Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

7 Decembrie în istoria românilor25 min read

Bricul Marița. Pictură De Dimitrie Știubei -cover

Foto: Bricul Marița – Pictură de Dimitrie Știubei


1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan – Lupta de la Mihăileni

Trupele conduse de vicecolonelul Kray au fost oprite la hotarul dintre Mihăileni și Blăjeni de un mare număr de țărani români înarmați. Doi preoți români care însoțeau trupele austriece au ieșit în față cerând răsculaților să depună armele, ceea ce aceștia au refuzat. Ca urmare, trupele imperiale au atacat, ucigând cca 50 români și rănind mulți alții, câteva zeci fiind capturați. Restul răsculaților a fost împrăștiat. Austriecii au avut numai cinci soldați răniți.

Tot la 7 decembrie vicecolonelul Schultz a înaintat cu trupele sale până la hotarul Ponorului, fără a întâmpina nici o rezistență. A doua zi și-a continuat marșul de la Ponor dincolo de Dealul Căpățâna, unde a fost întâmpinat cu focuri de pușcă de către români, care apoi s-au retras. Soldații austrieci au ajuns la Mogoș, trimițând 100 infanteriști și 30 husari pe Dealul Negrileasa pentru a ține deschisă comunicația cu Zlatna

1817 – S-a născut Iacob Bologa

7 decembrie 1817, Marpod, Sibiu – 18 mai 1888, Sibiu

Jurist, om politic. A urmat cursurile Academiei de Drept din Cluj, împrietenindu-se cu fruntașii tineretului românesc din Transilvania: Avram Iancu, Ilie Măcelariu, etc. După absolvire a fost numit cancelist la Tabula Regia din Târgu Mureș. A luat parte la Revoluția de la 1848, participând la pregătirea mișcărilor revoluționare de la Târgu Mureș, fiind secretar al Adunării de la Blaj, membru al delegației care urma să prezinte împăratului hotărârile adunării naționale. 1817-1888 Iacob BologaDupă înăbușirea Revoluției, a reintrat în serviciul statului – cancelist pe lângă guvernatorul baron Ludwig von Wohlgemuth, consilier (judecător) la judecătoria cercuală din Dej, apoi la Tribunalul provincial (Landesgericht) din Sibiu, consilier (judecător) la Curtea de Apel din Sibiu și consilier la Guvernul Transilvaniei din Cluj, fiind decorat cu ordinul imperial austriac Coroana de Fier cl. a III-a (1864). Numit consilier aulic la Cancelaria Transilvăneană (secția juridică) din Viena, forul judiciar suprem pentru Ardeal, a desfășurat o bogată activitate pentru ridicarea Episcopiei Ortodoxe a Ardealului la rang de mitropolie; a fost deputat în Dieta Ardealului de la Sibiu (1863–1864), membru al Consiliului imperial din Viena, membru al reprezentanței Universității săsești din Sibiu. A desfășurat o bogată activitate pe plan economic, participând în 1871 la fondarea societății de asigurare Transilvania și al Băncii Albina din Sibiu, primul institut de credit și de economii românesc, a participat ca membru al comitetului de conducere al Fundației Gojdu. Membru marcant al Partidului Național Român, a participat la toate conferințele naționale, semnând toate memoriile politice adresate conducătorilor monarhiei habsburgice; a fost ales vicepreședinte, apoi președinte ale ASTREI, a fost membru al Sinodului Arhidiecezan al Mitropoliei Ardealului și consilier fiscal mitropolitan

1834 – Corabia Marița, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în prima cursă în afara granițelor țării

Corabia, de trip bric, care avea o capacitate de 115 tone, a fost construită la Giurgiu și l-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut ca fiind semnatar al memoriilor care cereau emaniciparea Țării Românești de sub tutela otomană. Construită din „materialuri românești“, nava a fost botezată cu numele Domniței Marița, soția Principelui Gheorghe Bibescu. A făcut un singur voiaj sub culorile noastre naționale, pe ruta Sulina–Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu. Cu același prilej, Cezar Bolliac a scris poezia La cea dintâi corabie românească. Iată o strofă:

Corabie frumoasă! Te du, te du, grăbește

Pe țărmuri depărtate aleargă, povestește

Că lesne-așa nu moare un neam ce a trăit

Că tirania poate un om să prăpădească,

Dar viața unei nații nu poate să sleiască.”

Corabia era încărcată cu 300 kilograme de grâu. Din păcate, a fost grav avariată, trecând prin două furtuni, ultima la întoarcerea în țară, când echipajul a fost nevoit să arunce încărcătura peste bord. Ei transportau butii de vin. Documentele vremii consemnează că Marița a fost primul vas care, după secole de dominație otomană, a purtat pavilionul Țării Românești pe Dunăre și Marea Neagră, până la Constantinopol

Prima navă românească la apă

1861 – S-a născut Henri Mathias Berthelot

7 decembrie 1861, Feurs, Franța – 29 ianuarie 1931, Paris

General al armatei franceze, membru de onoare al Academiei Române. În Primul Război Mondial a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest, mareșalul Joseph Joffre. În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. 1861-1931 Henri Mathias BerthelotÎn perioada ianuarie–iunie 1917, a colaborat la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei. Personalul misiunii a fost detașat pe lângă comadamentele române, până la nivel de comandament de divizie, inclusiv. Două secțiuni cu roluri distincte au fost Misiunea Aeronautică și Misiunea Serviciului Sanitar. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al Regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României, participând activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917. După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța

1884 – S-a născut Petru Groza

7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – 7 ianuarie 1958, București

Avocat și om politic. A studiat la Facultatea de Drept și Științe Economice din Budapesta, cu o bursă de la Fundația Gojdu, apoi la Berlin și în 1907 a obținut doctoratul în Științe juridice la Facultatea de Drept Comercial și Economie Politică din Leipzig. A practicat avocatura în Lugoj, a început cariera politică în Partidul Național Român, a trecut în Partidul Poporului, s-a retras la Deva și a revenit în politică fondând Frontul Plugarilor (1933), o formațiune politică minoră, pe stânga eșichierului politic sub aripa protectoare a Partidului Comunist, care se afla, în acele vremuri, în ilegalitate. A fost un apropiat și lingușitor al lui Stalin, îndeplinind fără scrupule ordinele acestuia. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. A fost prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (funcție asimilată celei de șef al statului, 1952–1958). Deși a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. După alegerile parlamentare, câștigate fraudulos, din noiembrie 1946, obiectivul politic esențial al guvernului Groza a fost acapararea întregii puteri în stat și lichidarea oricăror forme de opoziție, plan elaborat de ministrul de Interne, Teohari Georgescu și ofițerul de informații sovietic, Pantelei Bodnarenko. Au urmat numeroase arestări împotriva adversarilor politici și comiterea de grave abuzuri, Înscenarea de la Tămădău, etc. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe Regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară

1886 – S-a născut Iorgu Radu

7 decembrie 1886 – ?

Profesor universitar, specialist în drept internațional. A absolvit liceul în Geneva (1904) și a devenit Doctor în drept al Universității din Berlin (1909). A fost profesor agregat și apoi titular la catedra de Drept internațional privat a Universității din Cluj. A fost autor al mai multor studii de drept internațional public: Conflictul româno-bulgar în dreptul internațional public, Dreptul internațional public în antichitate, Chestiunea Dunării. Studiu politic și juridic, Conferința de la Haga și declarațiunea de război, Conflagrațiunea europeană și dreptul internațional public, Originile dreptului internațional public și de drept internațional privat: Validitatea căsătoriilor celebrate în străinătate, etc. A publicat o amplă lucrare în două volume asupra teoriilor, naturii juridice și metodologiei dreptului internațional privat: Știința și tehnica dreptului internațional privat. În programa Facultății de Drept și Științe de Stat figura și o prima catedră de jurnalistică din România, titularul acestei catedre fiind Iorgu Radu, care a susținut Seminarul de Ziaristică, după model german

1894 – S-a născut Ion Luca

7 decembrie 1894, Roman – 30 ianuarie 1972, Vatra Dornei

Dramaturg (autor de piese cu subiect istoric) și traducător. A studiat la seminarul „Veniamin Costache” din Iași. A obținut licența în Drept la Iași și pe cea în Teologie la București, apoi și-a susținut doctoratul în Drept și Teologie la București. 1894-1972 Ion LucaA fost mobilizat în timpul Primului Război Mondial, activând ca sergent sanitar într-un spital orășenesc din Nikolaev-Rusia. A fost hirotonit diacon, a lucrat ca profesor și avocat în Bacău. A obținut o bursă de studii în domeniul bibliotecilor, călătorind prin Austria, Franța, Germania, Italia și Ungaria. A revenit în anul 1948 la Bacău, unde a predat limba română la o școală generală. Din 1953 s-a retras, fără familie, la Vatra Dornei, unde spera să-și poată continua opera dramatică și unde a rămas până la capătul vieții. A fost profesor de limba rusă la o școala Generală. A scris piese istorice: Alb și negru, Leana vrăjitoarea, Doamna Chiajna, Cuza Vodă; piese de critică socială: Pelina, Apele-n jug, Iubire învrăjbită, Emilia, etc.

1902 – S-a născut N. Crevedia

Nicolae Ion Cârstea; 24 noiembrie/7 decembrie 1902, Crevedia Mare, Giurgiu – 5 noiembrie 1978

Poet și prozator, publicist, epigramist. A studiat Slavistica la București, fiind concomitent și funcționar la Ministerul de Razboi. 1902-1978 N. Crevedia PoetDupă încheierea studiilor superioare s-a dedicat jurnalismului – a fost redactor al publicațiilor Curentul, Epoca și Mișcarea, redactor principal la Calendarul și Porunca Vremii și director al ziarului Sfarmă-Piatră, dar activitatea poetului este legată îndeosebi de revista Gândirea. A fost profesor suplinitor, atașat de presă, funcționar la Institutul de Inframicrobiologie, la Institutul de Lingvistică. A publicat volume de versuri: Bulgări și stele, Maria, Dă-mi înapoi grădinile, Versuri, Vinul sălbatic; proză: Bacalaureatul lui Puiu, Dragoste cu termen redus, Buruieni de dragoste și volumul Epigrame. A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu

1909 – S-a născut Tanți Cocea

7 decembrie 1909, București – 24 martie 1990, București

Actriță de teatru și film, fiica scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille) și sora mai mare a actriței Dina Cocea. A fost absolventă a Conservatorului Regal de Artă Dramatică și Muzică din București, clasa profesorului Ion Manolescu. 1909-1990 Tanți CoceaA jucat pe scenă de când era studentă, apoi, toată viața pe scena Teatrului Național din București, în O lună la țară, Nevestele vesele, Trei generații, Hamlet, Azilul de noapte, Anna Karenina, Macbeth, Mașina de scris, Vedere de pe pod, Dulcea pasăre a tinereții, Fanteziile lui Fariatiev. A debutat în film cu Bijuterii de familie, urmat de: Cartierul veseliei, Răpirea fecioarelor, Serata, Păcală, Instanța amână pronunțarea. A fost distinsă cu Ordinul Muncii Clasa II (1953) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967)

Bijuterii de familie (1957)

1917 – S-a instituit primul guvern al Republicii Democratice Moldovenești

La 7 decembrie 1917, confirmat de Sfatul Țării din fosta Basarabie țaristă, a fost învestit primul guvern al Republicii Democratice Moldovenești, Sfatul Directorilor, alcătuit din 9 directorate, în următoarea componență: P. Erhan – președinte al Sfatului Directorilor și director al agriculturii, V. Cristi – director de interne, N. Bosie-Codreanu – director al comunicațiilor, Șt. Ciobanu – director al învățămîntului, T. Ioncu – director al finanțelor, T. Cojocaru – director al războiului, M. Savenco – director al justiției, I. Pelivan – director de externe, V. Grinfeld – director al industriei și comerțului. 1917 Primul Guvern Al Republicii Democratice MoldoveneştiMisiunea acestui guvern era destul de dificilă, căci, la fel ca și întreaga Rusie, Basarabia se confrunta cu tulburări violente, cu anarhia. Au fost adoptate decizii necesare, cum ar fi crearea Direcției poștelor, telegrafelor și telefoanelor, crearea Băncii Naționale în baza sucursalei Băncii Imperiale ruse din Chișinău, naționalizarea tuturor liniilor de cale ferată de pe teritoriul Basarabiei naționalizarea justiției, crearea Curții de Casație, reorganizarea armatei, etc.

1921 – S-a născut Aristide Ionescu

7 decembrie 1921, Ștefănești, Vâlcea – 25 ianuarie 2013, Pitești

Luptător anticomunist, deținut politic. A fost arestat în noaptea de 3 mai 1949 și a fost torturat timp de două luni la Securitatea din Craiova. Tribunalul Militar Craiova l-a condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de a fi transportat cu căruța alimente la luptătorii anticomuniști din munții Arnota. 1921-2013 Aristide IonescuDoi dintre frații săi, Anton și Ilie, au fost, de asemenea, condamnați la închisoare. A fost închis la penitenciarele Jilava și Gherla. La Gherla, în camera 81, a fost bătut zilnic de studenții „reeducați” Stoian Ion, Pușcașu Vasile și Popa Țanu. A fost eliberat în data de 23 iulie 1953 de la penitenciarul Craiova. A publicat o lucrare despre partizanii uciși la Arnota, despre călăii acestora și despre propria experiență carcerală, Dacă vine ora H, pe cine putem conta?. A fost vicepreședinte al Fundației Memoria și un membru activ al AFDPR. Din 2001, a fost inițiatorul seriei de simpozioane Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură, organizate în fiecare toamnă la Pitești

1926 – Incendiul de la Palatul Regal

În noaptea de 6/7 decembrie 1926, Palatul Regal a fost victima unui incendiu, care a afectat toată partea centrală. „La 11 și jumătate flăcări mari au izbucnit prin acoperișul aripei stângi a părții centrale a Palatului. Posturile de pompieri alarmate au sosit imediat, dar n-au putut fi de folos din pricina lipsei de apă, așa că au trebuit să se mulțumească să ia măsuri de izolare” [Eugeniu Arthur Buchman, observator privilegiat la Curtea Regală]. Grinzile de brad din structura de rezistență au favorizat extindererea cu repeziciune a flăcărilor. Acoperișul s-a prăbușit, astfel că focul s-a întins la sala tronului, sala de ceremonie și sufragerie. Au intervenit echipaje de pompieri militari de la posturile Central, Cometa, Foișor și Radu Vodă. 1926 Palatul Regal După IncendiuDupă 12 ore, sinistrul a fost lichidat. Comisia pentru cercetarea cauzei de incendiu, condusă de procurorul general, a emis supoziția producerii unui scurt-circuit electric. „Adevărul este că în pod se afla un haos complet de sârmărie și legături ale luminii electrice. Dacă colonelul Drosso, care avea sarcina de prefect al Palatului, s-ar fi interesat vreodată de aceste instalații mai mult decât rudimentare, incendiul nu s-ar fi putut produce, așadar – neglijență” [Eugeniu Arthur Buchman]

1929 – S-a născut Nicolae Sabău

7 decembrie 1929, Cicârlău, Satu Mare – 30 decembrie 2020, Baia Mare

Cântăreț de muzică populară. De la debutul artistic al tânărului de doar 16 ani, copleșit de aplauze după interpretarea cântecelor Arză-te focu Gutâi, Când am zis daina, daina, până la primul său concurs național (1956), n-a fost decât un pas. 1929-2020 Nicolae SabăuÎn anul următor, Studioul Teritorial de Radio Cluj l-a invitat pe adolescentul Nicolae Sabău să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj, iar în anul următor, la Radio București, cu Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijată de Victor Predescu. În anul 1959 a luat ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor, care l-a promovat pe tânărul interpret, alături de celebrul Felician Fărcașu. Pasiunea și dăruirea exemplară în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabău, în anii care au urmat, prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului. A fost distins în 2002 cu Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a

De la Nistru pân’ la Prut (2007)

1935 – S-a născut Sorin Titel

7 decembrie 1935, Margina, Timiș – 17 ianuarie 1985, București

Eseist, romancier și scriitor contemporan, membru în Uniunea Scriitorilor din România. În 1953 a intrat la Facultatea de Cinematografie din București, un an mai târziu s-a transferat de la Regie cinematografică la Facultatea de Filologie, dar în 1956 a fost exmatriculat pentru că s-a solidarizat cu mișcările studenților din Ungaria. 1935-1985 Sorin TitelA fost reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună. A debutat în 1957 cu schița Drumul în revista Tânărul scriitor, iar în 1963 a publicat primul său volum de schițe, Copacul. A scris numeroase schițe, povestiri, romane, eseuri. A fost profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa/Valea Timișului. În 1961 a revenit la facultatea de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență, absolvind în 1964. A fost redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara și la România literară în București. Din operele sale: Reîntoarcerea posibilă, Noaptea inocenților, Țara îndepărtată, Pasărea și umbra, Femeie, iată fiul tău, Bucătăria de vară

1939 – S-a născut Nicolae Edroiu

7 decembrie 1939, Olteni–Bodoc, Trei-Scaune/Covasna – 10 ianuarie 2018, Cluj-Napoca

Istoric și profesor; membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie la Cluj. S-a specializat în Bizantinologie și Istorie sud-est europeană la Universitatea din Belgrad și în Studii Europene la Collège d’Europe din Bruges. 1939-2018 Nicolae EdroiuA obținut titlul de Doctor în Istorie în 1974 cu teza Ecoul european al răscoalei lui Horea (1784). A urmat toate treptele didactice: preparator, asistent, lector, conferențiar, profesor (din 1990). A predat Istoria medievală a României, Paleografie româno-chirilică, Științele auxiliare ale istoriei în cadrul Facultății de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, al cărei prorector a fost. Din 2007 până la pensionare a fost director al Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca.

1941 – S-a născut Adolf Armbruster

7 decembrie 1941, Tălmaciu Sibiu – 8 martie 2001, Radolfzell, Germania

Istoric german de origine română. A urmat Facultatea de Istorie la București (1960–1965), avându-i profesori, printre alții, pe Ion Nestor, Emil Condurachi, Andrei Oțetea, Mihai Berza, Radu Manolescu, Emil Vârtosu. 1941-2001 Adolf ArmbrusterÎntre 1965–1980 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A părăsit legal România la începutul anului 1981. A fost cercetător științific al Universității Tübingen, apoi consilier cultural federal al Asociației germanilor bucovineni cu sediul la München, pentru care a editat numeroase cărți. Pe lângă Romanitatea românilor, cartea sa de vizită, a mai editat numeroase izvoare, a publicat: Dacoromano-Saxonia, Der Donau-Karpaten-Raum in den mittel-und westeuropäischen Quellen vom 10. bis zum 16. Jahrhundert, Auf den Spuren der eigenen Identität, studii și articole științifice, traduceri. A fost specialist în studii imagologice și al relațiilor româno-săsești. A fost soțul mezzo-sopranei Viorica Cortez

1943 – S-a născut Alexandru Virgil Avram

7 decembrie 1943, Arad – 2 iunie 2020, Sibiu

Istoric, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Sibiu. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, specialitatea Istorie, promoția 1967. A obținut titlul de Doctor în Istoria artei cu teza Arhitectura romanică în nord-vestul României (Universitatea București, 1981). A fost muzeograf la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, apoi la Sibiu – muzeograf, cercetător științific și șef de secții în cadrul Muzeului „Brukenthal”, cadru didactic universitar la Facultatea de Geografia Turismului Sibiu a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, profesor la Facultatea de Arte Vizuale, Oradea și profesor, conducător de doctorate la Facultatea de Istorie-Patrimoniu din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Consacrarea națională, în mediile științifice, i-a adus-o premiul „George Oprescu” al Academiei Române (1999), pentru lucrarea Topografia monumentelor istorice din Transilvania. Sibiu Centrul istoric (în colaborare cu arh. Ioan Bucur). Opera sa a fost completată cu: Topografia monumentelor istorice din Transilvania. Municipiul Mediaș. Centrul istoric, Sibiu. Ghid de oraș (în colaborare cu Vasile Crișan), Mediaș. Mic îndreptar turistic (în colaborare cu Lucian Giura), o parte din lucrări fiind traduse în limba germană.

1955 – S-a născut Gabriela Crețan

7 decembrie 1955, București

Poetă. În toți cei patru ani de liceu la „Gheorghe Șincai” din București, a fost laureatǎ la Olimpiada Naționalǎ de literatură românǎ, în clasa a zecea a debutat în revista Steaua din Cluj cu un fragment de prozǎ (1972), a publicat în revista Hronica a aceluiași liceu și a participat la o emisiune radio dedicatǎ cenaclurilor școlare. A absolvit Facultatea de Filosofie, secția Psihologie a Universitǎții din București în 1979. A fost profesor-defectolog la Scoala ajutǎtoare din comuna Fierbinți, Ilfov sociolog la un institut de proiectǎri în construcții, psiholog principal la Centrul de Medicinǎ Sportivǎ din București, cercetǎtor științific principal la Institutul de Stiințe ale Educației din București, unde lucreazǎ și în prezent. În 1980 poetul Geo Dumitrescu îi publicǎ un grupaj de poeme în revista Luceafǎrul, apoi o selecție de versuri în România literarǎ. În 1982, a depus primul volum de versuri, Mǎștile Marelui Inchizitor, la editura Albatros, redactor de carte fiind poeta Gabriela Negreanu. Ca urmare a publicǎrii unei lucrǎri incomode pentru regim, Gabriela Negreanu a fost destituitǎ, tot planul său editorial fiind suspendat. De-abia în 1986, a îndrǎznit sǎ înainteze un volum de versuri editurii Cartea Româneascǎ, redactor de carte fiind scriitorul Mircea Ciobanu. Cenzura i-a luat orice speranțǎ de debut editorial. Volumul Mic tratat despre arta trǎdǎrii, a reușit sǎ aparǎ în ianuarie 1995, ca urmare a unei subvenții acordate de Ministerul Culturii, după opt ani de „arest” în sertarele editurilor (Premiul Ronald Gasparic la Concursul Internațional de Poezie „Ronald Gasparic” 1996). A continuat sǎ publice poezie și eseuri critice: Comedii nupțiale, Soare din Macbeth, Infern cu floarea soarelui, Și-n toate opaițele arde grăsimea copiilor Tăi, iar sub numele Gabriela Alecu: Educația pǎrinților – strategii și programe (2 vol.) și a colaborat la volumul Sistemul educațional și personalitatea. Dimensiunea esteticǎ (de Mircea Cristea). De-a lungul anilor, a publicat mai multe articole în revistele de specialitate. A primit Marele Premiu pentru poezie la Festivalul Internațional „Lucian Blaga” (Sebeș, 1992), Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din București (2000, alǎturi de Paul Daian), Premiul pentru poezie al Asociației Culturale „Iulia Hașdeu”–Club UNESCO (2000). Este cǎsǎtorită cu Gelu Alecu, lector universitar

1957 – Au fost arestați Iosif Capotă și Alexandru Dejeu

Doi dintre liderii rezistenței anticomuniste din zona Munților Apuseni, Iosif Capotă și Alexandru Dejeu au marcat unul dintre cele mai interesante episoade ale luptei anticomuniste din Munții Apuseni, care a avut loc în zonă Mărgăului și a Huedinului. Acțiunea organizată de Iosif Capotă, membru marcant al PNȚ, a avut caracteristica unei lupte politice, concretizată în mobilizarea oamenilor să voteze în favoarea listei de candidați comuni ai PNȚ și PNL la alegerile din 1946, iar apoi a continuat prin confecționarea și răspândirea a peste 5.000 de manifeste.

Securitatea a infiltrat ofițeri sub acoperire, care, deghizați în colectori de cereale, au adunat date despre săteni. Unii au fost arestați, iar sub tortură au dezvăluit date care au dus la prinderea lui Iosif Capotă, pe 7 decembrie 1957. La o zi după aceea, a fost arestat și principalul său colaborator, Alexandru Dejeu. Cei doi, împreună cu sătenii care i-au sprijinit, au fost judecați de Tribunalul Militar Cluj. Iosif Capotă și Alexandru Dejeu au fost condamnați la moarte și executați la 2 septembrie 1958, la Gherla, iar restul la ani grei de pușcărie

1960 – A încetat din viață Clara Haskil (7 ianuarie 1895, București – 7 decembrie 1960, Bruxelles)

Pianistă elvețiană de origine română, renumită pentru interpretarea repertoriului clasic și romantic

Mozart – Piano sonata in C major, KV 330 (1954)

1965 – Adunarea Generala a ONU a adoptat, în unanimitate, Rezoluția 2037/XX din 7 decembrie 1965

Este vorba despre Declarația cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare, o nouă inițiativă a României

1966 – Aderarea RSR la Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare

Convenția a fost încheiată la Londra, la 17 iunie 1960, iar Decretul nr. 773/29 septembrie 1966 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare a fost publicat în Monitorul Oficial în 7 decembrie 1966

1972 – România a aderat la acorduri privind instituții specializate ale Organizației Națiunilor Unite

Este vorba despre Decretul nr. 493/7 decembrie 1972 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Acordul privind Fondul Monetar Internațional, FMI, care a intrat în vigoare la 9 decembrie și, respectiv Decretul nr. 494/7 decembrie 1972 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Acordul privind Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, BIRD. România a devenit astfel membră a Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale, statut care o plasa la granița a două lumi. Pe de o parte, România făcea parte din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, CAER, o organizație înființată la inițiativa URSS care reunea statele comuniste din Europa și pe de altă parte, devenea primul stat membru CAER care semna un acord cu instituțiile emblematice ale comunității financiare internaționale, negocierile fiind purtate „de pe poziții egale”. Ministrul de Finanțe care a semnat la Washington, aderarea la FMI era Florea Dumitrescu, fost guvernator al Băncii Naționale și fost ambasador al României în China

1987 – A încetat din viață Ioana Bantaș (Elena Mustață; 10 noiembrie 1937, Clocociov, Olt – 7 decembrie 1987, București)

Poetă; învățătoare și profesoară de limba română; soția poetului Cezar Baltag

1992 – A fost inaugurat, la Iași, Centrul cultural francez

Centrul Cultural Francez a fost creat în baza unui acord interguvernamental franco-român, semnat in 1990; a fost inaugurat de către președinții Ion Iliescu și François Mitterrand la 19 aprilie 1991 și deschis oficial în decembrie 1992. 1992 Centrul Cultural Francez IașiOcupă de atunci una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș, Palatul Racoviță, construit la mijlocul secolului al XIX-lea

1997 – A încetat din viață Ion Larian Postolache (18 noiembrie 1916, Adjud, Vrancea – 7 decembrie 1997, București)

Poet, traducător din lirica sanscrită și egipteană veche

1998 – Prima transmisiune directă de la Teatrul Scala din Milano la Radio România Muzical

Derulată sub genericul Serii de operă, cu deschiderea stagiunii la Teatrul Scala din Milano. Anual, Radio România Muzical a transmis ulterior spectacolul care deschidea stagiunea la Scala din Milano

1999 – Legea privind dosarele Securității

Legea nr. 187/7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședința din 20 octombrie 1999, promulgată de Președintele României, Emil Constantinescu în 7 decembrie și publicată în Monitorul Oficial nr. 603/9 decembrie 1999 a fost în vigoare de la 9 decembrie 1999 până la 14 martie 2008, fiind abrogată și înlocuită prin Ordonanța de urgență nr. 24/2008

2001 – Suspendarea vizelor pentru cetățenii români în spațiul Schengen, începând de la 1 ianuarie 2002

Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Afaceri Interne Interne (JAI) ai Uniunii Europene a hotărât, la 7 decembrie 2001, la Bruxelles, să elimine obligativitatea vizelor pentru români, suprimând astfel regimul de vize pentru cetățenii singurei țări, candidate la aderarea la UE, care nu puteau călători liber pe teritoriul Uniunii. Hotârarea de eliminare a regimului de vize pentru România a fost luată în unanimitate

2010 – A încetat din viață Sergiu Luca (5 aprilie 1943, București – 7 decembrie 2010, Huston, Texas, SUA)

Violonist american de origine română, celebru pentru varietatea repertoriului; fondator al mai multor festivaluri de muzică de cameră importante

2015 – A încetat din viață Laza Cnejevici (7 aprilie 1936, Sângeorge, Timiș – 6 decembrie 2015, Timișoara)

Interpret de muzică populară, cantautor, instrumentist, profesor și căutător de talente; mare rapsod al cântecului bănățean

2017 – A încetat din viață Mircea Petru Cucuianu (22 iunie 1928 la Sibiu – 7 decembrie 2017, Cluj-Napoca)

Biochimist cu contribuții în domeniul hemostazei, trombozei, aterosclerozei și lipidologiei; întemeietorul școlii românești de biochimie clinică; membru corespondent al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Alexandru Moșanu (19 iulie 1932, Braniște, Bălți, Regatul României – 7 decembrie 2017, București)

Istoric și politician basarabean, profesor universitar, doctor în științe istorice, deputat în Parlamentul Republicii Moldova și primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990–1993); membru de onoare (din 1993) al Academiei Române

2018 – Sfințirea noii Catedrale Arhiepiscopale din Curtea de Argeș

Piatra de temelie a fost pusă pe 10 mai 2009, fiind „noua casă” pentru moaștele Sfintei Filofteia, după cum este numită catedrala în Actul de sfințire. Are hramurile Sf. Mc. Filofteia și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. 2017 Sfințirea Noii Catedrale Arhiepiscopale Din Curtea De ArgeșÎn incintă există un loc special amenajat, în pridvor, unde sunt locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

0 comentarii la „7 Decembrie în istoria românilor25 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: