Mânăstirea Secu
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

7 Iunie în istoria românilor30 min read

Mănăstirea Secu Stan Golestan Henri Coandă Corpul de voluntari transilvăneni Mica Antantă Ioan Tolan Ion Murgeanu ASA București Alina Astafei Jurnalul Național

~ Amintirile zilei* ~

Foto: Mănăstirea Secu, Neamț


1535 – Prima atestare documentară a localității Drăgășani

Apare într-un hrisov al domnitorului Țării Românești, Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina: despre „jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și Drăgașani și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire”. Drăgăşani (1535)

1602 – A început construirea Mănăstirii Secu

Aflată între localitățile nemțene Vânatori și Pipirig, mănăstirea a fost ctitorită de către marele vornic Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, pe locul unei mici sihăstrii, numită atunci Schitul lui Zosima, așezământ întemeiat în anul 1564. Mănăstirea este din piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor și are hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Mănăstirea Secu (1602)Pisania originală, așezată pe peretele de sud al bisericii mari, scrisă în limba slavonă, mărturisește următoarele: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născatoare de Dumnezeu și cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul și cu ale tuturor sfinților […] s-au făcut acest locaș dumnezeiesc și s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt… de smeritul și mult greșitul și nevrednicul rob al Stăpanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Țării de Jos și de Doamna lui Mitrofana și de copiii lui: Vasile și Grigore și de alți de Dumnezeu dăruiți copii ai lor… Și s-au început a se zidi la anul 7110 (1602), iunie 7, și s-a ispravit în același an, octombrie 5”.

1821 – Bătălia de la Drăgășani

A avut loc pe 7/19 iunie 1821 lângă Drăgășani, Țara Românească, între forțele otomane ale lui Derviș Pașa și Eteria greacă condusă de Alexandru Ipsilanti. Bătălia s-a încheiat în favoarea turcilor din cauza dezorganizării generale și trădărilor combatanților eteriști. Zece zile mai târziu pe 9/21 iunie 1821, a avut loc o nouă victorie turcă în bătălia de la Sculeni.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

La Craiova, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Costache Romanescu au alcătuit, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar

1874 – S-a născut Alexandru Iacobescu

7 iunie 1874, Pitești – 1945, București

Poet, prozator, traducător. A fost bibliotecar la Fundația Aman din Craiova, secretar de redacție la Drum drept, redactor la Curentul, colaborator la Adevărul literar și artistic, Convorbiri literare, Gîndirea, Universul literar. A fost cofondator, împreuna cu Marcel Romanescu al revistei Viața literară (1914). A debutat cu versuri în revista Ramuri (1914) și editorial cu volumul Balade (1919). Din scrierile sale: Umbre peste ape, Lauri și purpură, Pulberi înstelate, Moartea zimbrului, Sonete

1875 – S-a născut Stan Golestan

7 iunie 1875, Vaslui – 21 aprilie 1956, Paris, Franța

Compozitor și critic muzical, stabilit încă din tinerețe, în Franța, la Paris. A studiat compoziție cu Vincent d’Indy, Albert Roussel și Paul Dukas (1897–1903). Și-a făcut debutul la Paris, unde a fondat revista L’Album Musical. A primit premiul pentru compoziție „George Enescu” în 1915. În 1930 a fost decorat de Regele Mihai cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor. Stan Golestan (1875-1956)

A fost critic muzical pentru revista Le Figaro, lucrând în paralel ca profesor de compoziție la L’Ecole Normale de musique din Paris. Muzica sa este în majoritate inspiratǎ din folclorul românesc. A compus muzică simfonică: La Dâmbovița, Lǎutarul și Cobzarul (dansuri românești), Simfonia în Sol Minor, în stil românesc, Concert Românesc pentru vioarǎ și orchestrǎ, Concert Moldav pentru violoncel și orchestrǎ, Pe potecile Carpaților, Concert pentru Pian; muzică de cameră: Sonatǎ pentru vioarǎ și pian, Serenadǎ micǎ pentru instrument mare, Sonatinǎ pentru flaut și pian, Baladǎ româneascǎ pentru harpǎ; muzică vocală: Somnoroase pǎsǎrele pentru voce, flaut și pian, Horǎ pentru voce și pian, Doine și cântece, Cântece folclorice, etc.

Stan Golestan – Arioso et Allegro • Maurice Vieux

1882 – S-a născut George de Bothezat

Gheorghe Botezatu; 7/19 iunie 1882, Sankt Petersburg – 1 februarie 1940, Boston

Inginer și om de afaceri american, originar dintr-o familie nobilă basarabeană. A urmat Facultatea de Științe Naturale din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, Institutul Politehnic din Harkov, Institutul Electrotehnic Montefiore din Liège, studii postuniversitare la Universitatea Göttingen și Universitatea Humboldt din Berlin. George De Bothezat (1882-1940)Și-a luat doctoratul la Sorbona cu teza Étude de la stabilité de l’aéroplane. Este recunoscut ca fiind primul om care a făcut un astfel de studiu în domeniul aviației. A ținut cursuri de Mecanică teoretică, Aerodinamică la Colegiul Militar de Aviație și la Facultatea de Construcții Navale din cadrul Institutului Politehnic Petrograd. A proiectat și construit în 1917 un avion cu stabilitate absolută, pe care l-a testat în zbor. Sistemul Botezatu avea în compunere un sistem giroscopic de control reprezentând prima formă de pilot automat din aviație. A fost director al laboratoarelor de aerodinamică din Odesa, consultant științific la Ministerul de Război și la Ministerul Educației din Rusia. După ce a primit invitația de a lucra în SUA, în mai 1918 a părăsit Petrogradul și, cu ajutorul personalului diplomatic american, a ajuns la Murmansk de unde a părăsit ilegal Rusia. A devenit director al Laboratorului de Aerodinamică și profesor la Universitatea din Dayton, Ohio. A lucrat ca expert în aerodinamică la Comitetul Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA) din Washinghton. În 1922 a fost construit în secret la Centrul de Aviație de la Dayton un elicopter, Caracatița zburătoare, unul dintre cele mai mari exemplare ale timpului, cu o greutate totală de 1650 kg. Suprafața portantă era de 90 mp asigurată de patru elice cu un diametru de 7,62 metri montate pe un șasiu cruciform din aluminiu. Fiecare elice avea șase pale cu incidență variabilă. Ele erau acționate de un motor Gnome et Rhône T de 170 CP prin intermediul unor reductoare. Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine mică și pe distanțe scurte.

1883 – S-a născut George Ciprian

Gheorghe Pană Constantin; 7 iunie 1883, Buzău – 7 aprilie 1968, București

Dramaturg, actor și om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul, la clasa lui Constantin I. Nottara, care i-a remarcat „îndemânarea la condei”. Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Național din Craiova în piesa Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, în care a jucat rolul Șoltuz. 1883-1968 George Ciprian DramaturgRolul său de succes a fost al escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, Necunoscuta; ulterior s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din Regele Lear, Păcală din Înșir-te mărgărite, Răzeșul din Răzvan și Vidra, Grozea din Vlaicu Vodă, Purgon din Bolnavul închipuit, Lubin din Georges Dandin. A jucat și în câteva filme de lung metraj: Independența României, Năbădăile Cleopatrei, O noapte furtunoasă, Viața învinge, Brigada lui Ionuț. A debutat ca autor dramatic cu piesa Omul cu mârțoaga, a cărei premieră a avut loc Teatrul Național București în anul 1927 și s-a bucurat de un mare succes, fiind reprezentată ulterior pe scenele de la Paris, Berlin, Praga, Berna. Au urmat alte piese de teatru, aproape imediat reprezentate pe scenele teatrelor din țară: Nae Niculae, Capul de rățoi, Ioachim-prietenul poporului, Un lup mâncat de oaie. În domeniul prozei, a publicat două volume de memorialistică: Cutia cu maimuțe și Măscărici și Mâzgălici. Opera sa a fost multă vreme trecută cu vederea, însă la apariția teatrului absurdului George Ciprian a fost considerat un precursor al acestui fenomen, în care s-a afirmat dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu. A fost distins cu Ordinul Muncii cl.I și cu Ordinul Meritul Cultural cl. II (1967).

George Ciprian – Omul cu mârțoaga Teatru radiofonic

1886 – S-a născut Henri Coandă

7 iunie 1886, București – 25 noiembrie 1972, București

Inginer și pionier în aviație, fizician, inventator, membru titular (din 1970) al Academiei Române. A urmat Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București și Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg. În 1905 a construit un avion-rachetă pentru armata română. În 1908, întors în țară, a fost încadrat ofițer activ în Regimentul 2 artilerie. Henri Coandă (1886-1972)A cerut aprobarea de a părăsi armata, a călătorit cu automobilul pe ruta Isfahan–Teheran–Tibet, apoi a studiat la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris, absolvind în 1910, șeful primei promoții de ingineri aeronautici. A fost director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol (Anglia), unde a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie. A construit în Franța un avion de recunoaștere (1916), prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele. A construit, în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni, primul avion cu propulsie reactivă, de fapt un avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă–1910 și a descoperit efectul care îi poartă numele, efectul Coandă. Alte invenții: Dispozitiv pentru măsurători de portanță și rezistență la deplasarea în aer (Reims, 1911); mai multe aparate de zbor clasice (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă – unul dintre ele a câștigat premiul întâi la Concursul internațional al aviației militare din Anglia (Bristol, 1911–1914); un nou material de construcție, beton-lemnul, folosit pentru decorațiuni; un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol; un rezervor din beton subacvatic, etc.

Ultimul interviu TV al savantului Henri Coandă

1888 – Legea pentru înființarea unui serviciu de navigație fluvială și maritimă în România

Navigația Fluvială Română a fost un serviciu românesc de navigație pe Dunăre și afluenții acesteia, înființat în 1890 de către Regia Monopolurilor Statului. Creat cu scopul de a realiza transporturi de mărfuri și persoane, evoluția sa a fost rapidă. Dacă în primul an deținea patru șlepuri și un remorcher, pentru transportul sării, la numai trei ani de la înființare serviciul avea deja 45 de șlepuri, 5 remorchere și vasul Orientul, care transporta pasageri pe ruta Galați–Brăila.

Navigaţia Fluvială Română (1886-1972)Serviciul Maritim Român, al cărui sediu era la București, dar ale cărui nave erau bazate la Constanța, a fost o companie de navigație de stat, înființată în anul 1895 pe baza legii din 7 iunie 1888, care deservea rutele maritime Constanța–Istanbul–Izmir–Pireu–Alexandria–Haifa–Beirut, cu vapoare vopsite tradițional în alb, și din acest motiv poreclite „lebedele albe ale Mării Negre”.

1915 – S-a născut Constantin Constantinov

7 iunie 1915, Sucleia, Slobozia – 8 martie 2003, Chișinău

Actor de teatru și film din Republica Moldova. A studiat la Institutul Agricol din Tiraspol și apoi la Școala teatrală din Odessa, devenind actor de teatru. Constantin Constantinov (1915-2003)A jucat pe scena Teatrului muzical-dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău (azi Teatrul Național „Mihai Eminescu”). A jucat cu precădere comedie, interpretând circa 100 roluri. În 1955 a debutat în cinematografie cu filmul muzical Leana, realizat de către studioul „Maxim Gorki” din Moscova. A jucat în aproximativ 50 de filme, interpretând roluri principale, episodice, dar de o mare densitate artistică. Printre aceste filme: Zece ierni pe-o vară, Durata zilei, Casa lui Dionis. În anul 1953 a primit titlul de Artist al poporului. El a jucat în film până în ultimii ani de viață, făcând parte din echipa Asociației de Creație Buciumul, condusă de regizorul Tudor Tătaru.

Dănilă Prepeleac (1996)

1917 – Primele două batalioane ale Corpului de voluntari transilvăneni au sosit la Iași

Corpul de voluntari transilvăneni s-a constituit din circa 30.000 prizonieri de origine română din armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial, care se aflau în Rusia, pentru a lupta alături de armata refăcută. În ziua de 7/20 iunie 1917, trenul voluntarilor ardeleni, împodobit cu ramuri verzi și cu o mulțime de steaguri tricolore, a intrat în gara Iași. În semn de prețuire, într-o atmosferă de sărbătoare, trenul a fost întâmpinat de Regele Ferdinand, de prim-ministrul Ionel Brătianu, de ministrul de Război Vintilă Brătianu, de șeful Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Constantin Prezan, de generalii Constantin Christescu, Nicolae Petala, Vlădescu, Vasilescu și Herescu, de Octavian Goga cu un grup de refugiați ardeleni și o mare mulțime de oameni.
Generalul Prezan cu voluntarii ardeleni în Gara Iaşi (1917)Onorul a fost dat voluntarilor ardeleni în piața gării de către un regiment de vânători din armata română, prezenți cu garda la drapel și fanfara militară. Populația Iașilor a făcut o primire entuziastă voluntarilor. În dimineața zilei de 8 iunie, pe câmpul de instrucție al Brigăzii a III-a din Corpul I Armată, numit platoul Șorogari, a avut loc solemnitatea depunerii jurământului voluntarilor față de țară, în prezența Regelui Ferdinand, a prim-ministrului Ion I.C. Brătianu, a altor oficiali. În alocuțiunea sa, Regele Ferdinand a spus că pe acești „întâi soli ai unirii neamului” armata îi primește „cu brațele deschise, ca niște frați iubiți”.

1921 – S-a semnat Convenția de alianță defensivă dintre România și Iugoslavia

A fost consfințită astfel înființarea Micii Înțelegeri sau Mica Antantă, o organizație politică defensivă, alianță între Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei și Regatul României.
Mica Antantă (1921)

Formată în 1920, Mica Înțelegere a avut ca scop menținerea integrității teritoriale a celor trei state, în fața pretențiilor revizioniste ale Ungariei și a tendințelor restauratoare ale Habsburgilor. Construită pe principii democratice, a fost efectiv a cincea putere europeană și a avut un pronunțat caracter federal. Formată în trei pași: semnarea la 14 august 1920 a Convenției de alianță cehoslovaco-iugoslavă; semnarea la 23 aprilie a Convenției de alianță defensivă româno-slovacă (a intrat în vigoare la 27 mai 1921); semnarea la 7 iunie 1921 a Convenției de alianță româno-iugoslavă. Mica Antantă, și-a încetat activitatea în 1938.

1921 – A încetat din viață Luca Ion (Luchi) Caragiale (3 iulie 1893, București – 7 iunie 1921, București)

Scriitor și traducător, care a aparținut deopotrivă atât simbolismului, parnasianismului, cât și literaturii moderniste; fiul lui Ion Luca Caragiale

1922 – S-a născut Egon Balas

Egon Blatt; 7 iunie 1922, Cluj – 18 martie 2019

Matematician și economist; membru al partidului comunist ungar în perioada interbelică, activ în cadrul PMR și PCR în România; marginalizat în perioada post-stalinistă; stabilit în SUA din 1967; profesor la Tepper School of Business, Carnegie Mellon University. În ce privește etnia sa, într-un interviu a declarat: „Sunt evreu ungur din România. Sunt evreu prin naștere, sânge, ADN. Într-un cuvânt, prin factorul genetic-biologic. Sunt de limba maternă maghiară, cu școală românească de la vârsta de șapte ani”. La 18 ani, evreu fiind, i s-a interzis să-și continue studiile. 1922-2019 Egon BalasS-a înrolat în Partidul Comunist, a devenit muncitor, a intrat în sindicat, participând la greve, manifeste contra războiului, muncă de lămurire cue muncitorii, recrutare. Arestat de DEF în August 1944, supus torturilor, nu și-a trădat colaboratorii, fiind condamnat la 14 ani de pușcărie. După război comuniștii i-au răsplătit loialitatea: la 26 de ani era cel mai tânăr membru al corpului diplomatic la Legația din Londra, apoi șeful Direcției Economice a Ministerului Afacerilor Externe. Acuzat că are o poziție nemarxistă, a fost urmărit, arestat. În 1957 a scris o carte despre teoria economică a lui John Maynard Keynes, care a fost publicată, celebrată în presă ca originală, apoi criticată, autorul înfierat ca revizionist burghezo-cosmopolit, și retrasă din toate librăriile și bibliotecile din țară. A fost dat afară din Institutul de Cercetări Economice și pus sub interdicție de a publica în literatura economică. S-a reprofilat în domeniul teoriei optimizării (cercetare operațională, programare matematică). În 1967 a părăsit România, în 1967, a devenit profesor la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh.

1923 – A fost înființată Facultatea de Farmacie pe lângă Universitatea din București

Prin Legea pentru înființarea Facultății de Farmacie de pe lângă Universitatea București din 7 iunie 1923, publicată în Monitorul oficial nr. 54/12 iunie 1923, învățământul farmaceutic s-a separat de facultatea de medicină și s-a înființat Facultatea de Farmacie, cu patru catedre fundamentale: Farmacie chimică și galenică (M. Georgescu), Chimie analitică (Șt. Minovici), Botanică farmaceutică (T. Solacolu), Analiza alimentelor și băuturilor (I. Vintilescu). A fost inaugurată oficial la 15 octombrie 1923, primul său decan fiind Ștefan Minovici.

1927 – S-a născut Ioan Tolan

7 iunie 1927, Arad – 7 iulie 2015, Arad

Sculptor, membru Uniunii Artiștilor Plastici din 1955. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, la clasa prof. Boris Caragea între anii 1948–1949 și la Institutul de Arte Ioan Tolan (1927-2015)Plastice „I. Repin” din St. Petersburg, cu prof. Krestowski și Kerzin (1949–1955). Este autor a numeroase lucrări de artă monumentală: Bustul lui Ioan Slavici (Șiria, Arad), Avram Iancu (Hălmagiu, Arad), Vasile Goldiș, Mulgătoarea, Cibernetica, Primăvara și Frontonul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” (Arad), Pietrele Chindiei (Târgoviște), Fântâna Muzelor (Caracal), Nunta Zamfirei (Podu Dâmboviței), Paul Everac – Muzeul Plen Aire, Comenius și Monumentul Eroilor (Ungaria). A fost fondatorul filialei UAP Arad și al Liceului de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, iar din 1993, membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici. Biografie ilustrată

1930 – A demisionat Guvernul Iuliu Maniu (1). S-a instalat Guvernul Gheorghe Mironescu (1)

Guvernul Iuliu Maniu (1) a fost un Consiliu e miniștri țărănist, 1930a Iuliu Maniu Politicianaflat la guvernare în perioada 10 noiembrie 1928–7 iunie 1930. Activitatea cabinetului a fost marcată de criza economică globală (scăderea nivelului de trai, creșteri de taxe și impozite, producția industrială a scăzut cu 37%); s-a contractat un împrumut extern de 100 milioane USD prin care s-a realizat stabilizarea monetară; s-a adoptat o politică economică de atragere a capitalului străin („porțile deschise”); s-a adoptat Legea Mihalache; s-a semnat Protocolul Litvinov; a avut loc Greva minerilor de la Lupeni (22 de morți și 58 de răniți).  Gheorghe Mironescu (1930)Principele Carol sosind inopinat în țară, Maniu a demisionat deoarece Carol a evitat să își ia angajamentele propuse de el (renunțarea la Elena Lupescu și la camarilă, etc.).

Guvernul Gheorghe Mironescu (1) a fost un Consiliu de miniștri țărănist, care a fost la guvernare în perioada 7 iunie 1930–8 iunie 1930 – o zi! În urma consultărilor, majoritatea clasei politice, cu excepția PNL, s-a pronunțat pentru restaurația carlistă; în ziua de 8 iunie 1930, cele două Corpuri legislative au votat numirea Alteței Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României; a fost cabinetul cu cel mai scurt mandat având unica misiune de a organiza actul restaurației.

1930 – Regența instituită la moartea regelui Ferdinand I a demisionat

Guvernul român a preluat puterile și prerogativele constituționale și, în virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, aflat sub regență, pentru a-l proclama rege pe Carol al II-lea.

Carol al II-lea cu Mihai (1930)1937 – S-a născut Paul Staïcu

7 iunie 1937, București

Compozitor, aranjor, pianist și comedian stabilit în Franța din 1989. A urmat Școala militară de Muzică la clasa de corn, cu prof. Petre Nițulescu, apoi Liceul de muzică, tot la clasa de corn. A continuat studiile la Academia de Muzică din Praga, secția Corn, absolvită cu calificativul Magna cum laude, ale Academiei de Muzică din Viena, secția Dirijat orchestră. A fost distins cu premii, medalii și diplome la concursurile de interpretare muzicală de la Birmingham, Praga, Geneva, Moscova. A debutat ca solist concertist în 1954 cu Orchestra Radio la Ateneul Român, sub bagheta lui Constantin Silvestri, susținând apoi numeroase concerte în țară și peste hotare. A înregistrat la Radio București, la Berna, la Praga și la Electrecord. A fost membru al Filarmonicii „George Enescu” din București (1961–1970), component al Cvintetului de instrumente de suflat „George Enescu” (1954–1968), membru în jurii internaționale în cadrul festivalurilor Primăvara la Praga, Concertino (Praga), Bayericher Rundfunk (Munchen), Castelo di Duino (Italia), etc. A debutat ca dirijor în 1963 interpretând Simfonietta de Britten cu Ansamblul de cameră al Filarmonicii „George Enescu”. A dirijat Orchestra Camerata și Orchestra de Studio a Conservatorului din București, Orchestra Simfonică din Constanța, Orchestra Simfonică din Montbeliard (Franța). Peste hotare a colaborat ca dirijor cu Orchestra Pasdeloup, Paris, Orchestra Klassika din Sankt Petersburg. A făcut parte din grupul profesoral la Cursurile de vară de la Bayreuth, Germania. A susținut comunicări științifice. A fost distins cu Marele Premiu al Academiei Charles Cross, Paris, pentru prezența sa artistică în Dixtuorul de George Enescu, etc.

Joseph Haydn – Simfonia No. 103 Orchestra Simfonică din Constanța, Dirijor Paul Staïcu

1940 – S-a născut Ion Murgeanu

7 iunie 1940, Zorleni, Tutova/Vaslui – 7 august 2016, București

Poet, prozator și jurnalist, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din 1970. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității București. Ion Murgeanu (1940-2016)A fost profesor de limba și literatura română în județele Vaslui și Galați, inspector la Întreprinderea Cinematografică Suceava, redactor la ziarul Clopotul din Botoșani, redactor corespondent la România liberă, redactor la Tribuna României, redactor șef secție Cultură și civilizație la Curierul Românesc, serie nouă, redactor coordonator la Suplimentul Cultural, Meridianul Românesc, Anaheim, California, USA. A debutat literar cu primele sale versuri în revista Contemporanul, remarcate de G. Călinescu, iar debutul editorial cu voumul. de versuri Repaose, în 1969. A scris 10 volume de versuri între 1969–1999, trei romane: Edenul, Via, Carla în decembrie, un eseu, Iisus, reeditat cu titlul Viața lui Iisus.

1945 – Relații diplomatice România – Cehoslovacia

România și Cehoslovacia au stabilit relații diplomatice la 30 ianuarie 1920. După dezmembrarea Cehoslovaciei și instituirea protectoratului german asupra actualului teritoriu al Republicii Cehe, în 1939, relațiile diplomatice au încetat, fiind reluate la 7 iunie 1945. În anul 1946 a avut loc deschiderea ambasadelor în capitalele celor două țări. J. Kraus a fost ambasadorul Cehoslovaciei la București, iar Horia Grigorescu, ambasadorul român la Praga.

1947 – Reforma agrară din 23 martie 1945 a fost declarată, prin lege, act de guvernământ

Legea nr. 177/1947 pentru interpretarea dispozitiunilor legale privitoare la infaptuirea reformei agrare avea scopul de a pune capăt numeroaselor acțiuni judecătorești intentate de foștii proprietari expropriați unor țărani împroprietăriți.

1947 – Asociația Sportivă a Armatei, ASA București

Clubul ASA București a fost înființat pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, Comandant Suprem al Armatei Regale Romane.
ASA București (1947)

Inițial a fost denumit Asociația Sportivă a Armatei și avea șapte secții. Clubul și-a schimbat de mai multe ori numele: Clubul Sportiv Central al Armatei (1948); Casa Centrală a Armatei (CCA, 1950); Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (1961).

1953 – A încetat din viață Ion Flueraș (2 noiembrie 1882, Chereluș, Arad – 7 iunie 1953, închisoarea Gherla)

Om politic socialist; membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei și Banatului, în care a deținut portofoliul sănătății; arestat de autoritățile comuniste și condamnat la 15 ani temniță grea, a fost omorât în închisoare

1957 – A încetat din viață Titus Hotnog (27 octombrie 1890, Covasna, Iași – 7 iunie 1957, Iași)

Prozator, traducător, profesor; a creat un studiu toponimic despre cuvintele de origine cumană din limba română

1958 – Iolanda Balaș a stabilit al treilea record mondial al său la săritura în înălțime

Recordul a fost stabilit la București, cu o săritură de 1,78 metri înălțime. Iolanda Balaş - 1,78m, București (1958)Iolanda Balaș-Soter a stabilit cel mai mare număr de recorduri din lumea atletismului, depășind recordul mondial de 14 ori.

1960 – S-a născut Radu Duda

7 iunie 1960, Iași

Fost actor, devenit Alteța Sa Regală Radu, Principe al României, prin căsătoria cu 1960 Radu Duda Actorprincipesa Margareta a României. A urmat Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesoarei Olga Tudorache, pe care a absolvit-o în anul 1984, fiind actor în Suceava, Iași și București și asistent universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A susținut o bogată carieră artistică în teatru, film și televiziune, în țară dar și în Franța, Belgia, Elveția, Luxemburg, SUA, Israel, Macedonia și Camerun. A jucat în filme: Nelu, Capul de rățoi, Titanic vals.

Titanic vals Teatru TV (1994)

Din 1999, principele Radu și-a încheiat cariera de actor și s-a dedicat exclusiv activităților de reprezentare a familiei regale și a României. A publicat mai multe cărți și albume pe tema monarhiei.

1961 – S-a născut Ruxandra Arzoiu

7 iunie 1961, București – 25 martie 2021

Muzicolog, realizatoare de emisiuni la Radio România Muzical, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1990). A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, la secția de Muzicologie, avându-l mentor pe profesorul Viorel Cosma. A publicat studii, articole, recenzii în reviste și ziare de specialitate și generaliste din România: Actualitatea muzicală, România literară, România liberă, manifestând un interes special pentru muzica contemporană, a susținut comunicări științifice pe teme privitoare la muzica contemporană la simpozioane naționale și internaționale și a publicat volume precum Mihail Andricu. Schiță monografică, Opera de cameră românească, În universul simfoniilor lui Gustav Mahler: dialoguri cu compozitorul Aurel Stroe, Viorel Cosma. Schiță monografică și Paradigme culturale în muzica lui Aurel Stroe. A fost producătoare în cadrul Redacției Muzicale a Radiodifuziunii Române, realizând emisiuni despre muzica contemporană universală și românească, dar și despre interferența artelor și alte subiecte actuale. De-a lungul carierei a fost distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul Criticilor Muzicali (1995), Premiul Radio Romania Cultural (1998), Premiul „Mihai Moldovan” acordat de Uniunea Creatorilor de Emisiuni Radiofonice (1992), pentru programul radiofonic Coordonate stilistice în muzica secolului XX și a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2008).

1967 – S-a născut Cristina-Adela Foișor

Cristina-Adela Bădulescu; 7 iunie 1967, Petroșani – 21 ianuarie 2017, Timișoara

Șahistă, Maestru Internațional (masculin) și Mare Maestru Internațional (feminin), multiplă campioană la șah a României. A studiat Matematica la Universitatea de Vest din Timișoara. Ca șahistă, a devenit Maestru Internațional (feminin) în 1984 și Mare Maestru Internațional (feminin) în 1989, confirmat de FIDE în 1991. 1967-2017 Cristina-adela FoișorÎn 1993 a obținut titlul de Maestru Internațional (masculin), confirmat de FIDE în 1997. Cel mai bun coeficient ELO, de 2444, l-a avut în octombrie 2001. A fost de cinci ori campioană națională a României (1989, 1998, 2011, 2012 și 2013). În 2007 a fost campioană a Uniunii Europene. A reprezentat România la 14 Olimpiade de Șah, între 1998–2014, a câștigat o medalie de aur și două de argint cu echipa AEM în Cupa Campionilor Europeni și s-a calificat de mai multe ori la Campionatul Mondial feminin. În momentul decesului era clasificată a treia jucătoare activă în România. A fost căsătorită cu Maestrul International Ovidiu Foișor, cu care a avut două fete, ambele șahiste de succes: Sabina-Francesca Foișor și Mihaela-Veronica Foișor.

1969 – S-a născut Alina Astafei

7 iunie 1969, București

Atletă specializată în săritura în înălțime. Prima ei performanță notabilă a fost medalia de argint la Campionatul Mondial de Juniori din 1986. La Campionatul European de Juniori din 1987 a câștigat medalia de aur. 1969 Alina AstafeiAnul următor, la Campionatul Mondial de Juniori de la Sudbury, Canada, ea a depășit pentru prima oară pragul de 2 metri și a devenit campioană mondială. Tot în acest an a obținut locul 5 la Jocurile Olimpice de la Seul. La Campionatul European în sală din 1989 a câștigat medalia de aur și la ediție din 1990 a urmat bronzul. La Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona a obținut locul secund. Din 1995 a primit cetățenia germană și s-a mutat împreuna cu soțul ei la Stuttgart. La Campionatul European în sală din 1996 atleta a câștigat medalia de aur. În același an a ocupat locul 5 la Jocurile Olimpice de la Atlanta. În anul 1998 a mai câștigat două medalii, argintul la Campionatul European în sală de la Valencia și bronzul la Campionatul European de la Budapesta. Deține un nou record mondial de sală de 2,05 m. După retragerea din activitate a devenit profesoară de sport. Este căsătorită cu fostul săritor olimpic Wolfgang Kreißig și are patru copii.

1973 – S-a născut Cristi Gram

Cristian Gram; 7 iunie 1973, Petroșani

Chitarist de muzică rock, membru al formației Phoenix și fost component în formațiile Talisman și Pasărea Rock. 1973 Cristi GramDe la 13 ani a studiat singur chitara și în 1987 a debutat la Festivalul Național „Cîntarea României”. A câștigat premiul pentru cel mai bun chitarist în 1987 și 1988. A activat în grupul Talisman (2001–2003), în 2004, Nicu Covaci, liderul legendarului grup Phoenix, l-a cooptat în formație. În februarie 2014 părăsește Phoenix-ul, după zece ani în care a fost principalul chitarist al formației, alăturându-se în martie supergrupului Pasărea Rock, înființat de trei foști membri Phoenix: Mircea Baniciu, Josef Kappl și Ovidiu Lipan, în care activează până în august 2015. În același an, a revenit la Phoenix, până în prezent. În 2009 a lansat State of Mind, singurul său album solo până acum.

Cristi Gram – Milky Way

1976 – A încetat din viață Aurelian Sacerdoțeanu (20 decembrie 1904, Costești, Vâlcea – 7 iunie 1976, București)

Istoric, specialist în istoria medievală a românilor, în practica și teoria arhivistică; director general al Arhivelor Statului

1977 – S-a născut Florian Ghimpu

7 iunie 1977, Pitești

Actor de film, teatru și voce; prezentatorul TV al emisiunii Copii spun lucruri trăsnite și al emisiunii Să crezi în Moș Crăciun. Printre proiectele la care a luat parte se numără producția Pixar/Disney Mașini, pentru care a dublat vocea lui Fulger McQueen în limba română și Detonatorul (2006, alături de Wesley Snipes și Silvia Colloca), Azucena – Îngerul de abanos și Dulcea saună a morții.

The Detonator / Detonatorul (2006)

1978 – Relații diplomatice România – Malta

Relațiile diplomatice dintre România și Republica Malta au fost stabilite la 7 iunie 1968, la nivel de ambasadă nerezidentă.

1979 – Elena Ceaușescu a fost numită președinta Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie

Ca soție a președintelui statului, Elena Ceaușescu a fost la rându-i beneficiară a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu; apelativul ei era „Tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu”, la care se adăuga deseori „savantă de renume mondial”. Pe data de 7 iunie 1979, a fost aleasă Președinta Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (poziție deținută până în 22 decembrie 1989), devenind astfel membru cu drepturi depline în Cabinetul Ministerial.

1984 – S-a născut Constantin Bejenaru

7 iunie 1984, Ungheni, Ținutul Bălți, Moldova

Pugilist originar din Republica Moldova. În calitate de amator, 1984 Constantin Bejenaru Pugilista câștigat medalia de bronz la Campionatele Europene de Box Amator din 2006 din Plovdiv, Bulgaria, a luat multiple medalii la Campionatele Uniunii Europene de Box Amator și medalia de aur la World Combat Games 2010. În prezent locuiește în Shelton, Connecticut și se antrenează în Brooklyn, New York, Statele Unite. Este antrenat de Ilia Mesiscev. Fostul său antrenor din Bacău, a fost Relu Auraș. În cariera sa, a obținut 14 victorii (4 prin knockout, 10 prin decizie) și o înfrângere.

1990 – Validarea alegerii lui Ion Iliescu președinte al României

La alegerile prezidențiale din 20 mai 1990, dată cunoscută sub denumirea de Duminica Orbului, din numărul total de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%). Ion Iliescu a obținut 12.232.498 de voturi, reprezentând 85,07%. La 7 iunie, Curtea Supremă de Justiție a validat alegerea ca președinte al României a lui Ion Iliescu.

1990 – S-a semnat Convenția de constituire a Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa

Formată din următoarele federații sindicale: Petrom, Solidaritatea ’90, Alianța Democratică din Industria Construcțiilor de Mașini, Miniera din România, Metarom, Chimie-Petrochimie, Unirea.

1990 – A apărut Anunțul Telefonic

1990 Primul Număr Anunțul TelefonicPe 7 iunie 1990, Anunțul Telefonic apărea pe piața publicațiilor tipărite cu primul său număr, fiind primul ziar exclusiv de mică publicitate din România.

1992 – A încetat din viață George Drumur (George Pavelescu; 14 martie 1911, Horecea–Mănăstirii, Cernăuți, Ducatul Bucovinei – 7 iunie 1992, Timișoara)

Scriitor, publicist, muzicolog și traducător din literatura rusă, din lirica germană, cehă și slovacă

1993 – A apărut la București primul număr al ziarului Jurnalul Național

Cotidian național, principala publicație a societății Antena 3. Avea 25 de pagini și conținea articole din economie, politică, social și sport. Se puteau citi și interviuri și informații de culise. Primul număr Jurnalul Național (1993)

1995 Lucian Pintilie

1995 – Lucian Pintilie – Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor

Regizorul Lucian Pintilie a primit distincția franceză Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor. Înaltul titlu i-a fost conferit din partea Ministerului Culturii din Franța.

 

2000 – A încetat din viață Radu Selejan (5 noiembrie 1935, Brad, Hunedoara – 7 iunie 2000, Sibiu)

Scriitor, poet și ziarist; de formație inginer minier

2004 Ion Lucian

2004 – Ion Lucian – Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare

Actorului Ion Lucian i-a fost decernat titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, printr-un decret emis la 7 iunie de președintele Jacques Chirac, pentru activitatea sa în spațiul francofon. Ion Lucian a montat mai multe texte de Eugène Ionesco, precum și o piesă proprie pentru copii, Cocoșelul neascultător, la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franța), Montreal (Canada) și Bruxelles (Belgia).

2009 – Alegeri pentru Parlamentul European în România

În perioada 4–7 iunie 2009 au avut loc alegerile pentru Parlamentul European în toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. În România, alegerile s-au desfășurat duminică, 7 iunie 2009, la nivel național. 2009 Alegeri pentru Parlamentul European - Harta rezultatelor

2010 – A încetat din viață Petru Codrea (8 iunie 1934, Giulești, Maramureș, – 7 iunie 2010, Iași)

Jurnalist, profesor, scriitor și consultant media; membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

2011 – A încetat din viață Mircea Iorgulescu (23 august 1943, Scheau–Valea Călugărească, Prahova – 7 iunie 2011, Paris, Franța)

Critic, istoric și eseist literar, comentator politic; stabilit în Franța din 1989

2013 – A încetat din viață Petrică Popa (3 iulie 1929, Hunedoara – 7 iunie 2013, București)

Actor de teatru și radio; a jucat la Teatrul din Turda și la Teatrul Armatei, ulterior „Nottara” și a colaborat la Teatrul radiofonic

2018 – A încetat din viață Mina Dobzeu (5 noiembrie 1921, Grozești, Lăpușna, Basarabia – 7 iunie 2018, Huși, Vaslui)

Ieromonah român basarabean; statornic mărturisitor al credinței în perioada comunistă, a făcut închisoare 6 ani; la Jilava l-a botezat în credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt

2019 – A încetat din viață Elisabeta Ionescu (20 martie 1953, București – 7 iunie 2019, București)

Handbalistă care a jucat pe post de portar pentru echipa națională a României; medaliată cu argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973

2021 – Cascada Bigăr s-a prăbușit parțial

Unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din țară, cascada Bigăr, parte din Izvorul Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei–Beușnița, s-a prăbușit, în jurul orei 18.00 a zilei de 7 iunie 2021, din cauze naturale. Momentul a fost filmat și publicat pe pagina de Facebook a Romsilva.

Cascada Bigăr prăbușită parțial (Romsilva)

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „7 Iunie în istoria românilor30 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: