Primirea Lui Carol I în Bulgaria -cover22
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

19 Iulie în istoria românilor42 min read

Intrarea în Războiul de Independență Dimitrie Popovici-Bayreuth Constantin Levaditi Mihail Andreescu-Skeletty Constantin Dramba Constantin Țoiu Ilie Năstase Diana Mocanu

~ Amintirile zilei* ~

Foto: Intrarea Armatei române în Războiul de Independență – Primirea lui Carol I in Bulgaria, Pictură de Carol Popp de Szathmary

1527 – Prima atestare documentară a localității Olănești

Actualul oraș Băile Olănești, situat în Depresiunea Olănești, la poalele Munților Căpățânii, cuprinde între hotarele sale 8 foste comune, sate și cătune, devenite azi localități componente. Cea mai veche localitate atestată documentar în Băile Olănești este Cheia, într-un hrisov din 3 mai 1502, prin care Voievodul Radu cel Mare dona Mănăstirii Govora sate, munți, mori, vii: „Și iar să le fie la Cheae a patra parte, oricât este partea lui Iuga, pentru că a dăruit-o Iuga Sfintei Mănăstiri”, a doua fiind atestată Olănești, la 19 iulie 1527, când voievodul Radu de la Afumați întărește jupanului Goran spătar și fratelui său Albul părți de moșie în Iaroslăvești „ […] și în Olănești și pretutindeni”. 1527 Băile Olănești, Acum


1612 – Lupta de la Cornul lui Sas

Lupta s-a purtat între Domnul Moldovei, Ștefan al II-lea Tomșa cu oastea de țară și ajutor tătăresc 1612 Ștefan Al Ii-lea Tomșași armata pretendentului la tron, Constantin Movilă, sprijinit de oștile polone conduse de Ștefan Potocky, ginerele lui Ieremia Movilă, la Cornul lui Sas pe malurile Prutului (în prezent, în zona comunei Popricani, Iași), la 19 iulie 1612. În urma luptei, comandantul polon, Potocki a căzut prizonier și a fost întemnițat, iar Constantin Movilă a murit la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri noi, pe Mîrza (vel-vornic), Costache Roșca (vel-vistiernic), Vodă Ștefan Tomșa s-a răzbunat, având loc o cruntă represiune împotriva marii boierimi filo-polone – toți au fost decapitați, iar moșiile multora au fost confiscate.

1827 – Cel mai mare incendiu din istoria Iașiului

În data de 19/31 iulie 1827 a avut loc cel mai cumplit incendiu din istoria Iașilor. Început la Casa Burchi-Zmeu, „în podul careia se fierbeau vodcile cu siropuri de zmeură și fruntea rachiurilor de perje”, o treime a orașului, cu locuințele de pe Ulița mare și Curtea domnească, a căzut pradă flăcărilor. Devastatorul incendiu a distrus aproape jumătate din oraș – locuințele de pe Ulița Mare și Curtea Domnească au căzut pradă flăcărilor. 1827 Cel Mai Mare Incendiu Din Istoria IașiuluiPrințul Nicolae Șuțu povestește în memoriile sale: „Stând dinaintea unei ferești, zării o lungă și groasă coloană de fum ce se ridica după un deal […] Ardea în Iași […] Toată Ulița Mare, începând de la clădirile unde se află acum Academia și până la Curtea Domnească, era cuprinsă într-o flacără întreagă”. La rândul său, consulul Franței nota: „Nu se văd decât oameni disperați ce plâng pe locul unde și-au pierdut averea sau părinții și prietenii”. „La 1827, iulie în 19, au fost focul cel mare în care s-au topit ispisoace și acte vechi ale pământului, aflătoare în arhiva Vistieriei și a Divanului, ce se ținea de condicarul Curții sau izbașa“, a scris mai târziu cronicarul Manolache Drăghici…

1848 – Revoluția de la 1848 în Țările Române – Invazia trupelor ruse și otomane

Conform înțelegerii ruso-turce, rușii au invadat Moldova iar turcii au pătruns în Țara Românească. Rusia a trimis trupe doar în Moldova, unde prezența lor a fost socotită de unii consuli europeni drept o invazie. Ministerul de Externe al Rusiei, printr-o notă diplomatică blama tendințele românilor de a se uni într-un stat daco-român independent. Dezavuarea a constat în intervenția armată în Moldova – prin ocuparea orașului Iași – și apoi în Țara Românească – prin trecerea Milcovului. Puterile occidentale priveau cu îngrijorare ocuparea Moldovei de către ruși, dar cancelarul Nesselrode încearcă să-i liniștească, trimițând la 19 iulie către misiunile sale diplomatice o circulară în care afirma că Rusia nu ar fi intervenit, dacă mișcările ar fi fost expresia întregului popor moldo-valah și nu expresia unui „mic grup de nebuni care își datorau ideile programatice unui plagiat din propaganda democratică și socialistă europeană”.

Guvernul revoluționar a trimis o delegație la cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pașa, din Giurgiu, asigurându-l de relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci. La 19/31 iulie, Suleiman-pașa a trecut Dunărea la Giurgiu împreună cu o parte a armatei, cu scopul de a restabili „ordinea legală” și de a proteja „vechile drepturi și instituțiuni ale țării”. În caz de împotrivire, Suleiman-pașa atrăgea atenția că „dacă […] mai stăruiți încă să țineți țara într-această poziție falsă și să urmați sistemul arbitrar, eu nu mă voi împiedica de a înainta în interiorul țării cu forța armată pe care o am la dispoziție ca cel din urmă mijloc de a executa ordinele majestății-sale împărătești […]”.

1849 – Bătălia de la Albești (Bătălia de la Sighișoara)

A fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848–1849, între Armata Revoluționară Maghiară, susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas (19/31 iulie). 1849 Bătălia De La AlbeștiBătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit.

1852 – S-a născut Grigore Crăiniceanu

19 iulie 1852, București – 1 octombrie 1935, București

1852-1935 Grigore Crăiniceanu GeneralGeneral al Armatei Române și politician, membru titular al Academiei Române. Specialist în fortificații, a participat cu merite deosebite la Războiul de independență și la primul război mondial (de reîntregire națională). A fost Ministru de Război în guvernul Ion I.C. Brătianu, comandant al Armatei a II-a. În calitate de om de cultură, a fondat Revista armatei (1883) și Cercul publicațiunilor militare (1889).

1860 – S-a născut Dimitrie Popovici-Bayreuth

19 iulie 1860, Iași – 6 aprilie 1927, Cluj

Bariton, una din cele mai complexe, mai pasionante figuri de artist liric român, dotat cu o voce frumoasă și puternică, cu un remarcabil simț muzical și dramatic. A urmat școala primară la Iași, cu Ion Creangă ca învățător, prinzând gustul muzicii de operă pe când era în liceu. 1860-1927 Dimitrie Popovici BayreuthA studiat la Conservatorul de muzică și declamație din București, continuând cu specializarea în Italia, apoi în Austria, la Viena. A fost solist al Operelor din Praga, Viena, Bayreuth, Munchen, Hamburg, devenind un interpret de seamă al operelor lui Wagner. În turneu prin 32 de orașe ale Americii (1895–1896), invitat pe scenele importante europene, la Berlin, Stuttgart, Barcelona, Madrid, Palermo, Praga, în turneu la Petersburg și Moscova (1897–1898), faima lui Dimitrie Popovici-Bayreuth avea să atingă apogeul în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. A condus Conservatorul de Muzică din București și a fost directorul Operei Române din Cluj.

1874 – S-a născut Constantin Levaditi

19 iulie/1 august 1874, Galați – 5 septembrie 1953, București

Inframicrobiolog român naturalizat în Franța, membru de onoare (din 1926) al Academiei Române. A urmat Facultatea de medicină din București, unde l-a avut îndrumător pe celebrul Victor Babeș; specializarea a făcut-o la Paris, la Laboratorul de Patologie Generală și Experimentală și Institutul „Pasteur” și apoi la Frankfurt-am-Main, la Institutul de Terapie Experimentală. În 1902 a devenit Doctor în Medicină al Facultății din Paris, și și-a continuat cercetările la Institutul „Pasteur” și la Institutul „Fournier”, fiind unul dintre cei mai apreciați cercetători de acolo. 1874-1953 Constantin LevaditiA efectuat cercetări originale în domeniul poliomielitei și encefalitei; a fost unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial, membru al Academiei franceze de medicină și colaborator științific la Institutul „Pasteur” din Paris. A revenit în țară în 1919 (la vârsta de 45 de ani, în plină carieră de cercetător), pentru a preda la facultățile de medicină, dar Iașiul și Bucureștiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat „indezirabil”, după ce savantul criticase dur sistemul sanitar românesc, clasa politică și, în general, grija statului față de starea socială a poporului. „Nu este de acceptat ca zone întinse din teritoriul țării să fie lipsite cu desăvârșire de medici și de spitale, pentru că toate guvernele așteaptă să se ocupe de sănătatea nației străinii și oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici ca românii fără stare materială să fie lăsați să moară pentru că nu au cu ce plăti doctorii și doctoriile”, scria Levaditi despre „bolile morale ale românilor”, în anul 1926, rememorând încercarea lui de a se întoarce în România… Este considerat decanul incontestabil al școlii franceze de bacteriologie, iar ultimii săi ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilină, streptomicină, bacitracină, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Savantul român este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei și inframicrobiologiei moderne, studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase la nivel mondial. A fost premiat de Academia franceză de Științe și de universități celebre din Marea Britanie, Germania și SUA, a primit patru nominalizări la Premiul Nobel.

1877 – Intrarea Armatei Române în Războiul pentru independență

Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat o telegramă cifrată Principelui Carol I în data de 19/31 iulie, în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul, cu rugămintea de a trece cât mai grabnic Dunărea împreună cu armata sa: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mișcărilor mele”.
1877 Telegrama Marelui Duce Nicolae

Principele Carol I a acceptat propunerea marelui duce Nicolae, să devină comandantul suprem al trupelor ruse și române de la Plevna. Condițiile de cooperare urmau să fie discute ulterior.

La data de 19/31 iulie 1877, primele unități ale armatei române au trecut Dunărea peste podul de vase de la Zimnicea-Șiștov. Românii au preluat în întregime controlul orașului Nicopole. În seara de 19/31 iulie, noi unități române au traversat Dunărea pe podul de pontoane de la Siliștioara, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele. Trupele române erau conduse în momentul trecerii Dunării de către Carol I.

1877c Armata Română La Traversarea DunăriiÎn plus, Armata Română a fost reorganizată pe 23 iulie/4 august în vederea îndeplinirii noilor sarcini. Astfel, a fost creată Armata de Operațiuni de sub comanda generalui Alexandru Cernat, (43.414 militari, 7.170 cai, 110 tunuri). Pentru apărarea frontierei dunărene a fost creat Corpul de observație 11.380 militari, 1.350 cai, 74 tunuri), iar milițiile din Oltenia au fost mobilizate.

1877 Intrarea Armatei Române în Războiul Pentru Independență

1882 – S-a născut Mihail Andreescu-Skeletty

19 iulie 1882, Iași – 8 iunie 1965, Cluj

Compozitor, dirijor și profesor. A studiat la Conservatorul ieșean, specializându-se apoi la Paris. A fost dirijor la Opera Română din Cluj și al Filarmonicii „Gheorghe Dima” susținând numeroase concerte simfonice în România, Franța, Belgia, Elveția. Ca profesor la Conservatoarele din București și Cluj, a contribuit la ridicarea învățământului muzical, a nivelului predării muzicii în școli prin elaborarea de cursuri de armonie, de contrapunct, de forme muzicale și de orchestrație. A fost rector al Conservatorului din Cluj (1945–1948), co-fondator al Societății Compozitorilor Români din București. A lăsat peste 80 de compoziții, variate ca gen și dimensiune: operă: Regina Dunăreană; muzică de teatru: Strigoii; muzică vocal-simfonică: Moartea zimbrului; muzică simfonică: Ce e val, ca valul trece; muzică de cameră: Elegie pentru vioară și pian; muzică corală: Adunarea; muzică vocală: Cu penelul ca sideful; lieduri pe versurile lui Eminescu: La steaua care-a rasarit, Mama, La mijloc de codru des, Lacul, Și daca ramuri. A scris lucrări teoretice: Armonie. Legile și logica muzicală, versuri, librete de operă, lucrări didactice și traduceri de tratate teoretice.

Mihail Andreescu-Skeletty – Regina Dunăreană • Vasile Catană, Repetiție la Opera din Cluj

1884 – A apărut la Iași publicația Lupta

Ziar liberal-opoziționist, cu apariție de trei ori pe săptămână, în perioada 19 iulie 1884–30 noiembrie 1895, editat de George Panu. 1884 Gheorghe Panu - LuptaS-a impus foarte repede datorită condeiului său de mare gazetar. În Lupta și-a făcut debutul, ca critic literar,  Nicolae Iorga, în februarie 1890, publicând o recenzie pentru drama Năpasta de I.L. Caragiale. Între 1886–1895, ziarul Lupta a continuat să apară la București.

În cel din 1 aprilie 1887, Gheorghe Panu a publicat, nesemnat, pamfletul Omul periculos, în care critica decizia domnitorului de a încheia o nouă convenție comercială cu Imperiul Austro-Ungar, acuzându-l de a fi „cătană nemțească”, „ulan prusian”, „izvorul tuturor relelor”, „samsarul tuturor trădărilor”, „suflet blestemat”. Acest fapt a atras mânia viitorului rege Carol I al României. În calitate de director al ziarului, Gheorghe Panu a fost chemat în instanță pentru ofensa adusă Regelui, a fost găsit vinovat și a fost condamnat la pedeapsa maximă de doi ani de închisoare și la o amendă de 5.000 lei. Ca să nu fie închis, Panu a fugit la Paris.

1891 – S-a născut Teodor Murășanu

19 iulie 1891, Câmpia Turzii – 2 septembrie 1966, Turda

Preot român unit (greco-catolic), pedagog, om de cultură și deținut politic. A urmat Seminarul Catolic Central din Budapesta (1912–1916). A fost hirotonit preot în parohia Panticeu, a efectuat un an de studii de Filologie și Filosofie la Universitatea din Cluj, după care a fost numit profesor de Limba și literatura română la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda (azi Colegiul Național „Mihai Viteazul”), unde a pus bazele societății de lectură „Titu Maiorescu” și a înființat revista școlară Fire de tort. 1891-1966 Teodor Murășanu PreotA debutat în 1906 cu poezia Pastel, în revista săptămânală Unirea din Blaj. A colaborat la diferite publicații, mai ales cu poezii. După 1918 a redactat la Turda, cu unele intermitențe, săptămânalul Turda sau Arieșul, apoi prestigioasa revistă Pagini literare, la care au colaborat Pavel Dan, Mihail Beniuc, Grigore Popa, etc. A publicat mai multe volume de versuri: Poezii, Lumini suflate de vânt, Fum de jertfă (1934, Premiul Academiei Române, la propunerea lui Octavian Goga), Chiot câmpenesc, Lilioara și volume de proză. A contribuit la înființarea tipografiei Arieșul din Turda. A tradus din lirica maghiară (Vorosmarty, Petofi, Aprily, Kosztolany, Arany, etc) și germană (Lenau, Uhland, Ștefan George, Rainer Maria Rilke, etc.). Din 1948 a fost în atenția organelor securității, pentru că insufla elevilor mândria de a fi român. La percheziție, a fost găsită vinovată… biblioteca sa, plină cu cărți, manuscrise, reviste, ziare, corespondență cu oameni de cultură, gânditori ai perioadei interbelice; au fost arse în curtea casei, sub ochii săi, valori inestimabile ale culturii române. A fost arestat, împreună cu fiul său, Camil, pentru „instigare publică” și închis pentru un an la Penitenciarul Turda și la Penitenciarul din Aiud. În 1952 a fost din nou arestat pentru câteva luni, fără nici o explicație și fără judecată, apoi a fost repus în libertate.

1900 – S-a născut Iulian Gavăț

Iulian Silviu Gavăț; 19 iulie 1900, Tâmboești, Vrancea – 18 iunie 1978, București

Inginer și geolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe (1919–1920) și Școala Politehnică (1924) cu licență de inginer de mine și metalurgie. A obținut titlul de Doctor în Geologie, a lucrat la Serviciul de Prospecțiuni a Institutului Geologic din București; 1900-1978 Iulian Gavățs-a preocupat în special de studiul geologiei zăcămintelor de petrol și gaze și de probleme de geofizică aplicată. A desfășurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecțiune. Împreună cu Toma Petre Ghițulescu, a fost autorul primei lucrări românești de prospecțiune gravimetrică, executată în 1928, pe masivul de sare din zona Călinești, Prahova. A avut o carieră didactică la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (1950–1970). A făcut parte din colectivul de redacție al revistei Studii și cercetări de geologie, geofizică și geografie. Din opera sa: Structura profundă a teritoriului RPR, Geologia petrolului și a gazelor naturale, Interpretarea geologică a prospecțiunilor geofizice

1905 – S-a născut Nicolae Carandino

19 iulie 1905, Brăila – 16 februarie 1996, București

Ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist. A frecventat cursurile Facultății de Drept din București, a obținut licența în 1926 și a făcut studii de doctorat la Paris. A debutat și s-a impus rapid în ziaristică, a fost prim-redactor la Facla, redactor-șef la Rampa și la Bis. A colaborat cu articole de critică teatrală și la Reporter, România, România literară, Azi, Revista română, Curierul, Curentul familiei etc. A fost vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și președinte al Asociației Criticilor Dramatici. A fost director al Teatrului Național din București și Director general al teatrelor și operelor. Imediat după august 1944, la solicitarea lui Iuliu Maniu, a reactivat ziarul Dreptatea, pe care l-a condus până în 1947, a sprijinit apariția ziarului social democrat Libertatea, a colaborat frecvent la Curierul. A făcut parte din grupul celor 4 oameni politici din conducerea Partidului Național Țărănesc desemnați de Iuliu Maniu să părăsească țara pentru a crea un nucleu credibil și competent al rezistenței românești în Occident, grup arestat la Tămădău, în zorii zilei de 14 iulie 1947. 1905-1996 Nicolae Carandino ZiaristA fost anchetat și judecat, condamnat la 6 ani temniță grea, 2 ani de degradare civică, confiscarea averii și 1,000 de lei cheltuieli de judecată. În închisoarea de la Sighet, N. Carandino l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viață, fiind martor la agonia și moartea sa; marele politician i-a împărtășit „testamentul politic” și „testamentul religios”, publicate în cartea sa de memorii, Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste. A fost deținut 9 ani în închisorile din Galați, Sighet și București, apoi în domiciliu forțat, până în 1962, în Bărăgan, la Bumbăcari și Rubla. Memoriile sale de după 1944 au circulat ca samizdat în mediile literare din țară, fiind publicate pentru prima dată în volum la editura Dreptatea din New York, sub titlul Zile de istorie (1986). După o tăcere de aproape 19 ani, a revenit în presă cu numeroase cronici teatrale, plastice și traduceri. Din operele sale: Viața de glorie și pasiune a marii cîntărețe Darclée, De la Electra la Dama cu Camelii, Autori, piese și spectacole, De la o zi la alta, Teatrul așa cum l-am văzut (1935–1946), Rezistența – prima condiție a victoriei.

1907 – S-a născut Constantin Drâmbă

19 iulie 1907, Borșani, Bacău – 10 februarie 1997, București

Astronom și matematician, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost licențiat în Matematică în 1929. A lucrat ca observator, calculator la Observatorului Astronomic al Academiei Române. În 1934 a fost trimis la Paris pentru un stagiu de doi ani, unde a audiat cursurile profesorului Jean Chazy de la Sorbona. 1907-1997 Constantin Drâmbă AstronomReîntors în țară, a devenit astronom definitiv, apoi conferențiar la Catedra de Astronomie și Geofizică la Facultatea de Construcții din București, de unde a trecut la Institutul de Geologie, predând și la Universitatea din București Geometria descriptivă, Analiza matematică și Mecanica cerească (1949–1952). A fost profesor, șef de catedră la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. În 1961 a fost definitivat ca profesor de Astronomie la Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității din București, iar din 1963 director al Observatorului Astronomic al Academiei Române din București. A contribuit la studiul problemei celor trei corpuri din astrodinamică. A colaborat la Gazeta Matematică cu unele articole din geometria triunghiului. Din lucrările sale: Ecuații diferențiale, Elemente de mecanică cerească, Galileo Galilei, deschizătorul de drumuri în astronomie.

1908 – S-a născut Mihail Macrea

19 iulie 1908, Săcel, Sibiu – 1967

Istoric și profesor universitar, arheolog. A studiat ca bursier al Școlii Române din Roma, având o carieră academică la Institutul de Istorie din Cluj. A debutat cu o lucrare despre un desen inedit din epoca Renașterii referitor la Columna Traiana în revista Ephemeris (1937) și s-a afirmat cu lucrarea Viața în Dacia Romană. A întreprins cercetări arheologice la castrele romane Resculum, Cumidava, Augustia, Orheiu Bistriței și Buciumi.

1918 – Comitetul de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina

La 6/19 iulie 1918 s-a constituit în Italia, la Cittaducale, Comitetul de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina, cu scopul de organiza prizonierii români, foști combatanți austro-ungari, în regimente care să participe la luptă alături de armata italiană. Comitetul era compus din 16 membri și avea sediul la Roma. Președinte al Comitetului a fost ales profesorul Simion Mândrescu. 1918 Comitetul De Acțiune Al Românilor Din Transilvania, Banat și Bucovina în ItaliaImediat după constituire, Simion Mândrescu a adresat o scrisoare Regelui Ferdinand în care îi solicita să acționeze pentru „eliberarea părinților, fraților și fiilor noștri care îndură jugul tiraniei austro-ungare”, arătând în continuare că România nu poate exista fără Transilvania și de aceea proclamarea unirii acestei provincii cu patria mamă este indispensabilă. La scurt timp, guvernul italian a recunoscut oficial noul organism.

1919 – S-a născut Glebus Sainciuc

19 iulie 1919, Chișinău, România/R. Moldova – 16 octombrie 2012, Hîncești, R. Moldova

Artist plastic basarabean, pictor și grafician, portretist. A urmat Școala Republicană de Arte plastice (1944–1947) și Facultatea de arhitectură a Politehnicii din București (1942–1944). Este cunoscut mai ales pentru colecția sa de măști din papier mâché, pe care le prezenta el însuși, autor a numeroase lucrări de pictură și grafică, apreciate de critici și personalitate remarcabilă prin atitudinea sa civică. 1919-2012 Glebus Sainciuc Artist PlasticA participat la expoziții: Expoziția Unională de arte plastice de la Moscova (1957), Sofia (1961), Saloanele Moldovei (1960–2000), Expoziția Mondială de la Montreal (1968), Paris (1980), Moscova (1982, 1983), Limba noastră cea română, Centrul Expozițional „C. Brâncuși”, Chișinău (2002), etc. A deschis expoziții personale la Chișinău (1962, 1969, 1998), Moscova (1964, 1970), Baku (1965), Odesa (1966), Lvov (1973), Cluj (1992), Piatra-Neamț (1994), Franța, Belgia (1996), Iași (1998), Jubileul „80 de ani”, Chișinău (1999), etc. În 1964 a fost laureat al concursului republican de portrete. A publicat albume, ca Literatura și arta Moldovei, enciclopedie în două volume.

1920 – S-a născut Gleb Drăgan

19 iulie 1920, Tătar Copceac, Găgăuzia, Republica Moldova – 24 octombrie 2014

Inginer energetician, membru titular (din 2004) al Academiei Române. Din 1939 a urmat un an la Facultatea de Electromecanică din Timișoara, un an la Institutul de Inginerie Mecanică din Odessa, s-a întors la Timișoara și a continuat Facultatea de Electromecanică, terminând-o ca șef de promoție, cu Magna cum laude. A urmat apoi cursurile secției de Matematică a Facultății din Cluj refugiată la Timișoara. 1920-2014 Gleb Drăgan InginerÎn 1958 și-a luat doctoratul în specialitatea Tehnica tensiunilor înalte. După absolvire, a lucrat la Societatea Astra Română din Câmpina, la Societatea de gaz și Electricitate, a devenit cercetător la Institutul de Studii și Proiectări Energetice și, în paralel, inginer-șef la Centrala Industrială de Energie Electrică. Începând cu 1958 a devenit cadru didactic la Institutul Politehnic din București, a urcat treptele carierei didactice până la nivelul de decan al Facultății de Energetică. A fost sprijinit să creeze Laboratorul de tehnica tensiunilor înalte din cadrul Institutului Politehnic din București, iar apoi și-a desfășurat activitatea la Institutul de Energetică al Academiei Romane, finalizată cu contribuții notabile în electrostatică, descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice și de comutație, prezentate pe larg în cele 12 cărți de specialitate și peste 230 de lucrări publicate, dintre care 80 în străinătate. A fost coautor la lucrarea Tehnica tensiunilor înalte, primul tratat de acest fel pe plan internațional.

1922 – Primul meci al echipei de tenis a României în Cupa Davis

La 19 iulie 1922, echipa României a jucat primul meci în Cupa Davis, cu India, 1922 Cupa Davis - Nicolae Mișupierzând cu 0-5 la Eastbourne.

Echipa României a obținut prima victorie în anul 1928, la București, România–Belgia, 5-0 și prima victorie în deplasare în 1959 la Cairo, România–Egipt, 3-2, performanță reușită de Nicolae Mișu, jucător și diplomat care a atins faza sferturilor de finală la Roland Garros, în 1926, și turul 3 la edițiile 1922 și 1924 ale turneului de la Wimbledon

1923 – S-a născut Constantin Țoiu

19 iulie 1923, Urziceni, Ialomița – 4 octombrie 2012, București

Romancier, eseist și traducător contemporan. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, cu profesorii Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti, pe care a terminat-o în 1946, cu o licență Magna cum laudae. 1923-2012 Constantin ȚoiuA lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. A debutat în presa culturală, în 1958, la Gazeta literară, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure. Între 1981–1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. Din opera sa, de valoare excepțională: Duminica muților, Galeria cu viță sălbatică, Însoțitorul, Obligado, Căderea în lume, Barbarius, Istorisirile Signorei Sisi, Alte pretexte, Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei, Morbus diaboli, Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci, Memorii din când în când (vol. I, II, III), Memorii întârziate.

1924 – S-a născut Traian Liviu Birăescu

19 iulie 1924, Timișoara – 8 ianuarie 1998, Timișoara

Critic literar, eseist, prozator. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din Cluj (1944–1948) și Facultatea de Drept a aceleiași universități (1944–1948). A devenit Doctor în Științe Filologice. A fost asistent la Universitatea din Timișoara, avocat în Baroul Timișoara, cadru didactic la Facultatea de Filologie, Universitatea din Timișoara. A colaborat la: Vrerea, Revista Banatului, Scrisul bănățean, Orizont, Tribuna, Cronica, Transilvania, Steaua, Contemporanul, Radio Timișoara, Radio București, TVT ’89, etc. A publicat: Condiția romanului, Căile eseului, Proust azi, Echinox de toamnă, Pomul cunoașterii, Calea amintirilor, Compendiu de literatură universală și comparată. Antichitatea, Compendiu de literatură universală și comparată.Renașterea. Barocul, Jurnal apocrif.

1930 – România a ratificat Convenția referitoare la expoziții internaționale

La data de 22 noiembrie 1928 a fost semnată, la Paris, Convenția privind expozițiile internaționale, pe care România, ca membru fondator, a ratificat-o prin Decretul nr. 2.581/1930, intrând în vigoare la data de 17 ianuarie 1931. Convenția reglementează înființarea Biroului Internațional al Expozițiilor (BIE), organ administrativ care supervizează și asigură aplicarea acesteia și se stabilesc regulamente de bază privind clasificarea expozițiilor, drepturile și obligațiile organizatorilor și ale participanților și frecvența cu care se pot desfășura aceste manifestări.

1930 – S-a născut Pompiliu Teodor

19 iulie 1930, Ilia, Hunedoara – 7 septembrie 2001

Istoric, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie la Cluj (1954); în 1970 a susținut teza de doctorat Samuil Micu istoric, și-a continuat specializarea la Universitatea din Viena (1968–1969). 1930-2001 Pompiliu Teodor IstoricA fost o personalitate academică și culturală proeminentă, distinsă prin modul exemplar în care și-a asumat condiția de dascăl și de intelectual, deschizător de drum în domenii ca: istoria ideilor, iluminismul românesc, istoria istoriografiei și istoria bisericii. A fost cercetător la Biblioteca Academiei – filiala Cluj, cercetător la Institutul de Istorie din Cluj, visiting professor la Universitatea Illinois (SUA). A cercetat mai ales perioada iluminismului, contribuind la reconstituirea curentelor de idei din secolele XVIII-XIX. O preocupare constantă a fost editarea unor lucrări fundamentale ale înaintașilor. După 1989, a fondat Catedra de Istorie Medievală și Istoriografie, Institutul de Istorie Central-Europeană, Institutul de Studii Iudaice și revista Colloquia, a relansat specializarea Istoria Artei, iar la Academia Română a pus bazele Comisiei Istorice Mixte Româno-Slovacă. Împreună cu Doru Radosav, director (1991–2016) al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj, a înființat în 1997 Institutul de Istorie Orală.

1931 – A încetat din viață Nicolae Paulescu (30 octombrie/11 noiembrie, 1869, București – 19 iulie1931, București)

Om de știință, medic și fiziolog; profesor la Facultatea de Medicină din București; a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină; membru post-mortem al Academiei Române

1932 – S-a născut Alexandru Moșanu

19 iulie 1932, Braniște, Bălți – 7 decembrie 2017, Chișinău

Istoric și politician basarabean, profesor universitar, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității de stat din Moldova (1952–1957). A lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei, deținând pe rând funcțiile de laborant superior, cercetător științific inferior, cercetător științific superior și apoi secretar științific. 1932-2017 Alexandru MoșanuÎn 1966 a devenit Doctor în Științe Istorice la Institutul de istorie al Academiei de științe din URSS cu tema Mișcarea muncitorească și lupta celor două tendințe în Partidul Social democrat din România (1910-1914). Din 1976, și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, ocupând funcțiile de lector superior, șef al Catedrei de Istorie Universală Modernă și Contemporană, decan al Facultății de Istorie, (1989–1990). În perioada 1993–1997, a fost profesor universitar. A fost membru PCUS, unul dintre fondatorii Frontului Popular. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990–1998 și a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova între 1990–1993, fiind primul care a ocupat această funcție.

1934 – S-a născut Tita Chiper

Ecaterina Chiper Ivasiuc; 19 iulie 1934, Galați – 2002, București

Ziaristă, scenaristă de filme de animație, autoare de proză pentru copii. Și-a început activitatea jurnalistică în anii 1950, ca reporter la ziarul care apărea pe șantierul hidrocentralei de la Bicaz, a lucrat apoi la Contemporanul și la Gazeta literară, a colaborat la România literară, Revista Cinema cu interviuri, reportaje, cronici și eseuri. 1934-2002 Tita Chiper ZiaristăA scris scenarii pentru filme de animație și literatură pentru copii. Împreună cu soțul său, Alexandru Ivasiuc, a fost în SUA pentru o perioadă de șase luni, beneficiind de o bursă din cadrul International Writing Program și a făcut un stagiu la Iowa University, într-un program organizat de PEN Club. Alături de Andrei Pleșu, Radu Cosașu și Zigu Ornea, a fost co-fondator în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură Dilema, din 2004, Dilema veche, la care a lucrat de la primul număr (ianuarie 1993), realizând câteva sute de interviuri cu oameni foarte diferiți, de la președinți și academicieni la florărese și șoferi de taxi. În ultimii ani de viață a colaborat permanent, tot cu interviuri, la revista Avantaje. Scrieri: Șase pași în șase zile, Într-o lumină orbitoare.

1936 – S-a născut Norman Manea

19 iulie 1936, Burdujeni, Suceava

Scriitor și om de cultură evreu din România, care trăiește din 1986 în Statele Unite ale Americii. Copil fiind, a fost deportat într-un lagăr de concentrare în Transnistria de unde s-a întors în România în 1945. A lucrat ca inginer hidrotehnician, pentru ca din anul 1974 să renunțe la profesie dedicându-se în întregime scrisului, până la plecarea din țară publicând zece volume. 1936 Norman ManeaA părăsit România în 1986 cu o bursă de un an în Berlinul Occidental, stabilindu-se apoi în Statele Unite ale Americii unde a devenit writer in residence la mai multe universități americane, în 2011 fiind profesor universitar pentru Studii Europeene și Cultură la Bard College din New York. Este unul dintre cei mai traduși romancieri români, fiind considerat totodată unul din marii scriitorii români din exil. Deși în SUA este considerat fost disident din România, el nu a fost un disident în sensul propriu al cuvântului, dar a refuzat compromisul. Din acest motiv, dar și din cauza statutului de scriitor, a fost urmărit de Securitate, cel puțin până la emigrare. Are drept teme favorite trauma holocaustului, viața de zi cu zi într-un stat totalitar și exilul. Din operele sale: Fierul de călcat dragostea, debutul în Povestea vorbii (suplimentul revistei Ramuri din Craiova, 1966), Noaptea pe latura lungă, Captivi, Atrium, Anii de ucenicie ai lui August Prostul, Octombrie, ora opt, Despre clovni: dictatorul și artistul, Întoarcerea huliganului, Fericirea obligatorie (colecție de nuvele), Laptele negru.

1938 – S-a născut Iarina Demian

1938 Iarina Demian19 iulie 1938, București

Actriță, regizoare și producătoare de teatru și film. Joacă la Teatrul de Comedie din București, a apărut în filme: Liceenii, Sanda, a regizat piese de teatru: Biloxi Blues, Ferdinand al VIII-lea, Regele Spaniei. A fost soția jurnalistului Ioan Chirilă, fiind mama lui Tudor Chirilă. A fost decorată în 2002 cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

Maria, cucoana si secretarul după Tudor Arghezi

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Divizia 5 Infanterie a reușit să ia Movila Spânzuraților, unde fusese oprită de trupe sovietice în ziua precedentă, iar seara a ajuns în zona Coșernița–Boșcana–Ohrincea. La Corpul 3, Divizia 11 a ajuns seara pe aliniamentul Selemt–Ciofinceni, Divizia de Grăniceri lângă Cimișlia și Cazangic, iar Divizia 35 Infanterie Rezervă la Gradiște, Sagaidac și Gălbenița. Corpul 5 a ajuns cu Divizia de Gardă la vest de Valea Sasghiol, iar cu Divizia 21 Infanterie pe Dealul Haragos. O dată atins Nistrul, Armata a 4-a a organizat apărarea râului în sectorul Dubăsari cu Corpul 11. Acesta avea în subordine 8 batalioane de mitraliere, 7 companii anticar și 2 regimente de infanterie, precum și fortificații în prima linie și Diviziile 15 Infanterie și 1 Blindată ca rezervă. A fost introdusă în urmărire și Divizia 3 Infanterie la Corpul 5, pentru a înlocui Divizia de Gardă epuizată în luptele grele de la începutul lunii.

1943 – S-a născut Maria Luiza Cristescu

19 iulie 1943, București – 14 iunie 2002, București

Prozatoare și eseistă. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). A fost redactor la Scînteia și la Amfiteatru, unde a și debutat cu proză. A colaborat la România literară, Luceafărul, Steaua, Convorbiri literare, Vatra, Viața românească, etc. cu proză, eseuri, interviuri și recenzii. A debutat în 1968 cu romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un an cu Dulce Brigitte. Din scrierile sale: Nu ucideți femeile, Castelul vrăjitoarelor, Așteptare, Tutun de Macedonia, Roman din dragoste, Figuranții, Vacanța, Necuviința, Privilegiu, Îngeri maculați, Iadul meschin, Ascuțit ca tandrețea.

1946 – S-a născut Ilie Năstase

19 iulie 1946, București

Jucător profesionist de tenis de câmp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul 1 mondial de două ori, în 1972 și 1973. 1946 Ilie Năstase TenismanPrintre cele 58 de titluri la simplu, pe care le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972. Era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar și pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de Nasty (Răutăciosul) după câteva incidente. A fost desemnat de patru ori Cel mai bun sportiv român al anului, în 1969, 1972, 1973 și 1974.

Ilie Năstase – The greatest natural talent to ever swing a racquet

1947 – Parlamentul a hotărât ridicarea imunității parlamentare a șase deputați țărăniști

Sub acuzația că ar fi „implicați într-o acțiune de răsturnare a regimului existent în România”, Parlamentul a hotărât ridicarea imunității parlamentare deputaților țărăniști Iuliu Maniu, Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazăr și Gr. Niculescu-Buzești, care au fost arestați. Presa PNȚ, în frunte cu oficiosul Dreptatea, a fost interzisă.

1948 – S-a născut Alexandru Neagu1948-2010 Alexandru Neagu Fotbalist

19 iulie 1948, București – 17 aprilie 2010, București

 

Fotbalist care a jucat, din poziția de atacant, la echipa Rapid București și în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.

1948 – S-a născut Argentina Menis

19 iulie 1948, Cernele, Dolj

Atletă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competițională, medaliată olimpică. A început aruncarea discului la Liceul cu Program Sportiv din Craiova. 1948 Argentina MenisDin 1967 a fost legitimată la CS Dinamo Bucuresti și a devenit de nouă ori campioană națională. În 1971 a obținut locul 4 la Campionatul European de la Helsinki. La Jocurile Olimpice din 1972 a cucerit medalia de argint, iar după numai două săptămâni a stabilit la Constanța un nou record mondial cu o aruncare de 67,32 m. Recordul a rezistat aproape un an. A obținut medalii de argint la Universiada din 1973, la Campionatul European din 1974 de la Roma și la Universiada din 1975. La Jocurile Olimpice din 1976 de la Montréal a ajuns pe locul 6 și la Campionatul European din 1978 pe locul 9. I-a fost conferită Medalia Națională Serviciul Credincios cl.I (2000) și Ordinul Meritul Sportiv cl.I (2004).

1949 – S-a născut Mariana Popescu

19 iulie 1949, Botoșani

Compozitoare, muzicologă, dirijoare și profesoară, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1999. A absolvit în 1972 Universitatea de Muzică din București, având profesori pe Ion Vicol, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Ciortea, Liana Alexandra, Viorel Cosma, Petre Brâncuși, Grigore Constantinescu, Dan Constantinescu, etc. A fost profesoară și dirijoare a corurilor de copii de la Școlile generale nr. 18 și 19 din Constanța, dirijoare secundă și pianistă corepetitoare a Corului Vox Maris din Constanța, profesoară și dirijoare a corurilor Campanella, Cantilena, Villanella și corurile Liceului de Artă din Constanța, profesoară la Universitatea „Ovidius” Constanța (din 1999). A fost distinsă cu numeroase premii. A compus muzică corală: Horă, Tatăl Nostru, Cântăreții. A înregistrat muzică corală, colinde și muzică religiosă. A scris studii de muzicologie: Muzica populară, factor determinant în elaborarea muzicii corale românești și lucrări didactice: Arta dirijorală. Studiul vocal.

1952 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Helsinki

A XV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Helsinki, Finlanda în perioada 19 iulie–3 august 1952. Au participat 69 de țări și 4.925 de sportivi care s-au întrecut în 149 de probe din 17 sporturi. România a participat la Jocurile Olimpice din 1952, după ce a lipsit de la cele organizate în 1948. Delegația României, formată din 114 competitori, 103 bărbați și 11 femei, a concurat în cadrul a 15 sporturi, ocupând locul 23, cu 4 medalii: una de aur, una de argint și două de bronz.

1954 – S-a născut Liviu Dănceanu

19 iulie 1954, Roman – 26 octombrie 2017, București

Compozitor, dirijor, publicist și profesor. A urmat Conservatorul din București; a studiat compoziția cu Ștefan Niculescu. A debutat în calitate de compozitor în 1978, la Conservatorul bucureștean. 1954-2017 Liviu DănceanuA fost fondatorul și conducătorul artistic al Atelierului de muzică contemporană Archaeus, cu care a abordat lucrări ale unor creatori contemporani (români sau străini), la care s-a adaugat repertoriul propriu. A predat cursuri de Istoria muzicii, Estetică, Stilistica barocului, etc. în cadrul Universității Naționale de Muzică din București (începând cu 1990). A fost autorul a peste o sută de opusuri, publicate începând cu anii optzeci: Les héros, Sonata (pentru fagot), À cache-cache (pentru clarinet și pian), Quasisimfonia (sau Simfonia I), Trois chansons infantiles, Protocantus, Quasitoccata, The Great Union, Concert pentru fagot și orchestră, Simfonia a II-a (pentru instrument solist, cor și orchestră), Game, Exerciții de admirație, History (rapsodie pentru orchestră), Memorialis, Sega Nomia, etc.

Liviu Dănceanu – 5 of millennium pentru orchestră de coarde • Filarmonica de stat Moldova din Iași, Dirijor Cristian Lupeș (2007)

1954 – S-a născut Elena Ștefoi

19 iulie 1954, Boroaia, Suceava

Poetă, publicistă și diplomată, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1980 Facultatea de Filosofie a Universității din București. A predat într-un sat din România până în 1987, după care a lucrat la revista Contemporanul, a frecventat Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1976). 1954 Elena ȘtefoiA fost prezentă cu grupaje de versuri în numeroase antologii și reviste literare apărute în străinătate. A fost secretar general la revista Contrapunct, editată de Uniunea Scriitorilor, redactor-șef al revistei Dilema, corespondent permanent în România pentru Radio France Internationale, redactor asociat la trimestrialul East European Constitutional Review, corespondent săptămânal la BBC și Radio Free Europe. Și-a început cariera în diplomație în 1998, la solicitarea lui Andrei Pleșu, lucrând mai întâi în centrala Ministerului Afacerilor Externe, după care a fost numită consul general al României la Montreal. Între 2005–2012, a fost ambasador al României în Canada. Este Doctor în Filosofie (Universitatea București, 2005). A publicat volume de poeme: Linia de plutire, Repetiție zilnică, Câteva amănunte, Alinierea la start, În urma învingătorilor, Raport de etapă, Opera Poetică, volume de publicistică: Transformări, inerții, dezordini, 22 luni după 22 decembrie 1989, Drept minoritar, spaime naționale. Este membră de onoare a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membră a Uniunii Internaționale a Jurnaliștilor de Limbă Franceză, a fost președintă a Asociației Diplomaților din Ottawa (2006–2008). A fost distinsă cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1983), Ordinul Național pentru Serviciu Credincios (2000), Medalia Meritul Diplomatic (2006), Medalia Corpului Diplomatic Canadian (2012).

1955 – S-a născut Leo Bordeianu

19 iulie 1955, Coșnița, Dubăsari, Republica Moldova

Poet, publicist, matematician și editor român, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1990 și al Uniunii Scriitorilor din România din 1994. În 1977 a absolvit Facultatea de Matematică și Cibernetică a Universității de Stat din Moldova, Chișinău. A fost apoi doctorand la Academia de Științe din Uniunea Sovietică (1982–1985). A fost colaborator la Centrul de Calcul al USM, secretar de redacție la revistele Limba Română și Moldova, șef redacție literară la revistele Noi și Florile dalbe, șef sector la revista Monitorul Oficial al Republicii Moldova, redactor-șef la ziarul de cultură creștin-ortodoxă pentru copii și adolescenți Scara spre Cer. A debutat cu poeme în revista Moldova (1984). A publicat în reviste de cultură din Moldova, România, Italia, Franța, Olanda, SUA, etc.: Contrafort, România literară, Limba Română, Convorbiri literare, Poezia, Cronica, Familia, Poesis, etc. Susține rubrici permanente în revistele Limba Română, Flux, Moldova, Noi și Florile dalbe. A publicat volume de versuri: Mai multă dragoste decât ură, Palpabilitatea marginilor, Pânzele albe ale libertății, Linie de demarcație, Nimeni să nu se teamă de moarte, Lumini peste ape. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Pânzele albe ale libertății (2001).

1959 – Au fost executați Toma și Petre Arnăuțoiu, conducătorii grupului de rezistență Haiducii Muscelului

Toma Arnăuțoiu, locotenent, (1921–1959) a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și Haiducii Muscelului, format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu. Grupul a fost sprijinit activ de mai bine de 100 de persoane, printre care Elisabeta Rizea. Mulți dintre ei au fost arestați și torturați de autoritățile comuniste. A fost executat în noaptea de 18/19 iulie 1959, la penitenciarul Jilava. Gruparea a organizat cea mai puternică și lungă rezistență anticomunistă din Europa. 1959 Toma și Petre ArnăuțoiuToma Arnăuțoiu și fratele său Petre au fost capturați la 20 mai 1958. Au fost anchetați la Pitești timp de un an, ca de altfel și Maria Plop, arestată împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu, în vârstă de doi ani. Toma Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu și alți 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați, în aceeași noapte, la penitenciarul Jilava.

Mai mult: Toma Arnăuțoiu [Memorialul Sighet]

1960 – A încetat din viață Grigore Florescu (12 februarie 1892, Poroina Mare, Mehedinți – 19 iulie 1960, Turnu Severin)

Istoric, specialist în arheologia și epigrafia epocii romane din Dacia; cercetător științific la Institutul de Arheologie „A.D. Xenopol” din București

1965 – Deschiderea lucrărilor Congresului al IX-lea al Partidului Muncitoresc Român

Congresul s-a derulat la București, între 19–24 iulie. Partidul Muncitoresc Român a fost redenumit Partidul Comunist Român, iar Nicolae Ceaușescu, prim-secretarul PMR, a fost ales în funcția de secretar general al Comitetului Central al PCR (23 iulie 1965–12 august 1969).

1965 Congresul Al Ix-lea Al Pmr

Din august 1969, Ceaușescu a fost ales secretar general al partidului, funcție deținută până la sfârșitul vieții.

1966 – A încetat din viață Iuliu Moldovan (15 iulie 1882, Bogata, Mureș – 19 iulie 1966, Cluj)

Medic igienist, fondatorul școlii de Igienă și Sănătate publică din Cluj, membru corespondent al Academiei Române

1971 – A încetat din viață H.M. Maxy (Herman Max Maxy; 26 octombrie 1895, Brăila – 19 iulie 1971, București)

Pictor, scenograf și profesor universitar

1976 – A încetat din viață Henri Catargi (Togo) (6 decembrie 1894, București – 19 iulie 1976, București)

Pictor și avocat; președinte al Fondului Plastic din Romania (1957-1959); Artist al Poporului din Republica Populară Română

1977 – A încetat din viață Alma Cornea Ionescu (21 mai 1900, Budapesta – 19 iulie 1977, Timișoara)

Compozitoare și critic muzical

1980 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Moscova

A XXII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Moscova, URSS în perioada 19 iulie–3 august 1980. Au participat 80 de țări și 5.179 de sportivi. Statele Unite au protestat împotriva invaziei Afganistanului de către armata sovietică. Decizia președintelui Jimmy Carter este urmată de 65 de țări, printre care Albania, Canada, Chile, China, Egipt, R.F. Germania, Iran, Israel, Japonia, Coreea de Sud, Niger, Pakistan, Panama, Paraguay, Tunisia, Turcia, Zair. Delegația României a participat, s-a clasat la final pe locul 7, câștigând 25 de medalii: 6 de aur, 6 de argint și 13 de bronz.

1981 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Mondiale Universitare de Vară (Universiada)

Ediția a XI-a a Universiadei de vară s-a derulat la București, între 19-30 iulie, cu participarea a 2.912 de sportivi din 86 de țări, în 10 discipline atletice. 1981 Universiada De Vară, BucureştiSportivii români au obținut 67 de medalii la această ediție (30 de aur, 17 de argint și 20 de bronz).

1984 – S-a născut Diana Mocanu

19 iulie 1984, Brăila

Înotătoare, antrenoare. A început înotul la șase ani, la Liceul cu Program Sportiv din Brăila, sub îndrumarea antrenoarei Laura Sachelarie. 1984 Diana Mocanu ÎnotătoareS-a făcut rapid remarcată și a început să urce pe podiumurile concursurilor. A câștigat peste 30 de titluri de campioană națională și a stabilit peste 100 de noi recorduri ale României, atât la juniori cât și la seniori. 100 m și 200 m spate au fost probele în care a uimit o lume întreagă. La doar 16 ani, a câștigat două medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, în probele de 100 și 200 de metri spate. A fost campioană mondială la 200 de metri spate, la Fukuoka 2001, când a luat și o medalie de argint la 100 m spate. La numai 18 ani a abandonat activitatea competițională, din motive de sănătate, devenind antrenor de înot.

1988 – A încetat din viață Serafim Antropov-Manu (1 februarie 1913, Chișinău – 19 iulie 1988, București)

Violoncelist, compozitor și profesor la Conservatoarele din Iași și București

1991 – A încetat din viață Gheorghe Vrabie (8 aprilie 1908, Voinești, Vaslui – 19 iulie 1991, București)

Autor, editor, folclorist și istoric literar

1993 – A încetat din viață Dionisie M. Pippidi (17/30 decembrie 1905, Craiova – 19 iulie 1993, București)

Arheolog, epigrafist și istoric; șef de săpături pe șantierul de la Histria; membru titular al Academiei Române

1996 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Atlanta

Cea de-a XXVI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Atlanta, SUA între 19 iulie–4 august. Au participat 197 de țări și 10.320 de sportivi iar ceremonia a fost deschisă de președintele Bill Clinton. Delegația României (alcătuită din 168 de sportivi) s-a clasat la final pe locul 14, cu patru medalii de aur, patru de argint și șase de bronz.

2000 – A încetat din viață Alexandru Calais (15 iulie 1928, Ismail, România/Ucraina – 19 iulie 2000, București)

Prozator, traducător, jurnalist

2011 – A încetat din viață Arsenie Papacioc (Anghel Papacioc; 13 august 1914, Mihoreni, Herța, Cernăuți – 19 iulie 2011, Techirghiol, Constanța)

Duhovnic; sculptor la Institutul Biblic; preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț și la Mănăstirea Slatina; considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei; arestat și condamnat, sub regimul mareșalului Ion Antonescu, pentru apartenență la mișcarea legionară; arestat de regimul comunist, pentru că făcea parte din grupul Rugul Aprins

2013 – Vârful pakistanez Nanga Parbat a fost cucerit în premieră de alpiniști români

Echipa, integral din România formată din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan, Teo Vlad și Bruno Adamcsek au reușit, în premieră românească, să cucereasca vârful Nanga Parbat, înalt de 8125 m, fața Rupal, pe ruta Schell. Nu s-a folosit oxigen suplimentar sau șerpași, alpiniștii români echipând ei singuri integral ruta.

Nanga Parbat 2013 – Romanian Expedition

2021 – A încetat din viață Mihaela Nacu (26 martie 1952, Brazi, Prahova – 19 iulie 2021, București)

Expert restaurator pictură pe lemn; coordonatoare a activității de restaurare și de pregătire profesională pentru restaurarea picturii pe lemn, în Muzeul Național de Artă al României; membră a UAP, președintă a Filialei Artă Plastica Religioasă și Restaurare

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „19 Iulie în istoria românilor42 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: