Nicolae Bălcescu. Portret de Gheorghe Tattarescu - detaliu

~ Amintirea zilei – Today’s Memory ~

 

Nicolae Bălcescu (1)Nicolae Bălcescu

29 iunie 1819, București – 29 noiembrie 1852, Palermo


 

Nicolae Bălcescu a fost istoric, scriitor și revoluționar, membru post mortem al Academiei Române.

A studiat la Colegiul Sfântul Sava din 1832, fiind pasionat de istorie și avându-l profesor pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani a intrat în armată, iar în 1840 a participat, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care a fost descoperită, și a fost închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu.

După ce a fost eliberat, a înființat împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o organizație secretă numită Frăția, a călătorit prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și a studiat istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută din 1844.

În Franța s-a implicat în revoluția din februarie 1848, dar s-a întors la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. A fost de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal.

Arestat de autoritățile Imperiului Otoman, care au înăbușit revoluția, a reușit să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde, expulzat de autoritățile habsburgice, a trecut prin Trieste, Atena și a ajuns la Constantinopol, apoi, la Debrețin, s-a întâlnit cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament pacificator între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. La 2 iulie 1849 era la Pesta, unde a fost semnat proiectul de pacificare, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri, prin care Avram Iancu și revoluționarii săi se declarau de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar aceștia nu și-au respectat promisiunile și s-a ajuns din nou la conflict. În același timp însă, trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse au intrat în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth a fost înfrântă.

Nicolae Bălcescu – Destinul unui revoluționar

Ca istoric, marea sa operă a fost Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pe care a scris-o în exil (începând cu 1849), rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861–1863

Pe 29 noiembrie 1852 – în jurul orei 19,30, departe de patrie şi singur, la Palermo (în Italia), a încetat din viaţă. A doua zi consulul otoman, reţinând banii ce s-au găsit asupra sa, a angajat doi hamali care au purtat trupul lui Nicolae Bălcescu spre Mânăstirea capucinilor iar mai apoi a fost încredinţat gardianului cimitirului, pentru a fi înmormântat plătindu-se taxa de 12 tari. Din păcate, locul exact în care se află acesta încă nu se cunoaşte cu precizie, o ipoteză lansată fiind groapa comună din Cimitirul Rotoli.

Lecţia sa de istorie a învins timpul: „Mântuirea poporului român va să vie numai prin unirea şi luminarea lui. Poporul român va cunoaşte zile slăvite numai atunci când toată patria română va fi un singur simţământ şi o singură lege

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu

 

Nicolae Bălcescu – Corespondența (1977) Teatru radiofonic

 

***** [In English] *****

Nicolae Bălcescu, Portret de Gheorghe Tattarescu, 1851
Nicolae Bălcescu, Portret de Gheorghe Tattarescu, 1851

Nicolae Bălcescu

29 June 1819, Bucharest – 29 November 1852, Palermo

 

Nicolae Bălcescu was a Romanian Wallachian soldier, historian, journalist, and leader of the 1848 Wallachian Revolution.

At the age of 19, he joined the Wallachian Army, and, in 1840, took part, alongside Eftimie Murgu and Cezar Bolliac, in Mitică Filipescu’s conspiracy against Prince Alexandru II Ghica. The plot was uncovered, and Bălcescu was imprisoned in Mărgineni Monastery, where he remained for the following two years.

While in Paris (1846), he became leader of the Romantic nationalists and liberal-radical group Societatea studenților români (the Society of Romanian Students), which reunited Wallachians and Moldavians — it also included Ion Brătianu, Alexandru C. Golescu, Ion Ionescu de la Brad, C. A. Rosetti and Mihail Kogălniceanu.

In 1848, after taking part in the uprising in France, Bălcescu returned to Bucharest in order to take part in the 11 June revolution. He was, for just two days, both Minister and Secretary of State of the provisional government. His advocacy of universal suffrage and land reform was not shared by many revolutionaries.

Bălcescu’s most important work is Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (Romanians under the Rule of Michael the Brave), which he wrote in exile in 1849.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu

 

#todaysmemory #romanifrumosi #istoriaRomaniei #NicolaeBălcescu

25 de comentarii la „Nicolae Bălcescu4 min read

  1. Pingback: 14 Iulie în istoria românilor

  2. Pingback: 17 Iulie în istoria românilor

  3. Pingback: 12 August în istoria românilor

  4. Pingback: 20 Septembrie în istoria românilor

  5. Pingback: 1 Octombrie în istoria românilor

  6. Pingback: 1 Noiembrie în istoria românilor

  7. Pingback: 6 Noiembrie în istoria românilor

  8. Pingback: 16 Noiembrie în istoria românilor

  9. Pingback: 27 Noiembrie în istoria românilor

  10. Pingback: 2 Decembrie în istoria românilor

  11. Pingback: 1 Ianuarie în istoria românilor

  12. Pingback: 17 Ianuarie în istoria românilor

  13. Pingback: 20 Ianuarie în istoria românilor

  14. Pingback: 21 Ianuarie în istoria românilor

  15. Pingback: 14 Februarie în istoria românilor

  16. Pingback: 15 Martie în istoria românilor

  17. Pingback: 8 Aprilie în istoria românilor

  18. Pingback: 10 Mai în istoria românilor

  19. Pingback: 14 Mai în istoria românilor

  20. Pingback: 5 Iunie în istoria românilor

  21. Pingback: 9 Iunie în istoria românilor

  22. Pingback: 11 Iunie în istoria românilor

  23. Pingback: 12 Iunie în istoria românilor

  24. Pingback: 14 Iunie în istoria românilor

  25. Pingback: 14 Iulie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: