Alexandru Ioan Cuza. Portret De Mișu Popp -cover

Foto: Alexandru Ioan Cuza ales Domn al Moldovei


1499 – Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, a refuzat să plătească tribut turcilor

1499 Ştefan Cel Mare A Atacat O Oaste OtomanăLa 5 ianuarie 1499, Ștefan cel Mare, care a refuzat să mai plătească tribut turcilor; a atacat și înfrânt o oaste otomană, la trecerea peste Prut, care se întorcea cu pradă din Polonia și a luat prada

1859 – Adunarea Electivă a Moldovei a ales în unanimitate domnitor pe Alexandru Ioan Cuza

După Convenția de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat român în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacami, până la alegerea domnitorilor. Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective.

1859a Adunarea Electivă A Moldovei A Ales în Domnitor Pe Alexandru Ioan Cuza
Adunarea Electivă a Moldovei

Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii cu Țara Românească. Unioniștii moldoveni au putut impune cu ușurință candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. 1859b Alexandru Ioan CuzaColonelul Alexandru Ioan Cuza, participant la Revoluția de la 1848 și la lupta pentru Unirea Principatelor, a fost ministru de război al Moldovei (revenit din exil în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica) din 1858 și a reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. 1859c Telegramă Alegerea Lui CuzaA fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, după ce a fost ales domn al Moldovei pe 5/17 ianuarie 1859, a fost ales și în Țara Românească pe 24 ianuarie/5 februarie 1859

1878 – S-a născut Emil Gîrleanu

5 ianuarie 1878, Iași – 2 iulie 1914, Câmpulung

Prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist. A frecventat Școala Fiilor de Militari, unde a fost coleg cu Eugeniu Botez și Jean Bart. A fost sublocotenent în armata română, dar a fost exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar. 1878-1914 Emil GîrleanuÎn anul 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Iași și a debutat la revista ieșeană Arhiva, condusă de A.D. Xenopol, cu schița Dragul mamei și poezia Iubitei. Editorial, a debutat în anul 1905 cu volumul Bătrânii, în care sunt evocați boieri de viță veche, patriarhali și visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat. În 1906 a părăsit Bârladul, stabilindu-se la București, unde s-a căsătorit cu Marilena Voinescu. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost (1911–1912), fiind un reprezentant de frunte al Sămănătorismului. Din volumele sale: Cea dintâi durere, Nucul lui Odobac, Din lumea celor care nu cuvântă, O lacrimă pe-o geană

Emil Gîrleanu – Grivei

1889 – S-a născut Ioan D. Chirescu

5 ianuarie 1889, Cernavodă – 25 martie 1980, București

Compozitor, profesor universitar și dirijor de cor. A urmat, între 1910–1914, Conservatorul din București, având profesori pe Alfonso Castaldi și Dumitru Georgescu-Kiriac. În 1922 a fost admis în Schola Cantorum (Paris), unde a studiat cu Guy de Lioncourt și Vincent d’Indy și al cărei absolvent a devenit în 1927. 1889-1980 Ioan D. ChirescuDe asemenea, a urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universității din București. A fost autorul a peste patru sute de piese corale, multe dintre ele având ca sursă de inspirație folclorul muzical românesc. A fost dirijor și director artistic al societății corale Carmen din București (1927–1950) iar în perioada 1928–1973 a dirijat corul bisericii Domnița Bălașa. În domeniul didactic a început ca instructor de muzică la Fălticeni și în capitală. Din 1927 a fost profesor în Conservatorul bucureștean, unde a susținut timp de 35 de ani cursuri de Teoria muzicii și solfegiu, fiind și director al aceleiași instituții (1950–1955). Din 1932 a fost vreme de șapte ani profesor la Academia de Muzică Religioasă din București. A compus muzică corală: Cântecul cucului, Mama, Doruleț, dorulețule, Odă lui Mihai Viteazul, dar și coruri propagandistice (scrise după instalarea regimului comunist în România): Cîntecul partizanilor păcii, Măreț pămînt al patriei iubite, Republică, măreață vatră, De-o vîrstă cu Republica și muzică simfonică: Allegro simfonic

Ioan D. Chirescu – Doruleț, dorulețule • Corul Moldova

1909 – S-a născut Principesa Ileana a României

5 ianuarie 1909, București – 21 ianuarie 1991, Pennsylvania

Fiica cea mică a Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria, dobândind prin naștere titlul de Principesă a României, a devenit Arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana prin căsătoria cu arhiducele Anton de Austria. 1909-1991 Principesa Ileana A RomânieiA continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijindu-se în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Germania nazistă de militarii români răniți. Atașată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în țară și a deschis la Bran Spitalul Inima Reginei, care a funcționat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să mențină legături cu noii lideri comuniști ai României. La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a Regelui Mihai, nepotul ei, Ileana a fost nevoită să părăsească din nou țara, proprietățile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948. Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic maica Alexandra și a fondat Mânăstirea ortodoxă Schimbarea la Față din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990

1909 – S-a născut Bazil Gruia

5 ianuarie 1909, Cisteiul de Mureș, Alba – 7 octombrie 1995, Cluj-Napoca

Poet, publicist, avocat. A urmat studii juridice la Cluj (1927–1932), 1909-1995 Bazil Gruiadevenind Doctor în Drept în 1932. A profesat avocatura la Cluj. A debutat cu poezii în revista liceului din Aiud, Ghionoaia și editorial cu volumul În țara toamnei (1929). A colaborat la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj. După o lungă întrerupere, a revenit la literatură, adunându-și producția poetică în volumul Arderea etapelor, urmat de Patima albă, Efigiile riscului, Inscripții pe tăblițe de aer, Miraculoșii Alter Ego, Infinitul de fiecare zi, A patra dimensiune

1923 – A încetat din viață Adam Müller-Guttenbrunn (22 octombrie 1852, Zăbrani, Arad – 5 ianuarie 1923, Viena, Republica Austriacă)

Scriitor, romancier și om de cultură șvab; a avut o mare influența asupra vieții culturale, în special în lumea teatrului, din Viena sfârșitului de secol XIX; director al Teatrului din Viena; prin lucrările sale a popularizat șvabii bănățeni și locurile natale, în lumea culturală germană

1928 – S-a născut Mihai Pălădescu

5 ianuarie 1928, Găvănoasa, Cahul, Regatul României/Moldova – 18 iunie 1986, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală (promoția 1953). 1928-1986 Mihai PălădescuA jucat ca actor la Teatrul de Stat din Brăila, Teatrul de Stat din Galați și Teatrul de Comedie, din București. A fost căsătorit cu actrița Sanda Toma. A jucat în numeroase filme, dintre care: Tudor, Meandre, Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor, Tinerețe fără bătrânețe, Serata, Stejar – extremă urgență, Evadarea, Buzduganul cu trei peceți, Iarba verde de acasă, Vlad Țepeș, Casa dintre cîmpuri, Bietul Ioanide, Fata morgana

Casa dintre câmpuri (1979)

1934 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Tătărescu (1)

Consiliu de miniștri liberal prezidat de liderul „tinerilor liberali”, Gheorghe Tătărescu, care a guvernat țara între 5 ianuarie 1934–1 octombrie 1934. 1934 Gheorghe TătărescuÎn ciuda faptului că simpatiile lui Tătărescu față de șeful statului erau cunoscute, Dinu Brătianu a păstrat conducerea partidului, dar un conflict între generații a fost inevitabil. Cabinetul a promovat o politică de încurajare a industriei naționale; în afara unor măsuri economice necesare în perioada crizei economice globale, în condițiile manifestărilor extremiste și anarhice, Gheorghe Tătărescu a apelat la o serie de măsuri de mână forte: prelungirea stării de asediu și a cenzurii, dizolvarea grupărilor politice care atentau la siguranța națională, interzicerea publicațiilor clandestine, netezind calea instaurării dictaturii lui Carol al II-lea, prin ignorarea Parlamentului și guvernarea prin decrete-legi

1937 – S-a născut Toma Hirth

Toma Eric Hirth; 5 ianuarie 1937, Timișoara – 6 ianuarie 2009

Pictor, membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. A inceput studiul desenului autodidact, făcând copii, în special în tuș, după marii maeștri și realizând crochiuri după obiecte, oameni, peisaje. A fost permanent foarte interesat de cultura, sub toate formele ei de manifestare – spectator permanent la teatrul și opera din Timișoara, citind foarte mult la biblioteca municipală, participând la cursuri de teatru si desen. 1937-2009 Toma HirthA fost descoperit de Iulius Podlipny, care l-a primit în școala sa particulară. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Pictură, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu, promotia 1964. A fost profesor la Liceul de Artă din Craiova, a lucrat la Muzeul de Artă din Craiova, profesor la Școala 146 București. A pictat scene și portrete biblice, îi aparțin portrete, precum cel al Estherei, a pictat peisaje din orașele pe care le-a îndrăgit și unde a locuit, Craiova, Timișoara, București, era stăpân pe tehnici grafice și picturale. A expus, din 1964, la expoziții colective, organizate de Uniunea Artiștilor Plastici. A avut participari internationale: Artă românească contemporană – Paris (Galeria Drout Richelieu, 1991), Debergen (Olanda, 1922), Artă românească contemporană – Wiesbaden (Germania, 1993). Are lucrări în muzee și colecții particulare din Olanda, Franța, Israel, Italia, Belgia, Germania, Canada, Statele Unite. Biografie ilustrată

1943 – S-a născut Florian Lungu

5 ianuarie 1943, București

Muzicolog, realizator și prezentator de emisiuni de jazz, la radio și televiziune, pianist, aranjor și compozitor. A studiat pianul din copilărie, îndrumat de tatăl său, Nicolae Lungu, renumit în lumea muzicală românească pentru compozițiile sale și pentru activitatea de dirijor al corului Patriarhiei Române. 1943a Florian LunguA absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1966), Secția Compoziție. A fost redactor și apoi realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune (din 1967), jurnalist cu peste 2.000 de articole publicate, circa 6.000 de emisiuni la Radio și nenumărate note de coperte la discurile românești de jazz, colaborator al Televiziunii Române începând din anii ’70 (peste 1.000 de emisiuni), prezentator a numeroase concerte și festivaluri din Capitală și din țară, referent al unor teme de jazz susținute în cluburi, organizator al ciclurilor de concerte Perpetuum Jazz, Estival Jazz, coorganizator al concertelor Marele Jazz, autor al câtorva creații proprii de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, profesor asociat de Istoria jazzului la Universitatea de Muzică din București, apoi la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj

Florian Lungu – Cercuri • Vocal Jazz Quartet & Cvintetul Radu Ghizasan (Electrecord, 1979)

1943 – S-a născut Teofil Răchițeanu

Teofil Purcel; 5 ianuarie 1943, Răchițele, Cluj

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj (1963–l969). 1943b Teofil RăchiţeanuDebutul absolut a fost în 1964, cu poezii, în Tribuna. A fost muzeograf la Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea și profesor la Răchițele. A colaborat cu poezii, recenzii și eseuri la Tribuna, Steaua, Luceafărul, Transilvania, România literară, Viața Românească, Amfiteatru, Echinox, Vatra, etc. A debutat editorial cu volumul Elegii sub stele (1969), urmat de Somn de voevod, Planete de melancolie, Poeme-nserate, Poesii de mai demult, Partea mea de dragoste, Ora singurătății, Tărâmul de rouă, Efulgurații

1944 – S-a născut Nifon Mihăiță

5 ianuarie 1944, Crețești-Vidra, județul interbelic Ilfov

Arhiepiscop, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A absolvit în 1964 Seminarul Teologic București, iar în 1968 a încheiat studiile universitare ale Facultății de Teologie București. A devenit Doctor în Teologie Biblică în 1971, continuând studiile postuniversitare de doctorat în Anglia. A participat la cursuri post-doctorale în Israel, la Colegiul Anglican din Ierusalim, la Facultatea de Teologie a Universității din Geneva și la Universitatea Catolică Sfântul Paul din Ottawa. A fost profesor și pedagog la Seminarul Teologic București, secretar de redacție al Almanahului Bisericesc al Parohiei Române din Londra, starețul Mănăstirii Antim din București, redactor al revistei oficiale a Patriarhiei Române, Romanian Orthodox Church News, Exarh Patriarhal pentru relațiile Patriarhiei Române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene, Episcop al Sloboziei și Călărașilor, Arhiepiscop al Târgoviștei și Mitropolit onorific cu titlu personal. Ziarul Evenimentul zilei a publicat, în 2 aprilie 2001, extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, în care Nifon informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații, printre alții, despre Ion Rațiu și Regele Mihai al României

1946 – S-a născut Voichița Sasu

Voichița Maria Mureșan; 5 ianuarie 1946, Turda, Cluj

Istoric literar, eseistă, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968). 1946 Voichiţa SasuA obținut titlul de Doctor în Filologie în anul 1977, cu teza L’amour dans le lyrisme féminin du Moyen Age et de la Renaissance en France. Predă la Secția Franceză a Facultății de Artă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Dintre volumele publicate: Destinul ideilor literare, Constante în literatura medievală franceză, Lectures Québécoises, L Afrique par elle-même, etc. A tradus din: Anne Hébert, André Carpentier, Antonin Artaud, Eva Le Grand, Madeleine Ouellette-Michalska, etc.

1947 – S-a născut Erzsébet Ádám

5 ianuarie 1947, Târgu Mureș – 20 decembrie 2014, Târgu Mureș

Actriță română de etnie maghiară. A absolvit în 1969 cursurile cu predare în limba maghiară ale Institutului de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureș. A fost angajată actriță la Teatrul Național din Târgu Mureș, unde a jucat în piese din dramaturgia contemporană românească: Camera de alături de Paul Everac, Casa care a fugit pe ușă de Petru Vintilă, Siciliana de Aurel Baranga, Noaptea pe asfalt de Theodor Mănescu, precum și din dramaturgia clasică internațională: Trei surori de Cehov, Vilegiaturiștii de Maxim Gorki, Maiorul Barbara de George Bernard Shaw, Fii bun până la moarte de Zsigmond Móricz, Nu închidem ușa cu cheia de István Kocsis, etc., colaborând cu regizorii Constantin Anatol și András Hunyadi. A apărut în filme: Doi bărbați pentru o moarte, Am fost șaisprezece, Bietul Ioanide, Pruncul, petrolul și ardelenii, Pădurea de fagi, Păcală se întoarce, etc. A participat, în anii ’70 –’80 la turnee teatrale în Europa de Vest, Canada, SUA și Australia. A fost soția scriitorului și gazetarului Győző Hajdu, fost membru supleant al CC al PCR și președinte al Asociației Culturale și de Prietenie „Egyutt – Împreună”

Păcală se întoarce (2006)

1949 – S-a născut Leo Butnaru

5 ianuarie 1949, Negureni, Orhei, Republica Moldova

Poet, prozator, istoric literar/exeget al avangardismului, eseist și traducător din Republica Moldova, membru și vicepreședinte (1990–1993) al Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru (din 1993) al Uniunii Scriitorilor din România. Este licențiat în jurnalism și filologie al Universității de Stat din Chișinău din 1972. 1949 Leo ButnaruA activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef la Tinerimea Moldovei, Literatura și arta, Moldova. A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976). În ianuarie 1977 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS, iar în septembrie același an, a fost eliberat din redacția ziarului Tinerimea Moldovei pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu și Gr. Alexandrescu care contravenea liniei ideologice oficiale. A fost președinte al Filialei Chișinău (1998–2005; din 2013), membru în Consiliu (din 2005), iar din 2009 și în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2019, unele mijloace mass-media internaționale au anunțat că Leo Butnaru a fost înaintat candidat la Premiul Nobel Pentru Literatură

1950 – S-a născut Ioan Petru Culianu

5 ianuarie 1950, Iași – 21 mai 1991, Chicago

Istoric al religiilor, scriitor și eseist american de origine română. S-a înscris în 1967 la Facultatea de Litere a Universității din București, absolvind secția de Italiană cu teza Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. Fiind membru PCR, a primit o bursă și a reușit să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei a solicitat azil politic. 1950-1991 Ioan Petru CulianuA fost internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde a suferit o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere. Între 1973–1976 a studiat istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano, a scris lucrarea de licență Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas (Gnosticismul și gândirea modernă în viziunea lui Hans Jonas), sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi. A fost profesor-invitat de istoria religiilor la Divinity School, University of Chicago. A fost discipol și protejat al lui Mircea Eliade, fiind un critic foarte dur și lucid al regimului politic comunist. După decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Documentele aflate în arhiva Securității au arătat că monitorizarea informativă a lui Culianu a continuat și în anii ´70–´80, după emigrarea sa în Occident, în dosarul CNSAS existând rapoarte despre el datate din 1973 sau 1984–1985, perioade în care se afla în lagărul de refugiați de la Latina și, respectiv, în Olanda, la Groningen. A fost asasinat – împușcat în clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School. Crima nu a fost elucidată. A scris: Hesperus, Pergamentul diafan, Eros și magie în Renaștere

1961 – Inaugurarea Teatrului de Comedie din București

Teatrul de Comedie din București a fost înființat în toamna anului 1960 de către actorul Radu Beligan, care a fost și primul director (1961–1969). Prima stagiune a început la 5 ianuarie 1961, cu spectacolul Celebrul 702 de Alexandru Mirodan (secretar literar al teatrului), în regia lui Moni Ghelerter. 1961 Actori Ai Teatrului De Comedie BucureștiPrintre actorii care au jucat în primii ani pe această scenă se numără Radu Beligan, Ion Lucian, Ștefan Ciubotărașu, Florin Scărlătescu, Mircea Șeptilici, Dem Savu, Sanda Toma, Liliana Țicău, Iarina Demian, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Melania Cîrje, Amza Pellea, Mihai Pălădescu, Dem Rădulescu, Ștefan Tapalagă, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Valentin Plătăreanu

1967 – S-a născut Adrian Cioroianu

5 ianuarie 1967, Craiova

Istoric, jurnalist, eseist și om politic, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe. A urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea București (1988–1993), masteratul în istorie, finalizat cu Diplome d’Etudes et des Recherches Approfondies la Universitatea Laval din Quebec, Canada și cursuri de doctorat în istorie la aceeași universiate (1997–2002), finalizate prin susținerea tezei Mitul, Imaginea și Cultul liderului în România comunistă. De asemenea, a fost și bursier al Colegiului Noua Europă. Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). Începând din anul 2013, este prezentatorul emisiunii 5 minute de istorie. A fost membru al Grupului de Dialog Social, s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales senator pentru județul Timiș. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, a fost ales europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. A fost decan al Facultății de Istorie a Universității din București (2012–2015), apoi ambasador al României pe lângă UNESCO. Din scrierile sale: Arhiva Durerii (în colaborare cu Lucian Boia și Tom Sandqvist), Scrum de secol. O sută una povești suprapuse, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Sic transit gloria… Cronica subiectivă a unui cincinal în trei ani și jumătate, Geopolitica Matrioșkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Epoca de aur a incertitudinii, Adulter cu smochine și pescăruși, etc.

5 minute de istorie: Misterele deceselor lui Nicolae Labiș, Marin Preda și Ioan Petru Culianu

1970 – Premiera filmului Reconstituirea

Film artistic alb-negru, realizat de Lucian Pintilie, după nuvela omonimă a lui Horia Pătrașcu, operă care pornește de la un fapt real petrecut în anii ‘50 pe malul Timișului. 1970 Premiera Filmului ReconstituireaDin distribuție au făcut parte: George Mihăiță, Vladimir Găitan, George Constantin, Ernest Maftei, Emil Botta. Pelicula a fost aleasă drept cel mai bun film românesc din toate timpurile de către Asociația Criticilor Români de Film. Filmul a avut premiera în ziua de 5 ianuarie 1970 la București, însă a fost interzis la scurt timp de cenzura comunistă din România. A fost relansat abia în 1990

Reconstituirea (1970) Fragment

1972 – A încetat din viață George Dan (10 febuarie 1916, Cadievu, Caliacra, Regatul României/Bulgaria – 5 ianuarie 1972, București)

Poet și traducător din poezia persană; a călătorit mult pe mare, către destinații orientale și extrem-orientale; poet prolific, de inspirație marină sau dunăreană

1977 – Recensământul populației și al locuințelor din România

Al 10-lea recensământ din România s-a desfășurat în perioada 5–12 ianuarie. Din cele 21.559.910 persoane înregistrate, ponderea populației române în totalul cetățenilor era de 88,1%1977 Recensământ, Harta Etnică

1978 – A încetat din viață D. Ciurezu (Dumitru Ciurezu; 7 noiembrie 1897, Plenița, Dolj – 5 ianuarie 1978, Sibiu)

Poet; participant în cadrul primului război mondial la luptele de la Oituz; membru al Uniunii Scriitorilor și cercetător șef al Filialei din Cluj a Academiei Române

1981 – A încetat din viață Laura Mihail-Dragomirescu (19 ianuarie 1893, Craiova – 5 ianuarie 1981, București)

Prozatoare și traducătoare din limba germană, preferând teatrul

1985 – A încetat din viață Alexandru Vițianu (4 septembrie 1891, Săveni, Botoșani – 5 ianuarie 1985, București)

Poet, prozator, avocat; operă literară variată ca genuri și specii abordate – versuri de factură simbolistă, proză, teatru, traduceri

1990 – Reorganizarea Academiei Române

Prin Decretul-Lege nr. 4/5 ianuarie 1990 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, al CFSN, instituția a revenit la vechea ei denumire și și-a recăpătat statutul de „cel mai înalt for științific și cultural al țării, reunind personalitățile de o deosebită valoare ale științei, tehnicii, învățământului, culturii și artei române, reprezentând spiritualitatea creatoare a națiunii”. 1990 Academia RomânăDecretul-Lege consacra, totodată, caracterul autonom al funcționării Academiei și principiul promovării și dezvoltării adevăratelor valori. Tuturor membrilor excluși în 1948 de către regimul comunist din motive politice, Academia le-a recunoscut continuitatea apartenenței lor la această instituție. Membrii asociați, care în timpul regimului comunist și-au pierdut această calitate, pentru că plecaseră permanent din țară, au fost și ei reabilitați

1993 – A încetat din viață Efim Junghietu (18 octombrie 1939, Petrești, Ungheni, R. Moldova – 5 ianuarie 1993)

Folclorist din Republica Moldova; a cules un enorm volum de materiale etnofolclorice; singur sau în colaborare, a editat circa 40 de cărți

1995 – A încetat din viață Andrei Ostap (3 noiembrie 1921, Chișinău – 5 ianuarie 1995, București)

Sculptor și pictor român-moldovean de origine poloneză; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București; autor a sute de sculpturi cu o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României și Republicii Moldova, expuse în întreaga lume

1997 – A încetat din viață Aurora Ienei (28 aprilie 1938, Abrud, Alba – 5 ianuarie 1997, București)

Pianistă dedicată interpretării enesciene; profesoară de pian; singura interpretă al întregii opere a lui George Enescu, interpretând și câteva prime audiții ale compozițiilor maestrului

1999 – A cincea mineriadă – Greva minerilor din Valea Jiului, ziua a doua

În a doua zi a grevei, minerii au defilat prin Petroșani. 1999 Greva Minerilor Din Valea Jiului, Ziua A DouaExecutivul a susținut că va negocia doar revendicările de ordin tehnic, căutând soluții cu ajutorul Ministerului Industriilor și Comerțului. Miron Cozma a transmis că așteaptă un răspuns din partea Guvernului pînă la ora 15:00, după care nu mai răspunde de ce se poate întîmpla. Mai mult, liderul din Valea Jiului a declarat că venirea minerilor în Capitală poate fi inevitabilă, în condițiile în care nu se dă curs solicitărilor lor. Ministrul Industriilor și Comerțului, Radu Berceanu, a subliniat că este nevoit să-și anunțe absența pentru că la data fixată de mineri va fi plecat în Japonia și a precizat că, totuși, o delegație a minerilor va putea discuta cu o delegație a MIC, dar la data fixată de minister

2002 – A încetat din viață Gheorghe Scripcă (27 iulie 1930, Ilișești, Suceava – 5 ianuarie 2002, București)

Prozator, poet, dramaturg; lector universitar; redactor în cadrul Televiziunii Române

2010 – A încetat din viață Toni Tecuceanu (13 ianuarie 1972, București – 5 ianuarie 2010, București)

Actor de comedie cunoscut; membru al emisiunii de divertisment Cronica Cârcotașilor; a luat parte la misiuni de menținere a păcii sub comanda ONU (Căștile Albastre)

2012 – A încetat din viață Bițu Fălticineanu (16 aprilie 1925, Sibiu – 5 ianuarie 2012, București)

Regizor; a realizat peste 200 de spectacole pentru Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București

2014 – A încetat din viață Senkálszky Endre (2 octombrie 1914, Cluj – 5 ianuarie 2014, Cluj-Napoca)

Actor, regizor și profesor; membru onorific al Teatrului Maghiar de Stat Cluj

2019 – A încetat din viață Eugeniu Iordăchescu (9 noiembrie 1929, Brăila – 5 ianuarie 2019)

Inginer constructor, inventator și profesor; a salvat, prin translare, mai multe biserici ce urmau a fi demolate din ordinul lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80 ai secolului trecut; are invenții referitoare la problemele de deplasare a construcțiilor și la protecția antiseismică a clădirilor

2019 – A încetat din viață Emil Brumaru (25 decembrie 1938, Mihailovca, Cimișlia, Moldova – 5 ianuarie 2019, Iași)

Medic; scriitor și poet contemporan; jurnalist

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

1 comentariu la „5 Ianuarie în istoria românilor

  1. Pingback: 5 ianuarie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: