S-au înființat La Cluj Opera Română, Teatrul Național și Conservatorul De Muzică și Artă Dramatică -cover
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

18 Septembrie în istoria românilor33 min read

Opera Română–Teatrul Național–Conservatorul din Cluj Samoilă Mârza Victoria Mierlescu Regina Ana Maria Șindilaru Dumitru Pasima Mausoleul Marasesti Andrei Oișteanu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-au înființat la Cluj Opera Română, Teatrul Național și Conservatorul de muzică și artă dramatică


 

53 – S-a născut Traian

Marcus Ulpius Nerva Traianus; 18 septembrie 53, Italica Santiponce – 8/9 august 117, Selinus Cilicia

Împărat Roman între 98–117, a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. 53-117 Nerva Traianus - Glyptothek, MunichÎn timpul domniei sale, imperiul a atins apogeul expansiunii sale. Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domițian împotriva germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis, în 96. A fost primul împărat ne-italian, fiind trac. În 101, a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze; s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.

1538 – Instaurarea dominației turcești asupra Moldovei

Petru Rareș (1483 – 3 septembrie 1546), fiul natural al lui Ștefan cel Mare și domn al Moldovei de două ori (20 ianuarie 1527–18 septembrie 1538; 19 februarie 1541–3 septembrie 1546), prin politica sa independentă, și-a atras mânia turcilor, la acea dată în plină expansiune spre centrul Europei. 1538a S-a încheiat Prima Domnie în Moldova A Voievodului Petru RareşPlângerile regelui Sigismund I al Poloniei referitoare la conflictul din Pocuția, însoțite și de amenințarea voalată de invadare a Moldovei, implicarea lui Petru Rareș în prinderea și executarea în Transilvania a lui Aloisio Gritti (trimis special al sultanului și favorit al marelui vizir Ibrahim Pașa) și pârile unor boieri modoveni nemulțumiți au cântărit mult în hotărârea sultanului Soliman I Magnificul (1520–1566) de a-l detrona pe voievodul moldovean. În 1538 a început campania otomană împotriva lui Petru Rareș, denumită oficial în documentele turcești Gazây-i Kara Boğdan [războiul sfânt pentru Moldova], condusă de însuși Soliman I Magnificul. Din sudul Dobrogei, Soliman i-a trimis o scrisoare ultimativă lui Petru, cerându-i să vină și să presteze personal omagiul de credință. Deși sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru Rareș a refuzat și a decis să opună rezistență. Oastea turcească (200.000 de oameni, printre care și 3.000 de oșteni din Țara Românească, trimiși de Radu Paisie) a înaintat în Moldova, făcând joncțiunea cu tătarii hanului Sahib Ghiray în apropriere de Iași. Petru s-a pregătit de luptă alegând o poziție strategică între dealurile împădurite de la Drăcșani, lângă Botoșani, dar bătălia decisivă nu a mai avut loc, deoarece marii boieri au trădat. Petru Rareș a fost nevoit să fugă în Transilvania, în Cetatea Ciceului. 1538b Atacul Otoman Asupra Moldovei Petru RareșLa 17 septembrie, sultanul a intrat în Suceava, unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru (inclusiv spada lui Ștefan cel Mare, a ocupat apoi întreaga Moldovă și l-a numit domn pe Ștefan Lăcustă. Pentru prima dată în istoria Moldovei domnul era impus printr-o decizie unilaterală a sultanului, fără consultarea Sfatului Domnesc, (contrar tratatului din 1511), iar condițiile păcii nu erau incluse într-un tratat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului (berat), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman. Beratul mai prevedea: dublarea tributului (la 30.000 de galbeni); cedarea Tighinei, împreună cu 18 sate din jurul acesteia, unde turcii au înființat raiaua BenderȘtefan Lăcustă (1508 – 1540), nepotul lui Ștefan cel Mare, după fiul său cel mare, Alexandru, a fost domn al Moldovei între 18 septembrie 1538–decembrie 1540, fiind primul domn moldovean numit de turci. A dobândit porecla „Lăcustă” în 1538, anul înscăunării, când Moldova a fost invadată de lăcuste. Lăcustele au distrus toate recoltele și au adus un val de sărăcie și foamete. „Mai apoi în zilele acestui Ștefan vodă, fost-au foamete mare și în țara Moldovei, și la unguri, că au venit lăcuste multe, de au mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă vodă” [Grigore Ureche – Cronica moldo-polonă]. A avut parte de un sfârșit sângeros. Obiceiul de a decapita boierii la ospețe l-a făcut ținta uneltirilor acestora, care s-au răsculat și l-au ucis chiar in foișorul palatului său din Suceava, în timp ce dormea.

1591 – A început a doua domnie a voievodului Aron Tiranul în Moldova

Aron Vodă (Aron Emanoil, Aron cel Cumplit; sec. al XVI-lea – 1597), fiul lui Alexandru Lăpușneanu, a fost domn al Moldovei de două ori (22 septembrie 1591–iunie 1592 și 18 septembrie 1592–24 aprilie 1595). 1591 Aron Vodă TiranulSăturat de jafurile turcilor și îndemnat de papă, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594. La această ligă sfântă, în centrul căruia se afla împăratul Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Báthory. În august 1594 Aron a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a deschis drumul uniunii personale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească. În noiembrie 1594, mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București. Creditorii evrei levantini au fost chemați de cei doi domni sub pretextul de a fi plătiți, după care au fost uciși. Aron Vodă a participat la atacul asupra cetăților de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595. Cu toate că făcea parte din coaliția antiotomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Báthory neîncrezător, a pus la cale un complot împotriva lui, l-a atras în Transilvania și l-a înlocuit pe tronul Moldovei cu Ștefan Răzvan.

1600 – Bătălia de la Mirăslău

Luptă între valahii conduși de Mihai Viteazul (sprijiniți de secui) și trupele austriece ale generalului italian Giorgio Basta (sprijinite de sași și de nobilimea din Transilvania) la 18 septembrie 1600. Stăpânirea lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost considerată nelegitimă de către Dieta de la Turda din 23 august/2 septembrie 1599, convocată de Ștefan Csáki (cel care dorea el însuși să devină principe al Transilvaniei), recunoscându-se autoritatea împăratului german Rudolf al II-lea. În timp ce Mihai Viteazul dispunea de aproximativ 10.000–12.000 de oameni, armata nobilimii, împreunată cu cea a lui Basta, era formată din aproximativ 18.000 de oameni (din care 6.000 de cavaleri germani și flamanzi, purtători de cuirase, și muschetari valoni și francezi). Mihai și-a așezat oastea la Mirăslău, un loc îngust între râul Mureș, dealuri, pârâul Lapad și o pădure (care a fost întărită prin șanțuri). 1600 Bătălia De La Mirăslău Mihai ViteazulLupta a început cu atacurile artileriei, din ambele părți. Giorgio Basta a simulat retragerea, pentru a-l obliga pe Mihai să părăsească poziția și acesta a căzut în plasă. Cavaleria sa a fost atacată de muschetari și cuirasați și a fost risipită, tunurile au fost pierdute, în timp ce o mare parte din mercenarii cazaci l-au părăsit. Mihai nu a reușit să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni; înfrângerea a fost catastrofală, murind 4.000 dintre oamenii săi, iar domnul, pentru a se salva, a trecut Mureșul, pornind spre Alba Iulia. Cu ajutor muntean a reușit să ia tezaurul din capitala Transilvaniei și, în contextul pătrunderii oștilor polone în Moldova și Țara Românească, a trecut munții pentru a respinge atacul polon din Țara Românească.

1739 – Tratatul de pace de la Belgrad

Semnat la 18/29 septembrie 1739 la Belgrad (Serbia), între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, a pus capăt războiul ruso–austro–otoman care durase timp de patru ani (1735–1739).

1739a Tratatul De La Belgrad. Litografie De P. MarkovićPrin tratatul de la Belgrad, habsburgii au cedat Serbia de Nord cu Belgradul otomanilor, iar Oltenia, câștigată prin Tratatul de la Passarowitz în 1718, Valahiei – controlată de otomani, stabilind linia de demarcație de-a lungul râului Sava și Dunăre. 1739b Țările Române După Tratatul De La Belgrad

1831 – A încetat din viață Vasile Cârlova (4 februarie 1809, Buzău sau Târgoviște – 18 septembrie 1831, Craiova)

Poet și ofițer care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european

1848 – La Cernăuți s-a introdus limba română ca limbă didactică

Sub presiunea Revoluției Române din 1848, prin decizia Consistoriului din 18 septembrie, la Liceul Latino-German din Cernăuți s-a înființat catedra de limbă și literatură română, încredințată lui Aron Pumnul – fost profesor de filosofie la Blaj. 1848 Liceul Latino-german Din CernăuțiEugenie Hacman, Episcopul Bucovinei, a introdus din proprie inițiativă limba română ca limbă de învățământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuți, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. De asemenea, a luat ființă și o școală normală românească la Cernăuți, având misiunea de a pregăti învățători pentru școlile din Bucovina.

1883 – S-a inaugurat, la București, Expoziția cooperatorilor din țară

Organizată din inițiativa lui D.C. Butculescu, în perioada 18/30 septembrie–21 decembrie 1883/2 ianuarie 1884, era menită să demonstreze posibilitățile reale ale României de a deveni o țară industrial-agrară dezvoltată, de a-și dobândi independența economică, prezentând exclusiv produse meșteșugărești autohtone.

1886 – S-a născut Samoilă Mârza

18 septembrie 1886, Galțiu, comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – 19 decembrie 1967, Alba Iulia

Fotograf. A absolvit liceul la Alba Iulia, apoi a făcut ucenicie la fotograful sibian Iainek (1909–1911). La începerea primului război mondial a fost recrutat în armata austro-ungară și trimis pe front în Galiția, iar la intrarea României în război, pe frontul din Italia, fiind încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei. După război, a plecat la Viena, în urma acțiunii de retragere a militarilor români organizată de Consiliul Național Român Central. 1886-1967 Samoilă MârzaA fotografiat sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar în noiembrie 1918. S-a întors acasă cu patru zile înainte de desfășurarea Marii Adunări Naționale. În dimineața zilei de 1 decembrie a executat trei fotografii cu consătenii săi, în Galțiu, a ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii, reușind să realizeze cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Națională. Deoarece nu avea permis de intrare (credențional), nu a fost admis în sala unirii. La începutul anului 1919, a publicat fotografiile într-un album intitulat Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri, menționat și în ziarul Alba Iulia din 10 martie, album prezentat de delegația română și la Conferința de pace de la Versailles, alte exemplare fiind trimise Regelui Ferdinand, primului ministru Ion C. Brătianu, președintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot și altor personalități ale vremii.
1886b Samoilă Mârza - Fotografia UniriiRegele l-a felicitat acceptându-l printre furnizorii curții. Generalul Berthelot i-a trimis un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze. A mai fotografiat: vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud și Câmpeni (1919); încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria; serbările comemorative de la Țebea la 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu; sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii (1929).

1888 – Inaugurarea Monumentului lui Miron Costin din Iași

Monument din bronz închinat cronicarului moldovean Miron Costin (1633–1691), realizat de sculptorul de origine polonă Wladimir C. Hegel. Soclul statuii îl are ca autor pe arhitectul Nicolae Gabrielescu. Pe piedestalul de gresie se află două basoreliefuri realizate tot de către Hegel: în dreapta, Miron Costin citind Cronica Moldovei la curtea regelui polon Ioan al III-lea Sobieski și la stânga, arestarea cronicarului de către trimișii lui Constantin Cantemir, care l-a ucis bănuindu-l că ar fi uneltit împotriva sa. 1888 Monumentul Lui Miron Costin Din IașiA fost amplasat aproape de Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, fiind inaugurat la 18/30 septembrie în prezența a 10.000 de participanți, printre care și membrii a două delegații de studenți din Bucovina și Polonia, sărbătorindu-se evenimentul sub sintagma „Națiunea română este recunoscătoare”. Cu prilejul dezvelirii monumentului, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marș închinat lui Miron Costin, iar printre cei care au evocat personalitatea marelui cronicar în contextul culturii europene au fost Mihail Kogălniceanu, V.A. Urechia și Vasile Pogor.

1893 – S-a născut Zoe Verbiceanu

18 septembrie 1893, București – 30 decembrie 1975, Calafat, Dolj

Autoare dramatică și prozatoare, profesoară universitară; membră a Uniunii Scriitorilor din România. 1893-1975 Zoe Verbiceanu ScriitoareA urmat studii universitare în București, fiind licențiată în Franceză și Română. A început studii literare de Doctorat la Paris, întrerupte însă din cauza bolii. A fost profesoară în învățământul secundar, din 1954 s-a stabilit la Calafat. A colaborat la Viața Românească și Adevărul literar și artistic. A publicat piese de teatru: Rikki-Tikki-Tavi (comedie în trei acte); Logodnica lui Don Juan (dramă în patru acte), Anacronicii (dramă în patru acte); Da capo al fine (piesă într-un act); Pălăria cu clopoței (comedie în trei acte și prolog în versuri), Nastratin Hogea (comedie în trei acte in versuri); romanul Casa cu minuni și a tradus din W. Shakespeare, François Villon.

1896 – A încetat din viață Ștefan Gonata (1 februarie 1838, Trifănești, Bălți – 18 septembrie 1896, Chișinău)

Agronom, om politic; membru fondator al Societății Academice Române

1903 – A încetat din viață Isidor Vorobchievici (18 mai 1836, Cernăuți – 18 septembrie 1903, Cernăuți)

Preot, pedagog, dirijor de cor, folclorist, compozitor și scriitor ucrainean din Bucovina

1905 – S-a născut Victoria Mierlescu

18 septembrie 1905, Giurgiu – 14 mai 1992, București

Actriță de teatru, film, radio, televiziune și voce. A jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” și la Teatrul de Comedie din București. 1905-1992 Victoria Mierlescu ActrițăA fost primul actor invitat la microfonul Radiodifuziunii Române – la 4 noiembrie 1928 (la doar câteva zile de la emisia inaugurală a Radioului românesc) actrița a susținut un recital de poezie. A jucat în filme ca Muntele ascuns, Tufă de Veneția, E atât de aproape fericirea, Prea cald pentru luna mai, Domnișoara Aurica, Secretul lui Nemesis, Ochii care nu se văd etc. A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a III-a (1953), ulterior primind titlul de artistă emerită.

Nunta însângerată de Federico Garcia Lorca Fragment • Olga Tudorache, Victoria Mierlescu, Violeta Andrei

1907 – S-a născut Arșavir Acterian

18 septembrie 1907, Constanța – 17 septembrie 1997, București

Avocat, jurnalist, scriitor și memorialist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit cursurile Liceului „Spiru Haret” în 1928, odată cu Constantin Noica, Barbu Brezianu, Alexandru Elian, urmând apoi cursurile Facultăților de Litere și de Drept din București. 1907-1997 Arșavir ActerianA debutat în revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret” în anul 1928. A fost, după cum declara chiar el, asistentul lui Anibal Teodorescu, redactor-șef al revistei Vremea, colaborator al revistelor Ideea Europeană, Fapta, Discobol, coleg și prieten apropiat cu Emil CioranConstantin Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Barbu Brezianu. A făcut de două ori închisoare politică (1949–1953 și 1959–1964), trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal. A fondat, în 1991, Fundația Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton. Din scrierile sale: Pățanii din viața oamenilor mari, Jurnalul unui pseudo-filosof, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Corabia nebunilor, Jurnal 1929–1990.

1909 – A încetat din viață Grigore Tocilescu (26 octombrie 1850, Fefelei, Prahova – 18 septembrie 1909, București)

Istoric, arheolog, epigrafist și folclorist; membru titular al Academiei Române

1918 – S-a născut Igor Block

18 septembrie 1918, Sociteni, Lăpușna, Basarabia/Ialoveni, Moldova – 4 februarie 1988, București

Poet și traducător. A debutat în volumul colectiv de versuri Dragostea văzută de poeți (1939), publicând ulterior volumele: Poeme și Calea cu spini și a tradus mai multe lucrări din limba rusă: Ogorul mamei de Cinghiz Aitmatov, Țara norilor purpurii, Întoarcerea – Amiaza veacului al XXII-lea de Arkadi și Boris Strugațki, Kumbi, Pelerinul și timpul de Ghenadi Gor, Ultima orbită Vladimir Șitik, Legendele căpitanilor stelari de G. Altov, Galoșul de Mihail Zoșcenko etc.

1919 – S-au înființat la Cluj Opera Română, Teatrul Național și Conservatorul de muzică și artă dramatică

Opera Națională Română din Cluj, prima instituție lirică a țării, și-a deschis porțile la 18 septembrie 1919, simultan cu Teatrul Național și Conservatorul de Muzică, prin Decizia nr. 3910/1919 a Consiliului Dirigent, organ executiv al Marelui Sfat Național Român. Clădirea Teatrului Maghiar a trecut în patrimoniul Consiliului Dirigent Român la 14 mai 1919, fiind preluată de Onisifor Ghibu, secretar general pentru resortul Instrucțiunii și Artelor din cadrul Consiliului Dirigent Român. În același timp, Teatrul Maghiar a fost mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central, în care funcționează și în prezent. Edificiul, construit între 1904–1906, face parte din patrimoniul cultural național, fiind declarat monument istoric și de artă. 1919 Opera, Teatrul și Conservatorul Din ClujPe 13–14 mai 1920 au fost puse în scenă 2 concerte simfonice conduse de dirijorul ceh Oskar Nedbal, inaugurarea oficială fiind însă pe 25 mai 1920 cu opera Aida de Verdi, în regia artistică a primului director al instituției, Constantin Pavel, interpretul rolului Radames.

Prima reprezentație în limba română a Teatrului Național din Cluj a avut loc la 14 mai 1919, iar primul spectacol al companiei de limba română din Cluj a avut loc 1 decembrie 1919. Pentru a marca un an de la Marea Unire, s-a prezentat spectacolul Se face ziuă și Poemul Unirii de Zaharia Bârsan, primul director al teatrului.

Înființarea Conservatorului a inaugurat etapa modernă a învățământului superior muzical din Transilvania, cu următoarele catedre: Teorie și solfegii, Armonie, Contrapunct-compoziție, Canto, Pian, Vioară, Violoncel, Dicțiune și declamație. Menirea lui a fost să asigure artiști (cântăreți, instrumentiști, actori) pentru Opera Română și pentru Teatrul Național, ca și profesori de muzică pentru școlile de toate gradele. Și-a deschis porțile la 1 decembrie 1919 și a fost inaugurat oficial la 28 martie 1920. Venerabilul compozitor, dirijor și profesor Gheorghe Dima a fost chemat la conducerea noului așezământ, deși era în vârstă de șaptezeci și doi de ani, însă Consiliul Dirigent a considerat că el a fost personalitatea cea mai calificată, cu o autoritate profesională și morală incontestabilă. Astăzi poartă numele Academia de Muzică „Gheorghe Dima” după primul său rector.

1923 – S-a născut Ana, Principesă de Bourbon-Parma

Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite; 18 septembrie 1923, Paris – 1 august 2016, Morges, Elveția

Fiica prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei și soția Regelui Mihai al României, cunoscută și sub apelativul Regina Ana. 1923-2016 Regina Ana A RomânieiA participat la cel de-al doilea război mondial, înrolându-se voluntar alături de Forțele Franceze Libere (trupele sub comanda generalului Charles de Gaulle), la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania unde a fost șofer pe ambulanță și infirmieră, pentru acestea primind Crucea de Război a Franței. L-a cunoscut pe Regele Mihai al României la nunta principesei Elisabeta a Marii Britanii, în noiembrie 1947, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România. Căsătoria Principesei Ana de Bourbon-Parma cu Regele Mihai a avut loc în exil, în iunie 1948, la Atena. Au avut împreună cinci fiice: Margareta, Principesă Moștenitoare a României, Custode al Coroanei României, Elena, Irina, Sofia și Maria. A fost distinsă cu Medalia Crucea de război a Franței (1945), Ordinul Carol I, în grad de Mare Cruce și Colan, Ordinul Coroana României, în grad de Mare Cruce etc.

1924 – S-a născut Stelian Filip

18 septembrie 1924, Islaz, Romanați – 2 ianuarie 2010, Tuzla, Constanța

Poet și prozator. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, susținând o teză de licență pe tema operei lui Ion Luca Caragiale. A debutat în revista Papagal, în 1946, cu un set de epigrame și poezii. 1924-2010 Stelian FilipVolumul său de debut s-a intitulat Azi pitic, mâine voinic și a fost publicat în anul 1963. A colaborat la toate revistele umoristice ale vremii, scriind pentru acestea articole cu caracter satiric, epigrame, parodii, cât și versuri. A fost, rând pe rând profesor, metodist cultural, redactor, iar în ultimii ani redactor șef de secție la Radiodifuziunea Română și 15 ani reprezentantul acesteia în grupa de divertisment a Oficiului Internațional de Radio și Televiziune. A publicat 19 volume: versuri umoristice, sonete, rondeluri, epigrame, fabule, catrene, eseuri, schițe, povestiri, fiind cunoscut ca un umorist autentic, un virtuos al genului, spirit ascuțit, subtil bijutier al cuvântului, atent la cele mai sensibile nuanțe, dintre care: Catrene… mușatesciene, Galaxia ochilor noștri, Parodii adevărate.

1927 – S-a născut Maria Șindilaru

18 septembrie 1927

Soprană din generația de aur a Operei Naționale București, care în perioada anilor ’50 – ’70 a cucerit Europa. A absolvit Conservatorul din București în anul 1953, la clasa maestrei Arta Florescu, în același an devenind solistă a teatrului liric bucureștean. A abordat numeroase roluri din creația compozitorului Giacomo Puccini, printre care Mimi din La Bohème, Liu din Turandot, alături de Manon din opera cu același nume de Jules Massenet, Micaela din Carmen de Bizet, Marguerite din Faust de Charles Gounod. A cântat alături de nume mari ale scenei românești (David Ohanesian, Zenaida Pally, Elena Cernei, Valentin Loghin, Ludovic Spiess, Valentin Teodorian, etc.) și a avut ca parteneri de scenă și personalități internaționale precum cântăreții Zurab Andjaparidze, Nicolai Ghiaurov, Tony Poncet, Kim Borg, Ivan Petrov. A cântat pe scene din lume cu ocazia turneelor de succes întreprinse de Opera Națională București, fiind apreciată în China, Polonia, Belgia, Bulgaria, Franța, dar mai ales în Rusia, unde a susținut concerte și roluri principale în toate orașele importante.

George Enescu – Oedip Act I, Dansul păstorilor • David Ohanesian, Ioan Hvorov, Dan Iordachescu, Valentin Teodorian, Viorel Ban, Valentin Loghin, Constantin Gabor, Ladislau Konya, Constantin Iliescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Maria Sindilaru, Maria Sandulescu

1931 – S-a născut Valeriu Sîrbu

18 septembrie 1931, Bujoreni, Vâlcea – 4 decembrie 2009, Cheia, Prahova

Poet, prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A frecventat Facultatea de Filologie a Universității București, secția Limba și literatura română, dar a fost exmatriculat în 1952, ca urmare a întâlnirilor cu poeți nonconformiști, printre care Dimitrie Stelaru, Tudor George, Ludovic Antal, absolvind totuși totuși studiile universitare în 1955. 1931-2009 Valeriu SîrbuA fost reporter la publicația La Roumanie nouvelle, profesor la Gherghița și Vălenii de Munte în Prahova. A debutat cu versuri în Povestea vorbei. În volum a debutat în 1969 cu Poeme banale. A colaborat la Flacara, Ramuri, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Astra. A înființat, împreună cu Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Ovidiu Moceanu, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu și Marius Oprea revista Interval, a înființat și condus revistele Ecoul și Accent. A fost primul secretar al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România după 1989. A publicat volume de versuri: Ora translucidă, Amfora de rezervă, Antinomii, Învinși de abstracțiuni, Partitura pentru uimire, Generatia Fast-Food; teatru: Cursa pentru Sfânta Elena, Acceptați retrovizorul, Echipa de civilizare, Codul gențianei, Vechiturile din garderoba istoriei.

1933 – A încetat din viață Theodor Văscăuțeanu (18 februarie 1896, Bulboci, Soroca – 18 septembrie 1933, Iași)

Geolog și paleontolog, profesor universitar, om politic

1935 – S-a născut Dumitru Pasima

1935, regiunea Bitolia, Iugoslavia/Republica Macedonia

Sculptor, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România. S-a născut în Macedonia, dar a copilărit în România. În 1963 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Sculptură, cu profesorii Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi. 1935 Dumitru PasimaA fost profesor de sculptură la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” București. A creat lucrări de for public: Alexandru Lăpușneanu – Blaj; bustul lui Mihai Eminescu – Lugoj; Vlad Țepeș și Titu Maiorescu – București. A deschis expoziții personale: 1966 – Sala Kalinderu, București, 1968 – Galați, 1970 – Galeria Apollo, București. Imagini

1937 – S-a născut Elena Caragiu

Elena Bichman; 18 septembrie 1937, București

Actriță de teatru și film, scriitoare, stabilită în SUA. A urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din București, apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care l-a absolvit în 1962. 1937 Elena CaragiuA jucat roluri principale la București în urma succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evantia) în: Sonet pentru o Păpușă la Teatrul „Nottara”, Baiat bun dar cu lipsuri la Teatrul Giulești, Insula de M. Sebastian la Tetrul de Comedie etc. A fost repartizată la Teatrul din Ploiești (1963), unde l-a cunoscut pe Toma Caragiu, cu care s-a căsătorit. A jucat la Teatrului Tineretului din Piatra Neamț în: Vrăjitorul din Oz și Ziariștii în regia lui Ion Cojar, 33 de Scrisori anonime, regia Zoe Anghel etc., apoi la Teatrul „Bulandra” în: Strigoii de Henrik Ibsen, regia Marietta Sadova, Valentin și Valentina de Aleksei Arbuzov, regia Adrian Georgescu, în Spectacolul de Muzică și Poezie în regia lui Valeriu Moisescu. A jucat în filme: Serbările galante, Răpirea fecioarelor, seria BD, Căsătorie periculoasă, Premiera etc. După moartea tragică a lui Toma Caragiu, a plecat, inițial la Paris, apoi în Statele Unite.

Căsătorie periculoasă Film TV (1973)

1938 – A fost inaugurat Mausoleul de la Mărășești

Monument istoric dedicat eroilor primului război mondial. A fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfășurat luptele de la Mărășești, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărășești au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. 1938 Mausoleul De La MărăşeştiActualmente mausoleul adăpostește 5.073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare. Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Basoreliefurile Cupolei Gloriei au fost realizate de către Cornel Medrea și Ion Jalea și ilustrează diverse momente ale luptelor de la Mărășești. Eduard Săulescu a executat pictura interioară.

1939 – A început refugiul polonez în România

În noaptea de 17/18 septembrie, membrii Guvernului polonez au început să se refugieze în România. Președintele Poloniei, Ignasy Mościcki, premierul Felicjan Skladkowski și alți membri ai guvernului au trecut granița în România, fiind primiți cu ospitalitate la Cernăuți. 1939 Refugiul PolonezAu fost urmați de un mare număr de militari și civili, vehicule și materiale de război. Conform statisticilor, numărul total al refugiaților polonezi în România a fost de circa 100.000, dintre care aproximativ 60.000 de militari, aflux de refugiați care a ridicat mari probleme din punct de vedere umanitar. Mulți dintre refugiații polonezi au părăsit apoi România cu sprijinul guvernului de la București. Reprezentanții Germaniei și ai Uniunii Sovietice au protestat vehement.

1940 – Masacrele de la Camăr și Aghireș

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei; în toamna lui 1940, în numeroase localități trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, evrei și țigani, pentru a determina, prin teroare, un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

La data de 18 septembrie, în comuna Camăr (Sălaj), patru români au fost uciși în pădurea Zăuan, după ce fuseseră schingiuți și mutilați [Societatea Cultural-Științifică „George Barițiu” – Istoria României. Transilvania, vol. II, cap. VII Transilvania în cel de-al doilea război mondial]

În zilele de 18–21 septembrie, în comuna clujeană Aghireș, a fost maltratat și omorât un român. Toată toamna anului 1940, Iosif Kovács, primar al comunei, a desfășurat o activitate ostilă populației românești și evreiești, pe care le-a denunțat comandantului militar în baza unei liste cu numele celor ce urmau a fi maltratați. Astfel, săteanul Gheorghe Boc a fost ridicat de acasă în seara zilei de 18 septembrie de o patrulă ungară și a fost torturat bestial timp de câteva zile. A fost silit să-și sape singur groapa, apoi a fost împușcat, iar trupul i-a fost ciopârțit cu săbiile. Ulterior a fost înhumat pe malul unui râu, unde cadavrul a fost descoperit întâmplător, la scurt timp după asasinare [Curtea de Apel Cluj, secțiunea a III-a, sentința din 30.10.1946].

1940 – A încetat din viață Gheorghe Domășnean (20 octombrie 1868, Mehadia, Caraș-Severin – 18 septembrie 1940, Timișoara)

General român în Armata Comună austro-ungară, apoi general de divizie în România, politician și primar al Timișoarei

1944 – S-a încheiat Bătălia pentru Timișoara

După lovitura de stat din 23 august 1944, Timișoara, ca nod feroviar și rutier, cu potențial industrial însemnat, avea valoare strategică pentru forțele militare hitleriste. La 26 august, personalul Comandamentului German din Timișoara, s-a predat fără să opună rezistență, fiind luat prin surprindere de ostașii români. Începând cu 11 septembrie, însă, timp de o săptămână (11–18 septembrie), unitățile hitleriste și cele maghiare au declanșat acțiuni ofensive repetate pentru a ocupa Timișoara, apărată de Divizia 9 Cavalerie Română. Cu mari pierderi în tehnică și oameni, s-au apropiat de periferiile orașului. În 16 septembrie, tancurile germane au intrat în Chișoda, Giroc, Ronaț, Mehala, Freidorf, Fratelia, încercuind Timișoara. O parte din populație s-a refugiat spre Lugoj. Apărătorii români au rezistat, respingând asalturile inamice, cu sacrificiul a 352 de ostași și ofițeri.

Mai mult: Bătălia pentru Timișoara [Actualitatea, Lugoj]

1947 – A fost inaugurat Teatrul Municipal din București

Clădirea Izvor era sediul central al teatrului, unde se afla sala de spectacole și administrația teatrului, iar primul director a fost Lucia Sturdza-Bulandra. La inaugurare s-a jucat piesa Insula de Mihail Sebastian, în regia lui Mihai Șeptilici (care a realizat și scenografia), distribuția: Jules Cazaban, Beate Fredanov, Ion Lucian și Nicolae Sireteanu. 1947 Teatrul MunicipalDupă moartea marii actrițe, teatrul a fost numit Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, iar, astăzi, este cunoscut ca Teatrul Bulandra. În 1963, actorul și regizorul Liviu Ciulei a devenit directorul acestei instituții culturale.

1948 – S-a născut Andrei Oișteanu

18 septembrie 1948, București

Scriitor, publicist, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților. A urmat studii de Filologie și cursuri post-universitare de Studii orientale la Universitatea din București (profesori: Sergiu Al-George și Amita Bhose) și cursuri de Studii ebraice la Central European University din Budapesta. 1948 Andrei OișteanuEste membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului, profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, fiind membru în Consiliul științific al Centrului, președintele Asociației Române de Istorie a Religiilor. Dintre scrierile sale: Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, Cutia cu bătrâni, Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (Marele premiu al asociației Scriitorilor Profesioniști din România, 2001), Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, cARTe. Object-Books Made by Romanian Artists, Das Bild des Juden in der rumänischen Volkskultur, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură etc.

1950 – S-a născut Corneliu Stoica

18 septembrie 1950, Comănești

Profesor, istoric, scriitor. În 1975 a terminat cursurile la Facultatea de Istorie-Geografie, fiind șef de promoție și apoi Facultatea de Istorie-Filosofie (1980) a Universității din București. 1950 Corneliu StoicaDebutul științific și literar s-a produs în anii liceului cu proză, poezie și diverse articole, activâd în numeroase cenacluri literare liceale și studențești: Incertitudini solare, Solaris (condus de cunoscutul scriitor de literatură SF Ion Hobana), Climate, Ecouri etc. Este președintele Asociației „Costache Negri“ din Târgu Ocna și membru în conducerea Fundației Naționale „George Călinescu“ din Onești. Din scrierile sale: Dicționarul istoric al localităților trotușene, Istoria orașului Târgu Ocna din cele mai vechi timpuri pînă la 1918, Biserica Buna Vestire – Răducanu, Valea Trotușului. Enciclopedie etc.

1952 – S-a născut Mariana Drăghicescu

18 septembrie 1952, Bogâltin–Cornereva, regiunea Severin/Caraș-Severin – 3 aprilie 1997, Toronto, Canada

Cântăreață de muzică populară din Banat, culegătoare de folclor. A cântat încă din copilărie, la Casa de Cultură din Băile Herculane. Debutul, alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, a fost cu piesa Duce-m-aș și m-aș tot duce (La măicuța mea, la cruce), imprimată la Radio Timișoara în 1972. În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste. A studiat canto popular la Școala Populară de Artă, s-a specializat în repertoriul bănățean. A continuat să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu”, apoi s-a alăturat orchestrei Banatul din Timișoara. A efectuat numeroase turnee naționale, a imprimat la Radio Timișoara și București și la casa de discuri Electrecord, a participat în festivaluri și concursuri de muzică populară, fiind recompensată cu mai multe premii.

Mariana Drăghicescu – De ce inima mă doare?

1954 – A fost înființată Compania TAROM

TAROM își are originile în anul 1930, odată cu înființarea LARES, Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat. În 1937, LARES a fuzionat cu principalul său adversar, SARTA, Societatea Anonimă Română de Transporturi Aeriene, sub denumirea Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul. În 1945, LARES s-a desființat, patrimoniul său fiind preluat de nou înființata TARS, Societatea de Transporturi Aeriene Româno-Sovietice, în subordinea atât a guvernului român, cât și a celui sovietic. 1954 Compania TaromPrin desființarea Companiei Aeriene TARS, a fost înființată, la 18 septembrie 1954, Compania Tarom. În decurs de 6 ani, compania a reușit să se conecteze la princiaplele capitale europene. Încă 6 ani au trebuit până la primul zbor transatlantic.

1958 – S-a născut Antal Istvan

18 septembrie 1958, Miercurea Ciuc – 9 ianuarie 2009, Miercurea Ciuc

Jucător de hochei, antrenor și președinte al SC Miercurea Ciuc. A făcut parte din generația de aur a hocheiului românesc, participând la numeroase competiții, cea mai prestigioasă fiind Jocurile Olimpice de iarnă din 1980 de la Lake Placid, dar și la mai multe ediții ale Campionatelor Mondiale.

1960 – S-a născut Petrică Mâțu Stoian

18 septembrie 1960, Isverna, Mehedinți

Cântăreț de muzică populară, originar din zona Plaiului Cloșanilor din județul Mehedinți. A fost descoperit de Marioara Murărescu iar debutul său a avut loc la emisiunea Tezaur Folcloric. Ulterior, a participat la numeroase festivaluri și concursuri de folclor unde a fost premiat. Din anul 1995 este angajat al Ansamblului Artistic Profesionist Doina Gorjului din Târgu-Jiu. Se ocupa, pe lângă muzică, cu apicultura și livada proprie.

Petrică Mâțu Stoian – Mi-o lăsat moșu cănuța

1961 – A încetat din viață Ilarion Felea (21 martie 1903, Valea Brad, Hunedoara – 18 septembrie 1961, închisoarea Aiud)

Preot ortodox; profesor de Dogmatică și Apologetică la Academia teologică din Cluj și din Arad; deținut în timpul regimului comunist

1962 – A încetat din viață Krikor H. Zambaccian (6 februarie 1889, Constanța – 18 septembrie 1962, București)

Colecționar și critic de artă, monografist, memoirist; membru corespondent al Academiei Române

1967 – A încetat din viață Tudor Șoimaru (Gheorghe Drăgușanu; 29 decembrie 1898, București – 18 septembrie 1967, București)

Prozator, dramaturg, traducător și gazetar

1974 – A fost dezvelit, la Sfântu Gheorghe, Covasna, Monumentul Ostașului Român

1974 Monumentul Ostașului RomânOpera sculptorului Balogh Péter, a fost ridicată în memoria luptelor de eliberare a orașului, Sfântu Gheorghe fiind primul oraș din Ardealul de Nord eliberat de sub ocupație fascisto-hortystă, în 8 septembrie 1944. În „folclorul local”, numele lui este Béla…

1980 – S-a născut Daniela Cârlan

1980 Daniela Cârlan18 septembrie 1980, Sibiu

Atletă specializată inițial pe marș, acum pe alergare de distanță. A început atletismul la vârsta de 12 ani, a practicat mai întâi toate disciplinele atletice, apoi s-a specializat pe marș. În anul 1999 a devenit vicecampioană europeană de juniori la proba de 5.000 marș. A participat la proba de 20 km marș din cadrul Jocurilor Olimpice din 2004, clasându-se pe locul 37 și la Maratonul de la Berlin 2008 (locul 9). În anul 2005, din lipsa unor perspective financiare la marș, a ales să concureze în probele de alergare pe distanțe mari. A cucerit titlul național în această probă în 2009, 2010 și 2011. A fost legitimată la CSM Zalău, apoi la CSM Onești. În 2014 a fost rănită la gambă după ce a fost atacată de maidanezi în timp ce se antrena în parcul Sub Arini din Sibiu.

1981 – A încetat din viață Tașcu Gheorghiu (20 septembrie 1910, Constanța – 17/18 septembrie 1981)

Traducător, poet și grafician; a fondat împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu revista de factură avangardistă Liceu; a tradus din autori precum Lautréamont, Guillaume Apollinaire, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Shakespeare etc.

1990 – S-a înființat Corul de copii și tineret Symbol al Patriarhiei Române

Înființat de profesorul-diacon Jean Lupu, a adus o notă de unicitate în peisajul muzicii corale românești. Corul Symbol a cântat pe scenele Sălii Palatului, Radiodifuziunii Române, Ateneului Român, a Operei Naționale, Universității Naționale de Muzică, Palatului Parlamentului, Palatului Cotroceni, Uniunii Compozitorilor, diferitelor universități, precum și în numeroase catedrale și biserici din capitală și din țară.

Corul Symbol – Dorul Muzica: Constantin Baciu, Dirijor Luminita Gutanu Stoian, Solistă: Andreea Mihalache

1990 – A încetat din viață Ioana Radu (Eugenia (Jana) Braia; 17 februarie 1917, București – 19 septembrie 1990, București)

Cântăreață de muzică populară și de romanțe

2010 – A încetat din viață Rodica Sava (Rodica Vasilescu; 1 mai 1949, Căpeni–Baraolt, Covasna – 18 septembrie 2010, București)

Muzicolog, redactor, realizator; producător și redactor șef adjunct al Redacției Muzicale a Radiodifuziunii Române

2010 – A încetat din viață Marin Tarangul (Ștefan Marin Sergiu Tarangul; 1 mai 1938, București – 18 septembrie 2010, Paris)

Teolog, critic de artă, filosof și scriitor, unul dintre exponenții Școlii de la Păltiniș

2011 – A încetat din viață Lory Wallfisch (21 aprilie 1922, Ploiești – 18 septembrie 2011, SUA)

Pianistă, profesoară de origine română, stabilită în SUA; a constituit, în SUA, împreună cu Yehudi Menuhin, Societatea „George Enescu”

2012 – A încetat din viață Nicolae Nițescu (19 noiembrie 1930, Galați – 18 septembrie 2012, București)

Interpret de romanțe și muzică ușoară al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”; primul solist român premiat la un festival internațional de muzică ușoară (Polonia, 1963)

2012 – A încetat din viață Romulus Vulpescu (5 aprilie 1933, Oradea – 18 septembrie 2012, București)

Poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician

2019 – A încetat din viață Ducu Darie (Alexandru Darie-Maximciuc; 15 iunie 1959, București – 18 septembrie 2019, București)

Regizor de teatru, actor, traducător; director al Teatrului „Bulandra” din București; președinte al Uniunii Teatrelor din Europa, cu sediul la Paris

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „18 Septembrie în istoria românilor33 min read

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: