Moartea Lui Mihai Viteazul. Tablou De Constantin Lecca
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

9 August în istoria românilor22 min read

Uciderea lui Mihai Viteazul Ioan Lupaș Virgil Fulicea Alexandru Mandy Lola Bobescu Florin Mihăilescu Florin Ciubotaru Cristian Brâncuși Dana Borsan Dumitru Stângaciu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Moartea lui Mihai Viteazul (Tablou de Constantin Lecca)


117 – A încetat din viață Împăratul Roman Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus; 18 septembrie 53, Italica Santiponce – 8 sau 9 august 117, Selinus, Cilicia)

A domnit între 98–117, fiind al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia; în timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă

1518 – Bătălia de la Ștefănești–Ciuhur

În luna august 1518, în timpul domniei lui Ștefăniță Vodă (1517–1527), cete de tătari au invadat Moldova.

1518 Invazia Tătarilor și Lupta De La Ștefănești
Invazia tătarilor și lupta de la Ștefănești

În anul 7026 [1518], luna lui August în 9, bătu Ștefan voievod pe Tătari la Prut și-i goni peste câmp până în Ciuhru, omorându-i și prinzându-le căpeteniile lor” [Letopisețul de la Putna].

1563 – A început domnia lui Ștefan Tomșa în Moldova

Ștefan Tomșa (? – 5 mai 1564, Lwów, voievodatul Ruteniei, Regatul Poloniei) a fost domn în Moldova între 9 august 1563–20 februarie – 4 martie 1564. Boier cu funcția de hatman, Tomșa a fost ales ca domn de boierii răsculați împotriva aventurierului Despot Vodă. Refugiat în Cetatea Sucevei, Despot a rezistat la un asediu de trei luni, după care a fost abandonat de mercenarii săi. Cronicarul Grigore Ureche nota: „[…] îmbrăcatu domnéște au ieșit afară din cetate, mai sus de Suceava, la Aréni, unde era țara adunată și să închină Tomșii. Această atitudine teatrală nu l-a impresionat pe Ștefan Tomșa, care, după ce l-a mustrat pentru fărădelegile săvârșite, l-a lovit cu buzduganul, ucigându-l”. Nu cu mult timp înainte îl prinsese și-l trimise la Constantinopol și pe hatmanul cazacilor Dimitrie Visnieviețchi, care trăgându-se dintr-o soră a lui Petru Rareș, intrase în Moldova tot pentru tron. În vremea domniei, Tomșa și-a luat numele de Ștefan. În scurta sa domnie, Ștefan Tomșa a bătut monedă, dinari de tipul și cu reprezentările dinarilor maghiari contemporani, în sistemul instaurat în prima domnie a lui Alexandru Lăpușneanu. Turcii nu au vrut să-l recunoască însă și l-au numit pe Alexandru Lăpușneanu domn pentru a doua oară. Tomșa, neputând să se mențină pe tron, a fugit în Polonia, unde regele Sigismund II, pentru a-i mulțumi pe turci, a pus să i se taie capul în mai 1564 la Liov, sub pretextul că Tomșa a făcut niște prădăciuni în Polonia, la începutul domniei lui. Este înmormântat în biserica ortodoxă din Liov.

1591 – S-a încheiat a patra domnie a voievodului Petru Șchiopul în Moldova

Petru al VI-lea Șchiopul (1537–1 iulie 1594, Bolzano, Italia), fiu al lui Mircea al III-lea, voievod de Valahia și al Mariei Despina, 1591 Petru Șchiopula fost domn al Moldovei de patru ori, record ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române, în perioadele: 11 iunie 1574–18 noiembrie 1577; 31 decembrie 1577–9 februarie 1578; 13 martie 1578–2 decembrie 1579 și 17 octombrie 1582–9/19 august 1591. Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoavă, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoavă, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru a reușit să-i alunge pe toți cu ajutorul turcilor.

1591 – În Moldova s-a instalat o Locotenență domnească

După încheierea celei de-a a patra domnii a voievodului Petru Șchiopul, a fost numită o Locotenență domnească în frunte cu mitropolitul Gheorghe Movilă, care a condus țara în perioada 19/29 august 1591–16/26 decembrie 1591.

1601 – Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii

Acțiunile întreprinse de domnul muntean aveau opozanți numeroși. Nobilimea maghiară se simțea lezată de măsurile favorabile românilor, pe care le dăduse voievodul. Boierii români din spațiul extracarpatic doreau slăbirea puterii domnului, fapt împotriva căruia Mihai lupta. Cercurile înalte habsburgice doreau din nou să stăpânească Transilvania pe deplin. Polonezii erau nemulțumiți de faptul că protejatul lor, Ieremia Movilă, fusese înlăturat din scaunul de la Iași. Otomanii nu puteau uita gravele pierderi pe care ghiaurul le pricinuise oștilor ce fuseseră trimise împotriva lui. Din cauza fiscalității excesive, provocată de războiul prelungit și întreținerea oastei de mercenari au izbucnit mișcări sociale. 1601 – Uciderea Lui Mihai Viteazul Pe Câmpia Turzii. Gravură Din 1703, Leiden OlandaMihai Viteazul a fost ucis la 3 km sud de Turda din ordinul fostului său aliat, generalul Basta. Asasinarea lui Mihai este astfel relatată de Dionisie Fotino: „Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”.

1601 – A încetat din viață Mihai Viteazul (1558, Târgul de Floci, Țara Românească – 9/19 august 1601, Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei)

1601b Mihai Viteazul (1558-1601). Portret De Mișu Popp
Portret de Mișu Popp

Domnitor al celor trei provincii românești. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei, devenind apoi Domnul Țării Românești 1593–1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Trupul lui Mihai Viteazul este îngropat în zona numită local Câmpia Turzii (3 km sud de Turda, nu în orașul Câmpia Turzii), iar capul a fost dus la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște, fosta capitală a Țării Românești. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: „Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”.

1843 – S-a născut Nicolae D. Popescu

9 august 1843, București – 8 iunie 1921, București

Scriitor. A început liceul în orașul său natal, dar l-a abandonat în 1861, a devenit funcționar în Ministerul de Externe, unde a lucrat până la pensionare (1913). A redactat numeroase calendare începând din 1866 și a publicat, de asemenea, lucrări literare în Amicul familiei, Columna lui Traian, Ghimpele, Revista contimporană, Revista literară și științifică, România ilustrată, Telegraful și Vatra. A scris romane senzaționaliste cu teme istorice sau inspirate de baladele și tradițiile cu privire la faimoșii haiduci și bandiți, printre care: Radu al III-lea cel Frumos, Amazoana de la Rahova, Iancu Jianu, Miu haiducul, Tunsul haiducul, Codreanu haiducu, Boierii haiduci etc. După cum a arătat republicarea lor repetată, romanele au fost foarte îndrăgite de publicul cititor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A publicat, de asemenea, mai multe cântece și colecții de poezii în stilul volumelor de stihuri umoristice ale lui Anton Pann.

1850 – S-a născut Hermann Hariton Tiktin

Armand Abram Penchas; 9 august 1850, Breslau/ Wrocław, Silezia – 13 martie 1936, Berlin

Născut în Silezia, și stabilit la 20 de ani în Iași, a devenit unul dintre principalii lingviști români, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Destinat unei cariere rabinice, Heimann Tiktin a studiat, în paralel cu studiile religioase, și studii laice, latina, greaca, etc., după obiceiul potrivit căruia un mare rabin deținea și titlu universitar de doctor. La vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu Amalia Mayerhoffer din Iași și s-a stabilit la Iași. Un an mai târziu a dobândit cetățenia română. Studiile intense de limbă română și prietenia cu Mihai Eminescu, care l-a îndrumat în studierea folclorului, regionalismelor, lexicografiei, literaturii și istoriei române i-au dat posibilitatea să publice în 1883 Gramatica română. În 1884, după ce a luat la universitatea din Leipzig doctoratul în Filosofie (Lingvistică) cu teza Studiu de filologie română, a colaborat la Revista pentru istorie, arheologie și filologie, Convorbiri literare, fiind bine primit la asociația culturală Junimea condusă de Titu Maiorescu. În 1889 a fost numit redactor lingvist al publicației Arhiva din Iași. În 1904, a fost numit lector de lingvistică la prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin unde, după doi ani a înființat Seminarul Lingvistic Român, sponsorizat de România ca prima instituție academică de studiere a limbii române din lume. A fost distins cu Premiul Special al Academiei Române (1926) și Medalia de Aur Bene Merenti a Academiei Române. A mai publicat: Viața cuvântului, Rumänisches Elementarbuch.

1880 – S-a născut Ioan Lupaș

9 august 1880, Săliște, comitatul Sibiu – 3 iulie 1967, București

Istoric, teolog, om politic, membru titular            (din 1916) al Academiei Române. A urmat cursurile Universității din Budapesta (1900–1904) și Berlin. A devenit Doctor în Filosofie în 1905. A fost profesor de istorie bisericească la Institutul Teologic-Pedagogic Andreian din Sibiu și protopop la Săliște. 1880-1967 Ioan LupașA participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind membru în Marele Sfat, iar apoi secretar general al Resortului Culte și Instrucțiune Publică din Consiliul Dirigent (1918–1920). A devenit profesor de Istoria modernă a românilor și de Istoria Transilvaniei la Universitatea din Cluj, fiind fondator și codirector, alături de Alexandru I. Lapedatu, al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920–1945). Ca om politic, a fost deputat în mai multe legislaturi și ministru în cabinetul Octavian Goga. Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet timp de 24 luni, pedeapsa a fost apoi majorată cu 60 luni, fiind eliberat prin amnistie în 1955. În studiile sale a relevat contactul permanent, pe plan economic, social, cultural și politic, dintre Transilvania și celelalte două țări române: Câteva pagini din trecutul comunei Săliște, schiță istorică, Biserica ortodoxă din Transilvania și unirea religioasă din veacul al XVIII-lea, Contribuțiuni la istoria românilor ardeleni. 1780–1792, Din istoricul ziaristicii românești, Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu, Istoria unirii românilor, Documente istorice transilvane, Din istoria Transilvaniei.

1907 – S-a născut Virgil Fulicea

9 august 1907, Vaida-Recea, comitatul Făgăraș/Recea, Brașov – 17 ianuarie 1979, Cluj

Sculptor, poet și profesor universitar care a activat la Cluj. A absolvit cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj, în 1932. În anul 1934, a absolvit și cursurile Facultății de Științe Juridice și Economice din Cernăuți. A fost profesor la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, la Liceul de Artă din Cluj, la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția Sculptură, primind titlul de profesor universitar în anul 1970. 1907-1979 Virgil Fulicea SculptorEste autorul a numeroase sculpturi în piatră, bronz sau lut ars, în orașe ale Transilvaniei: Grupul statuar Horea, Cloșca și Crișan, portretele în basorelief a 12 rectori din galeria cu același nume de la Rectoratul Universității „Babeș Bolyai” și portretele a 10 savanți (chimiști și farmaciști) de la Amfiteatrul Facultății de Farmacie, busturile unor personalități de seamă din istoria și cultura națională: Emil Racoviță, George Coșbuc, Horea, Iuliu Hațieganu, Alexandru Borza, Emil Isac, Baba Novac, Ostașul Român, toate transpuse în bronz, în Cluj-Napoca, Constantin Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus), Andrei Mureșanu (Brașov), Negru Vodă (Făgăraș), Avram Iancu (Câmpeni, Târgu Mureș, Aiud), Iacob Murășeanu și Gheorghe Șincai (Blaj), Horea (Abrud), Pavel Dan (Turda), Mitropolitul Vasile Suciu (Blaj), Ana Ipătescu (Liceul din Gherla), Omul stăpân pe ape (Turnu Severin), etc. A colaborat, alături de Pavel Dan și Ion Agârbiceanu la revista Baltagul, fiind o prezență vie și activă în viața culturală a Transilvaniei, a publicat versuri sub pseudonimul Teofil Urs. A fost decorat în 1971 cu Ordinul Meritul Cultural cl.III.

1914 – S-a născut Alexandru Mandy

Armand Abram Penchas; 9 august 1914, Craiova – 10 octombrie 2005, București

Compozitor și textier. Între 1935–1940 a urmat Facultatea de Farmacie din București. Ca toți evreii din acel timp, a purtat steaua galbenă, a fost concentrat la muncă, a fost deportat în Transnistria. 1914-2005 Alexandru Mandy CompozitorÎntre 1950–1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film „I.L. Caragiale” din București. Și-a început activitatea componistică cu revista în două acte Pour vous Madame, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft); premiera a avut loc la Craiova, în octombrie 1940. A realizat, în aceeași colaborare, revistele Lumina 1946 și Lumina ’47. A debutat în muzica ușoară în 1956 cu Noapte albă, pe versuri de Eugen Mirea și interpretată de Gigi Marga. Adevărata lansare în creație a avut loc zece ani mai târziu, cu Cântecul vântului. Din compozițiile sale: Glasul tău, Coloana fără sfârșit, Sub un petec de cer, N-ați văzut o fată?, Venise vremea, Poarta sărutului, O simplă întâmplare, Cântec pentru bradul meu, Sorcova, Tudore, Un grai, o vatră, un izvor. 

N-ați văzut o fată? • Cornel Constantiniu

1917Protocolul privind depozitarea Tezaurului Băncii Naționale la Moscova

Guvernul, Parlamentul, Casa Regală și Banca Națională a României au decis să convină cu Guvernul de la Moscova un Protocol româno-rus privind evacuarea la Moscova, spre depozitare și păstrare, a Tezaurului Băncii Naționale a României și al altor instituții centrale. Protocolul a fost semnat la Iași, în 27 iulie/9 august 1917, de S. Poklewsky Koziel, reprezentantul Rusiei, de Nicolae Titulescu, ministrul român de Finanțe, și reprezentanții BNR (C. Nacu și gen. N.C. Cantacuzino), cu ocazia celui de-al doilea transport de valori trimise la Moscova. 1917 Protocolul Privind Depozitarea Tezaurului Bnr La MoscovaTezaurul reprezintă în total 7,5 miliarde lei, din care 574.523,57 lei stoc de aur al BNR, iar restul reprezentat prin bunuri în posesia sau pastrarea BNR si CEC: titluri, efecte, depuneri, arhive, tablouri etc.

1921 – S-a născut Lola Bobescu

Lola Violeta Ana-Maria Bobescu; 9 august 1921, Craiova – 4 septembrie 2003, Spa, Belgia

Violonistă și profesoară de vioară belgiană, originară din România. Studiile muzicale le-a început de la vârsta de 5 ani cu tatăl său, compozitorul și dirijorul Aurel Bobescu, continuându-le la École Normale de Musique din Paris (1928–1935), cu Marcel Chailley și la Conservatoire National de Musique din Paris (1931–1935), cu Jules Bucherit, obținând la absolvire Prix d’Excellence. A luat lecții particulare de vioară și cu George Enescu și cu Jacques Thibaud. După ce a debutat la vîrsta de 6 ani în Craiova, într-un recital de vioară acompaniată la pian de Aurel Bobescu, stârnind senzație, Lola Bobescu a cucerit o faimă internațională la 17 ani, apărând la Paris (1936) cu orchestra Colonne sub bagheta lui Paul Paray, unde a interpretat Concerto roumain de Stan Golestan. 1921-2003 Lola BobescuSolistă-concertistă timp de peste 60 de ani, s-a situat printre violoniștii români cu cea mai solidă carieră artistică. Stabilită în Belgia, a fondat și a condus formațiile Solistes de Bruxelles – actuala L’Orchestre de Wallonie din Liège și Cvartetul de coarde L’Arte del Suono din Bruxelles. Paralel cu activitatea solistică, Lola Bobescu a desfășurat o fructuoasă activitate pedagogică, fiind profesoară de vioară la Conservatorul din Liège și la Conservatorul regal din Bruxelles. A colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, precum Filarmonicile din Berlin și Londra, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup și Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma. A revenit în România cu regularitate, apărând în concerte cu orchestrele Filarmonicii și Radio din București, Craiova, Brașov, Iași, Timișoara etc. A înregistrat discuri la casele Electrecord, Decca, Columbia, Nippon Program, Arcophon etc.

Ludwig van Beethoven – Sonata pentru vioară și pian nr. 8 în Sol major

1925 – S-a născut Vasile Chiriță

9 august 1925

Scenarist de film. A semnat scenariile pentru filmele: Pintea, Ecaterina Teodoroiu, Iancu Jianu, zapciul, Iancu Jianu, haiducul, Vezi, rândunelele se duc.

Pintea (1976)

1934 – S-a născut Romulus Cojocaru

9 august 1934, Punghina, Mehedinți – 31 martie 2007

Poet, prozator, editor, arhitect de reviste, avocat. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1961. A debutat cu poezie în revista Luceafărul (1960) și editorial, cu volumul Punct căzut (1969). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele: Flori de mac (1978), Ristea împărat (1982), Tărășenii (1999). Alte scrieri ale sale: Dans, Ghiare și colți de lup, Casa, Vetuste, Fobie, Extaz, Răstimp, Baliverne etc.

1937 – S-a născut Florin Mihăilescu

9 august 1937, Slatina – 7 iulie 2020

Critic, teoretician și istoric literar, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română din București în 1959 și a obținut titlul de Doctor în Filologie, la aceeași universitate în 1971. A fost profesor și metodist cultural în diverse localități din județele Olt și Vâlcea, asistent la Institutul Pedagogic din București, s-a transferat la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București, unde a parcurs toate treptele și gradele didactice până acela de profesor (1996) și de unde s-a pensionat în 2006. A colaborat la: Gazeta literară, Contemporanul, Viața Românească, Luceafărul, Revista de istorie și teorie literară, Caiete critice etc. Dintre volumele publicate: E. Lovinescu și antonimiile criticii, Extemporale critice, Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Tradiție și inovație, Conceptul de critică literară în România, Semnificațiile criticii contemporane, Introducere în opera lui Mihai Ralea, Extemporale critice, De la proletcultism la postmodernism, Amendamente la ideile critice, Critica și criticii. cronici, studii, eseuri etc.

1939 – S-a născut Florin Ciubotaru

9 august 1939, Focșani

Artist plastic și profesor universitar. Este absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1963, având profesori pe Corneliu Baba, Ștefan Constantinescu. 1939 Florin CiubotaruDin 1964 a participat la majoritatea saloanelor oficiale din București, precum și la expoziții românești în străinătate. Între 1990–2009 a fost profesor la Universitatea Națională de Arte București, Catedra de pictură. Este membru al grupurilor de artiști: Grupul 9+1 și Grupul 8 Art+. A realizat: tapiseria de la Teatrul Național București, în colaborare cu Șerban Gabrea (174 mp), Parcul Kiseleff din București, Lucrări denumite Plante Urbane în Otopeni etc.

Apropieri – Florin Ciubotaru

1947 – S-a născut Marcel Constantin Runcanu

9 august 1947, Priseaca, Olt – 13 aprilie 1987

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. După absolvirea liceului a fost un an învățător suplinitor în Botean (Bihor), apoi a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. A fost membru fondator al revistei Echinox, unde a și debutat cu proză (1969). A fost redactor la revista Tribuna, a mai colaborat și la Steaua. A publicat mai multe volume de proză la Editura Dacia din Cluj: Sepia (1973, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), Nostalgii secrete, Febra vesperală, Vara indiană.

1951 – S-a născut Cristian Brâncuși

9 august 1951

Dirijor, compozitor, profesor universitar și muzicolog, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al Societății Internațional a Muzicologilor și Compozitorilor. 1951 Cristian Brâncuși DirijorAbsolvent al Universității Naționale de Muzică din București, secțiile Dirijat de orchestră și Compoziție, a participat la cursuri de măiestrie interpretativă susținute de Igor Markevitch (Weimar, 1975), Karl Österreicher (Viena, 1976–1977), Sergiu Celibidache (Germania, 1978–1982). Între anii 1977–1983, a fost dirijor permanent al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, ulterior al Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii Române. Din 1990 este dirijor al Orchestrei de Cameră Radio, timp în care a prezentat sute de concerte cu un repertoriu variat, de la lucrări preclasice la creația contemporană. A realizat imprimări pentru radio, televiziune, muzică de film, înregistrări speciale pentru casele de discuri Electrecord și AKSAK (Franța). Aparițiile sale în turnee în Italia, Germania, Polonia, Rusia, Bosnia-Hertzegovina, Bulgaria, Ungaria, Filippine, SUA, Spania, Venezuela, Uruguay, Franța, Serbia au cucerit ovațiile publicului și aprecieri elogioase ale presei de specialitate.

Antonio Vivaldi – Concert în Re minor pentru fagot și orchestră de cameră • Fagot: Miltiade Nenoiu, Dirijor Cristian Brâncuși

1955 – Relații diplomatice România – Siria

România a stabilit relații diplomatice cu Republica Arabă Siriană la 9 august 1955, la nivel de legație. Între 1958–1961, Legația României la Damasc a funcționat cu statut de Consulat general, iar la 10 octombrie 1961, după ieșirea Siriei din Uniunea cu Egiptul, relațiile diplomatice româno-siriene au fost reluate, la nivel de ambasadă. La Alep şi Lattakia funcţionează Consulate Onorifice ale României în Siria. La Constanţa funcţionează un Consulat Onorific al Siriei în România.

1955 – A încetat din viață Aurel Costescu-Duca (4 mai 1888, Buzău – 9 august 1955, București)

Bariton; solist al teatrelor de operă din Zagreb, Viena, Zurich, Bratislava și Budapesta; fondator și protagonist al Operei Române

1967 – S-a născut Dana Borșan

9 august 1967, Cluj

Pianistă concertistă a Societății Române de Radiodifuziune. A studiat cu profesorul Petru Florian la Liceul de Muzică din orașul natal, iar la Universitatea Națională de Muzică din București a studiat la clasa profesorului Gabriel Amiraș. Este laureată a concursurilor internaționale: Varșovia (1975), Zwickau (1977), Viena (1985), participând la festivalurile internaționale de la Aberdeen (1973), „George Enescu” (1988, 1991), Postdam (1989), Florența (1991), Cluj (1995), „Dinu Lipatti” București (1995, 1997). 1957 Dana Borșan PianistăDe la prima apariție publică (1968) până în prezent a susținut mai mult de 750 de concerte și recitaluri, colaborând cu peste 50 de dirijori. A întreprins turnee de succes în Bulgaria, Cehia, Germania, Ungaria, Italia, Rusia, Slovacia, Marea Britanie, a realizat numeroase înregistrări pentru radio, televiziune și case de discuri, Eterna, Electrecord. În Germania a înregistrat o serie de CD-uri cu lucrări cunoscute de Schumann, Liszt, Chopin, dar și unele mai pțin cunoscute precum concertele pentru pian și orchestră de Hans Wolf și Maurice Moszkowski. A încheiat în anul 2006 Integrala Concertelor pentru pian și orchestră de W.A. Mozart, realizând o serie de 8 CD-uri editate de Casa Radio. În paralel cu activitatea concertistică, desfășoară o prestigioasă carieră didactică, începând din 1990, la Univesrsitatea Națională de Muzică din București; deține din 2001 funcția de șef al catedrei de Pian, studenții săi, laureați la numeroase concursuri internaționale, fiind admiși la cursuri de perfecționare în instituții renumite din întreaga lume. Adesea este invitată ca membră în jurii naționale și internaționale. 🌹

Chopin – Concert de pian nr. 2, Partea I • Filarmonica Națională a Republicii Moldova, Dirijor Mihail Agafița, Pian Dana Borșan

1960 – S-a născut Viorel Turcu

9 august 1960, Popești, Argeș – 29 noiembrie 2020, Pitești

Fotbalist, a jucat în post de atacant. A câștigat de trei ori titlul de campion al României cu trei echipe diferite: FC Argeș, Dinamo București și Steaua București. A jucat la echipa națională U1 și la cea de seniori.

1964 – S-a născut Dumitru Stângaciu

9 august 1964, Brașov

Fost portar de fotbal și antrenor. La 18 ani, a semnat pentru 1964 Dumitru Stângaciu FotbalistFC Brașov, iar după doi ani a ajuns la Steaua București. A fost câștigător al Cupei Europei în 1986, și al Supercupei Europei din 1987. S-a retras din carieră în anul 2001 și de atunci a fost antrenorul portarilor de la FC Timișoara. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1985–1986.

1969 – A încetat din viață C.I. Parhon (Constantin Ion Parhon; 15/28 octombrie 1874, Câmpulung Muscel – 9 august 1969, București)

Om de știință, medic endocrinolog și neuropsihiatru; fondatorul școlii românești de endocrinologie; președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române; membru titular al Academiei Române

1977 – A încetat din viață Ion Marin Iovescu (6 august 1912, Spineni, Olt – 9 august 1977, Bughea de Jos, Argeș)

Prozator, unul dintre cei mai interesanți scriitori rurali

1989 – A încetat din viață George Cocea (24 mai 1904 – 9 august 1989)

Violoncelist, interpret și promotor al creației enesciene, profesor

1991 – A încetat din viață Cella Delavrancea (Maria Cella Delavrancea-Lahovary; 15 decembrie 1887, București – 9 august 1991, București)

Pianistă, scriitoare, profesoară de pian și critic muzical; fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea; una din prietenele intime ale Reginei Maria a României

Cella Delavrancea – Preludiu de Bach

1993 – A încetat din viață Ion Vatamanu (1 mai 1937, Costiceni, Noua Suliță, Ucraina – 9 august 1993, Chișinău)

Chimist, savant, poet, publicist și om politic din Republica Moldova; deputat în primul Parlament al Republicii Moldova

1997 – A încetat din viață Eugen Todoran (21 noiembrie 1918, Cornești, Mureș – 9 august 1997, Timișoara)

Filolog, istoric literar și profesor universitar; reputat eminescolog

2005 – A încetat din viață Gheorghe Coman (8 septembrie 1925, Ploiești – 9 august 2005)

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici; creatorul și animatorul Taberei de sculptură Măgura

2008 – A încetat din viață Walter Klepper (Walter Michael Klepper; 27 iulie 1929, Lugoj – 9 august 2008, Geinsheim am Rhein/Trebur, Landul Hessen, Germania)

Compozitor și dirijor român de etnie germană; emigrat în Republica Federală Germania în 1983

2011 – A încetat din viață Boris Cobasnian (9 martie 1926, Petroșani, Bălți, Basarabia – 9 august 2011, Constanța)

Compozitor și dirijor; fondatorul și dirijorul Coralei Vox Maris din Constanța; profesor la clasa de Dirijat coral al specializării Muzică religioasă a Facultății de Teologie a Universității Ovidius

2011 – A încetat din viață Teodor Costin (22 decembrie 1923, Petrești, R. Moldova – 9 august 2011, Craiova)

Muzician; dirijor și director al Filarmonicii Oltenia; dirijor și director al Teatrului Liric din Craiova

2011 – A încetat din viață Constantin Stan (28 iulie 1951, București – 9 august 2011, București)

Prozator și publicist; membru al Uniunii Scriitorilor din România

2011 – A încetat din viață Carmen Vasile (16 septembrie 1975 – 9 august 2011)

Jurnalistă; reporter al Televiziunii Române

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart


*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „9 August în istoria românilor22 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: