâi este Siebenbürgens Käferfauna auf Grund ihrer Erforschung bis zum Jahr 1911 (Fauna gândacilor din Transilvania pe baza cercetărilor efectuate până în anul 1911)

1937 – S-a născut Vasile Anghel

22 noiembrie 1937, Buzău – 12 septembrie 2014

Fost fotbalist, jurist. A început fotbalul în 1950, iar între 1956–1962 a jucat în postul de atacant la Dinamo București și la Petrolul Ploiești. A jucat în echipa națională a României, a strâns 92 jocuri, marcând 16 goluri. 1937-2014 Vasile AnghelA absolvit Facultatea de Drept din București (1963), cursul postuniversitar de Relații Internaționale și Institutul de Drept Comparat al Universității din New York (1969). A fost vice-președinte și șef al secției de fotbal, apoi președintele secției de fotbal la Dinamo București, director tehnic la Petrolul și Rapid. Este personalitatea de care se leagă cea mai importantă performanță europeană a clubului Dinamo – trei titluri de campioni consecutiv (1982, 1983, 1984), două cupe ale României (1982 și 1984) și calificare în Cupa Campionilor Europeni. În ediția ‘84, Dinamo București reușea cea mai mare performanță europeană, semi-finalele Cupei Campionilor Europeni. În 1996 a fost desemnat președinte al Comisiei de licențe și observator al LPF

1938 – S-a născut Victoria Comnea

22 noiembrie 1938, București

Biolog, prozatoare și traducătoare. A absolvit în 1966 Facultatea de Biologie din Universitatea București. A fost cercetător științific în domeniul microbiologiei până în 1989, fiind autoare a numeroase lucrări de specialitate și brevete de invenție. 1938 Victoria ComneaÎn același timp, a scris povestiri, romane și poezii. A debutat în revista Luceafărul, în 1988, cu poezii. Romanele Perfect distractiv, Capcana, Manuc au fost începute și, în mare parte scrise, înainte de căderea regimului ceaușist. Aflată sub „supraveghere informațională” (1981–1989), a refuzat orice compromis. Nu a publicat, dar a continuat să scrie. După anul 1990, a renunțat la activitatea științifică în favoarea celei de traducător și scriitor, a publicat romanele Perfect distractiv, Capcana, Ultima adoratoare, Manuc, volumul de povestiri Un romb de cer, și un jurnal de călătorie, America din Valea Adormită

1939 – A încetat din viață Agatha Bârsescu (9 septembrie 1857 sau 1863, București – 22 noiembrie 1939, București)

Actriță de teatru, prima din România prezentă pe scenele multor teatre din Europa și din America

1940 – Prima întrevedere cu Hitler a Mareșalului Ion Antonescu

Mareșalul Ion Antonescu a fost singurul om de stat și conducător militar din Europa care a avut 20 de întrevederi cu Adolf Hitler, pe parcursul a mai multor ore și chiar zile. Prima întâlnire a Mareșalului cu Hitler a avut loc la Berlin, între 22–25 noiembrie 1940, având două discuții, în 22 și 23 noiembrie. 1940 Întrevedere Hitler – AntonescuAu participat, din partea română: Ion Antonescu și Mihail Sturdza, iar din partea germană, Hitler, J. von Ribbentrop și feldmareșalul Wilhelm Keitel, șeful OKW. Ion Antonescu s-a angajat să reorganizeze țara și să o fortifice în sfera economică, precum și în viața administrativă, politică, intelectuală și militară, subliniind că avea în vedere un singur scop și anume „să contribuie la victoria Axei în război

1942 – S-a născut Lucian Bureriu

22 noiembrie 1942, Lugoj, Timiș

Poet, prozator, eseist, jurnalist, membru în Uniunea Scriitorilor din România, în Uniunea Ziariștilor, în Uniunea Internațională a Ziariștilor (cu sediul la Praga) și în Clubul Presei Transatlantice. 1942 Lucian BureriuEste absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea din Timișoara în 1965. A fost profesor în Timișoara, apoi reporter și redactor la Radioteleviziune, studioul Timișoara, redactor și secretar principal de redacție la revista Orizont din Timișoara, bibliotecar la Biblioteca Județeană Timiș. A debutat în 1960 cu poezia Primul om, în revista Scrisul bănățean din Timișoara și editorial în 1968, cu volumul de versuri Afectivități conștiente. Volume publicate: Concert pentru mâna stângă, Viața refolosibilă, Uraganul de fier, Armura demnității, Atlantida memoriei.

1951 – S-a născut Nicolae Nicoară Horia

22 noiembrie. 1951, Nicorești–Sohodol, Alba

Poet. A debutat literar, în ziarul Unirea din Alba Iulia (1967) și editorial, în volumul colectiv, Cântec pentru zorii de zi (1987). 1951 Nicolae Nicoară HoriaA colaborat la publicațiile: Orizont, Transilvania, Telegraful Român, Tribuna, Săptămâna, Arca, la Foaia românească (Giula-Ungaria), Renașterea, Ager (Germania), Jurnal (Canada), Tibiscus (Uzdin-Serbia), Lumina (Novi Sad), Limba română (Moldova), Miorița noastră (New York), Orizont creștin (Illinois-Chicago), Eminescu, Vrerea (Timișoara) Buletin de Arad, Aradul Cultural, Viața de pretutindeni (Arad), Familia (Petrovasâla-Iugoslavia), etc

1956 – S-au deschis Jocurile Olimpice de Vară de la Melbourne, Australia

A XVI-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Melbourne în perioada 22 noiembrie–8 decembrie 1956. Au participat 67 de țări și 3.184 de sportivi care s-au întrecut în 145 de probe din 17 sporturi.

1956 Jocurile Olimpice De Vară Melbourne - Leon Rotman Kaiac Canoe
Jocurile Olimpice de Vară Melbourne 1956 – Leon Rotman Kaiac canoe

România a obținut 13 medalii, 5 de aur: Leon Rotman la kaiac canoe 1.000 m și kaiac canoe 10.000 m, Nicolae Linca la box, cat. semimijlocie (69 kg), Ștefan Petrescu la tir, pistol viteză individual și Dumitru Alexe & Simion Ismailciuc la kaiac canoe 1.000m; 3 medalii de argint: Gheorghe Negrea la box, cat. semigrea (81 kg), Mircea Dobrescu la box, cat. muscă (51 kg) și Olga Szabo-Orban la scrimă, floretă individual; 5 de bronz: Francisc Horvath la lupte greco-romane (57 kg), Gheorghe Lichiardopol la tir, pistol viteză individual, Elena Leuștean la gimnastică, sol, Constantin Dumitrescu la box, (63,5 kg) și Elena Mărgărit, Georgeta Hurmuzachi, Sonia Inovan, Elena Leuștean, Elena Săcălici, Emilia Vătășoiu la gimnastică, echipe

1956 – A fost arestat Paul Goma

După înfrângerea revoluției maghiare din 1956, în luna noiembrie 1956 Paul Gomaa aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM după care, în 22 noiembrie 1956 a fost arestat și acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, raionul Fetești (azi Bordușani, Ialomița), unde a rămas până în 1964

1958 – S-a născut Atena-Elena Simionescu

22 noiembrie 1958, Filipești, Bacău

Grafician, estetician, profesor universitar, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. 1958 Atena-elena SimionescuA absolvit în 1985 Institutul de Arte plastice, decorative și design „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea grafică, cu profesorii Fest Ladislaw, Ioan Horvat Bugnariu, iar în 1993 a primit o bursă de documentare și cercetare în arte vizuale de 3 luni la Universitatea Complutense, Facultatea de Arte din Madrid. În 2006, a obținut doctoratul în Științe umaniste-Filosofie, specializarea Estetica artelor vizuale, la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Este profesor și rector la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. A avut expoziții personale în Iași sau în străinătate, Montreal, Canada; Valencia, Venezuela. Biografie ilustrată

1968 – S-a născut Sabin Gherman

22 noiembrie 1968, Zau de Câmpie, Mureș

Jurnalist și publicist. A absolvit cursurile Facultății de Litere, secția română-franceză a Universității din Craiova. 1968 Sabin GhermanÎn perioada 1992–1999 a lucrat ca redactor, apoi realizator la TVR Cluj. A publicat două volume de versuri, Phaluscriptum (1991) și Bă Ghermane (1993). În anul 1998 a publicat cunoscutul și controversatul articol M-am săturat de România în cotidianul Monitorul de Cluj, eseu asimilat mai apoi ca manifest al Fundației ProTransilvania. A conferențiat la diferite universități din Viena și Budapesta. În anul 2000 a devenit fondator și președinte al Ligii Transilvania-Banat. În prezent, este jurnalist liber profesionist și este mandatat din partea Alianței Libere Europene ca raportor pentru România

1972 – A încetat din viață Horia Hulubei (15 noiembrie 1896, Iași – 22 noiembrie 1972, București)

Fizician; profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București; unul din fondatorii învățământului superior românesc în domeniul fizicii atomice și nucleare; membru titular al Academiei Române

1989 Gabriel Torje

1989 – S-a născut Gabriel Torje

22 noiembrie 1989, Timișoara

Fotbalist care evoluează în postul de mijlocaș la clubul Dinamo București. A jucat de la 16 ani la Poli Timișoara, Dinamo București, Udinese Calcio, Granada CF, RCD Espanyol și la Echipa Națională. A fost desemnat fotbalistul român al anului 2011

1994 – A încetat din viață Teodor Bodogae (10 martie 1911, Cetatea de Baltă, Alba – 22 noiembrie 1994, Sibiu)

Preot, istoric bisericesc; profesor de bizantologie la Institutul Teologic din Sibiu; a publicat studii de istorie bisericească universală, de patrologie, traduceri din literatura patristică şi post-patristică, precum şi din literatura teologică contemporană

2002 – Emisiunea de mărci poștale România invitată la NATO, Praga 21 noiembrie 2002

Emise de Romfilatelia, sunt mărci poștale tematice cu hologramă dedicată aderării României la NATO. 2002 Emisiunea De Mărci Poştale România Invitată La Nato_Reprezintă o premieră în activitatea de editare a poștei Române, fiind primul timbru cu hologramă din țara noastră

2003 – Pugilistul român Lucian Bute a avut prima victorie a carierei

Obținută în fața lui Robert Muhammad, prin TKO, la Montreal

2006 – A încetat din viață Lucian Raicu (Bernard Leibovici, 12 mai 1934, Iași – 22 noiembrie 2006, Paris)

Eseist și critic literar stabilit în Franța din 1986; redactor la Gazeta literară, România literară precum și la Europa Liberă, Radio France International

2007 – A încetat din viață Ioanichie Bălan (10 februarie 1930, Stănița, Neamț – 22 noiembrie 2007, Mănăstirea Sihăstria)

Arhimandrit, duhovnic, scriitor; spre sfârșitul vieții s-a stabilit la Mănăstirea Sihăstria, unde a continuat activitatea misionară de popularizare a credinței ortodoxe

2009 – Primul tur al alegerilor prezidențiale din România și referendumul pentru Parlamentul unicameral

Au fost: primele alegeri prezidențiale din România care au avut loc separat de alegerile legislative; primele alegeri prezidențiale care s-au desfășurat odată cu un referendum; primele alegeri prezidențiale după aderarea României la Uniunea Europeană. Primul tur de scrutin a avut loc pe data de 22 noiembrie, iar turul doi, pe 6 decembrie. S-au înscris 12 candidați. 2009 Rezultate Primul Tur De Scrutin Alegeri Prezidențiale 2009Totodată, cetățenii României au fost chemați să se pronunțe cu privire la trecerea la un parlament unicameral și la reducerea numărului de parlamentari la maximum 300. Referendumul a fost validat, înregistrându-se o prezenţă la vot de 50,95%. 77,78% dintre alegători au răspuns cu „DA” la întrebarea privind trecerea la un Parlament unicameral şi 22,22% cu „NU”. 88,84% dintre români au răspuns cu „DA” la întrebarea referitoare la reducerea numărului de parlamentari, în timp ce 11,16% au răspuns cu „NU”. Nu a fost aplicat ulterior

2010 – A încetat din viață Gabriel Stănescu (9 septembrie 1951, București – 22 noiembrie 2010, București)

Poet optzecist, eseist și editor român-american; membru al Uniunii Scriitorilor din România

2013 – A încetat din viață Mircea Crișan (Mauriciu Kraus; 8 august 1924, Maramureș – 22 noiembrie 2013, Düsseldorf, Germania)

Actor, cabaretist, regizor și umorist; celebru în România anilor ’50–’60 și în Germania restul vieții

2013 – A încetat din viață Octavian Șchiau (10 martie 1930, Coroisânmărtin, Târnava Mică/Mureș – 22 noiembrie 2013, Cluj-Napoca)

Filolog și istoric literar; profesor la universitățile din Cluj, Alba Iulia, Leipzig și Tübingen, decan al Facultății de Litere din Cluj; director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară Cluj (1976–1990)

2014 – A încetat din viață Horia Scutaru-Ungureanu (30 octombrie 1943, Roman, Neamț – 22 noiembrie 2014, București)

Fizician; membru titular și președintele Secției de Științe Fizice al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Cornelia Maria Savu (4 septembrie 1954, Vatra Dornei – 22 noiembrie 2014, București)

Poetă și jurnalistă, profesoară

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

1 comentariu la „22 Noiembrie în istoria românilor

  1. Pingback: 22 noiembrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: