Vasile Alecsandri (1821-1890)
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

21 Iulie în istoria românilor34 min read

Vasile Alecsandri Simion Bărnuțiu Ermil Pangrati Constantin Pârvulescu Jean Yonnel Emilia Saulea Dimitrie Macrea Vespasian Lungu Ion Baciu Corneliu Leu Dan Chișu

~ Amintirile zilei* ~

Foto: Vasile Alecsandri (21 iulie 1821 – 22 august 1890)

1718 – Pacea de la Passarowitz

Prin Tratatul de la Passarowitz (sau de la Pojarevăț) din 21 iulie 1718 s-a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman, pe de-o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană, de cealaltă parte. 1718 Tratatul De La PassarowitzTratatul a reflectat de jure situația militară existentă de facto în acel moment: Imperiul Otoman a cedat Casei de Habsburg patru teritorii: Banatul Timișoarei, nordul Serbiei, (inclusiv Belgradul), nordul Bosniei și Oltenia. Veneția și-a pierdut posesiunile din peninsula Pelopones și din Creta, câștigate prin Tratatul de la Karlowitz, păstrând doar insulele Ioniene și Dalmația.


1774 – Tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi

Tratatul a fost semnat la 21 iulie 1774 între Imperiul Rus (reprezentat de feldmareșalul Piotr Rumianțev) și Imperiul Otoman, după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768–1774. Țara Românească și Moldova erau scutite de haraci (tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman) timp de doi ani, iar Rusia căpăta dreptul de a interveni în favoarea Principatelor Române la Înalta Poartă.

1774 Tratatul De La Kuciuk-kainargi - Focuri De Artificii Pe Câmpul Khodynka Lângă Moscova, Gravură De Yemelyan Alekseevich Fedoseev
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi – Focuri de artificii pe câmpul Khodynka lângă Moscova, gravură de Yemelyan Alekseevich Fedoseev

Ca urmare a acestui tratat, în anul următor, Austria a primit (mai corect, cumpărat), de la Turcia, Bucovina.

1789 – Bătălia de la Focșani

Bătălie în timpul războiul ruso–austro–turc din 1787–1792, care a avut loc pe 21 iulie/1 august 1789, și s-a derulat între Imperiul Otoman și o alianță dintre Imperiul Rus și cel Austriac, lângă Focșani. Rușii au fost conduși de Alexandr Suvorov, austriecii de Frederic Josias, Prinț de Saxa-Coburg-Saalfeld, iar otomanii de Marele vizir Koca Yusuf Pașa. Aliații au luat cu asalt tabăra fortificată otomană, care avea o armată uriașă, și i-au izgonit pe turci, cu pierderi de 2.000 soldați.

1808 – S-a născut Simion Bărnuțiu

21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj – 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului, Sălaj

Istoric, filozof, estetician, profesor universitar și om politic, unul dintre principalii organizatori și conducători ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. A urmat Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic. De la 23 de ani a predat Istoria universală la Obergymnasium din Blaj. 1808-1864 Simion Bărnuțiu IstoricS-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. În 1848 a răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest în care milita pentru egalitatea națională. Tot atunci s-a implicat în revoluția română, fiind unul dintre principalii săi lideri; e memorabil discursul lui în Catedrala din Blaj (14 mai 1848), intrat în istorie ca Discursul de la Blaj. A participat la Adunările de la Blaj din 30 aprilie 1848 și din 15 mai 1848. După revoluție, s-a refugiat la Viena, a urmat cursurile Universității până în 1853, apoi în Italia, la Pavia, la cursurile Facultății Juridice. A luat doctoratul, iar, apoi, la propunerea lui August Treboniu Laurian a mers la Iași, profesor la Academia Mihăileană și la Universitatea din Iași, timp de un deceniu. Din operele sale: Dreptul public al românilor, Constituțiunile statelor principale cu introducțiuni, Pedagogia, Românii și ungurii, Istoria filosofiei.

1821 – S-a născut Vasile Alecsandri

21 iulie/2 august 1821, în ținutul Bacăului – 22 august/3 septembrie 1890, Mircești, Iași

Poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator (1867) al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. În 1834 a fost trimis la studii la Paris, urmând cursurile Facultății de Inginerie, pe care nu a terminat-o. 1821-1890 Vasile AlecsandriÎn 1838 i-au apărut primele încercări literare, în limba franceză: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a condus teatrul din Iași; a început activitatea de dramaturg. Opera sa dramatică însumează circa 2.000 de pagini, care au contribuit la dezvoltarea dramaturgiei românești. A debutat cu Farmazonul din Hârlău și Cinovnicul și modista, ambele adaptate după piese străine. În 1842, într-o călătorie în munții Moldovei, a descoperit valoarea artistică a poeziei populare, devenind culegător de folclor. A scris primele poezii în limba română, grupate mai târziu în ciclul Doine. A scos săptămânalul Propășirea, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica, a publicat versuri incluse în ciclul Doine și lăcrimioare. A redactat, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. După înfrângerea mișcării pașoptiste, a fost exilat; s-a stabilit la Paris pentru câțiva ani. În 1854, a apărut sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 Vodă Cuza l-a numit ministru al afacerilor externe; a fost trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda recunoașterea Unirii. În 1863 a luat naștere la Iași societatea Junimea, al cărei membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. A scris teatru: Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă, Chirița în provincie, Chirița în balon; poezie: Pasteluri, Poezii populare. Balade (Cântice bătrânești), Doine și lăcrămioare; proze: Istoria unui galben, Un salon din Iași, Românii și poezia lor, O primblare la munți, Un episod din anul 1848, Dridri, Vasile Porojan.

Casa memorială de la Mircești

1861 – Prima reprezentație a piesei Hamlet în România

Tradus în 1855, de P. Economu, în proză, Hamlet, Principele Danemarcei, dramă în cinci acte și opt părți de William Shakespeare, 1861 Mihail Pascalya fost interpretat pentru prima oară pe scena Teatrului cel Mare din București la 21 iulie 1861 (stagiunea 1860–1861), avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet. Pentru acest rol, actorul a făcut studii de dicție, de disciplinare a glasului și a încercat marele exercițiu de temperare a patosului în care era învățat să se dezlănțuie, el fiind prin excelență un actor de melodramă. Reprezentația a fost socotită un eveniment cultural și piesa – o culme a creației dramatice universale.

1864 – S-a născut Ermil Pangrati

21 iulie 1864, Iași – 19 septembrie 1931, București

Inginer, matematician și profesor universitar. A început studiile superioare la Universitatea din Iași, finalizându-le la Școala națională de drumuri și poduri din Paris, cu diplomă de Inginer în 1889. Revenit în țară, a fost angajat inginer la Direcția Generală a Căilor Ferate, lucrând la Craiova și apoi la Iași. 1864-1931 Ermil Pangrati InginerA fost profesor la Facultatea de Științe, Școala Superioară de arte și meserii din Iași, profesor de Geometrie descriptivă la Universitatea din București, inspector, ministru, senator, președintele Societății de Științe din București și vicepreședinte al Societății politehnice din București. Cu sprijinul lui Spiru Haret, s-a implicat în înființarea și funcționarea Școlii de Arhitectură, al cărei decan a fost din 1897 și căreia avea să-i dedice o mare parte din activitate sa. A pus bazele învățământului de arhitectură din țara noastră, menit să aibă o deosebită importanță în evoluția noastră culturală. Între 1911–1912 și 1923–1929 a fost rector al Universității din București. A fost ministru al Lucrărilor Publice în Guvernul Titu Maiorescu. A construit două monumente ale culturii românești: clădirea Academiei de Arhitectură și clădirea Universității București. Dintre lucrările sale: Noua îndrumare a învățământului nostru superior tehnic, Învățământul artelor frumoase, Institutele tehnice și politehnice, Avântul arhitecturii românești.

1879 – S-a înființat consulatul României la Sofia

La 21 iulie/2 august, Alexandru Sturdza era acreditat agent diplomatic și consul general al României la Sofia. Diplomatul român și-a prezentat, în calitatea sa oficială, scrisorile de acreditare principelui Alexandru de Battenberg, la 9/21 septembrie 1879. În baza reciprocității, la 11/23 noiembrie, primul agent diplomatic al principatului autonom al Bulgariei, negustorul și bancherul Evlogie Georgiev, îi prezenta scrisorile de acreditare principelui Carol I. Merită evidențiat faptul că, în ciuda statutului de vasalitate al Bulgariei față de Imperiul Otoman – Bulgaria fiind principat autonom aflat sub suzeranitatea Porții – autoritățile de la București au purces la întemeierea de reprezentanțe diplomatice în această țară, fără a solicita avizul de aprobare (beratul) sultanului față de acest demers.

1880 Alexandru Macedonski

1880 – Alexandru Macedonski a publicat, în revista Literatorul, articolul Despre logica poeziei

Considerat a fi primul manifest al poeziei române moderne, în care erau formulate idei care anticipau anumite judecăți ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între poezie și muzică, dar se releva deosebirea de structură dintre poezie și proză. Articolul a fost urmat de altele: Despre poezie (1881), Poezia viitorului (1892).

1890 – S-a născut Constantin Pârvulescu

21 iulie 1890, Ploiești – 2 iulie 1945, București

Astronom, astrofizician și profesor universitar, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. A obținut titlurile de licențiat în Matematici (1914) al Universității din București și Doctor în Astronomie (1925) al Universității din Paris cu teza Sur les amas globulaires d’étoiles et leur relations dans l’espace. 1890-1945 Constantin Pârvulescu AstronomDupă încheierea studiilor, a lucrat ca astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris, conferențiar de astronomie și geodezie la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj. Prin cercetările și observațiile sale, a adus contribuții originale deosebite asupra Căii Lactee, a structurii Universului și în domeniul astronomiei stelare. Statistic, Pârvulescu a stabilit legea luminozității și legea densității, folosite de W.M. Smart în lucrarea sa Stellar Dynamics, iar Metoda Pârvulescu pentru determinarea (evaluarea) densității stelare a roiurilor globulare a fost folosită de astrofizicianul Edwin P. Hubble în lucrarea acestuia intitulată Evaluation of the density function. În 1948, Observatorul Regal din Belgia a propus Uniunii Astronomice Internaționale ca asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român

1891 – S-a născut Jean Yonnel

Jean-Estève Schachmann; 21 iulie 1891, București – 17 august 1968, Paris

Renumit actor francez de origine română, profesor la Conservatorul Național de Artă Dramatică. A fost unul din cei 4 actori români societari ai Comediei Franceze alături de Eduard de Max, Maria Ventura și Elizabeth Nizan. 1891-1968 Jean YonnelA fost unul din ultimii actori care făceau parte din marea tradiție de artiști ai începutului de secol. A jucat cu Mounet Sully și Sarah Bernhardt și și-a realizat marile roluri pe scena Comediei Franceze, după ce jucase în tinerețea sa la Teatrul Odeon, Théâtre du Gymnase Marie Bell și la Teatrul Sarah Bernhardt. A jucat în Gloria de Maurice Rostand, Cidul și Horace de Pierre Corneille, Andromaca, Fedra, Britannicus, Mithridate și Iphigénia de Jean Racine, Le Cœur partagé de Tristan Bernard, rol titular în La Tragique histoire d’Hamlet de William Shakespeare, Hernani, Ruy Blas de Victor Hugo, rol titular în Tartuffe, Don Juan de Molière, etc. De asemenea, a apărut și într-o serie de filme între 1913–1966: Le Crime enseveli, Les lois du monde, Vingt ans après, Obsession ou L’Homme mystérieux, L’Appel du silence, Les Nuits blanches de Saint-Pétersbourg, Mission spéciale, Procès au Vatican, Le Capitaine Fracasse, La dama del alba, etc. precum și într-un film realizat pentru televiziune în 1961, La Reine morte

Polyeucte: Acte I, Scène 2

1904 – S-a născut Ion Biberi

21 iulie 1904, Turnu Severin – 27 septembrie 1990, București

Medic psihiatru, prozator, eseist și critic literar. A absolvit Facultatea de Medicină și Facultatea de Litere și Filozofie din București. A fost Doctor în Chirurgie, medic primar psihiatru. 1904-1990 Ion Biberi MedicA debutat în literatură cu proze scurte, foarte apreciate de Tudor Arghezi, în prima serie a revistei Bilete de papagal, a colaborat la reviste literare: Revista Română, Kalende, Ramuri, ținând Cronica ideilor la Viața Românească și a cărții franceze la Revista Fundațiilor. Romancier modernist, nuvelist, a fost interesat de motivația psihică a experiențelor umane, de explorarea zonelor abisale ale subconștientului, angoasa, dar mai ales alienarea individului tensionînd spațiul epic. A publicat nuvele: Oameni în ceață; eseuri, studii literare: Eros, Thanatos, Poezia, mod de existență, Argonauții viitorului, Arta de a scrie si de a vorbi in public; romane: Proces, Cercuri în apă, Un om își trăiește viața, Destinul Aïsei; interviuri cu personalități culturale: Lumea de mâine, Orizonturi spirituale. Dialoguri, Lumea de azi.

1904 – S-a născut Emilia Saulea

21 iulie 1904, Iași – 1 aprilie 1998, București

Geolog, membră de onoare (din 1993) a Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe Naturale din cadrul Universității din Iași (1929), având profesori pe Ion Simionescu și Ion Athanasiu. 1904-1998 Emilia Saulea GeologS-a specializat în mineralogie și petrografia rocilor sedimentare la Basel și Paris. A devenit Doctor în Geologie la Universitatea București în 1946, cu teza Les récifs et les faciés détritiques du Sarmatien moyen de la partie centrale de Plateau moldave. A profesat la Catedra de Geologie a Universității din Iași, apoi la București, unde a predat Stratigrafie și Geografie istorică, a lucrat și în cercetare la Comitetul/Institutul Geologic, în domeniul paleontologiei și stratigrafiei formațiunilor terțiare din România, ale faunei fosile microscopice din Neogenul românesc. A colaborat la realizarea primului studiu românesc despre foraminiferele fosile din Miocen: Contributions à la Connaissance de la faune de l’étage Méotien și a primului atlas litofacial al Neogenului românesc: Hărțile litofaciale ale neogenului superior din România. Prima femeie paleontolog din România, a fost membră de onoare a Societății Geologice din România, a primit Premiul „Grigore Cobălcescu” din partea Academiei Române (1966).

1905 – S-a născut Constantin N. Ionescu

21 iulie 1905, București – 6 octombrie 1956, București

1905-1956 Constantin N. IonescuChimist și farmacist, profesor universitar, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe din București, și a fost Doctor în Chimie (1931). A fost profesor universitar la Catedra de Chimie farmaceutică a Universității din București. A realizat o serie de substanțe farmaceutice, care au fost produse la scară industrială. A fost unul din organizatorii industriei farmaceutice din România. Dintre lucrările sale: Contribuțiuni la cunoașterea proprietăților preparării și conservării apelor cianhidrice, Sinteza totală a acidului pantotenic.

1906 – S-a născut Traian Chelariu

21 iulie 1906, Dărmănești, Bacău – 4 noiembrie 1966, Suceava

Scriitor, filosof. A debutat cu versuri în revista Floarea Soarelui din București (1926). S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Suceava; a luat licența în filozofie, cu Magna cum laude în 1930. A studiat la Școala Română de la Fontenay-aux-Rose, Paris condusă de Nicolae Iorga, apoi a fost doctorand bursier la Școala Română din Roma (1933–1934). 1906-1966 Traian ChelariuA debutat editorial în 1933 cu volumul de versuri Exod, elogiat de criticii literari printre care și Perpessicius. A publicat Proze pentru anul inimii, Zaruri, Casă pe nisip. A susținut doctoratul cu teza Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume (1937) și a devenit asistent la Catedra de psihologie și logică la Universitățile din Cernăuți, Iași și apoi București, unde s-a stabilit în 1940. Odată cu instaurarea regimului comunist, pentru Traian Chelariu și familia sa au început ani grei de nenumărate umilințe și privațiuni, consemnate cu o sinceritate uimitoare în paginile unui jurnal ținut cu perseverență și curaj în ciuda riscurilor evidente, Zilele și umbra mea, pagini de jurnal (Iași, 1976). A colaborat de-a lungul vieții la revistele: Glasul Bucovinei, Junimea Literară, Bilete de papagal, Gândirea, Convorbiri literare, Universul literar, Bucovina Literară, Revista Fundațiilor Regale. Din opera sa literară: Cântec de leagăn, Balade și strofe răzlețe.

1907 – S-a născut Dimitrie Macrea

21 iulie 1907, Fântâna, Mureș – 5 noiembrie 1988, București

Fonetician și lingvist, profesor universitar, membru corespondent (din 1965) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Litere din Cluj și susținerea tezei de doctorat despre Palatalizarea labialelor în limba română (1935), și-a continuat specializarea la Paris (1935–1937). 1907-1988 Dimitrie Macrea FoneticianA fost asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie din Cluj, profesor de Istoria limbii române la Facultatea de Filologie a Universității din București, director științific al Institutului de Lingvistică din Cluj, director al Institutului de Lingvistică din București. S-a numărat printre colaboratorii apropiați ai lui Sextil Pușcariu, participând activ la întocmirea Dicționarului limbii române, început de acesta, a Atlasului lingvistic român și a revistei Dacoromania. A coordonat lucrările de revizie finală a Gramaticii limbii române, a volumului Limba română. Fonetică. Vocabular. Gramatică, a condus lucrările de elaborare ale Dicționarului limbii române și ale Dicționarului enciclopedic român (4 vol.). Preocupările sale în variate domenii ale lingvisticii (lexicografie, lexicologie, statistică lingvistică, fonetică, geografie lingvistică) s-au concretizat în numeroase lucrări: Circulația cuvintelor în limba română, Fizionomia lexicală a limbii române, Probleme de fonetică, Lingviști și filologi români, La composition du lexique de la langue roumaine moderne, Ortografia actuală a limbii române. Câteva precizări, Introducere în gramatica istorică a limbii române, Unitatea limbii române, etc. A fost membru al Societății de Lingvistică Romanică (1959) și Profesor Emerit (1963).

1907b Nicolae Grigorescu - Ultimul Autoportret
Ultimul autoportret

1907 – A încetat din viață Nicolae Grigorescu

(15 mai 1838, Pitaru–Potlogi, Dâmbovița – 21 iulie 1907, Câmpina)

Pictor; primul dintre fondatorii picturii române moderne; un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești

 

 

1919 – A încetat din viață Eremia Grigorescu (Eremia Teofil Grigorescu; 28 noiembrie 1863, Golășei–Târgu Bujor – 21 iulie 1919, București)

General al Armatei României în Primul Război Mondial; comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești; comandant de divizie și de armată; ministru de război; decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl.III, și cl.II

1920 – S-a născut Violeta Zamfirescu

Violeta Lăzăroiu; 21 iulie 1920, Craiova – 4 octombrie 2006, București

Poetă, prozatoare și jurnalistă. A urmat studii de drept la Universitatea din București (1942–1944). 1920-2006 Violeta ZamfirescuA fost redactor la revistele Gazeta literară, Luceafărul, la Radio pentru emisiuni literare, redactor șef al redacției de poezie la Editura Eminescu. A debutat în anul 1951 cu poezie în revista Viața Românească și editorial în 1955, cu volumul Inima omului. A fost un poet prolific, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: Rodul pământului, Ceasul de slavă, Frumusețe continuă, La gură de rai, Colind de primăvară, Simfonie, Zobor de cântec peste mări, romanele: Îndrăgostiții triști, Surâsul iubirii, versuri dedicate copiilor și publicistică pe teme turistice.

1920 – S-a născut Nicolae Ciocoiu

21 iulie 1920, Râșnov

Compozitor și profesor. A urmat Conservatorul Astra din Brașov cu Willy Teutsch și Erich Hermann, continuându-le la Conservatorul din București (1941–1951) cu Faust Nicolescu, Vasile Filip, Marțian Negrea, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Tiberiu Alexandru, etc. În paralel, a urmat Academia Comercială din București (1943–1945) și Facultatea de Drept din București (1945–1947). A fost profesor de vioară la Liceul de Muzică din Brașov, Școala de Muzică nr.1 și Școala de Muzică nr.4 din București. A compus muzică simfonică: Prin Țara Bârsei pentru orchestră; muzică vocal-simfonică: Balada morții pentru voce, cor mixt și orchestră; muzică de cameră: Cvartet de coarde, Baladă pentru vioară și pian, Sonata în la minor pentru vioară și pian, La horă-n sat pentru 2 viori și violă; muzică instrumentală pentru pian: Sonata pentru pian, Patru piese mici pentru pian (Colind, Joc, Cadou, Întrebare); muzică corală: Cărăruie de pe deal, Trei coruri pe versuri populare (Mândra din vale, Ia ieși badeo și Foaie verde); muzică vocală: Trei cântece pe versuri populare (Doina, Cântec de leagăn, Cântec), Te-ai depărtat, Cântecul călătorului, Frumoasă ești, Prima stea, Revenire, Lumea uitată, Vis și căutare, etc.

1921 – A încetat din viață Leon C. Cosmovici (29 ianuarie 1857, Sasca, Suceava – 21 iulie 1921, Iași)

Biolog; profesor de fiziologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași; fondatorul învățământului de fiziologie animală din România; membru corespondent al Academiei Române

1927 – S-a născut Vespasian Lungu

21 iulie 1927, Costișa, Suceava – 22 august 1994, Brăila

Pictor și profesor. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, iar după absolvirea facultății a fost profesor la Școala Populară de Artă din Brăila. 1927-1994 Vespasian Lungu. Autoportret PictorA organizat numeroase expoziții de pictură în tabere de creație, în țară și peste hotare. A deschis o primă expoziție în ținutul natal, la Rădăuți, apoi una la București, alta la Brăila, dar și-n afara țării, în Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Spania și Anglia. A avut o relație apropiată, de adevărată prietenie, cu filosoful Constantin Noica, căruia i-a pavoazat mansarda Vilei nr. 12 din Păltiniș cu „bizonii de la Altamira”. L-a cunoscut și pe fiul lui C. Noica, Răzvan – ieromonahul Rafael Noica, precum și pe gânditorul Petre Țuțea, dar și pe omul de cultură trecut la credința creștină ortodoxă și slujitor al mănăstirii din Rohia, Nicolae Steinhardt, care au intrat în Galeria sa de Portrete.

Vespasian Lungu – Roumanian Painter

1931 – S-a născut Ion Baciu

21 iulie 1931, Brateiu, Sibiu – 8 noiembrie 1995, Ploiești

Dirijor. A studiat la Conservatorul din București avându-l profesor 1931-1995 Ion Baciupe dirijorul și compozitorul Constantin Silvestri. După absolvire, a fost dirijor la Filarmonica din Ploiești (1955–1962), Din 1962 s-a mutat la Iași, ocupând postul de dirijor permanent la Filarmonica de Stat din Iași până în 1986, fiind și director al Filarmonicii de Stat din Iași (1968–1974 și 1982–1986). A fost un eminent șef de orchestră, contribuind la renașterea Filarmonicii ieșene. A colaborat cu Opera de Stat din Iași, cu postul de radio Iași și a fost profesor și rector (1974–1976) al Academiei de Arte „George Enescu”.

George Enescu – Concert pe teme populare românești în La major, op. 32 • Orchestra Filarmonică „Moldova”, Dirijor Ion Baciu (1948)

1932 – S-a născut Corneliu Leu

21 iulie 1932, Medgidia, Constanța – 9 iunie 2015, București

Scriitor, dramaturg și regizor de film. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1950–1952) și pe cele ale Facultății de Ziaristică a Academiei Ștefan Gheorghiu (absolvită în 1965). 1932-2015 Corneliu LeuA lucrat în redacțiile mai multor ziare și reviste: Cuget liber, Roumanie d’aujourd’hui, Luceafărul, Contemporanul. Ca prozator, a debutat în revista Flacăra (1948), iar primul roman, Ochiu-dracului, a apărut în 1956. A fost redactor la Radiodifuziunea Română, unde a înființat în 1967 postul Radio Vacanța, redactor-șef la Editura Eminescu, unde a fondat colecția Romanul de dragoste, director general adjunct la Consiliul Național al Cinematografiei, director al Casei de Filme 4. La Televiziunea Română a înființat Studioul de producție de filme, seriale și coproducții. A realizat un ciclu de filme documentare despre scriitori, un ciclu de 48 de filme de călătorii în jurul lumii (1972–1975), a semnat și scenariile filmelor artistice Asediul, Fata bună din cer, Casa dintre câmpuri. De-a lungul timpului a publicat peste 50 de romane: O familie puternică, Femeia cu ochi albaștri, Patriarhii, Insulele, Romanul nopții de februarie, Romanul unei zile mari, Vecinul cel bun.

Casa dintre câmpuri (1979)

1936 – Protocol între Guvernul Regal al Romaniei și Guvernul URSS

La 21 iulie 1936 la Montreaux, Nicolae Titulescu și Maksim Litvinov au perfectat un Protocol care cuprindea principiile de bază ale unui viitor tratat de asistență mutuală româno-sovietic, care prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor […] care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Se stipula printre altele că: „Guvernul URSS recunoaște că, în virtutea diferitelor sale obligații de asistență, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea Guvernului Regal al României, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaște că trupele române nu vor putea trece niciodata Nistrul în URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS”. Protocolul nu a fost niciodată încheiat.

1938 – S-a născut Mircea Cojocaru

21 iulie 1938, Cernăuți – 31 mai 1995, SUA

Prozator român stabilit în Canada. Era al șaselea copil din șapte ai unui pastor protestant; în timpul războiului familia s-a refugiat la București. A absolvit liceul „Dimitrie Cantemir” în 1959; a fost mecanic auto, apoi fotograf, cu un minuscul atelier pe str. Brezoianu, nu departe de locuința sa. La mijlocul anilor ’80 s-a exilat la Detroit-Canada. A murit timpuriu, singur. A debutat cu proză în revista Cronica în 1967 și a scris 4 romane în doar 10 ani: Minciuna, Ramayana, Roman zadarnic, Înapoi la Savina, Risipa.

1939 – S-a născut Valentin Hossu-Longin

Valentin Hossu; 21 iulie 1939, București – 7 noiembrie 2016, București

Jurnalist și prozator. Tatăl lui, inginerul mecanic Emilian Hossu, a fost judecat în procesul politic al lotului Canalului și apoi condamnat la moarte. Casa le-a fost confiscată, familia fiind nevoită să locuiască într-un beci. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1959–1961) și a Universității București, specialitatea Teoria și practica presei (absolvită în 1964). 1939-2016 Valentin Hossu-longinA fost reporter la ziarele Scînteia, România liberă și Teleormanul, la Radiodifuziunea Română și la revista România pitorească. După 1989 a fost redactor la ziarele Atheneum, Baricada, Rezistența, Democrația creștină și Linia întâi, redactor-șef al revistei Cuget, director al postului de televiziune SOTI, consilier guvernamental, membru în Consiliul de administrație și consilier al președintelui Societății Române de Radiodifuziune, apoi redactor-șef adjunct al ziarului Curierul Național și senior editor la ziarul Ziua. A fost căsătorit cu jurnalista de televiziune Lucia Hossu-Longin. A scris reportaje: Țara Lotrului, Omul pentru om, Prin țara trandafirilor, Soarele din poartă; povestiri: Trenul de flăcări; proză document: Monarhia românească, Clipe de eternitate, A doua Românie, Canalul morții. Martor, Mantaua Iancului, etc.

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Corpul 2 a început trecerea Dunării, la ora 7:30, când Regimentul 33 Infanterie din Divizia 10 Infanterie a realizat primul cap de pod. 1941 Armata Română A Eliberat Tighina, Ismail, Chilia Nouă, Pardina, Isbrieni, VâlcovPână seara, Armata Română a eliberat localitățile Tighina, Ismail, Chilia Nouă, Pardina, Isbrieni și Vâlcov.

1943 – S-a născut Aurel Sasu

21 iulie 1943, Alba Iulia – 27 septembrie 2018, Cluj-Napoca

Critic și istoric literar, eseist, traducător și profesor universitar. A absolvit în 1968 Facultatea de Filologie din Cluj, în același an, devenind cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române din Cluj, secția Istorie literară, unde a lucrat până în 2013. 1943-2018 Aurel SasuÎn 1974 a obținut titlul de Doctor în Filologie al Universității din Cluj, cu teza Retorica ficțiunii. A fost lector de limbă și civilizație românească la University of Washington din Seatle (SUA), bursier Fulbright în Washington, DC, la Library of Congress și Visiting Scholar la Northrop Frye Center, Victoria University (Toronto, Canada), invitat al Centrului de Studii și Documentare al Românilor Americani „Valerian D. Trifa” de la Jackson, Michigan, Statele Unite (1996), bursier Fulbright la George Town University din Washington. A participat la colocvii internaționale de literatură (Moscova, Varșovia și Toronto), a fost profesor la Facultatea de Științe Umaniste a Universității „Avram Iancu” din Cluj (2000–2006), iar din 2002, decan la aceeași universitate. A mai fost profesor asociat la Departamentul de Jurnalism al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A debutat publicistic în revista Tribuna (1968), continuând să publice studii, articole și cronici pe teme de literatură română modernă și contemporană.

1947 – S-a născut Fănuș Băileșteanu

21 iulie 1947, Sălcuța–Calopăr, Dolj – 30 aprilie 2008, București

Critic și istoric literar. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965–1970). După absolvire, a fost lector la Centrala Cărții, instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista Manuscriptum, publicist-comentator la revista Academica, redactor responsabil al Analelor Academiei Române și șef al Biroului de presă al Academiei Române, apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române. 1947-2008 Fănuş Băileşteanu 0A colaborat cu articole încă din anii studenției la Scînteia tineretului, Viața studențească, Informația Bucureștiului. A debutat în critica literară cu o recenzie a cărții Contradicția lui Maiorescu de Nicolae Manolescu, publicată în 1971 în revista Tomis. S-a impus ca editor și critic al operei lui Mihail Sadoveanu, editând antologia Mihail Sadoveanu interpretat de… (1973) și publicând volumul Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu. A fost cooptat în colectivul de realizare a ediției critice Mihail Sadoveanu, a elaborat, în colaborare cu Cornel Simionescu, ediția critică Operele lui Mihail Sadoveanu (vol. I–VIII). A fost decorat în 2000 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Din scrierile sale: Abside, Refracții, Aorist, Marin Sorescu. Studiu monografic, Personalități culturale românești din străinătate, Eseuri, Interludii.

1947 – S-a născut Ioana Diaconescu

21 iulie 1947, București

Poetă, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă, membră a Uniunii Scriitorilor din 1971. Provenită dintr-o familie de intelectuali persecutați de regimul comunist, a fost licențiată a Facultății de Filologie, secția Română–Italiană a Universității din București, având mentori pe Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Florica Dimitrescu-Niculescu. Angajată bibliograf la Uniunea Scriitorilor, după trei ani, odată cu „restructurarea” instituțiilor conform noilor cerințe ale regimului ceaușist, i s-a desființat postul, fiind reangajată cu o jumătate de salariu, „pe din două” cu un alt „pedepsit” al regimului până aproape de 1989. 1947 Ioana DiaconescuDupă 1989 a fost realizator la Radio România, unde a transmis zilnic emisiunea Poezie Românească, până în 2000, când a conceput o altă emisiune de poezie, Curs întreg de poezie românească, apoi s-a specializat lucrând ca cercetător de istorie recentă la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. După 2005 a rămas în cercetare, la Arhivele Securității. A debutat în revista Contemporanul în 1966 cu șase poezii și a colaborat cu versuri la revistele literare: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc. și cu traduceri la Secolul 20. Debutul editorial s-a produs în 1967, cu volumul de versuri Furăm trandafiri, primit cu entuziasm de critica literară. A avut o activitate prodigioasă în domeniul istoriei recente, cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume de poezie: Jumătate zeu, Adagio, Taina, Amiaza, Vârtejul și lumea, Dumnealui, destinul, Poemul cu părul alb, Tratat de amintiri neverosimile, Caiet căzut pe mere, Țesuturi, etc., traduceri, literatură pentru copii, studii de istoriografie – istorie recentă: Scriitori în arhivele CNSAS – studii și documente, Marin Preda – Un portret în arhivele Securității, O conștiință literară – Mihai Ursachi în documentele Securității, Poezia ca act de insurgență – Cezar Ivănescu în Arhiva CNSAS, Rugul Aprins. Studii despre exterminare și supraviețuire, Revoluția ascunsă – 14 Decembrie 1989, Iași (coautor), etc.

1955 – S-a născut Dan Chișu

21 iulie 1955, Brăila

Actor, regizor, bucătar și producător. A încercat să intre la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică de câteva ori, a fost ghid turistic, și-a aranjat o căsătorie pentru a emigra in Franța în 1982. A lucrat la IBM, la Nouvelle Frontière (o companie de transport din Franța). În 1988 l-a cunoscut pe Ion Țiriac și a început să organizeze turnee de tenis. 1955 Dan ChișuA călătorit în toată lumea și în 1992 s-a întors in țară, făcând o perioadă naveta între Paris și București și stabilindu-se definitiv în România în 1996. A înființat firma de publicitate DaKINO Advertising, a organizat un festival de scurt metraje, DaKINO, a produs documentare TV, a primit premiul Asociației Profesioniștilor în Televiziune din România pentru Cel mai bun documentar și pentru Cea mai bună emisiune de călătorii, Orașele pierdute ale incașilor. A deschis un restaurant, Esperanto, a scris cărți de bucate, a fost președinte al Școlii de bucătari Bella Italia. A jucat în filme: Senatorul melcilor, Faimosul Paparazzo, Datorie, #Selfie, a regizat și produs: Websitestory, Și caii sunt verzi pe pereți, Déjà Vu, București NonStop. A publicat lucrarea autobiografică Singur sub duș.

Ursul / The Bear • Scenariul și regia: Dan Chișu; cu: Șerban Pavlu, Mihai Constantin, Magda Catone, Claudiu Bleonț

1958 – Modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală

Decretul nr. 318/17 iulie 1958 pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 27/21 iulie 1958. Prin noile amendamente au fost stabilite categorii de noi cazuri penale, concomitent cu înăsprirea pedepselor. De asemenea, a fost lărgit evantaiul situațiilor de aplicare a pedepsei cu moartea (pe primul loc situându-se colaborarea cetățenilor români cu străinii).

1969 – A fost inaugurat Combinatul Petrochimic Pitești

Realizat după proiectele institutelor de profil din București și Ploiești, în colaborare cu firme occidentale, a fost realizat de Întreprinderea de Construcții-Montaj Craiova și Trustul de Construcții Industriale Pitești. 1969 Combinatul Petrochimic PiteștiPrima instalație a fost inaugurată în 1964.

1971 – S-a născut Paul Anastasiu

21 iulie 1971, Suceava

Pictor și sculptor francez de origine română, pictorul oficial al Armatei Franceze. A moștenit pasiunea pentru arte de la tatăl său. După ce a absolvit liceul cu profil pedagogic, a lucrat timp de un an în orașul natal. Apoi a hotărât să-și continue cariera într-o țară în care arta să nu fie condiționată, așa că într-o perioadă de restriște a încercat imposibilul și a fugit din țară. S-a înscris în Legiunea Străină, pe care a servit-o timp de 16 ani, cu singurul gând de se împlini artistic. A avut peripeții și aventuri la un pas de moarte în țări precum Somalia, Republica Centrafricană, fosta Iugoslavia, Erythreea-Etiopia și Insulele Mayotte. În 2006 a renunțat la viața militară, după ce în prealabil a obținut titlul onorific de Pictor Oficial al Armatei Franceze, o situație excepțională, fiind pentru prima dată când un astfel de statut onorific a fost atribuit unui militar activ. 1971 Paul Anastasiu PictorUlterior, s-a dedicat în totalitate carierei artistice. Lucrările sale sunt realizate în culori pe bază de ulei pe pânză, temele predominante ale operelor de artă fiind legate de viața militară. Prima expoziție a avut-o în 2000 la Paris, la Salonul Societății Artiștilor Francezi, unde a fost premiat de Institutul Franței și medaliat de salon. O altă distincție, poate cea mai importantă din viața sa de artist, a fost Medalia de Aur primită la Salonul Internațional al Lumii Culturale și Artistice, Cannes 2005. A avut zeci de expoziții pe întreg Mapamondul

1974 – S-a născut Alina Chivulescu

1974 Alina Chivulescu21 iulie 1974, Constanța

Actriță de film. A jucat în filme: Omul zilei, Orient Express, Ho Ho Ho, #Selfie, #Selfie 69 și seriale de televiziune: La bloc, Sub clar de lună, Îngerașii, Aniela, Iubire și Onoare, O nouă viață, Fructul oprit. Este căsătorită cu Dan Chișu.

HO HO HO (2009)

1979 – A încetat din viață Ion Pascadi (3 august 1932, Timișoara – 21 iulie 1979, București)

Estetician, filosof al culturii, eseist, traducător și publicist

1981 – S-a născut Victor Hănescu

21 iulie 1981, București

Jucător de tenis retras din activitate. A început să practice 1981 Victor Hănescu Tenistenisul la vârsta de 7 ani. A obținut primele sale puncte în clasamentul ATP la simplu în august 1999, în turneele F1 și F2 Futures din România. A obținut un titlu ATP Tour, 8 titluri Challengers, 3 titluri Futures. În iulie a câștigat turneul 2008 Allianz Suisse Open Gstaad, (Elveția). S-a retras la sfârșitul anului 2016.

1984 – S-a hotărât construirea canalelor navigabile Poarta Albă–Midia-Năvodari și Dunăre–București

După finalizarea Canalului Dunăre–Marea Neagră, CPEx al CC al PCR din 21 iulie 1984 a hotărât și construirea canalelor Poarta Albă–Midia-Năvodari și Dunăre–București. Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari este ramura nordică a Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu o lungime de 31,2 km. Construcția a început în 1983 și a fost finalizată în octombrie 1987.

1984 Canalul Navigabil Poarta Albă–midia Năvodari
Canalul navigabil Poarta Albă–Midia Năvodari

Lucrările de executare pentru Canalul Dunăre–București au început în 1986. După 1989 s-au sistat, deși partea de canal deja realizată se estimează a fi de 70% din întregul volum de lucrări.

1986 – A încetat din viață Ion Caraion (Stelian Diaconescu; 24 mai 1923, Pălici–Viperești, Buzău – 21 iulie 1986, Lausanne, Elveția)

Poet, eseist și traducător; stabilit în Elveția din 1981

1996 – A început, la Constanța, aplicația militară Cooperative Partner ’96

Au participat, între 21–27 iulie, statele membre NATO – Grecia, Italia, Spania, SUA, Turcia, Gruparea navală de intervenție din Mediterana și statele partenere România, Bulgaria și Ucraina.

2004 – A încetat din viață Paul Tomiță (12 iunie 1914, Pianu de Jos, Alba – 21 iulie 2004, Pianu de Jos, Alba)

Unul dintre inițiatorii golfului în România; a participat, între 1968–1973, la opt Campionate Mondiale de Golf; a construit un teren de golf la Pianu, Alba

2011 – A încetat din viață Mircea Ivănescu (26 martie 1931, București – 21 iulie 2011, Sibiu)

Scriitor, poet, eseist și traducător; redactor la Agerpres, la revistele Lumea, Transilvania din Sibiu, la Editura pentru Literatură Universală

2018 – A încetat din viață Ilie Micolov (2 iulie 1950, Suceava – 21 iulie 2018, Oglinzi, Răucești, Neamț)

Interpret de muzică ușoară

2020 – Mihai Viteazul declat martir și erou al națiunii române

Prin Legea nr. 137/21 iulie 2020 pentru declararea lui Mihai Viteazul, Domn al Țării Românești și al Moldovei și Principe al Transilvaniei, martir și erou al națiunii române, publicată în Monitorul Oficial nr. 647/22 iulie 2020, Domnul Mihai Viteazul a fost declarat „martir și erou al națiunii române, pentru rolul marcant pe care l-a avut în săvârșirea Primei Uniri a poporului român și pentru curajul și sacrificiul său marcant în istoria României”. Ceremoniile anuale au loc în ziua de 27 mai și pot fi marcate de autoritățile centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară și din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter cultural-științific.

2020 – Horea, Cloșca și Crișan declarați martiri și eroi ai națiunii române

Prin Legea nr. 138/21 iulie 2020 pentru declararea personajelor istorice Horea, Cloșca și Crișan martiri și eroi ai națiunii române și pentru comemorarea la data de 8 noiembrie a Martirilor Români de la Beliș, publicată în Monitorul Oficial nr. 647/22 iulie 2020, „Se declară martiri și eroi ai națiunii române Vasile Nicula, Ion Oargă și Gheorghe Crișan, cunoscuți popular sub numele Horea, Cloșca și Crișan, pentru rolul, curajul, eroismul și sacrificiul lor din timpul răscoalei țărănești din anul 1784”. Ceremoniile anuale se desfășoară în data de 2 noiembrie și pot fi marcate de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară și din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter cultural-științific.

2020 – A încetat din viață Valeriu Cazacu (18 februarie 1948, Mateuți, Rezina, RSS Moldovenească – 21 iulie 2020)

Actor de teatru și film din Republica Moldova; a jucat la Teatrul Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău; unul dintre fondatorii Teatrului municipal Satiricus „Ion Luca Caragiale” din Chișinău

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „21 Iulie în istoria românilor34 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: