Today's Memory

Christoph Willibald Gluck5 min read

Christoph Willibald Gluck (1714-1787). Joseph Duplessis -cover22

~ Amintirea zilei – Today’s Memory* ~

 

Christoph Willibald Gluck (young)Christoph Willibald Gluck

2 iulie 1714, Erasbach, lângă Berching, Upper Palatinate, Bavaria – 15 noiembrie 1787, Vienna, Austria


 

Christoph Willibald Gluck a fost un compozitor clasic german din perioada clasică timpurie, cunoscut mai ales pentru operele sale. Este unul dintre compozitorii importanți de operă din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și primul reformator al perioadei muzicale clasice. Este cunoscut în special pentru opera Orfeu și Euridice.

Gluck, al cărui tată probabil intenționa ca el să continue să lucreze în silvicultură în familie, a arătat la o vârstă fragedă o puternică înclinație spre muzică. Pentru a scăpa de dezacordurile cu tatăl său, tânărul Gluck a plecat de acasă (probabil în jurul anului 1727) și, susținându-se prin muzica sa, a ajuns Praga, unde a cântat în mai multe biserici și a început studii muzicale universitare.

A plecat la Viena în 1736, unde a fost descoperit de un nobil lombard care l-a dus la Milano. Aici Gluck, în afară de îndeplinirea îndatoririlor sale în capela familiei Melzi, a studiat compoziția cu organistul și compozitorul italian Giovanni Battista Sammartini, de la care a învățat noul stil italian de muzică instrumentală.

Christoph Willibald Gluck – Symphony in Sol major • Camerata Polonia, Conductor Marek Kudlicki

A avut primul său mare succes dramatic în 1741, prezentând la Teatrul Ducal din Milano prima sa operă, Artaserse cu un libret de P. Metastasio. Până în 1745 a urmat apoi o succesiune anuală de opere pentru acest teatru: Demofoonte (1742), Arsace (1743), Sofonisba (1744) și Ippolito (1745). În plus, Gluck a scris Cleonice (Demetrio) pentru Veneția, Il Tigrane pentru Crema și Poro pentru Torino. În aceste lucrări timpurii, dintre care în cea mai mare parte au supraviețuit doar fragmente, Gluck a urmat în mare parte moda operei italiene existente.

Christoph Willibald Gluck – Alceste • The Harvard University Choir, Conductor Edward Elwyn Jones

În 1745, Gluck, pe atunci bine cunoscut compozitor de operă, a fost invitat în Anglia de lordul Middlesex, director de operă italiană la Haymarket Theatre Londra, pentru a concura poziția solidă a lui Handel asupra spectatorilor de operă din Londra.

Christoph Willibald Gluck – Flute Concerto in Sol major • Paris Philharmonic Chamber Orchestra, Flute / Conductor: Jean-Pierre Louis Rampal

În august 1772, la Opéra de Paris a fost pusă în scenă opera recent finalizată a lui Gluck, Iphigénie en Aulide (textul, după tragedia lui Racine, a fost de François-Louis Leblanc); și, întrucât Gluck se angajase să transforme stilul italian genial în opera mai serioasă cultivată de compozitorii francezi, precum și să ofere încă șase opere similare, a plecat la Paris în toamna anului 1773. Spectacolele operei Iphigénie en Aulide și a versiunii franceze a Orfeo et Euridice au avut un succes extraordinar.

Christoph Willibald Gluck – Orfeo e Euridice Melodie • Piano Yuja Wang

A fost profesorul de muzică al Mariei Antoaneta, regina Franței. A fost făcut cavaler în 1756.

Unii îl consideră părintele perioadei muzicale clasice și rococo – cel puțin în domeniul operei.

Mai mult: https://ro.wikipedia.org/wiki/Christoph_Willibald_Gluck

 

Christoph Willibald Gluck – Trio Sonatas • Musica Antiqua Köln, Conductor Reinhard Goebel

 

***** [In English] *****

Christoph Willibald Gluck. Portrait by Joseph DuplessisChristoph Willibald Gluck

2 July 1714, Erasbach, near Berching, Upper Palatinate, Bavaria – 15 November 1787, Vienna, Austria

 

Christoph Willibald Gluck, Ritter (knight) Von Gluck was a German classical composer of the early classical period, best known for his operas. Gluck, whose father probably intended for him to continue in the family employment of forestry, at an early age showed a strong inclination toward music. In order to escape from disagreements with his father, the young Gluck left home (probably about 1727) and, supporting himself by his music, made his way to Prague, where he played in several churches, began university work (1731), and continued his musical studies.

He went to Vienna in 1736, he was discovered by a Lombard nobleman who took him to Milan. Here Gluck, apart from fulfilling his duties in the Melzi family chapel, studied composition with the Italian organist and composer Giovanni Battista Sammartini, from whom he learned the new Italian style of instrumental music.

Christoph Willibald Gluck – Italian Arias • Cecilia Bartoli mezzo-soprano

Gluck had his first great dramatic success in 1741, in the Teatro Ducal in Milan, with his first opera, Artaserse, to a libretto by P. Metastasio. Until 1745 there then followed an annual succession of operas for this theatre: Demofoonte (1742), Arsace (1743), Sofonisba (1744), and Ippolito (1745). In addition, Gluck wrote Cleonice (Demetrio) for Venice, Il Tigrane for Crema and Poro for Turin. In these early works, of which mostly only fragments have survived, Gluck largely followed the existing Italian operatic fashion.

In 1745 Gluck, by then well known as an operatic composer, was invited to England at the instigation of Lord Middlesex, director of Italian opera at the Haymarket Theatre, London, in order to challenge Handel’s solid hold on London opera goers.

Christoph Willibald Gluck – Ippolito Se tu vedessi come vegg’io • Sonia Prina

On August, 1772, the Paris Opéra was encouraged to stage Gluck’s newly completed opera, Iphigénie en Aulide (the text, after Racine’s tragedy, was by François-Louis Leblanc, bailli Du Roullet); and, as Gluck had undertaken to transform the genial Italian style to the more serious opera cultivated by French composers as well as to provide six more similar operas, he went to Paris in the autumn of 1773. The performances of Iphigénie on April 19, 1774, and of the French version of Orfeo in the summer of the same year met with tremendous success.

Christoph Willibald Gluck – Iphigénie en Tauride • Orchestre de la société des concerts du conservatoire, Conductor: Carlo Maria Giulini With: Patricia Neway, Pierre Mollet, Léopold Simoneau, Robert Massard (recorded 1952)

He was knighted in 1756.

More on: https://en.wikipedia.org/wiki/Christoph_Willibald_Gluck

*****

 

Christoph Willibald Gluck – Orfeo e Euridice London Philarmonic Orchestra, Conductor Raymond Leppard (recorded 1982)

 

#todaysmemory #ChristophWillibaldGluck

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „Christoph Willibald Gluck5 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: