Catedrala Sfânta Treime Blaj -cover
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

19 Mai în istoria românilor27 min read

Inocențiu Micu-Klein a stabilit reședința la Blaj Ion Țuculescu Ion Jalea Eugen Drăguțescu Mircea Chiriac Cornel Vulpe Dionisie Popa Florin Busuioc Reabilitare 21 de intelectuali


~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Inocențiu Micu-Klein la Blaj – Catedrala Sfânta Treime din Blaj


1737 – Episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein și-a stabilit reședința la Blaj

Cu scopul de a avea sediul într-o localitate situată în centrul eparhiei sale, în anul 1737, episcopul Inocențiu Micu-Klein a mutat reședința episcopală de la Făgăraș la Blaj, unde a pus, în anul 1741 piatra fundamentală a Catedralei Sf. Treime, a ridicat clădiri școlare și o mănăstire. Inocenţiu Micu-Klein (1737)În perioada episcopatului său (1728–1751) Inocențiu Micu-Klein s-a remarcat ca un promotor al luptelor politice naționale ale românilor ardeleni, desfășurînd o intensă activitate de emancipare a acestora, având drept argumente romanitatea, vechimea și continuitatea noastră pe aceste meleaguri, precum și numărul mare, dominant, de români. Prelat, dar în egală măsură și cărturar român, membru al Dietei (din anul 1729), a cultivat idei iluministe punînd astfel bazele viitorului centru de cultură de la Blaj, dar și a spațiului cultural blăjean, ce a cuprins treptat întreg arealul românesc.

1772 – Armistițiul ruso-otoman de la Giurgiu

Succesele Rusiei asupra trupelor otomane, atât pe mare, cât și pe uscat, au determinat Poarta să încheie, în 19/30 mai 1772, Convenția de Armistițiu de la Giurgiu, urmată de tratativele de pace de la Focșani și București, care s-au terminat fără niciun rezultat.

1834 – Primii domni regulamentari ai Țării Românești și Moldovei

Alexandru Dimitrie Ghica (1834)Alexandru Dimitrie Ghica și Mihail Sturdza au fost numiți domni ai Țării Românești și Moldovei, în urma adoptării Regulamentelor Organice. Mihail Sturdza (1834)Ceremonialul propriu-zis al învestiturii primilor domni regulamentari a avut loc la Constantinopol la 19 mai 1834, când cei doi domnitori, cu fesul pe cap și cu barba tunsă mărunt, au făcut temenele sultanului și i-au sărutat papucul.

Ceremonia urcării pe tron lui Alexandru Dimitrie Ghica a avut loc la București, la 14/26 octombrie 1834, la ctitoria familiei, biserica Sf. Spiridon, urmată, seara, de o reprezentație de gală.

1839 – S-a născut Dimitrie C. Sturdza-Scheianu

19 mai 1839, Iași – 6 februarie 1920, București

Cărturar, istoric și om politic; membru de onoare (din 1907) al Academiei Române. Părinții săi i-au asigurat o bună educație, angajând dascăli străini, pentru învățământul primar particular, pentru însușirea mai multor limbi străine precum franceza, germana, latina, elina și slavona – limba de cult a bisericii ortodoxe din Principatele Române. Se presupunes că a urmat studii superioare atât de agricultură cât și de drept. Politic, a fost membru al Partidului Conservator, preocupat de situația țărănimii, emanciparea clăcașilor. A fost deputat, ministru de Justiție, director al Băncii Agricole. Nefiind susținut în ideologia sa reformatoare de către conducerea Partidului Conservator, a considerat inutilă activitatea în această grupare politică și a demisionat. A scris lucrarea Acte și legiuiri privitoare la chestiunea țărănească (1907). A fost un cărturar de excepție, care a înțeles că odată cu modernizarea, bunuri culturale și spirituale erau amenințate cu dispariția – tipărituri cu alfabetul chirilic, cărți bisericești. A achiziționat, din venituri proprii, „cărți vechi” de la diverși deținători, creând în decursul anilor o „colecție de carte” impresionantă ca număr de exemplare, dar și prin raritatea lor. Biblioteca sa, adunată la moșia sa Șcheia, a fost donată în întregime Academiei Române.

1841 – S-a născut Victor Mihaly de Apșa

19 mai 1841, Ieud, Comitatul Maramureș – 21 ianuarie 1918, Oradea

Preot al Bisericii Române Unite cu Roma, episcop, mitropolit, membru de onoare (din 1894) al Academiei Române. A fost trimis la Roma pentru studii de Filosofie și Teologie, la Colegiul Sf. Atanasie, unde a fost hirotonit preot, în 1863. 1841-1918 Victor Mihaly De Apşa MitropolitReîntors în Transilvania, a fost profesor de Istorie bisericească și Drept canonic la Seminarul diecezan din Gherla, de unde noul Mitropolit Vancea l-a luat secretar în Curia mitropolitană de la Blaj. L-a însoțit pe mitropolit la Roma, cu ocazia Conciliului din Vatican (1870). A fost Episcop al Eparhiei de Lugoj (1875–1895), arhiepiscop Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma din 1895 până la moarte. Păstorirea sa a cuprins perioada mișcării memorandiste, a ieșirii din pasivitate a Partidului Național și a înființării episcopiei de Hajdúdorog (1912). A îndrumat școlile românești și s-a împotrivit încercărilor de maghiarizare a învățământului românesc din Transilvania.

1865 – S-a născut Viktor Schramm

19 mai 1865, Orșova – 18 noiembrie 1929, Munchen

Pictor român, născut la Orșova. A studiat la Institutul de Artă din Munchen., s-a specializat în pictura în ulei, primele lui tablouri înfățișând 25 de ofițeri unguri au fost cumpărate de Muzeul de Război din Ungaria. Pictura sa se caracterizează printr-o deosebită atenție acordată detaliilor, în special în cazul toaletele scumpe ale aristocratelor pictate. Nu se cunoaște nimic despre viața sa particulară. Picturile lui apar la licitații unde se vând cu sume cuprinse între câteva mii și câteva zeci de mii de euro. Galerie de picturi

1874 – Convenția pentru joncțiunea feroviară între România și Austro-Ungaria

Convenția s-a semnat la București la 19/31 mai și, conform acesteia, în următorii patru ani urmau a fi realizate legături la Orșova și Predeal. În consecință, s-a și trecut la construcția liniei Timișoara–Orșova, sub conducerea inginerului francez Auguste de Serres. În 1875 a început realizarea primei secțiuni, între Timișoara și Caransebeș (98 km), completată apoi cu Caransebeș–Orșova (89 km) și Orșova–Vârciorova–frontieră (4 km). Ele vor fi date în folosință în ordine, la 23 octombrie 1876, 20 mai 1878, respectiv 1 mai 1879.

1887 – S-a născut Ion Jalea

19 mai 1887, Casimcea, Tulcea – 7 noiembrie 1983, București

Sculptor, membru titular (din 1963) al Academiei Române. După ce a absolvit în 1908 Școala de Arte și Meserii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. Și-a desăvârșit formația artistică la Paris, la Academia Julian, în atelierul lui Antoine Bourdelle.
Ion Jalea (1887-1983)Autor a numeroase monumente, statui, busturi, reliefuri, compoziții alegorice, a luptat în Primul Război Mondial și și-a pierdut mâna stângă în luptă, fiind nevoit să sculpteze toată viața doar cu dreapta. A obținut Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat și titlul de Artist al Poporului (1957). Din 1956 a fost președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A realizat compoziții alegorice: Căderea îngerilor, Căderea lui Lucifer; statui: Lupta lui Hercule cu Centaurul; Spiru Haret, George Enescu, Mircea cel Bătrân (Tulcea), busturi: Mihai Eminescu, Octavian Goga, Miguel de Cervantes, etc. Biografie ilustrată

1893 – S-a născut H. Bonciu

Beniamin Haimovici; 19 mai 1893, Iași – 27 aprilie 1950, București

Poet, prozator, jurnalist, traducător de avangardă al perioadei interbelice, asociat cu expresionismul, suprarealismul și postmodernismul. Horia Bonciu (1893-1950)S-a remarcat mai întâi prin poezie, a debutat cu volumul Lada cu năluci, apoi a publicat romane de factură expresionistă: Bagaj, Strania dublă existență a unui om în patru labe, Pensiunea doamnei Pipersberg, care i-au adus consacrarea artistică. A frecventat cercurile artistice din Viena și Berlin, în calitate de corespondent al ziarului Rampa, familiarizându-se cu tendințele literare ale vremii (neo-romantism, simbolism, expresionism). Nu și-a finalizat studiile universitare. Alte scrieri: Eu și Orientul, Brom, Requiem, Concert la contrabas. Poemele republicane, etc.

1893 – S-a născut Ștefan Hălălău

19 mai 1893, Dragotești, Mehedinți – 9 februarie 1964, București

Militar de carieră, colonel al Armatei Române, profesor. Provenea dintr-o familie de descendenți de moșneni împroprietăriți de Mihai Viteazul. A urmat Școala de ofițeri de artilerie și geniu, absolvită în 1915, cu grad de sublocotenent. În 1916 a fost trimis în luptele din nordul Olteniei (pe râul Cerna), apoi pe frontul din Moldova, fiind rănit la Mărășești. 1893-1964 Ștefan HălălăuÎn război (1916–1918) a fost decorat și avansat la excepțional la gradul de locotenent. A fost trimis în garnizoanele Timișoara, Roman, Bălți, Târgu Jiu, Craiova, avansat la maior, în misiune în Cehoslovacia, a făcut parte din completul de judecată în procesul Anei Pauker, în 1942 a devenit colonel. A fost profesor timp de 20 de ani la Școala pregătitoare de ofițeri de rezervă de artilerie din Craiova, specialitatea Topografie militară și comandant al acesteia; a tipărit manuale de specialitate. A intrat în Mișcarea Națională de Rezistență Oltenia (MNRO). În 1948 i s-a suspendat pensia, apoi a fost arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru „afiliere la o asociație cu scopul de a schimba ordinea economică sau socială din România”, fiind deținut la Craiova, Aiud, Peninsula, Ocnele Mari. A fost eliberat în 1954, fiind nevoit să lucreze ca paznic. .

1893 – S-a născut George D. Florescu

19 mai 1893, București – 25 octombrie 1976, București

Istoric și genealogist. După intrarea României în război, s-a înrolat în armată și a participat la campaniile din Moldova din 1917. George D. Florescu (1893-1976)După război a lucrat un timp într-o bancă, apoi s-a căsătorit cu Marga Cantacuzino, dobândind astfel stabilitate financiară. Devenind interesat de genealogie, a fost îndrumat în studiul ei de istoricii Ioan C. Filitti și Emanoil Hagi Mosco. A fost secretar și director adjunct al Muzeului Municipal București, cercetător la institutul de istorie „Nicolae Iorga” (din 1950), membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie (1971), continuatoarea Societății Genealogice, al cărei vice-președinte fusese. Studiile sale genealogice s-au axat, în principal, pe boierimea din Țara Românească.

1895 –Serviciul Maritim Român

Odată cu revenirea Dobrogei în granițele României și câștigarea accesului la mare, s-a pus problema organizării transportului maritim al statului român. Astfel, la 19 mai 1895, prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri, Grigore Manu, vărul ministrului George Manu și director general al monopolurilor statului, a primit sarcina de a pune bazele unui serviciu de navigație maritimă. Un an mai târziu, pentru o scurtă perioadă de timp, SMR a fost inclus ca direcție specială în Direcția generală a Căilor Ferate Române.

De la primele sale nave (Meteor și Medea) până la celelalte intrate ulterior în dotarea sa (Viitorul, Principesa Maria, Sulina, Dobrogea, București, Iași, Turnu Severin, Constanța, Regele Carol I, România, Împăratul Traian, Dacia, etc.), a însemnat nu numai constituirea flotei comerciale maritime românești moderne, ci și un prilej de mare și justificată mândrie națională. De asemenea, în paralel cu organizarea eficientă a structurii acestei instituții, au fost elaborate și norme juridice necesare funcționării și dezvoltării navigației comerciale românești, asigurării de condiții optime în desfășurarea vieții și activităților la bordul navelor, în conformitate cu prevederile internaționale în domeniu.

1901 – S-a născut Nicolae Popa

19 mai 1901, Ipatele, Vaslui – 25 octombrie 1962, Iași

Pictor și grafician, profesor universitar, personalitate a picturii moldovene din perioada interbelică. S-a stabilit din 1913 la Iași, unde a studiat la Conservatorul de Muzică (1916–1920), Academia de Arte, secția Pictură (1920–1927), student al maeștrilor Gheorghe Popovici, Octav Băncilă și Ștefan Dimitrescu și apoi un an la Paris, în atelierul pictorului André Lhote (1932). 1901-1962 Nicolae PopaAnul următor a participat la Expoziția de grup de la Soth, cu 12 lucrări selecționate de profesorul André Lhote. S-a distins ca un foarte bun desenator și colorist. A cultivat multiple genuri și tehnici: desen, ilustrație de carte, pictură de șevalet, pictură murală, realizate în creion, pastel, guașă, ulei, etc. În practica picturii de șevalet, a realizat portrete, peisaje citadine periferice sau din mediul rustic, mici compoziții de gen, mai ales din viața țărănească, naturi statice și flori. A lucrat la pictura Schitului Durău, sub conducerea lui Nicolae Tonitza (1935). A fost asistent, conferențiar și profesor la Academia de Arte Frumoase din Iași, profesor la Școala Medie de Artă și la Institutul Pedagogic din Iași. Între anii 1923–1959 a deschis 18 expoziții personale, a participat la expoziții regionale, republicane, saloane oficiale din Iași și București, și unele în străinătate. A fost premiat la Saloanele Artiștilor Moldoveni (1932, 1936, 1937, 1939), a primit Premiul Ministerului Cultelor și Artelor (1941 1942), Premiul Național al Ministerului Artelor „Hours-Concurs” (1943), Premiul Salonului Oficial de la Lugoj (1944), Premiul Ministerului Artelor (1945, 1946, 1947), a fost distins cu Ordinul Muncii (1953). Imagini

 

Ziua Pictorilor din România

Marcată în ziua nașterii pictorului Ion Țuculescu, pictor reprezentativ pentru spiritul românesc

1910 Ziua Pictorilor Din România. Ion Țuculescu - Autoportret Cu Frunză
Ion Țuculescu – Autoportret cu frunză

 

1910 – S-a născut Ion Țuculescu

19 mai 1910, Craiova – 27 iulie 1962, București

Personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența „pictorului diletant Ion Țuculescu” – alături de a fratelui său Șerban – a fost cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. A urmat Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, absolvind în 1936. Ion Țuculescu (1910-1962)În paralel a frecventat și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul Magna cum laude. Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu a continuat să picteze, având prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București. Până în anul 1960 a participat la mai multe expoziții colective, a expus la Salonul Oficial în 1941 și 1945, a deschis șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român. Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când, fiind medic militar, a uimit prin devotament și abnegație, biologia a devenit celălalt pol al existenței sale; a fost cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop. Arta lui a trecut prin cicluri: faza folclorică (1947–1956), faza decorativ-abstractă, și faza neagră. Biografie ilustrată

1914 – S-a născut Eugen Drăguțescu

19 mai 1914, Iași – 1993, Roma

Pictor, desenator și grafician, stabilit în Italia. Provenea dintr-o familie de origine genoveză. A studiat la Academia de Belle-Arte din București (1932–1938), având profesori pe Constantin Artachino, Cecilia Cuțescu-Storck, Oscar Han, Francisc Șirato sau Jean Al. Steriadi. În timpul studenției a debutat cu două lucrări, Căsuță la mahala și Copil orb, la Salonul Oficial de desen și gravură. În 1936 și-a deschis prima expoziție personală la Galeria Mozart. 1914-1992 Eugen Drăguțescu PictorÎn 1939 a câștigat concursul pentru Premiul Romei, care i-a permis să studieze în Italia la Accademia di Romania. S-a stabilit în Italia, continuând să participe la manifestări artistice din țară; în 1940 a expus șapte lucrări la Salonul Oficial de toamnă din București. A lucrat câțiva ani în Olanda (1946–1949), apoi s-a întors în Italia, la Assisi și, din 1959, la Roma. A avut numeroase expoziții personale în Italia, Olanda, Mexic, SUA, Elveția. A făcut ilustrație de carte pentru scriitori clasici (în primul rând, Shakespeare), ca și unele ediții speciale din Enciclopedia Dantesca, dar și peisaje, albume consacrate unor orașe (Roma, Assisi), portrete și lucrări de șevalet. I s-au decernat de-a lungul vremii multe premii prestigioase – primul a fost Premiul „Simu” la București (1940), Premiul Expoziției Internaționale de Artă de la Messina (1953), Premiul Fundației Ford și Premiul Bienalei din Veneția (1956). Asemenea multor personalități care au plecat din țară și s-au stabilit pe alte meleaguri, Eugen Drăguțescu a fost pentru multă vreme exclus din lucrările de specialitate editate în România. Desene de Eugen Drăguțescu

1919 – S-a născut Mircea Chiriac

19 mai 1919, București – 1 decembrie 1994, București

Compozitor de muzică simfonică și profesor universitar. A studiat la Conservatorul din București (1936–1945), cu Ion Nonna Otescu, Mihail Jora, Ionel Perlea, Constantin Brăiloiu. În paralel, a fost licențiat și în Drept (1943). 1919-1994 Mircea Chiriac CompozitorA deținut diverse funcții: consilier muzical la Radiodifuziunea Română, director al Ansamblului CFR–Giulești, cercetător științific la Institutul de Folclor, consilier muzical al Ansamblului Ciocârlia din București, profesor la catedra de armonie a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” (1962–1975). La vârsta de 56 de ani a fost pensionat, deoarece a refuzat să devină membru de partid. A publicat articole și studii în revistele Scînteia, Muzica, Flacăra. A compus: lucrări simfonice, vocal-simfonice, concertante, muzică de balet, muzică de cameră, muzică de film etc., dintre care: Bucureștii de altădată, Sonatina pentru vioară și pian, Simfonieta, Concertele și divertismentul pentru orchestră de coarde, Simfonia de cameră, baletele Iancu Jianu și Văpaia, Terra Daciae, Ars poetica, poemul simfonic Thalassa. Filme a căror muzică este semnată de compozitorul Chiriac: Două loturi, Râpa dracului, D-ale carnavalului, Telegrame, Lumină de iulie. Serenada pentru vioară și pian a fost compusă în studenție pentru colega lui de bancă, Arșaluis Calaigian – viitoarea doamnă Elisabeta Chiriac, cu care s-a căsătorit în 1946, iar în 1949 a venit pe lume unicul lor copil, Corina Chiriac.

Mircea Chiriac – Serenada pentru vioară și pian (1937)

1920 – Vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia

Vizita s-a derulat între 15–25 mai 1920. În Basarabia, cuplul regal a ajuns pe data de 19 mai 1920. Trenul familiei regale a României a trecut prin Ițcani, Suceava, Putna, Rădăuți, Cernăuți, Noua Suliță, Hotin, iar prima oprire a fost la Bălți. Aici au fost primiți cu onoruri de primarul orașului D. Hâncu și președintele Zemstvei din Bălți V. Boutmy. Au vizitat spitalul de boli infecțioase și bisericile celorlalte confesiuni: armeană, poloneză.

1927 – S-a născut Patrick Mateescu

Patriciu; 19 mai 1927, România

Sculptor și ceramist stabilit în SUA din 1979, considerat de mulți creatorul școlii românești de ceramică. În 1970 a absolvit Academia de Arte Frumoase din București. 1927 Patrick Mateescu Ceramist. Cu AutoportretLucrările sale variază de la porțelan turnat la scară mică până la monumente de gresie de scară mare. În prezent, trăiește și lucrează în studioul său din New Jersey. A câștigat, de-a lungul timpului, numeroase premii: Medalia de Aur la Expoziția Internațională a Ceramicii (Praga, 1962), Medalia de Aur la Form und Qualität (München, 1966), Medalia de Aur la a 36-a Sală Internațională a Ceramicii (Faenza, Italia, 1978) și bursa de artă a Consiliului de stat din New Jersey în 1999. A fost invitat la diferite simpozioane internaționale, în diferite țări, iar lucrările sale sunt expuse în muzee importante din lume. Galerie

1930 – S-a născut Cornel Vulpe

19 mai 1930, Bălcăuți, Hotin, Basarabia – 4 septembrie 2002, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Actorie, în 1953. Cornel Vulpe (1930-2002)

Din 1969 a jucat la Teatrul de Comedie din București, unde a lucrat toată viața. A dat viață personajelor din piese de Bertolt Brecht, Jean Anouilh, Ben Jonson, I.L. Caragiale, Cehov, Tudor Popescu, Marin Sorescu, Shakespeare, Dario Fo, Vaclav Havel, Goldoni, Feydeau, Labiche. A avut nenumărate prezențe la Teatrul Național Radiofonic. Dintre filmele în care a jucat: Petrecerea, Plicul, Cântec pentru fiul meu, Cucoana Chirița, Capul de rățoi, Trenul vieții, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, Amen.

Clipa de răgaz (1986)

Smaranda Brăescu (1932)

1932 – Parașutista Smaranda Brăescu a stabilit recordul mondial de altitudine

La 19 mai 1932, Smaranda Brăescu a devenit campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 24,000 ft (7.3152 m), cu durata de 25 de minute. Recordul său a fost omologat de aeroclubul din Washington.

 

1935 – A fost dezvelit bustul lui Ion Gh. Duca la Tighina

La 19 mai 1935 în grădina publică din Tighina (azi Bender, Republica Moldova), vis-a-vis de Cinematograful Capitol, a fost dezvelit bustul lui Ion Gh. Duca. Dezvelirea bustului lui Ion Gh. Duca la Tighina (1935)Monumentul a fost demolat după îndoliata zi de 28 iunie 1940 de către sovietici.

1937 – S-a născut Sanda Nițescu

19 mai 1937, București – 19 iulie 2013, Paris

Artist plastic, om de cultură și scriitoare, stabilită în Franța, care își împărțea viața și activitatea între București și Paris. A studiat artele plastice la Institutul „Nicolae Grigorescu” din București, promoția 1959, fiind studenta lui Alexandru Ciucurencu și a lui Ionel Jianu. În 1966 a cerut azil politic în Franța și s-a stabilit la Paris. Sanda Niţescu (1937-2013)Aici a pictat, a expus, a devenit angajata filialei pariziene a marii agenții japoneze de publicitate și comunicare Dentsu, unde a lucrat aproape 25 de ani, iar în ultima vreme a scris. Este membră a Association Française de la Presse gastronomique et touristique (AFPGT). Din 2006 contribuie la Dilemateca cu rubrica gastronomică, Preparate din carte. A publicat: Un brin d’aneth et le ciel bleu – Imprecis de cuisine roumaine / Un fir de mărar și cerul albastru, Café (O microtipologie a cafenelelor pariziene, cu ilustrațiile autoarei și fotografii ale fiului ei, Vladimir Nițescu, nominalizată la premiul ASPRO pe 2002 pentru proză scurtă), Steak de ton roșu sau fasole bătută? Ghid insolit cu 33 restaurante, A sprig of dill, etc. A fost decorată cu ordinul Chevalier des Arts et des Lettres pentru serviciile aduse muzeelor naționale franceze în timpul activității sale la agenția Dentsu.

1938 – A fost dezvelit bustul lui Alexei Mateevici

Bustul lui Alexei Mateevici, Chișinău (1938)Alexei Mateevici (1888 – 1917) este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia de la începutul secolului XX, este autorul poeziei Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române, care astăzi se regăsește în Imnul de stat al Republicii Moldova. La 19 mai 1938 a fost inaugurat bustul lui Alexei Mateevici, instalat pe mormântul poetului de către Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Chișinău, România. Realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, a fost turnat din bronz, în 1933, la București. Soclul bustului funerar este executat din marmură.

1938 – S-a născut Dionisie Popa

19 mai 1938, Cluj – 2000, București

Artist și designer, unul dintre cei mai importanți din arta sticlei. A studiat arta sticlei la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, absolvit în 1970. A rămas apoi în București până la sfârșitul vieții. 1938 Dionisie Popa Artist SticlăDintre lucrările sale monumentale: un păianjen de sticlă supradimensionat pentru parcul din Făgăraș, a participat la crearea și proiectarea corpurilor de iluminat pentru Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, pentru Centrala Hidroelectrica Porțile de Fier. A avut expoziții personale la Accademia di Romania (Roma, 1981), Gerhart-Hauptmann-Haus (Düsseldorf, 1992, 1996), Muzeul Brukenthal (Sibiu, 1999 – împreună cu Daniela Făiniș), la Berlin, Botoșani, Bruxelles, București și Timișoara și a participat la expoziții de grup la Corning Museum of Glass (New York, 1979), Musée des Arts Décoratifs (Paris, 1982), în Kanazawa, Lucerna și Valencia, etc. Biografie ilustrată

1939 – S-a născut Octavian Stănășilă

19 mai 1939, Stoenești, Olt – 25 mai 2020, București

Matematician, profesor universitar. A fost profesor la Universitatea Politehnică1939-2020 Octavian Stănășilă din București, șeful catedrei de Matematici, profesor emerit, autor a zeci de culegeri și manuale de matematică, a condus mulți ani doctorate în matematică. A obținut rezultate importante în teoria spațiilor analitice, analiză matematică și teoria semnalelor. A predat și a fost invitat la universități de renume precum Universitatea din Pisa (Italia), Universitatea din Nisa (Franța) sau Institutul de Tehnologie din Massachusetts (SUA). A fost membru al Institutului de Matematică al Academiei Române, ministru secretar de stat în Ministerul Educatiei și Cercetarii.

1939 – S-a născut Vasile Galaicu

19 mai 1939, Unchitești, Florești, România/Soroca, Ucraina

Scriitor. A absolvit Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți în 1963. După absolvirea facultății 1939 Vasile Galaicu Scriitora fost învățător și director la Școala medie din Văscăuți (Florești), profesor la Școala Pedagogică din Soroca, șef de secție la săptămânalul Cultura și șef al secției poezie, ulterior secretar responsabil la revista Nistru, director al Fondului Literar, redactor-șef la Editura Literatura Artistică. A debutat editorial cu volumul de versuri pentru copii Oglinda fermecată, în 1971, urmat de Țara de poveste, A fost o zi…, Duminica din mijlocul săptămânii, Clopoțelul dorului, La porțile albastre ale cerului, Cantata credinței, Muchia sorții, Șapte ani de-acasă, Casa și inima noastră, Evanghelie de la Mihai, Iubesc că mi-i dat…, Perla: Ritm de cord, etc.

1939 – A încetat din viață George Petcu (13 ianuarie 1917, Grindu, Ialomița – 19 mai 1939, Grindu)

Poet interbelic; a inițiat, împreună cu prietenii apropiați Gruparea scriitorilor tineri

1940 – A încetat din viață T.C. Stan (1 februarie 1907, Târgu Neamț – 19 mai 1940, București)

Prozator, traducător și publicist

1943 – S-a născut Ion Condiescu

19 mai 1943, București

Sculptor francez de origine română. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1962–1968) clasa prof. Ion Lucian Murnu. S-a remarcat la începutul anilor 70 prin sculptură abstractă în lemn și piatră, cu minime aluzii figurative. A expus la Bienala de la Veneția în 1976. Este autorul ansamblului monumental de la Costinești (piatră, șapte elemente), amplasat pe o platformă la malul mării. În 1971 a primit Premiul Ministerului Culturii pentru Portretul lui C. Dobrogeanu-Gherea și Partizanul căzut. A avut expoziții personale la Galeria Apollo, București (1973, 1974). S-a stabilit în Franța din 1977. Biografie ilustrată

1950 – A încetat din viață Daniel Ciugureanu (9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni, Moldova – 19 mai 1950, închisoarea Sighet)

Chirurg și politician din Basarabia; unul dintre fondatorii și fruntașii Partidului Național Moldovenesc și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România; deputat în Sfatul Țării de la Chișinău; Prim-ministru al R.D. Moldovenești; ministru pentru Basarabia în patru guverne ale României; Vicepreședintele Camerei Deputaților; Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare; victimă a regimului comunist

1953 – S-a născut Florin Marin

19 mai 1953, București

Fost fotbalist, antrenor de fotbal, în prezent director tehnic la FC Voluntari. În cariera de fotbalist, a jucat pe postul de fundaș central pentru echipele Rapid, Steaua, FC Argeș, Gloria Buzău, Inter Sibiu. A strâns 281 meciuri și 3 de goluri în prima divizie, 9 partide în cupele europene și a cucerit, ca jucător, în două rânduri Cupa României. A avut 5 apariții la echipa națională.

1962 – S-a născut Florin Busuioc-Busu

19 mai 1962, Hunedoara

1962 Florin Busuioc ScriitorActor și prezentator al rubricii Vremea din cadrul Știrilor Pro TV. A debutat în televiziune în decembrie 1996 cu emisiunea Dăruiești și câștigi la Pro TV. În 2010, a fost desemnat de către Societatea Europeană de Meteorologie ca cel mai bun prezentator meteo al anului din Europa. A jucat în filme: Hanul dintre dealuri, Ciocârlia, Amen, Niciodata nu e prea tarziu, Nașa, A Princess for Christmas, etc.

Hanul dintre dealuri (1988)

1979 – Stabilirea orei oficiale de vară în România

Decretul nr. 190/1979 privind stabilirea orei oficiale de vară pe teritoriul Republicii Socialiste România a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind în vigoare de la 19 mai 1979 până la 19 august 1997

1986 – S-a născut Diana Cavallioti

19 mai 1986, Galați

Actriță de teatru și film. A absolvit în 2008 Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L. Caragiale” București, Facultatea de Teatru, specializarea Arta Actorului, la clasa prof. Florin Zamfirescu. Diana Cavallioti (n. 1986)În 2011, a obținut și un Master în Arta Actorului, la clasa prof. Gelu Colceag. Pe scena Teatrului Mic, a jucat în Ținutul din miezul verii de Tracy Letts, Legături primejdioase de Cristopher Hampton (Premiul pentru Cea mai bună actriță în rol principal, Festivalul Internațional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, 2019), Bull de Mike Bartlett. A jucat în filme pe micul și marele ecran: Restul e tăcere, Întâlniri încrucișate, Amintiri din Epoca de Aur,     Ana, mon amour (Premiul Gopo pentru Cea mai bună actriță în rol principal), Capace, 5 minute, etc.

Ana, mon amour Trailer (2017)

1992 – Parlamentul a adoptat Legea audiovizualului

Legea nr. 48/21 mai 1992 Legea audiovizualului a fost adoptată de Senat în ședința din 9 aprilie și de Camera Deputaților în ședința din 19 mai 1992, fiind promulgată la 21 mai și publicată în Monitorul Oficial nr.104/25 mai 1992. S-a înființat Consiliul Național al Audiovizualului, o autoritate publică autonomă însărcinată cu apărarea interesului public în domeniul serviciilor de programe audiovizuale (radio, televiziune). CNA este subordonat Parlamentului României, căruia îi prezintă un raport anual și care numește cei 11 membri ai consiliului pe mandate de câte 6 ani.

1992 – Colaborarea în domeniile științei, învățământului și culturii România – Republica Moldova

Acordul privind colaborarea în domeniile științei, învățământului și culturii între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova a fost încheiat la Chișinău la 19 mai 1992 și aprobat prin Hotărârea nr. 525 din 3 septembrie 1992 și prevedea armonizarea politicilor în domeniile științei, învățământului, culturii, sportului și turismului și la realizarea convergenței legislațiilor, inclusiv prin formarea de comisii comune în aceste sectoare de activitate.

1995 – A încetat din viață Paul Anghel (8 august 1931, Răcătău-Răzeși, Bacău – 19 mai 1995, București)

Dramaturg, publicist, prozator, eseist și romancier

1997 – Curtea Supremă de Justiție a României a reabilitat 21 de intelectuali

Printre aceștia, Constantin Noica, Vladimir Streinu, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Nicolae Steinhardt și Al.O. Teodoreanu, acuzați pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” și „crimă de trădare de patrie”. Cei 21 au fost condamnați (în 1960) la pedepse cuprinse între 7 ani de închisoare și 25 de ani de muncă silnică, asociată cu confiscarea totală a averii. „Inculpații” au fost acuzați, între altele, că au citit cărți și manuscrise de filosofie ale unor români „de dincolo” sau pentru relațiile unora dintre ei cu Ambasadele americană, britanică, franceză, etc.

2004 – Proiectul de lege privind denominarea monedei naționale

Guvernul român a înaintat Parlamentului un proiect de lege privind denominarea monedei naționale. Conform acestuia, începând cu 1 iulie 2005, moneda națională urma să fie denominată prin tăierea a patru zerouri. A fost adoptat în 14 iulie

2006 – A încetat din viață Marius Petre Visarion (15 august 1929, Ploiești – 19 mai 2006)

Inginer geofizician; membru corespondent al Academiei Române

2007 – Primul referendum pentru demiterea președintelui Traian Băsescu

Întrebarea referendumului a fost: „Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?” În urma referendumului, 78,1% dintre cetățenii prezenți la vot (circa 4 milioane) au votat împotriva demiterii, iar 21,9% pentruPrimul referendum pentru demiterea președintelui (2007)

2010 – Legea Lustrației a fost adoptată de Parlamentul României

După 20 de ani de la Revoluție, Parlamentul României a adoptat o lege care limitează accesul la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist. Legea lustrației, inițiată de parlamentari liberali (Eugen Nicolăescu, Adrian Cioroianu, Mona Muscă) fusese adoptată la limită, în aprilie 2006, de Senat, însă de atunci până în 2010 a rămas blocată la Comisia juridică a Camerei Deputaților, care a adoptat-o în 19 mai 2010, cu 203 voturi „pentru”, 40 de voturi „împotrivă” și 12 abțineri. Legea a fost contestată la Curtea Constituțională, care, la 7 iunie 2010, a decis cu majoritate de voturi că Legea lustrației este neconstituțională.

2016 – România a devenit cel de-al 22-lea stat membru cu drepturi depline al CERN

După 50 de ani de colaborare științifică meritorie, România a fost acceptată ca membru cu drepturi depline al Organizației Europene pentru Cercetări Nucleare (CERN), cel mai mare centru de cercetare la nivel mondial în domeniul fizicii particulelor elementare. Legea privind aderarea Românei la CERN a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 383/19 mai 2016.

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „19 Mai în istoria românilor27 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: