Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Simona AN

3 Martie în istoria românilor31 min read

Emisiunea Radio Universitatea Populară -cover

~ Amintirile zilei ~

 

Foto: La Radiodifuziunea Română a debutat emisiunea Universitatea Populară, ulterior Universitatea Radio


1600 – S-a născut Gheorghe Ghica

3 martie 1600, Veles, Imperiul Otoman – 2 noiembrie 1664, Constantinopol, Imperiul Otoman

Domn al Moldovei (3/13 martie 1658–2 noiembrie 1659) și al Țării Românești (20 noiembrie 1659–1 septembrie 1660); fondatorul familiei Ghica. A avut două soții, Ecaterina și Smaragda, cu care a avut un fiu, Grigore I Ghica. 1600-1664 Gheorghe Ghica. Frescă La Mănăstirea Frumoasa, Iași-mnirAlbanez la origine, a ajuns în Moldova ca neguțător, în timpul domniei lui Vasile Lupu, care i-a acordat diverse dregătorii, devenind chiar vornic al Țării de Jos, apoi capuchehaie (reprezentant permanent al Domnului) la Constantinopol pentru Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan, care și-a căsătorit nepoata cu fiul lui Ghica. La mazilirea lui Gheorghe Ștefan (ianuarie 1658), a devenit Domn al Moldovei. În 1659 Gheorghe Ștefan (în primăvară) și Constantin Șerban Basarab, Domnul Țării Românești (în toamnă) au încercat să-l înlăture, pe primul respingându-l cu forțe proprii, iar pe cel de-al doilea cu ajutor din partea tătarilor. În noiembrie 1659 sultanul l-a mutat Domn în Țara Românească. A mutat capitala la București, dărâmând reședința din Târgoviște. Între mai-aprilie 1660 tronul i-a fost ocupat de Constantin Șerban, el refugiindu-se la Giurgiu, dar l-a recuperat în urma intervenției unei armate turco-tătare contra lui rivalului său, ce a fost nevoit să se retragă. A fost mazilit în septembrie 1660, din cauză că nu putuse strânge și trimite la Constantinopol întreg haraciul datorat turcilor, țara fiind săracă, bântuită de foamete și ciumă. A fost dus ostatic la Adrianopol, apoi la Constantinopol, unde și-a aflat sfârșitul.

1769 – A încetat din viață Bod Péter (22 februarie 1712, Cernatu de Sus, Covasna – 3 martie 1769, Ighiu, Alba)

Cărturar umanist secui, figura cea mai reprezentativă a istoriografiei maghiare transilvănene în secolul al XVIII-lea

1857 – S-a constituit, la București, Comitetul Central al Unirii

În anii 1856–1857, după ce revoluționarii s-au întors din exil, s-au constituit în Țara Românească și Moldova câteva comitete și societăți care militau pentru unirea celor două țări. Coordonarea tuturor eforturilor în acest sens a revenit unui Comitet Central al Unirii, care s-a constituit în București, la 3/15 martie 1857, la o întrunire a fruntașilor mișcării unioniste. S-a adoptat un program unionist în care principalele cerințe erau autonomia și neutralitatea Principatelor, unirea, prinț străin, guvern reprezentativ și o singură adunare generală, în care interesele tuturor forțelor social-politice ale societății să fie reprezentate.

1863 – A încetat din viață Iancu Văcărescu (1792, București, Țara Românească – 3 martie 1863, București)

Poet și traducător; considerat drept unul dintre primii poeți ai literaturii române. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu prin poezii: Buna vestire, Glasul poporului subt despotism 1792-1863 Iancu Văcărescuși participând la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A fost membru al Societății Literare, al Societății Filarmonice, al Asociației Literare, a sprijinit teatrul (a tradus Britannicus de Racine, a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor) și pe tinerii poeți. Atitudinea politică antirusească și naționalistă au dus la arestarea și exilarea în anul 1831. Opera sa, reunită în volumele Poezii alese și Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt Iancu Văcărescu, deși lipsită de strălucirea poetică a tatălui său, introduce cu timiditate structuri lirice noi, anunțând pastelul sau meditația.

1871 – S-a născut Constantin Argetoianu

3/15 martie 1871, Craiova – 6 februarie 1955, închisoarea Sighet

Om politic, diplomat, care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României. A dobândit o licență în Drept și un doctorat în Medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație, unde a activat până în 1913, când a intrat în politică. 1871-1955 Constantin ArgetoianuS-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin mai multe partide, deținând portofoliul ministerial în diferite guverne și fiind ales cu puține întreruperi în Parlament, deținând președinția Senatului între 1938–1939. Întemeietor, alături de Alexandru Averescu, al Ligii Poporului, i-a revenit, ca ministru de justiție în Guvernul Averescu, sarcina ingrată de a reprezenta România la Tratativele de pace de la Buftea cu Puterile Centrale și de semna Tratatul preliminar de pace (1918). În 1920, a fost confruntat, din poziția de ministru de interne, cu prima grevă generală din istoria României și cu atentatul lui Max Goldstein asupra Senatului. Desproprietărit sub regimul comunist de întreaga sa avere, a fost arestat în noaptea demnitarilor (5/6 martie 1950) și a murit în închisoarea de la Sighet.

1875 – S-a născut Elena Densușianu-Pușcariu

3 martie 1875, Făgăraș, Brașov – 1966, Iași

Medic oftalmolog, scriitoare, artistă plastică și traducătoare. A fost fiica profesorului Aron Densușianu și a scriitoarei Elena Circa și sora lui Ovid Densușianu. A urmat Facultatea de Medicină din Iași, susținând teza de doctorat în 1899 și devenind astfel prima femeie Doctor în Medicină din România. 1875-1966 Elena Densușianu PușcariuDupă o perioadă de specializare în anatomo-patologie la Paris, a fost preparator la Laboratorul de Anatomie Patologică al Facultății de Medicină din București, medic secundar al Eforiei, medic secundar al Spitalului Sf. Spiridon din Iași, Docent în oftalmologie al Facultăților de Medicină din Iași și București și, din 1920, șefă a Clinicii de Oftalmologie din Iași și profesoară la Facultatea de Medicină. A fost căsătorită cu Emil Pușcariu, profesor de Histologie la Facultatea de Medicină, creator al Institutului Antirabic din Iași. A fost membră a Societăților de Oftalmologie din Anglia, Franța și Italia și președintă a Societății de Medici și Naturaliști din Iași. A fost prima femeie medic din România, prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România și prima femeie profesor de oftalmologie din lume.

1882 – S-a născut Ion Mihalache

3 martie 1882, Topoloveni, Argeș – 5 februarie 1963, închisoarea Râmnicu Sărat

Învățător, om politic, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc, ministru în mai multe guverne. Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător. În Primul Război Mondial, s-a distins în luptele pentru apărarea patriei la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești, fiind decorat cu ordinul militar de război Mihai Viteazul. 1882-1963 Ion MihalacheA organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă. După Primul Război Mondial, a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire promisiunea Regelui Ferdinand I al României, de a împroprietări cu pământ țăranii care au luptat pe front. În 1926, Partidul Țărănesc s-a unit cu Partidul Național Român, condus de Iuliu Maniu https://www.bunicutavirtuala.com/2022/01/08/iuliu-maniu/, care a devenit președintele partidului, iar Mihalache vicepreședinte. După venirea la putere a comuniștilor, Ion Mihalache a fost arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de Înscenarea de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. S-a stins în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

1886 – A încetat din viață Anastasie Fătu (2 ianuarie 1816, Mușata, Vaslui – 3 martie 1886, Iași)

Medic și naturalist; autorul primului manual de botanică din țara noastră; fondatorul Grădinii Botanice din Iași

1888 – S-a născut Iosif Trifa

3 martie 1888, Certeze, comitatul Turda/Câmpeni, Alba – 12 februarie 1938, Sibiu

Preot ortodox, scriitor, publicist care a pus bazele mișcării spirituale Oastea Domnului. A urmat cursurile Gimnaziului din Beiuș, apoi Teologia la Sibiu. În 1910 a fost numit învățător confesional în Vidra de Sus, un an mai târziu s-a căsătorit cu Iuliana Iancu, nepoată de frate a lui Avram Iancu, fiind hirotonit preot în Vidra. Încă din anii studenției, a publicat articole și relatări despre întâmplări din Țara Moților, din viața oamenilor de la țară, în sprijinul plugarilor și al muncitorilor, care duceau tot greul impozitelor și al războiului, dar erau cei mai nedreptățiți și lipsiți. 1888-1938 Iosif TrifaDupă terminarea Teologiei a continuat munca de publicist. A publicat și lucrări cu caracter moral-biblic, în diferite ziare și reviste, astfel că la terminarea războiului, prin anii 1920, era deja un cunoscut și apreciat scriitor, mai ales bisericesc. I-a apărut prima carte de predici, Spre Canaan. A fost duhovnic la Academia Teologică și director la orfelinatul ortodox. În anul 1922, conducerea Mitropoliei Sibiului a hotărât apariția foii religioase pentru popor, Lumina Satelor, la conducerea ei fiind numit preotul Iosif Trifa, fapt care a dus la înființarea Oastei Domnului. În 1936, după un conflict cu superiorul său, mitropolitul Nicolae Bălan. părintele Trifa a fost caterisit de Sf. Sinod, i-a fost interzis dreptul de a publica, ceea ce a dus la decesul său în scurt timp. În ședinta din 28 septembrie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Preasfințitului Serafim Joantă al Germaniei, a decis ridicarea caterisirii preotului Iosif Trifa postmortem. Din opera sa: Adânciri în Evanghelia Mântuitorului, Pe urmele Mântuitorului. Însemnări din călătoria la Ierulalim, Mai lângă domnul meu, mai lângă El…, Sodoma și Gomora, Corabia Iui Noe, Oglinda inimii omului, Duhul Sfânt, Ce este Oastea Domnului?, Tâlcuirea Evangheliilor, Treizeci povestiri religioase, Ia-ți crucea ta, Biblia, Cartea vieții, 600 istorioare religioase (6 fasc.), etc.

1891 – S-a născut Horia Bottea

3 martie 1891, Râmnicu Vâlcea – 22 iunie 1948, Brașov

Poet, prozator și publicist. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1913. A lucrat ca judecător. A debutat în 1909, în revista vâlceană Junimea, cu traduceri și o proză scurtă. A publicat apoi cronici teatrale în România ilustrată și Studii provinciale și comentarii în Cronica. În primii ani după război, a semnat articole politice în Chemarea, Hiena, Cuvântul liber. Ulterior, a colaborat cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri la Mișcarea literară, Universul literar, Cuvântul, Bilete de papagal, Convorbiri literare, Symposion, Tribuna, etc. În 1938, o parte din versuri au fost strânse în placheta Game și pendulări.

1898 – S-a născut Ion Talianu

3 martie 1898, Târgu Ocna – 27 martie 1956, București

Actor de teatru, film și radio, format la școala marilor artiști interbelici. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din București în 1921. 1898-1956 Ion TalianuA avut roluri în piesele Regele petrece de Victor Hugo, Topaze de Marcel Pagnol, Un om de afaceri de Honoré de Balzac, Mielul turbat de Aurel Baranga, etc., iar în teatrul radiofonic: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Hangița de Carlo Goldoni, Revizorul de Nikolai Gogol, Ultima oră de Mihail Sebastian, Plicul de Liviu Rebreanu, etc. Nemuritor interpret al rolului Nae Cațavencu în comedia O scrisoare pierdută și în filmul omonim, realizat în 1953, jucând și în alte filme: Răsună valea, Mitrea Cocor, Răsare soarele, Afacerea Protar, Pe răspunderea mea. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al RSR și cu Ordinul Muncii cl.II (1952).

O scrisoare pierdută (1953)

1902 – S-a născut Petre Ștefănescu Goangă

3 martie 1902, Brăila – 5 septembrie 1973, București

Bariton, cântăreț de operă și pedagog. La îndrumarea lui George Enescu, a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept și, în paralel, a studiat canto cu Felia Litvinne, actoria cu Georges Saillard, lied-ul cu Gabriel Joudoin, arta scenică cu tenorul Salignac, regia de operă cu regizorul Labisse. 1902-1973 Petre Ștefănescu GoangăÎn martie 1924, a debutat la Paris, în cadrul unei audiții, evenimentul stârnind un deosebit interes în presa franceză: „acest artist de 20 de ani posedă o voce superbă și promite să devină un strălucit urmaș al lui Tita Ruffo și Battistini” [Le Figaro, 29 mai 1924]. La 22 de ani a debutat pe scena Operei din Bordeaux, în rolul Mefisto, din opera Faust de Gounod, apoi a susținut rolul Athonael din Thaïs de Massenet, pe scenele mai multor opere din Franța. Momentul trecerii de la vocea de bas la cea de bariton, s-a produs în 1926, pe scena Operei din Toulouse, unde l-a interpretat pe Tonio din opera Paiațe de Leoncavallo. În perioada 1928–1931 a atins apogeul carierei lirice în străinătate, cântând pe scena Theatre Royal de la Monnaie din Bruxelles, precum și la Rouen, Amsterdam, Anvers, Rotterdam, Gand, Haga, Barcelona, Bruges și Nomur. Revenit în țară în 1932, a fost solist la Opera Română din Cluj, interpretând: Tosca, Paiațe, Cavalleria rusticana, Trubadurul, Traviata, Flautul fermecat, Tannhauser, Lohengrin, Rigoletto și Maeștrii cântăreți din Nürnberg. Este probabil cel mai cunoscut pentru interpretarea sa briliantă a operei Rigoletto.

Verdi – Rigoletto Pari siamo!

A jucat în filmul Pantoful Cenușăresei, realizat în 1969 de regizorul Jean Georgescu. Din anul 1949 a fost profesor la catedra de Canto a Conservatorului din București, a predat și în Operele Române din Iași și Timișoara. Deși mai mulți membri ai familiei sale, printre care Mihail și Florian Ștefănescu-Goangă, au fost aruncați în închisorile comuniste ca deținuți politici, celebrul bariton a fost distins cu titlurile de Artist Emerit (1950) și Artist al Poporului 1952).

Petre Ștefănescu Goangă – Arii din opere

1902 – A încetat din viață Samson Bodnărescu (27 iunie 1840, Voitinel, Suceava – 3 martie 1902, Pomârla, Botoșani)

Scriitor, poet, profesor; membru al societății culturale Junimea

1904 – S-a născut Mircea Vulcănescu

3 martie 1904, București – 28 octombrie 1952, închisoarea Aiud

Economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România. De foarte tânăr și-a descoperit dexterități de activist social: la 12 ani a devenit cercetaș, iar la 16 ani s-a înscris în societatea culturală Înfrățirea românească. Din adolescență a scris poezii și eseuri: Conștiința națională la români, Cine e poetul românismului. La sfârșitul ocupației germane din Primul Război Mondial, Mircea Vulcănescu și-a manifestat bucuria de a fi trăit momentul 1 Decembrie 1918 printr-un discurs în fața Universității din București. 1904-1952 Mircea VulcănescuAjutat de I.G. Duca, ministrul cultelor și instrucțiunilor publice de atunci, s-a urcat pe soclul statuii lui Mihai Viteazul și a vorbit în public pentru prima dată, ca reprezentant al elevilor de liceu. În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: Cercetări asupra cunoștinței, Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței, Misticismul și teoria cunoștinței. A proiectat Sistemul meu filosofic: existențialismul. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu, subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe. Unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, a reușit, între 1941–1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou. La 30 august 1946 a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de război, fiind condamnat la opt ani temniță grea. Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavând paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după câteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viața. Filosoful a murit, bolnav de plămâni ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: „Să nu ne răzbunați!”.

1904 – S-a născut Ion Berciu

3 martie 1904, Bobaița, Mehedinți – 6 februarie 1986, Alba Iulia

Istoric, arheolog, profesor. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1927–1931) și s-a specializat în Arheologie clasică la Paris cu savantul Jerome Carcopino. A fost profesor la Liceul „Traian” din Deva, iar în 1938 s-a stabilit la Alba Iulia, la propunerea lui Nicolae Iorga care l-a recomandat pentru postul de director al Muzeului Regional Alba Iulia pe care l-a organizat și condus un deceniu. A organizat apoi Muzeul Raional Sebeș, Biblioteca muzeului, Biblioteca publică din Alba Iulia (acum, „Lucian Blaga”). A condus săpături arheologice în siturile de la Petrești (împreună cu fratele său, Dumitru Berciu), Ighiel, Ighiu, Țelna, Cetea, Piatra Craivii, Căpâlna, etc. A făcut studii privind prima și a doua vârstă a fierului, riturile funerare la daco-romani, castrele și așezările romane de la Apulum și Drobeta, pe care le-a publicat în: Apulum, Dacia, Acta Musei Napocensis, Revue Roumaine d`Histoire. A colaborat la editarea volumelor de Istoria României (vol. I) și Repertoriul arheologic al României.

1907 – Răscoala țărănească din 1907 – prima mare ciocnire dintre răsculați și armată, la Pașcani

La Pașcani a sosit un tren care transporta, pe lângă unități militare și pe capii răsculaților din Ruginoasa, arestați de autorități. Țărani din Ruginoasa și din alte comune s-au strâns în grupuri numeroase pe peronul gării, hotărâți să obțină eliberarea celor arestați. Demersurile în acest scop pe lângă prefectul județului au rămas fără rezultat. 1907 Răscoala Ciocniri La PașcaniÎncurajați de atitudinea binevoitoare pe care le-o arătau muncitorii de la Atelierele CFR, țăranii ajutați de lucrători, au forțat vagonul cu arestați, reușind să elibereze doi dintre ei. Trupele de pază au deschis focul fără somație. Cu acest prilej a fost grav rănit un muncitor ceferist de la atelierele din Pașcani. După aplanarea conflictului, temându-se de noi acțiuni comune ale muncitorilor și țăranilor, autoritățile au procedat la arestări printre muncitorii de la atelierele CFR.

1908 – S-a născut Adina-Paula Moscu

3 martie 1908, Buzău – 24 noiembrie 1979, București

Pictoriță și graficiană. După Școala Belle-Arte la București, a urmat cursuri de specializare la Paris, 1908-1979 Adina Paula Moscu Aunde a practicat pictura în preajma lui Jean Paul Laurens, și gravura sub îndrumarea lui A. Desarrois. A realizat peisaje, portrete, desene cu tematică diversă și chiar caricaturi. A debutat în 1926 la Salonul Oficial, iar în 1928 a organizat, în Sala Jecu din Buzău, prima expoziție personală. În același an, a expus la Căminul Artelor din București, fiind remarcată de Nicolae Tonitza. A avut expoziții personale la București și Paris. A făcut parte din societățile Tinerimea Artistică și din Grupul Nostru. A fost profesoară la Institutul „Nicolae Grigorescu” București, laureată a Premiului de Stat, membră în Comitetul de conducere al Uniunii Artiștilor Plastici. Biografie ilustrată

1914 – S-a născut Aurel Cojan

3 martie 1914, Beceni, Buzău – 28 noiembrie 2005, Paris, Franța

Pictor și artist decorator. În perioada 1932–1934, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase București, secția Pictură, avându-i profesori pe Francisc Șirato și Camil Ressu. 1914-2005 Aurel CojanÎn perioada 1944–1969 a expus la Saloanele Oficiale, la expozițiile de stat și regionale, la Ateneul Român (1946, 1947), la Galeriile Fondului Plastic (1956, 1964), la Primul colocviu internațional Constantin Brâncuși, Sala Dalles (1967), etc., iar în 1945 a avut prima expoziție personală în sala Hasefer București. În 1969 a obținut azil politic în Franța și s-a stabilit la Paris, unde a trăit modest, participând la expoziții colective: Comparaisons, Réalités Nouvelles, Salons de Villeparisis, Musée de Clermont-Ferrand, etc, și expoziții personale la Galeriile Artemon (1974) și Galeriile Chevalier, Raph, Jacques Barbier, François Mitaine (1978). A primit Premiul pentru pictură al Uniunii Artiștilor Plastici (1966), Titlul de Cavaler al artelor și literelor, acordat de Ministerul Culturii din Franța (1983), Premiul Thalens al revistei Beaux-Arts, Paris (1996), Ordinul Meritul cultural în grad de mare ofițer (2004). Galerie

1916 – Premiera piesei Patima roșie

Piesa este o tragicomedie în 3 acte, de Mihail Sorbul. A fost scrisă inițial cu titlul Amoruri anormale (1908–1909) și a avut prima reprezentație la 3 martie 1916 ca Patima roșie, pe scena Teatrului National din București, cu actorii Ion Brezeanu (Sbilt) și Elvira Popescu (Tofana) în rolurile principale. Spectacolul a avut un mare succes în rândul publicului, neobișnuit cu teme îndrăznețe, dar și în presa vremii.

Patima Roșie Teatru radiofonic

1918 – Pacea de la Brest-Litovsk

Tratatul de la Brest-Litovsk a fost un tratat de pace semnat în 18 februarie/3 martie 1918 la Brest, (cunoscut în epocă cu numele de „Brest-Litovsk”), între Rusia Sovietică, pe de o parte și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia), pe de altă parte, marcând ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial. 1918 Tratat De Pace De La Brest-litovskA fost denunțat de guvernul sovietic la 12 noiembrie același an. În aceste condiții, România a trebuit să facă față singură presiunii forțelor armate ale Puterilor Centrale pe frontul oriental, fără nici o legătură cu Aliații.

1918 – Județul Bălți a fost primul din Basarabia care a votat unirea cu România

Consiliul județean (Zemstva) din Bălți a votat în unanimitate, în numele reprezentanților din tot ținutul, trimiterea unei scrisori către Sfatul Țării, în care își manifesta dorința de revenire la patria mamă.1918b Județul Bălți A Votat, Primul Din Basarabia, Unirea Cu România

1920 – Recunoașterea internațională a Unirii fostei Basarabii țariste cu România

La 3 martie 1920 Consiliul Suprem al Conferinței de pace de la Paris a recunoscut legitimitatea unirii fostei Basarabii țariste cu România.

1921 – Alianța Polonezo–Română

La 3 martie 1921 s-a semnat la București Convenția de alianță defensivă între Republica Poloniei și Regatul României, precum și Convenția militară. A fost un tratat de prietenie și colaborare, prin care cele două țări se angajau „să-și acorde ajutor reciproc în cazul când una din ele ar fi atacată, fără să fie provocată, peste frontierele orientale actuale”. Convenția militară anexată la tratatul politic prevedea la articolul 1 ca, „Îndată ce unul dintre statele contractante va fi atacat în condițiile constituind un casus foederis în conformitate cu stipulările convenției politice stabilite între cele două state, statul neatacat va avea obligația de a decreta imediat mobilizarea, în aceeași măsura ca statul atacat”. Parte integrantă a Convenției politice, Convenția militară, semnată de generalii Constantin Christescu și Tadeusz Rozwadowski, șefii celor două State Majore, specifica ansamblul de măsuri inițiat în condițiile în care teritoriile celor două state, separat sau concomitent, suportau agresiuni în părțile răsăritene.

1922 – S-a născut Alexandru Vona

Alberto Henrique Samuel Bejar y Mayo; 3 martie 1922, București – 12 noiembrie 2004, Neuilly

Scriitor și inginer româno-francez de origine evreiască. A fost unul din cei mai importanți scriitori moderni, opera fiindu-i neglijată din cauza regimului comunist din România. A fost cunoscut ca „autor al unei singure cărți”, debutând la 14 ani, în 1936, cu un volum de proză denumit Versuri. 1922-2004 Alexandru VonaA părăsit România în 1947, după ce a primit Premiul Fundațiilor Regale pentru scriitori tineri pentru un volum de poezie (în manuscris), numit Vitralii, care n-a mai fost publicat deoarece editura a dispărut odată cu venirea comuniștilor la putere. Manuscrisul volumului, dat în păstrare lui Mircea Eliade, nu a mai fost găsit; se pare că a ars într-un incendiu. După o scurtă peregrinare prin Italia, s-a stabilit la Paris. Romanul Ferestrele zidite l-a scris în mai puțin de trei săptămâni în 1947 (la 25 de ani); Din cauza situației politice din România, romanul a fost publicat pentru prima dată în anul 1993 și a obținut Premiul Uniunii Latine. A fost tradus în mai multe limbi de circulație internațională. Alte scrieri: Misterioasa dispariție a orașului din câmpie, Esmeralda.

1925 – S-a născut Florian Potra

3 martie 1925, Timișoara – 6 mai 1997, București

Critic de film, traducător. Absolvent cu Magna cum Laude al Facultății de Litere la Universitatea La Sapienza din Roma (1948), a fost cercetător la Academia Română, redactor de editură, redactor la revista Teatrul, redactor și secretar general de redacție la Secolul 20, secretar literar la Teatrul Regional București, inspector principal la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă și la Centrul Național al Cinematografiei, iar din 1971, profesor de Filmologie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Din lucrările sale: Experiență și speranță, O voce din off, Profesiune: filmul, Aurul filmului. A primit două premii pentru critică cinematografică ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): în 1979 „pentru întreaga sa activitate de critică și teorie în domeniul artei cinematografice” și în 1984 „pentru volumul Aurul filmului”. A avut și roluri episodice în filme

1926 – S-a născut Nicolae Filip

3 martie 1926, Sofia, Bălți – 15 mai 2009, Bălți

Fizician, membru de onoare (din 1995) al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat cursurile Facultății de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Chișinău. 1926-2009 Nicolae FilipDupă anul III s-a transferat la Institutul Pedagogic din Chișinău pe care l-a absolvit cu mențiune în 1952. În același an, a devenit lector al Institutului Învățătoresc din Soroca. Din 1953 a lucrat la Institutul Pedagogic din Bălți, iar după reorganizarea lui, la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, ocupînd succesiv posturile de lector, lector superior, conferențiar, profesor, șef de catedră, prorector pentru știință, rector. A publicat lucrări în tematica geometriei propagării undelor radio ultrascurte, dispersate de neomogenitățile electronice.

1929 – Primul concurs de frumusețe din România care a trimis reprezentantă la Miss Univers

În urma preselecțiilor, în primul concurs Miss România au intrat 72 de tinere. 1929 Magda Demetrescu, Miss RomâniaParticipantele aveau între 16–25 de ani, nu erau măritate și, așa cum cereau condițiile impuse de organizatori, aveau o moralitate desăvârșită. Juriul finalei era compus exclusiv din personalități: Liviu Rebreanu, artiștii plastici Steriadi și Storck, respectabilul publicist, diplomat, și scriitor Nicolae Batzaria, nu în ultimul rând, doamne respectabile din rândul protipendadei, precum Alexandrina Cantacuzino, Maria Giurgea sau Olga Greceanu. Areopagul era prezidat de boierul Tzigara Samurcaș, iar președinte onorific a fost însuși ministrul de Interne, Alexandru Vaida-Voevod. Evenimentul a avut loc în Salonul oficial al Palatului Artelor de la Șosea. Miss România 1929 a devenit Magda Demetrescu, o tânără orfană, de 17 ani

Miss Universe Romania History

1929 – S-a născut Teofil Părăian

Ioan Părăian; 3 martie 1929, Topârcea, Sibiu – 29 octombrie 2009, Cluj

1929-2009 Teofil PărăianArhimandrit și mare duhovnic ortodox. Deși orb din naștere, s-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu, ale cărui cursuri le-a urmat între anii 1948–1952. Din 1953 a intrat în obștea Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După 1990 a susținut sute de conferințe cu teme religioase în peste 80 de localități din toată țara și în Europa Occidentală. Este autor al unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală.

1930 – La Radiodifuziunea Română a debutat emisiunea Universitatea Populară, ulterior Universitatea Radio

Modalitate de contact a publicului larg și mai ales a acelora care aveau un acces mai redus la cultura scrisă, cu proza, poezia, teatrul, dar și cu geografia, istoria, muzica, folclorul și alte domenii științifice. A fost inaugurată luni, 3 martie 1930, cu prelegerea lui Dimitrie Gusti, președintele Consiliului de Administrație, intitulată Menirea radiofoniei românești. Emisiunea se transmitea zilnic, de luni până vineri între orele 19:00–20:00 și cuprindea 2–3 comunicări, conferințe de câte 20–30 de minute. Lunea era dedicată științei în general, marțea – limbilor și folclorului, miercurea – științelor sociale și politicii externe, joia – muzicii și folclorului muzical și artistic, vinerea – filosofiei și vieții religioase, sâmbăta – istoriei, geografiei și turismului, iar duminica – educației, sănătății și culturii poporului. 1930 Debutul Emisiunii Universitatea Radio (foto Rador)La microfonul radioului au apărut, de-a lungul timpului, personalități de prim rang, din toate domeniile de activitate: Tudor Arghezi, Grigore Antipa, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Petru Cormănescu, Gala Galaction, Constantin C. Giurescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Constantin Noica https://www.bunicutavirtuala.com/2021/07/12/constantin-noica/, Ovidiu Papadima, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Sextil Pușcariu, Constantin Rădulescu-Motru, Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, Mircea Vulcănescu, etc.

1930 – S-a născut Ion Iliescu

3 martie 1930, Oltenița

Inginer, politician comunist din eșalonul 2, care a condus statul român în mai multe rânduri. Începând din 1967 a deținut importante funcții de partid și de stat, până în 1979, când a fost îndepărtat din prim-planul activității politice ca urmare a manifestării publice a opoziției față de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Participând la Revoluția din decembrie 1989, a fost ales președinte al CFSN și al CPUN, președinte ales al României între anii 1992–1996 și 2000–2004, senator din partea PSD. A fost fondator și președinte al FSN (februarie-iunie 1990) și al PDSR (1997-2000); președinte de onoare al PSD. În 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții în judecată pentru infracțiuni contra umanității. Procesul nu s-a finalizat.

1933 – S-a născut Sergiu Eremia

13 martie 1933, București – 27 august 2009 București

Dirijor și compozitor. Studiile muzicale le-a început la Școala militară de muzică din București (1949–1952), cu Petre Nițulescu, Marțian Negrea, George Breazul, etc., continuându-le la Conservatorul București (1953–1958), cu Ioan D. Chirescu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Constantin Silvestri, Emilia Comișel, etc. A întreprins o călătorie de documentare în SUA privind practica orchestrală pe lângă formații simfonice din Washington, Boston, Philadelphia, Baltimore, Chicago, Detroit, San Francisco, Los Angeles, precum și în Olanda și Italia. A fost dirijor de fanfară în București, dirijor, director adjunct artistic, prim dirijor și director artistic la Ansamblul artistic Doina al armatei, dirijor la Orchestra Ansamblului artistic UTC din București. A susținut concerte simfonice cu Filarmonicile din țară și spectacole lirico-dramatice la Opera Română din București, a întreprins turnee artistice în majoritatea țărilor socialiste, dar și în unele capitaliste, pe toate continentele. A fost distins cu Ordinul Muncii, cl.III (1962), Ordinele Meritul Cultural, cl.IV (1973) și cl.III (1967), Ordinele Meritul Militar, cl.III (1973), cl.II (1976) și cl.I (1977), etc.

1939 – A încetat din viață Dimitrie Gerota (17 iulie 1867, Craiova – 3 martie 1939, București)

Medic urolog; primul radiolog din țara noastră, profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române

1940 – S-a născut Ștefan Petreuș

1940 Ștefan Petreuș3 martie 1940, Glod, Maramureș

Cântăreț de muzică tradițională românească, ceteraș, fratele mai mare al grupului Frații Petreuș, renumiți pentru cântecele din zona Maramureșului, de pe Valea Izei. Au debutat în radio și în televiziune în anul 1968, iar primul disc l-au înregistrat în 1969–1970.

Frații Petreuș – Așa beau oamenii buni

1945 – A încetat din viață Gheorghe Avramescu (26 ianuarie 1884, Botoșani – 3 martie 1945, Jászberény, Ungaria)

General de armată, care s-a distins în luptele celui de-al doilea război mondial atât pe Frontul de Est, cât și pe Frontul de Vest; a comandat Armata a 4-a română cu care a participat la campania antihitleristă

1946 – A încetat din viață George Fotino (23 februarie 1858, București – 3 martie 1946, Craiova)

Compozitor, violonist și dirijor; profesor la Conservatorul din Craiova

1949 – Plenara Comitetului Central al PMR

Plenara din 3–5 martie 1949 avea să marcheze o cotitură radicală în politica agrară, hotărându-se trecerea la „transformarea socialistă a agriculturii” – crearea gospodăriilor agricole colective, după modelul colhozurilor sovietice. 1949 Plenara Cc Al PmrCrearea gospodăriilor agricole anula, în fapt, reforma agrară din 1945. Deși actul vorbea despre respectarea liberului consimțământ, adeziunile țăranilor s-au făcut, de cele mai multe ori, prin forță sau presiune psihică, mulți țărani plătind cu închisoarea faptul că s-au opus cooperativizării. Procesul de colectivizare s-a desfășurat în două etape principale: 1949–1953 și 1953–1962. După 1958, a fost declanșată teroarea împotriva celor care refuzau să semneze „cererile” de intrare în cooperative.

Istoria Colectivizării agriculturii în România, 1949-1962 (dimensiunea politică)

1953 – S-a născut Bogdan-Iulian Macovei

3 martie 1953, Drăgoiești, Suceava – 11 ianuarie 2021, Timișoara

Handbalist și antrenor principal; antrenor emerit; autor de cărți de specialitate; lector la Federația Europeană de Handbal. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1976, cu specializarea handbal. A început să antreneze întâi echipe de copii; a obținut medalia de bronz la Campionatul Național de Juniori în 1980, cu echipa de băieți a CSȘ București. Din 1980 a antrenat echipe de fete, cu rezultate notabile în Campionatul Național de Junioare II, din 1982 a preluat și echipa de junioare a României, pe care a antrenat-o în paralel cu cea de tineret, din 1984. A luat parte la numeroase turnee naționale și internaționale și a câștigat medalia de aur la Jocurile Balcanice pentru tineret din 1987. A antrenat Echipa feminină de handbal a României între 1988–1993, cu care a câștigat ediția a 26-a a Trofeului Carpați și a ocupat locul 4 la CM 1999, contribuind decisiv și la calificarea reprezentativei la JO din 2000. A pregătit Macedonia și a condus Kometal Skopje spre succes în Liga Campionilor. În România a cucerit titlul cu Oltchim Râmnicu Vâlcea în 1999 și 2000. De-a lungul activității sale, Bogdan Macovei a îndeplinit numeroase funcții și a ocupat posturi de conducere în cadrul Federației Române de Handbal și al Federației Europene de Handbal. A devenit antrenor federal în 1984 și a participat ani la rând ca observator federal în cadrul diverselor competiții europene. A deținut și funcția de lector al Federației Europene de Handbal.

1954 – Premiera operetei Culegătorii de stele

Compusă de Florin Comișel, pe un libret de Paul Mihail Ionescu și Bogdan Căuș. Distribuția i-a reunit pe Viorel Chicidean, Petre Valentin, Elena Zamora, Cella Tănăsescu, Toni Buiacici, Bimbo Mărculescu, Nae Roman, la Teatrul de Stat de Operetă.

Florin Comișel – Culegătorii de stele • Tenor Nicolae Șăranu

1956 – S-a născut Corneliu Drăgan-Târgoviște

3 martie 1956, București

Pictor de acuarelă. A urmat Facultatea de Instalații București, dar din 1989 s-a dedicat total artei. S-a specializat la cursuri de pictură în străinătate. 1956 Corneliu Drăgan TârgovişteA debutat cu grafică satirică și publicitară în ziarele și revistele vremii: Urzica, Albina, benzi desenate pentru copii în Cutezătorii. Este membru fondator al ziarului Glasul Cetății din Târgoviște, asigurând partea grafică a acestuia. Face pictură bisericească. În 1988, a creat scenografia și decorurile piesei Înșir-te, Mărgărite, de Victor Eftimiu. A avut numeroase expoziții personale, în țară și în străinătate.

Corneliu Drăgan Târgoviște – Expoziția Reflexii clasice (2019)

1976 – A încetat din viață Marioara Voiculescu (9 iulie 1885, București – 3 martie 1976, București)

Actriță de teatru și film; directoare de trupă; protagonistă și coregizoare în filmele produse de Leon Popescu

1989 – S-a născut Raluca Olaru

Ioana Raluca Olaru; 3 martie, 1989, București

1989 Raluca OlaruJucătoare de tenis de câmp. A câștigat până în prezent la simplu 11 turnee ITF, iar la dublu patru turnee WTA și 15 ITF. La juniori, a câștigat turneul de Grand Slam US Open în proba de dublu, în anul 2006. Cea mai bună clasare în ierarhia mondială este locul 53, atins la 27 iulie 2009.

1992 – S-a născut ADDA

Ada Alexandra Moldovan; 3 martie 1992, Târgu Mureș

Cântăreață și compozitoare de muzică pop. În 2012 a intrat în TOP 100 cele mai difuzate piese din România, cu piesa Petre feat. CRBL (locul 65). A câștigat locul 2 la concursul Battle of Songs. A scris piese pentru Paula Seling, Andreea Bănică, CRBL, Hi-Q și alții. În anul 2016, s-a căsătorit cu Cătălin Rizea.

ADDA – Suntem Femei

1992 – A încetat din viață Emil Giurgiuca (27 decembrie 1906, Diviciorii Mari, comitat Solnoc-Dăbâca, Austro-Ungaria/ Diviciorii Mari–Sânmărtin, Cluj – 3 martie 1992, București)

Poet, traducător și profesor

1992 – A încetat din viață Mircea Dragoș Biji (10 ianuarie 1913, Viișoara, Cluj – 3 martie 1992, București)

Economist și statistician, membru corespondent al Academiei Române

1999 – Partidul Național Liberal a devenit membru cu drepturi depline în Internaționala Liberală

În martie 1999 PNL a fost admis în Internaționala Liberală, iar președintele partidului, Mircea Ionescu-Quintus, a devenit vicepreședinte al Internaționalei.

2013 – A încetat din viață Dumitru Rucăreanu (26 octombrie 1932, Ghimbav, Brașov – 3 martie 2013, București)

Actor de film, radio, scenă, televiziune și voce

2018 – A încetat din viață Victor Mihai Botez (1 februarie 1933, Buftea, Ilfov – 3 martie 2018)

Filosof, jurnalist, eseist

2020 – A încetat din viață Mircea-Răsvan Ciacâru (9 iulie 1946, Cluj – 3 martie 2020)

Pictor, profesor, restaurator de artă; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

1 comentariu la „3 Martie în istoria românilor31 min read

  1. Pingback: 3 martie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: