Rotonda Scriitorilor, Cișmigiu #myphoto
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

27 Iunie în istoria românilor28 min read

Rondul Roman din Cișmigiu Andrei Mocioni Emanoil Bucuța Raluca Ripan Petre Vancea Paul Petrescu Nicolae Simionescu Eugen Cicero Ioan Cărmăzan Corneliu Ion

~ Amintirile zilei* ~

Foto: S-a inaugurat la București, în parcul Cișmigiu, ansamblul de busturi Rondul Roman

1611 – A doua Bătălie de lângă Brașov

 


A avut loc la 27 iunie/7 iulie 1611, la marginea de nord a Brașovului, pe câmpia de lângă satul Sânpetru, între Radu Șerban, voievodul Munteniei și Gabriel Báthory, principele Transilvaniei, care a încercat acapararea Țării Românești. Báthory și-a stabilit tabăra la Sibiu, iar în decembrie 1610 armata sa a pătruns în Țara Bârsei, jefuind tot ținutul timp de cinci zile. 1611 Radu Șerban. Portret de Constantin LeccaBrașovenii l-au prevenit pe domnitorul muntean, Radu Șerban despre intențiile lui Báthory, dar acesta, nepregătit să facă față situației, s-a refugiat în Moldova, la curtea aliatului său Constantin Movilă. Armatele transilvănene au purces la omoruri, silnicii și jafuri. Radu Șerban, împreună cu oastea sa, a străbătut munții în cel mai mare secret, cu ajutorul călăuzelor brașovene, a apărut brusc în suburbiile brașovene și a ascuns călărimea polonă în spatele morii de hârtie de pe Ghimbășel. Oastea lui Radu Șerban număra 8.000–11.000 de ostași, iar oastea lui Gabriel Báthory avea un efectiv dublu. În luptă, Radu Șerban a profitat de surpriza generată de călăreții poloni și a obținut o victorie zdrobitoare asupra inamicului. Oastea lui Gabriel Báthory a pierdut 10.000–12.000 de oameni și 120 de steaguri, iar cea a lui Radu Șerban 4.000 de ostași. Peste 6.000 de soldați morți din oastea lui Báthory au fost îngropați într-o groapă comună. Principele și-a găsit refugiul între zidurile Sibiului, unde a fost asediat de către oștile lui Radu Șerban și ale regelui maghiar Mathias al II-lea.

Ulterior, turcii au pătruns în Muntenia, au intrat apoi în Transilvania (15 septembrie 1611). Radu Șerban s-a retras în Moldova, apoi în Polonia, iar de aici la Viena (decembrie), unde a murit la 13 martie 1620. La 12 septembrie 1611 turcii l-au instalat pe Radu Mihnea domn al Munteniei.

Mai mult: Tipărituri românești vechi: Georg Kraus – Cronica Transilvaniei: Bătălie între Radu Șerban și Gabriel Báthory

1812 – S-a născut Andrei Mocioni

27 iunie 1812, Budapesta – 23 aprilie/5 mai 1880, Foeni, Timiș

Jurist, om politic, membru fondator al Academiei Române (1866) și membru onorific din 1870. A urmat Universitatea la Pesta, a luat licența în Drept în 1832, la vârsta de 20 de ani, ocupînd mai multe funcții, începând cu cea de vice-notar în administrația comitatului Torontal, apoi protojude districtual. 1812-1880 Andrei MocioniÎn 1848, împreună cu frații săi s-a alăturat curentului național și dinastic, în opoziție cu curentul care domina marea adunare a Românilor bănățeni, în frunte cu Eftimie Murgu, sprijiniți de kossuthiștii revoluționari. Rezultatul primelor sale bătălii politice a fost că a trebuit să se refugieze din calea trupelor revoluționare care, printre altele, au devastat moșia de la Foeni în mai 1849. Reîntors în Banat, din 1849 a fost comisar districtual. În 1860, în contextul declarării autonomiei Ardealului, împăratul a cerut analizarea posibilității autonomiei Banatului Timișan și a Voivodinei sârbești. Deputatul Andrei Mocioni a convocat în data de 18–19 noiembrie la Timișoara o adunare națională a românilor unde s-au formulat cerințe de autonomie față de Ungaria, formarea unui Căpitanat român care să cuprindă teritoriile locuite de români, drepturi confesionale, lingvistice și naționale, unirea cu Transilvania. Proiectul de autonomie a fost subminat de susținătorii statu-quo-ului maghiar și în fine a fost îngropat de hotărârea împăratului de a alipi Banatul la Ungaria. În perioada următoare, a luptat pentru câștigarea dreptului românilor bănățeni la autonomia religioasă. Cu toate că a depus mari eforturi, planurile de despărțire ierarhică de sârbi au eșuat. Colaborarea cu Andrei Șaguna a adus cel puțin la reînvierea Mitropoliei românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria. În 1866 a înființat la Viena ziarul Albina, avându-l ca director pe Vincențiu Babeș. Împreună cu familia, a acordat numeroase burse de studii pentru studenții români merituoși. A făcut numeroase acte de binefacere, cu ocazia secetei și foametei din Banat din 1863. În 1869 s-a declarat pentru pasivitatea politică și s-a retras definitiv din viața politică.

1840 – S-a născut Samson Bodnărescu

27 iunie 1840, Voitinel, Suceava – 3 martie 1902, Pomârla, Botoșani

Scriitor și poet, membru al societății culturale Junimea. A urmat studii universitare de Filosofie la Viena, Berlin și Giessen, întorcându-se la Iași în 1870 după obținerea Doctoratului în Filosofie. 1840-1902 Samson BodnărescuA fost bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Institutul Normal „Vasile Lupu”. În locuința sa, din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu. În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până când s-a stins din viață. A scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții, drama istorică Ilie Vodă și tragediile Rienzi (inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și Lăpușneanu-vodă, de valoare literară minoră.

1848 – Revoluția de la 1848 în Banat – Adunarea populară a românilor de la Lugoj

În aceeași perioadă cu Adunarea de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848), au avut loc adunări ale românilor din Banat, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care fusese împiedicat să participe la Adunarea de la Blaj, deși fusese invitat aici în calitate de președinte al Adunării. 1848 Eftimie MurguLa începutul lunii iunie, în Banat se înregistrau profunde și semnificative manifestări naționale și circulau tot mai insistent informații în legătură cu intenția românilor bănățeni de a organiza o reuniune consultativă în genul celei de la Blaj. Au hotărât organizarea adunării la mijlocul lunii iunie, la Lugoj. Aici au sosit, cu mult înainte de 15 iunie, Alecu Russo, Lascăr Rosetti, Manolache Costache Epureanu, ca exponenți ai revoluționarilor moldoveni, având un rodnic schimb de idei și preconizând modalități comune de acțiune. A doua adunare populară a românilor din Banat a avut loc la 15/27 iunie la Lugoj. S-au adunat 10.000 de români bănățeni și s-a concretizat printr-o rezoluție în care s-a hotărât înființarea unei armate române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept conducător al acesteia, introducerea limbii române în administrație, recunoașterea naționalității române, etc.

1887 – S-a născut Emanoil Bucuța

Emanoil Popescu; 27 iunie 1887, Bolintin-Deal Giurgiu – 7 octombrie 1946, București

Scriitor și bibliograf, membru corespondent (din 1941) al Academiei Române. 1887-1946 Emanoil BucuțaA fost absolvent al Facultății de Litere și Filosofie (1911) specializare Limba și literatura germană la Universitatea din București. A fost preocupat de cercetări de etnografie și folclor, de istorie literară și a scris poezie și romane poetice. A fost fondatorul și directorul revistei de epocă Boabe de grâu, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă. Din scrierile sale: Florile inimei: miniaturi, oglinzi, cântece de leagăn, Românii dintre Vidin și Timoc, Biblioteca satului, Pietre de vad (3 vol.).

1894 – S-a născut Raluca Ripan

27 iunie 1894, Iași – 5 decembrie 1972, Cluj-Napoca

Chimistă, cercetător științific a Facultății de Științe a Universității din Iași, deputat în Marea Adunare Națională, membră titulară (din 1948) a Academiei Române. A urmat secția de chimie a Facultății de științe din cadrul Universității din Iași, având profesori pe Petru Poni, Neculai Costăchescu, Anastasie Obregia. 1894-1972 Raluca RipanÎn 1919, la absolvire, a devenit preparator la secția de chimie minerală, parcurgând treptele universitare: asistentă la Laboratorul de chimie fizică, șef de lucrări la Laboratorul de chimie anorganică la Facultatea de Științe a Universității din Iași. În anul 1922 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană. A obținut doctoratul în Chimie Anorganică, cu mențiunea Summa cum laude, devenind prima femeie din România Doctor în Chimie. A făcut cercetare, a obținut brevete de invenții, a publicat lucrări științifice: Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliză, Curs de chimie anorganică. Metaloizi, Chimia metalelor (vol. I, II), Tratat de chimie analitică. A fost distinsă cu titlul de Erou al Muncii Socialiste (1971).

1902 – S-a născut Petre Vancea

27 iunie 1902, Rudari/Izvoare, Dolj – 19 decembrie 1986, București

Medic oftalmolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române și membru corespondent (din 1969) al Academiei de Științe Medicale. 1902-1986 Petre VanceaStudiile universitare, începute la Facultatea de Medicină din București (1920), le-a continuat la Cluj, unde în 1925 a obținut licența. S-a specializat în oftalmologie la Clinica Oftalmologică din Cluj și a început cariera universitară ca preparator în 1923, ajungând conferențiar în 1938. A fost numit profesor la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași și apoi la Institutul de Medicină și Farmacie din București. A scris cărți de evocări, memorii, amintiri de călătorie și texte de popularizare a științei: Din nou lumină, Permanențe, Călătorii în clarobscur, Permanenta reîntoarcere.

1908 – S-a născut Liviu Rusu

27 iunie 1908, Cuciurul Mare, Suceava – 13 octombrie 1991

Muzicolog și compozitor. A fost profesor la Conservatorul din Cernăuți și la Conservatorul din Timișoara, dirijor de cor la Societatea Muzicală Armonia din Cernăuți, director al Artelor în Guvernământul Civil Românesc din Odessa, violist solist și lector la Filarmonica Banatul din Timișoara, secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Filiala din Timișoara, redactor șef la Editura Muzicală din București. După 23 august 1944 a fost condamnat la moarte de regimul comunist, dar a fost salvat de George Enescu și Mihail Jora. A compus: muzică de cameră: Sonată mică pentru vioară și pian; muzică vocală: Trei balade cu oșteni; muzică corală: Liturghia în Sol major pentru cor mixt. A scris lucrări de muzicologie: Pentru o carte de temelie a muzicii românești; traduceri: Teoria elementară a muzicii; ediții critice: Culegere de coruri mixte și bărbătești din compozitori bucovineni.

1921 – S-a născut Paul Petrescu

27 iunie 1921, Cetatea Albă, România/Ucraina – 18 iulie 2009, Great Barrington, Massachusetts, SUA

Etnolog român din SUA, membru de onoare din străinătate al Academiei Române. A urmat facultățile de Drept, Litere și Filosofie la București; în 1969 și-a susținut teza de doctorat, Arhitectura populară românească. A fost cercetător la Institutul Central de Statistică, asistent la Muzeul Satului, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei și la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București; colaborator științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene din München. Din 1990, a devenit cercetător în SUA. S-a dedicat studierii vastului domeniu al artei populare românești: cercetări de sociologie și de sistematizare rurală în Dobrogea, Argeș, Muntenia subcarpatică, Muscel etc. 1921-2009 Paul PetrescuA aplicat, pentru prima dată în România, metoda statistică în cercetarea arhitecturii populare, deschizând calea studierii, cu mijloace matematice, a domeniilor artei populare. Este autorul unui mare număr de cărți, studii și articole, între care: Elemente de înfrumusețare a locuințelor țărănești de pe Valea Bistriței, Arta populară românească. Despre așezări și arhitectură, Ceramica de Hurez, Arhitectura de lemn a Maramureșului, Les constructions circulaires des paysans roumains, Scoarțe românești, Broderiile pe piele în arta populară românească, Imaginea soarelui în arta populară românească, Motive decorative celebre, Cusături românești. Îndrumări metodice, Arta populară a aromânilor din Dobrogea, etc. A fost membru în colegiul de redacție al revistelor Arta și Revista de etnografie și folclor, redactor-șef adjunct la Studii și cercetări de istoria artei și la Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1963), reprezentant al României în Comitetul de elaborare și coordonare al Atlasului etnologic al Europei, în grupul de lucru al Centrului european de coordonare a cercetării și documentării în științe sociale (organism specializat al UNESCO), membru al organizației științifice internaționale Current Anthropology cu sediul la Chicago, al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă cu sediul la Paris.

1923 – A încetat din viață Constantin C. Arion (18 iunie 1855, București – 27 iunie 1923, București)

Politician, ministru de externe și ministru al cultelor și al instrucțiunii publice; membru de onoare al Academiei Române

1926 – S-a născut Nicolae Simionescu

27 iunie 1926, București – februarie 1995, București

Medic, membru titular (din 1991) și vicepreședinte (1994–1995) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină a Universității București în 1950 și a obținut titlul de Doctor în Medicină în 1966. Între 1966–1970 a urmat treptele profesionale, de la asistent la profesor asociat și decan. În paralel, s-a specializat în chirurgie, până la transferul la Institutul de Endocrinologie. 1926-1995 Nicolae SimionescuAlături de soția sa, Maya Simionescu, s-a dedicat științei în domeniul biologiei celulare. Viața și opera celor doi, într-o oarecare măsură, este asemănătoare cu cea a soților Marie și Pierre Curie, laureați ai premiului Nobel pentru fizică. Între 1970–1979, Maya și Nicolae Simionescu au lucrat cu profesorul George Emil Palade și echipa sa de cercetători la Rockefeller University și Yale. Au studiat transportul molecular prin vasele de sânge. Profesionalismul lor în timp avea să fie recunoscut și apreciat de colegi; cu toate că li s-au propus să predea disciplina Biologia Celulară la Școala de Medicină de la Yale, aceștia au preferat să se întoarcă în România și să-și valorifice cunoștințele, chiar dacă situația politică, economică și socială începuse să se deterioreze, iar lucrurile să meargă din ce în ce mai greu. Este considerat părintele școlii românești de biologie celulară, a fondat și organizat, împreună cu Maya Simionescu, Institutul de Biologie și Patologie Celulară care-i poartă numele. Încă de la început, institutul creat de cei doi cercetători a fost considerat un „implant american în România” și, ca urmare, din 1980 toate fondurile de cercetare au fost sistate, pe motiv că nu mai sunt bani decât pentru salarii. Soții Simionescu au apelat la Institutul Național de Sănătate din SUA (NIH). Fondurile pe care le-au primit au fost alocate pentru achiziții de diferite substanțe, chimicale, mici dotări de laborator, etc. Timp de doisprezece ani (1981–1993) institutul a beneficiat de fondurile primite de la NIH.

1936 – S-a născut Sergiu Pavel Dan

27 iunie 1936, Blaj – 10 octombrie 2021

Critic și istoric literar, eseist, traducător, publicist și profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj; fiul prozatorului Pavel Dan. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1957), după care a lucrat ca profesor secundar la licee din Cluj. 1936-2021 Sergiu Pavel Dan CriticÎn 1964 a obținut, prin concurs, postul de asistent universitar la catedra de Literatură Română a Facultății de Filologie din Cluj. În 1972 a obținut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea din Cluj, cu teza Povestirea fantastică românească, elaborată sub conducerea științifică a profesorului Iosif Pervain. A debutat publicistic în 1964 cu un articol despre Gheorghe Bogdan-Duică în revista Tribuna. A publicat articole, eseuri și studii în revistele Steaua, Echinox, Revue Roumaine, Vatra, Gazeta literară, Viața românească, Manuscriptum, Argeș, Cotidianul, România liberă, Tribuna Ardealului. Volumul său de debut, Proza fantastică românească (1975), era o amplificare a tezei de doctorat și a fost distins cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române. Din operele sale: Fiul Craiului și Spânul, Fețele fantasticului. Delimitări, clasificări și analize, Învolburări și vremuieli politice.

1936 – S-a născut Cristian Petru Bălan

27 iunie 1936, Sibiu

Prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător, artist plastic stabilit în SUA, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și al Academiei Americano-Române de Științe și Arte. A urmat Facultatea de Zootehnie din București din 1956, și-a continuat studiile, absolvind Universitatea din București, Facultatea de Română-Istorie (1964), precum și Colegiul „Harry S. Truman” din Chicago (1989), cu bursă „Pell Grant”, pentru cursuri de artă. În țară, timp de 26 de ani, a fost profesor de Limba română, Limba latină și Istorie, la școli generale și licee din Prahova și directorul celei mai vechi școli din Ploiești. La 19 ani, a debutat cu versuri în ziarul Flamura Prahovei, apoi a continuat să publice versuri și proză ori articole de popularizare a științei în România literară, România liberă, Flacăra, Magazin, Magazin istoric, Telegraful român. În 1967, Studioul Cinematografic București i-a achiziționat scenariul de film Geniu sublim, despre viața lui Mihai Eminescu. Împreună cu ufologul Călin Turcu, a înființat Univers-Clubul din Ploiești (1971), faimos în toată țara, prin studierea amănunțită a fenomenelor OZN și paranormale, prin simpozioanele lui cu publicul. 1936b Cristian Petru Bălan ScriitorCa pictor și sculptor amator, a fost autorul a numeroase icoane, al celui mai mare portret Eminescu din țară, aflat pe frontispiciul Casei de cultură din Boldești-Scăieni, al unei statui de aproape 2 m înălțime, intitulată Îngerul judecății, al bustului lui Teodor Diamant, al picturilor religioase de pe fațada cimitirului din aceeași localitate; al portretului primului președinte austriac Karl Renner, de pe fațada bibliotecii din orașul Gloggnitz, Nieder Õsterreich; a două mari portrete religioase, în același oraș, pe fațada vilei compozitorului austriac Gustav Mahler, lucrări dedicate soldaților austrieci căzuți în cel de al doilea război mondial. Fost corespondent din SUA al posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă, scriitorul a fost actualmente cunoscut mai ales pentru cele două lucrări, Enciclopedia Imnurilor de Stat ale țărilor lumii (2008, cu prefața scrisă de Gheorghe Zamfir) și Ghid de conversație român-latin / Latinum Romanicumque colloquii enchiridion. Alte lucrări: Dincolo de curcubeu, Dicționarul partidelor politice din România, Dicționarul criminalilor politici comuniști din România, Un dicționar al eroilor căzuți victime ale comunismului în România, Vagabond pe mapamond, Monografia orașului Boldești-Scăieni, Eminescu și universul folcloric românesc, Justin Capră, unul dintre marii inventatori români și universali ai secolului nostru, Antologie de proză contemporană românească.

1940 – Răspunsul Guvernului Român la ultimatumul guvernului sovietic

Cele două Consilii de Coroană din 27 iunie 1940 au prilejuit confruntarea dintre partizanii apărării, cu orice preț, a teritoriului național și cei care considerau că, războiul fiind în desfășurare, era mai important să se asigure continuitatea de stat, pusă în primejdie dacă România s-ar fi angajat într-un conflict militar cu URSS. Este evident faptul că Guvernul Gheorghe Tătărescu (6) nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercând să câștige timp:

Guvernul URSS a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.

Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între URSS și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic.

În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România”.

1940 – S-a născut Eugen Cicero

Eugen Ciceu; 27 iunie 1940, Vad, Cluj – 6 decembrie 1997, Zürich

Pianist de jazz, fratele percuționistul Adrian Ciceu. Eugen a văzut prima dată un pian la patru ani și a început să cânte corect ritmic, melodic și armonic o piesă pe care a auzit-o la radio. A urmat lecții de pian cu Aurelia Cionca în Cluj. În 1949 familia s-a mutat la București, unde a fost înscris la Școala de Muzică, fiind coleg cu Ileana Cotrubaș. Profesoara care i-a desăvârșit tehnica a fost Ana Pittiș. În 1959 a fost admis la Conservatorul din București, alături de Vladimir Cosma și Richard Oschanitzky. 1940-1997 Eugen Cicero PianistA început să se intereseze de jazz, fiind influențat de Eroll Garner și Oscar Peterson. Un an mai târziu, a fost exmatriculat din Conservator, alături de alți colegi, printre care și Oschanitzki. A lucrat în localurile bucureștene și a colaborat cu Orchestra Electrecord, condusă de Teodor Cosma, fiind reprimit în conservator în 1962. În același an a plecat în turneu în Germania de Est, împreună cu trupa sa. A trecut în Berlinul de Vest, a cerut azil politic, restul trupei plecând mai departe în Statele Unite. După o perioadă grea în Germania, s-a stabilit în Elveția. Primul său album, Roccoco Jazz (1965), a fost editat în Studioul SABA/MPS din Villingen, Germania. Au urmat angajamente cu RIAS Big Band, în Berlin, iar mai târziu cu SFB Bigband, condus de Paul Kuhn. La mijlocul anilor ’70 s-a mutat la München și a revenit în Romania pentru un concert caritabil, la Sala Radio. În 1982 l-a cunoscut la Amsterdam pe producătorul japonez Makoto Kimata, urmând o perioadă de turnee anuale în Japonia. După 1990 a susținut câteva concerte la Sala Radio. Fiul său, Roger Cicero, a reprezentat Germania la finala Eurovision din 2007. Singurul album editat în România este cel înregistrat la Electrecord.

Eugen Cicero – Swinging Bach

1941 – Pogromul de la Iași

Primul masacru antisemit de la declanșarea operațiunii Barbarossa împotriva URSS (22 iunie 1941), operațiune la care România condusă de Ion Antonescu a participat ca aliat al Germaniei naziste, a fost unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, inițiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale, împotriva cetățenilor de etnie evreiască din orașul Iași.

În Iași, în zilele de 27–29 iunie, autoritățile locale, din armată, poliție și prefectură, au emis ordine și comunicate în care populația evreiască era acuzată public și direct că ajută inamicul, trăgând în trupele române și germane și semnalizând țintele avioanelor sovietice.

1941 Evrei arestați de jandarmi români, Iași, 27 iunie
Evrei arestați de jandarmi români, Iași, 27 iunie

În dimineața zilei de vineri, 27 iunie, conducerea administrativă a orașului, prefectul județului Iași, colonelul Dumitru Captaru, comandantul garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, chestorul poliției, colonelul Constantin Chirilovici și inspectorii Siguranței Statului Emil Gioseanu și Matei Cosma au ordonat percheziții în locuințele evreilor. După amiază, Ion Antonescu a telefonat colonelului Constantin Lupu și i-a ordonat „Să curețe Iașul de evrei”. Acțiunea urma să fie mascată ca făcând parte din ordinul anterior al conducatorului: „Evacuarea tuturor evreilor, între 18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut”.

1941 Evrei din Iași adunați cu forța și arestați în timpul Pogromului
Evrei din Iași adunați cu forța și arestați în timpul Pogromului

Tot pe 27 iunie, soldați români din divizia de la Iași au ucis peste 400 de evrei lângă târgul Sculeni de lângă Iași, aceștia fiind învinuiți că au semnalizat sau pactizat cu inamicul bolșevic. După ce au fost jefuiți și femeile au fost abuzate de soldați, victimele au fost obligate apoi să-și sape o groapă comună în care au fost ulterior îngropate.

Mai mult: Galerie foto (imagini cu impact emoțional!): Carmen Valică – Pogromul de la Iași: 80 de ani de la „cel mai mare masacru de pe teritoriul României

1943 – S-a inaugurat în parcul Cișmigiu din București ansamblul de busturi Rondul Roman

Ansamblul a fost înființat din inițiativa filosofului Ion Petrovici, ministrul educației naționale, fiind inaugurat pe 27 iunie 1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Ion Rășcanu.
1943 Rondul Roman, Cișmigiu

În cadrul ansamblului Rondul Roman (sau Rotonda Scriitorilor) sunt amplasate busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române: Vasile Alecsandri (sculptor Theodor Burcă), Nicolae Bălcescu (sculptor Constantin Baraschi), Ion Luca Caragiale (sculptor Oscar Späthe), Ion Creangă (sculptor Ion Jiga), George Coșbuc (sculptor Ion Grigore Popovici), Mihai Eminescu (sculptor Ion Jalea), Bogdan Petriceicu Hasdeu (sculptor Mihai Onofrei), Ștefan Octavian Iosif (sculptor Cornel Medrea), Titu Maiorescu (sculptor Ion Dimitriu-Bârlad), Alexandru Odobescu (sculptorița Milița Petrașcu), Alexandru Vlahuță (sculptor Oscar Han), Duiliu Zamfirescu (sculptor Alexandru Călinescu). La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creangă se afla bustul lui Octavian Goga, dăltuit de Ion Jalea, dar a fost înlăturat, după ce într-o noapte, după 1944, a fost mutilat cu ciocanul. Acum poartă numele Rotonda Scriitorilor. Galerie de imagini

1948 – S-a născut Ioan Cărmăzan

27 iunie 1948, Satchinez, Timiș

Regizor și scenarist de film, eseist și scriitor. A absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea Timișoara (1971) și 1948 Ioan CărmăzanInstitutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1978). Este membru fondator al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania (UARF), al cărei vicepreședinte a fost între 1992–2013. A fost și director artistic la TVR, departamentul Divertisment, director general la studioul „SahiaFilm”. A fost profesor de Regie film la Universitatea „Titu Maiorescu” și la Facultatea de Arte a Universității Hyperion și la Academia de arte Luceafărul. Începând din 2013 până în prezent este președintele Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din Romania. Filme regizate: Țapinarii, Lișca, Sania albastră, Casa din vis, Lotus, Dragoste de mamă, O secundă de viață, Oul de cuc, Întoarcerea magilor.

Țapinarii • scenariul și regia Ion Cărmăzan

1951 – S-a născut Corneliu Ion

27 iunie 1951, Focșani

Trăgător de tir, unul dintre cele mai importante nume ale tirului românesc. A început să practice tirul la 18 ani, la CSA Steaua București. S-a specializat în proba de pistol viteză unde, în cei peste 20 de ani petrecuți la lotul național al României, a cucerit 12 medalii, patru de aur, șapte de argint și una de bronz. 1951 Corneliu IonA participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, la Moscova, în 1980, devenind campion olimpic la pistol viteză 25 de metri, la capătul unui duel pasionant și epuizant cu est-germanul Jurgen Wiefel, cei doi sportivi având nevoie de trei manșe de baraj pentru a fi departajați. În 1984, la Los Angeles, a obținut medalia de argint. A participat la trei Campionate Mondiale – la CM de la Enschade (Olanda) 1974, a obținut medalia de argint la pistol cu aer comprimat – și cinci Campionate Europene. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenor la CSA Steaua București, din 1989 fiind numit șeful secției de tir a clubului militar. A primit titlurile de Maestru Emerit al Sportului și Antrenor Emerit, iar în 2001 i-a fost conferit Ordinul national Pentru merit în grad de ofițer.

1953 – A încetat din viață Ioan Suciu (4 decembrie 1907, Blaj – 27 iunie 1953, închisoarea Sighet)

Episcop greco-catolic; profesor de Religie și Limba italiană la Academia de Teologie din Blaj; primul episcop român unit arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 și decedat în închisoare; Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj

1956 – Premiera dramei muzicale Pană Lesnea Rusalim

Dramă lirică în 3 acte de Paul Constantinescu, libretul de Victor Eftimiu. Premiera a avut loc pe 27 iunie 1956 la Opera de Stat din Cluj. Dirijor: Anatol Chisadji. Soliști: David Ohanesian, Ecaterina Vîlcovici, Jean Hvrov, Suzana Bosica, Teodor Athanasiu, Dirijor cor: Mircea Popescu.

Pană Lesnea Rusalim Da, sunt bătrân! • Mugur Bogdan

1962 – A încetat din viață Aurelian Bentoiu (29 iunie 1892, Făcăeni, Ialomița – 27 iunie 1962, închisoarea Jilava)

Avocat și un om politic liberal; a îndeplinit funcții executive în Guvernele Gheorghe Tătărăscu, inclusiv ministru al Justiției; întemnițat în două rânduri de regimul comunist, s-a stins în închisoare

1968 – A încetat din viață Constantin Ignătescu (16 mai 1887, Dumbrăveni Botoșani/Suceava – 26 iunie 1968, București)

Prozator, publicist

1976 – A încetat din viață Ion Dumitrescu (9 ianuarie 1914, Optași, Olt – 27 iunie 1976, București)

Istoric și critic literar, profesor; autor al studiului Metafora mării in poezia lui Eminescu

1992 – Prima Conferință Națională a Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN)

Convenția din 27–29 martie 1992 a marcat desprinderea din FSN a unei grupări majoritare susținătoare a președintelui Ion Iliescu, 1992 Ion Iliescucare a dat naștere unui nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN). Totodată, în urma adoptării moțiunii Viitorul-Azi susținută de Petre Roman, acesta a rămas președintele FSN. FDSN, partidul desprins din FSN, s-a reunit în Conferința Națională de la 27–28 iunie 1992, fiind adoptate statutul și programul noului partid. De asemenea, Ion Iliescu a fost desemnat candidatul FDSN la alegerile prezidențiale din 1992 iar Oliviu Gherman a fost ales președinte al partidului.

1992 – A încetat din viață Corneliu Sturzu (26 ianuarie 1935, Pașcani, Iași – 27 iunie 1992, Iași)

Poet, prozator și eseist; lector de estetică și teorie literară la Facultatea de Filologie a Universității din Iași; director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași

1993 – A încetat din viață Octav Enigărescu (13 iulie 1924, București – 27 iunie 1993)

Unul dintre cei mai valoroși baritoni români, solist al Operei din Cluj și al Operei Române din București; profesor universitar la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București

1994 – A încetat din viață Ion Rahoveanu (Ion Bâscă; 5 octombrie 1928, Rahău, Alba – 27 iunie 1994, Sebeș, Alba)

Poet și jurnalist; redactor la Studioul de Radio Cluj

1996 – A fost dezvelit monumentul omului politic țărănist Corneliu Coposu

Bustul lui Corneliu Coposu a fost amplasat lângă Biserica Kretzulescu din București, fiind opera sculptorui Mihai Buculei.
1996 Bustul lui Corneliu Coposu #myphoto

Sculptorul a declarat într-un interviu că a realizat sculptura respectivă în trei zile, intenționând să o expună la Galeria Catacomba. O vedea definitivată în ipsos, în formă de semn de cruce, ca în cimitirele ardelenești, ca o rememorare a suferințelor prin care a trecut. Chiar și tatăl sculptorului a fost închis opt ani la penitenciarul Aiud. Deoarece îl cunoscuse pe Corneliu Coposu la Alba Iulia, s-a hotărât să execute lucrarea în bronz, fără să ceară nici un ban.

2001 – A fost inaugurat primul hipermarket Carrefour din România

Primul hipermarket al grupului a fost deschis pe 15 iunie 1963 în localitatea Sainte-Genevieve-des-Bois, lângă Paris, având peste 2.500 de m2. Primul Carrefour din România a fost inaugurat pe 27 iunie 2001, pe Autostrada București–Pitești, în Chiajna, Ilfov.

2005 – A început să emită postul de televiziune de știri Antena 3

Canal de televiziune privat de știri, care face parte din grupul Intact. Emisiunile sale prezintă informații legate de domeniul social și politic, dar și de mediul de afaceri, mult politizate. Luni, 27 iunie, la ora 18:00, grila de programe Antena 3 a debutat cu un jurnal de știri prezentat de Vlad Petreanu și preluat integral de Antena 1.

2007 – A încetat din viață Domokos Géza (18 mai 1928, Brașov – 27 iunie 2007, Târgu Mureș)

Scriitor și publicist de naționalitate maghiară din România, primul președinte al UDMR (1989–1993)

2008 – A încetat din viață Nicolae Linca (1 ianuarie 1929, Cergău Mare, Alba – 27 iunie 2008, Feisa, Alba)

Pugilist laureat cu aur la Melbourne 1956; singurul campion olimpic al boxului românesc

2014 – A încetat din viață Nicolae Stroescu-Stînișoară (Nicolae Stroescu; 1 noiembrie 1925, Târgu Jiu – 27 iunie 2014, München)

Jurnalist și scriitor, director al secției române a postului Radio Europa Liberă (1988–1994)

2019 – Forumul anual Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, SUERD

La Palatul Parlamentului a început cea de-a VIII-a ediție a Forumului anual SUERD. România a exercitat, în perioada 1 noiembrie 2018–30 octombrie 2019, Președinția rotativă a SUERD. 2019 Palatul Parlamemntului #myphotoStrategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, lansată în anul 2011, este una dintre cele patru macro-strategii existente la nivelul Uniunii Europene, și reprezintă un mecanism de cooperare a statelor din bazinul Dunării, destinat dezvoltării economice, sociale și teritoriale a acestei macro-regiuni. La Strategie participă 14 țări dunărene, dintre care nouă state membre ale UE (Austria, România, Bulgaria, Cehia, Croația, Germania, ca stat federal, landurile Baden-Württemberg și Bavaria, Slovacia, Slovenia, Ungaria) și cinci state terțe (Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Republica Moldova și Ucraina).

2020 – A încetat din viață Mihai Romilă (1 octombrie 1950, Huși, Vaslui – 27 iunie 2020)

Fotbalist și antrenor; a jucat pe postul de mijlocaș

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „27 Iunie în istoria românilor28 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: