Elena Vacarescu (1864-1947) -cover

~ Amintirea zilei – Today’s Memory* ~

 

Elena Văcărescu (1)Elena Văcărescu

21 septembrie 1864, București – 17 februarie 1947, Paris


 

Elena Văcărescu a fost scriitoare, poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare franceză de origine română, cu o bogată activitate politică și literară la Paris, membră de onoare (din 1925) a Academiei Române.

S-a născut într-o foarte veche și vestită familie de boieri, fiind fiica diplomatului Ioan Văcărescu, și a Eufrosinei Fălcoianu, fiind înrudită cu neamuri nobiliare precum Cantacuzino și Rosetti și descendentă, pe linie paternă, din renumita familie a Văcăreștilor și a primit o educație aleasă, cu o guvernantă engleză care familiarizat-o cu literatura britanică. A urmat cursurile Universității de la Sorbona din Paris, unde a studiat filosofia, arta poetică și istoria.

A debutat în 1886, publicând, la Paris primul ei volum de versuri, Chants d’Aurore (Cântecele zorilor), care s-a bucurat de cronici favorabile, fiind recompensată cu un premiu special al Academiei Franceze.

Peste doi ani a revenit în tară pentru a fi domnișoară de onoare la nunta Reginei Elisabeta cu Regele Carol I, moment în care s-a înfiripat o prietenie între cele două, începutul unei relații apropiate între ea și regină, care a apreciat originalitatea tinerei scriitoare și pe care a dorit să o susțină în carieră. Se spune că Regina Elisabeta ajunsese să aibă atât de multă încredere în ea încât i-a permis să ia parte la ședințele sale de spiritism.

După o lungă perioadă petrecută pe lângă Familia Regală, Elena Văcărescu și prințul Ferdinand, nepotul Regelui Carol I , s-au îndrăgostit și s-au logodit în secret, cu sprijinul reginei, care a obținut inițial și consimțământul regelui. La ceremonia logodnei, Elena a spus: „Pentru mine, jurământul meu înseamnă că niciodată niciun alt bărbat nu se va apropia de mine atât timp cât voi trăi. Și nimeni nu mă va putea dezlega de acest jurământ“. Nu s-au putut căsători, rigorile casei regale și prevederile legale interzicând intrarea româncelor în familie. Chiar Consiliul de Miniștri, condus la acel moment de Lascăr Catargiu, s-a împotrivit categoric unei astfel de relații, lansând prin vocea acestuia, celebra frază „Majestate, aiasta nu se poate!”, urmarea fiind impunerea ruperii logodnei și exilarea Elenei.

După acest eșec în dragoste, a plecat în Italia, apoi în Franța, la Paris, unde s-a stabilit definitiv. S-a distins în lumea literară, viața artistică franceză i-a dezvoltat spiritul creator; a inițiat un salon literar la care erau prezente personalități literare importante, precum Marcel Proust, Miguel de Unamuno, Aristide Briand, Sarah Bernhardt sau Paul Valéry.

5 minute de istorie – Elena Văcărescu la Paris

A publicat volume de versuri: Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi), Le Jardin passioné (Grădina dorului); romanele Amor vincit (Amorul învinge) și Le Sortilége (Vraja); memorialistică – Regi și regine pe care i-am cunoscut, Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor), Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele); teatru – Cobzarul, jucată în anul 1912 la Opera din Paris, Stana, Pe urma dragostei; a tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.

A colaborat cu publicațiile românești Adevărul și Dimineața cu articole în care-și exprima preocuparea pentru țara sa și implicarea ei în război, temă pe care a organizat conferințe (1916–1918), în care s-a dezbătut situația României.

Elena Văcărescu, Secretar General Al Asociației Române, De Pe Lângă Societatea Națiunilor

În 1925, scriitoarea Elena Văcărescu a devenit prima femeie membră de onoare a Academiei Române. Discursul său de recepție a fost o autentică lecție de dragoste de țară: „Născută din cel mai curat pământ românesc, crescută generații după generații în volbura veacurilor românești, eu am respirat adierea parfumată a primăverilor noastre […] îmi iubesc țara pentru toată originalitatea ei autentică, din care s-a plămădit propria-mi originalitate […] Am servit ideea românească, am încercat să răspândesc peste hotare faima neamului românesc și am servit în lume expansiunea sufletului românesc […] Am învățat mai întâi că ideea românească nu se poate disocia de cultul trecutului românesc”.

Elena Văcărescu, în slujba culturii românești

A militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918, fiind numită de către Regele României secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor (1919), pentru o perioadă de douăzeci de ani, poziție din care a susținut cauza păcii.

Pentru meritele sale, guvernul francez i-a decernat ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare, fiind laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_V%C4%83c%C4%83rescu

Citiți și articolul: Elisabeth Bouleanu – Iubirea interzisă dintre principele Ferdinand și Elena Văcărescu, care a dat naștere celebrei replici: „Majestate, aiasta nu se poate!“ [Adevărul.ro]

 

Vocea Elenei Văcărescu la Radio România Cultural

 

***** [In English] *****

Elena Văcărescu (2)Elena Văcărescu

September 21, 1864 in Bucharest – February 17, 1947 in Paris

 

Elena Văcărescu was a Romanian-French aristocrat writer, twice a laureate of the Académie française.

Elena first got acquainted with the English literature through her English governess, Miss Allan. She also studied French literature in Paris, where she met Victor Hugo, whom she later mentioned in her memoirs. She attended courses of philosophy, aesthetics and history, and also studied poetry under the guidance of Sully Prudhomme.

Văcărescu was the Substitute Delegate to the League of Nations from 1922 to 1938. She was the only woman to serve with the rank of ambassador (permanent delegate) in the history of the League of Nations. Elena Vacarescu (1864-1947)In 1925 she was welcomed as a member of the Romanian Academy. She translated into French, works of Romanian poets such as Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, George Topîrceanu, Ion Minulescu and Ion Vinea.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Elena_V%C4%83c%C4%83rescu

*****

 

Elena Văcărescu’s voice • The story of the earliest recordings of Romanian Radio Sound Archive

 

#todaysmemory #romanifrumosi #istoriaRomaniei #ElenaVăcărescu

----------

*Ediție revizuită și adăugită

3 comentarii la „Elena Văcărescu6 min read

  1. Pingback: Ana, contesă de Noailles

  2. Pingback: Regina Elisabeta a României

  3. Pingback: 8 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: