Biserica Sf. Nicolae Din Botoşani -cover
Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

30 Septembrie în istoria românilor29 min read

Biserica Mănăstirii Popăuți Victor Anestin Mihail Pascaly Ion Vova Corneliu Calistru Marin Cazacu Mihai Constantin Teodora Enache Marius Urzică Andreea Răducan

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Biserica Sfântul Nicolae de la Mănăstirea Popăuți din Botoșani


 

1496 – S-a terminat zidirea Bisericii Sfântul Nicolae a Mănăstirii Popăuți din Botoșani

A fost zidită ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe „moșie domnească din hotarul târgului” Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului, fiind un reprezentativ monument de arhitectură medievală românească. 1496 Biserica Sfântul Nicolae De La Mănăstirea PopăuțiPe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt înscrise următoarele: „Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți părintele nostru arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004 [1496], iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30”.

1777 – Așezământul lui Grigore Dimitrie Ghica

În a doua domnie (1775-1777), sub presiunea boierilor, Grigore al III-lea Ghica a promulgat un așezământ (act domnesc) 1777 Așezământul Lui Grigore Dimitrie Ghicacare sporea numărul zilelor de clacă de la 12 la 14 (adică încă două zile la munca iazurilor, morilor, acareturilor), plus o podvoadă (transportul gratuit cu carul) și două care de lemn de foc. Acest așezământ fiscal nu s-a păstrat, îl cunoaștem din mențiuni ulterioare. S-a păstrat, în schimb, textul regulamentului de salarizare a slujbașilor publici, care fixa veniturile provenite din salarii și din havaieturi ale funcționarilor cu scopul de a îngrădi abuzurile.

1784 – Gheorghe Șincai a fost confirmat director general al școlilor românești unite din întreaga Transilvanie

În această calitate, Gheorghe Șincai a organizat peste 300 de școli, pentru care a tipărit numeroase manuale didactice. Data numirii este incertă, asemeni datei și locului nașterii marelui cărturar. 1784 Gheorghe ȘincaiÎn care anume an se întoarse și începu a funcționa ca director, n-am putut afla. Dar de oarece el afirmă că a purtat această dregătorie în curs de 12 ani, iar din documentele ce de curând primirăm din Blaj, rezultă că el fu scos din directorat în anul 1794, apoi funcțiunea lui trebuie a fi început în anul 1782. Ca director, neostenitul Șincai (publică, din ordinea împăratului Josif II la 1783, în Blaj, Gramatica latină-română. Regulele latinești și românești cu litere străbune. Tot la 1783 publică și un catechism, însă cu litere ciriliane care și până acum a rămas în școale, după cum arată d. Cipariu. De asemenea, două abecedare: unul pentru școala primară din Blaj, altul pentru școalele sătești din Transilvania. Cel dintâi în patru limbi: latină, ungară, germană și română; al doilea numai cu litere române. La 1785, aritmetică foarte bună” [Dimitrie Poptămaș – Gheorghe Șincai sub semnul luminilor].

1790 – A încetat din viață Nicolae Mavrogheni (1735, Paros, Imperiul Otoman – 30 septembrie 1790, Bulgaria)

Domnitor fanariot al Țării Românești (6 aprilie 1786–30 septembrie 1790); 1790 Nicolae Mavrogheni (1735-1790)a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan pașa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era. A rămas în istoria Bucureștiului prin excentricitatea de a polei cu aur coarnele cerbilor de la trăsura sa. A construit o biserică, la capătul Podului Mogoșoaiei, care a dăinuit până astăzi; a contribuit la dezvoltarea – modestă și primitivă, totuși, doar pentru câțiva boieri ai vremii – a alimentării cu apă printr-un sistem de conducte. A fost ucis din porunca vizirului Hasan Pașa pentru insubordonarea față de Imperiul Otoman.

1825 – În București, s-a încheiat pietruirea Podului Târgului de Afară (Calea Moșilor)

Drumul, pavat cu lemn, lega centrul Capitalei de Târgul Moșilor.

1825 Târgul Moșilor. Acuarelă De Amedeo Preziosi
Târgul Moșilor. Acuarelă de Amedeo Preziosi

Era un drum comercial, foarte folosit, acoperit cu bârne de lemn care erau schimbate din cinci în cinci ani, deoarece se deteriorau foarte repede. Cronicarii notează faptul că Ulița Târgului de Afara a fost aleasă experimental, în anii 1824–1825, pentru pietruire cu bolovani de râu și, apoi, cu piatră șlefuită. Experimentul avea si o ratiune mai aparte: drumul ducea la Palatul din Tei, pentru că era „cea mai scurtă cale de ajuns acasă a domnitorului Grigore Dimitrie Ghica”. Avea să fie cea dintâi stradă pietruită a Bucureștilor.

1831 Baroul Din Bucureşti Sigla

1831 – S-a înființat Baroul București

Baroul din București (de Ilfov, cum s-a numit inițial) a reprezentat nucleul în jurul căruia s-a afirmat și s-a manifestat profesia de avocat în România. Acesta a fost reorganizat la 24 iunie 1865, în urma adoptării primei Legi privind organizarea corpului de avocați (decembrie 1864).

1857 – Au început lucrările Adunării ad-hoc a Țării Românești

Lucrările Adunării ad-hoc a Țării Românești s-au desfășurat între 30 septembrie/12 octombrie–10/22 decembrie 1857, cu participarea a 28 de mari proprietari, 14 mici proprietari, 20 de deputați orășeni și 15 deputați țărani, sub președenția formală a mitropolitului și cea efectivă a vicepreședintelui Nicolae Golescu. Lucrările Divanului ad-hoc din Țara Românească s-au deschis cu un Te Deum săvârșit de Mitropolitul Nifon în Catedrala mitropolitană. 1857 Deschidereaadunării Ad-hoc Din Ţara Românească. Litografie Carol Popp De SzathmáriLa 8/20 octombrie, Constantin A. Kretzulescu a prezentat o rezoluție care cuprindea cereri asemănătoare rezoluției din Moldova și care a fost votată a doua zi în unanimitate: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea într-un singur stat cu numele de România, prinț străin, ereditar, dintr-o familie domnitoare europeană, neutralitatea și inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ și constituțional, încredințarea puterii legislative unei Adunări Obștești, garantarea colectivă a celor șapte puteri.

1864 – Organizarea Camerelor de Comerț în Principatele Unite

La data de 30 septembrie/12 octombrie 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul Domnesc nr. 1363/1864 privind înființarea Camerelor de Comerț și Industrie, prima lege de organizare a Camerelor de Comerț pe teritoriul Principatelor Unite. S-au înființat 15 Camere de Comerț, la București, Turnu-Severin, Craiova, Turnu-Măgurele, Giurgiu, Brăila, Galați, Ismail, Bârlad, Iași, Piatra-Neamț, Bacău, Focșani, Botoșani și Ploiești. Prima Cameră de Comerț care a început să funcționeze a fost cea din București, în anul 1868.

1864 – S-a născut Albert Berger

30 septembrie 1864, Săcărâmb, Certeju de Sus, Hunedoara – 12 martie 1936, Bistrița

Istoric, arhivist, profesor sas. A studiat științele naturii, matematica, istoria și teologia la Universitățile din Tübingen, Heidelberg, Leipzig, Berlin și „Franz Joseph” din Cluj. În anul 1888 a obținut la Cluj titlul de Doctor în Istorie. A fost profesor, director al Liceului Evanghelic din Bistrița (1914–1929). A scris cărți de istorie și arhivistică.

1875 – S-a născut Victor Anestin

30 septembrie 1875, Bacău – 5 noiembrie 1918, București

Ziarist, scriitor de literatură științifico-fantastică, publicist și editor. A debutat în presă în 1892, în revista Curierul Olteniei, în care a publicat o traducere a unui articol scris de Camille Flammarion. 1875-1918 Victor Anestin JurnalistDebutul în volum a avut loc în anul 1899, cu romanul SF În anul 4000 sau O călătorie la Venus. Astronom amator; a fost fondatorul și redactorul primei reviste românești de astronomie, Orion (1907–1912), în care a popularizat probleme științifice, îndeosebi cele de astronomie. A scris numeroase articole, publicate în ziarele vremii, peste 100 de broșuri, dintre care: Cucerirea aerului, Planeta Marte, Eclipsele, Romanul cerului, Viața și invențiile lui Edison etc. A înființat Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion” (1908), împreună cu chimistul Constantin I. Istrati, a pus bazele Universității Populare din București (1912), a fondat, alături de Gheorghe Țițeica și Ștefan Hepites, Societatea Prietenii Științei (1914). În 1918 a scos ziarul Știința tuturor, iar între 1912–1916, a condus Ziarul călătoriilor și științelor populare.Dintre operele sale: Camille Flammarion, Cucerirea aerului, Vine cometa Halley, Giordano Bruno. Viața și opera lui, În lumea spiritelor, Studii astronomice–răsăritul și apusul astrelor, Eclipsele de soare, Femeile învățate, Cutremurele de Pămînt, Povești astronomice, Viața și opera celebrilor exploratori, Savanți și inventatori care au schimbat cursul lumii etc.

1879 – Premiera piesei Despot Vodă

Apărută cu subtitlul Legendă istorică în versuri. 5 acturi și 2 tablouri, 1558–1561, piesa lui Vasile Alecsandri era plasată în Moldova din perioada de după Ștefan cel Mare. Premiera a avut loc în data de 30 septembrie/12 octombrie 1879 la Teatrul Național din București, iar din distribuție au făcut parte actorii: Grigore Manolescu, Constantin Nottara și Matei Millo.

Vasile Alecsandri – Despot Vodă Teatru radiofonic • Fory Etterle, George Calboreanu, George Vraca, Irina Răchițeanu Șirianu, Nicu Dimitriu, Constantin Ramadan, Toma Dimitriu, Ion Manta, Nicolae Neamțu Ottonel, Florin Scărlătescu, Dinu Ianculescu

1882 – S-a născut Constantin I. Brătescu

30 septembrie 1882, Câșle/Mineri, Tulcea – 23 octombrie 1945, București

Geograf, pedagog și scriitor, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române, membru (din 1935) al Academiei de științe din România. În 1901 era student al Facultății de Litere a Universității București; atras de cursurile profesorului Simion Mehedinți, s-a dedicat geografiei. În 1906 a luat licența în Geografie, a devenit profesor suplinitor, apoi bibliotecar la secția de Geografie a Universității din București, asistent la catedra de Geografie a profesorului Simion Mehedinți. 1882-1971 Constantin Brătescu GeografÎn 1909 s-a specializat în Germania, la Universitățile din Leipzig și Berlin. La întoarcerea în țară, a fost numit profesor de Geografie la școala normală din Constanța, unde a dus și o susținută activitate științifică prin editarea unor valoroase lucrări de geografie. După război, ca director al Școlii superioare de comerț din Constanța, a înființat o școală elementară de comerț și o școală de ucenici. În paralel a publicat în reviste lucrări literare: poezii, recenzii, traduceri. A fost considerat geograful Dobrogei. Împreună cu numismatul Constantin Moisil a înființat și condus revista Arhiva Dobrogei, iar cu avocatul și publicistul Ioan N. Roman a întemeiat în 1920 revista Analele Dobrogei, care din 1924 era editată în Cernăuți, unde a fost numit profesor la catedra de Geografie. A fost ales decan al Facultății de științe din Cernăuți, apoi șeful secției de Geografie la Universitatea București. Opera lui cuprinde studii din toate ramurile geografiei (geografie fizică, geografie istorică, istoria geografiei etc), cursurile sale studiile științifice, notele, culegerile de folclor și încercările literare, au îmbogățit tezaurul literar științific al țării.

1882 – A încetat din viață Mihail Pascaly (1830, București – 30 septembrie 1882, București)

1882b Mihail Pascaly Actor (1830-1882)Actor, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist, un animator al vieții teatrale din România; primul actor român care l-a jucat pe Hamlet; director al Teatrului Național; Mihai Eminescu a colindat Moldova și Bucovina cu trupa lui Mihail Pascaly. A efectuat numeroase turnee prin România și Austro-Ungaria, în care a propagat mesajul artei autentice; a făcut eforturi și pentru a introduce teatrul românesc în circuitul culturii mondiale; a luat atitudine publică, fiind un puternic critic împotriva nepăsării oficiale față de cultura artistică și față de comercializarea teatrului din perioada sa.

1917 – S-a născut Ion Vova

Vladimir Stelian Ionescu; 30 septembrie 1917, Berlin – 7 ianuarie 2011, București

Actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română. A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția Actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan. Din 1952 a lucrat la Societatea Română de Radiodifuziune, inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic. 1917-2011 Ion VovaEra supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni, numele său fiind legat de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii și de programele de divertisment. Printre emisiunile radio la care a lucrat se numără: Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!, cea mai cunoscută fiind Ora veselă. A promovat la radio două generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu. A regizat numeroase piese de teatru radiofonic: Tartuffe de Molière, Cei doi tineri din Verona (înregistrare din 1953; și actor), Regele Lear și Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, Justiție, Diplomație, Începem, Om cu noroc de Ion Luca Caragiale etc.

William Shakespeare – Cei doi tineri din Verona (1953) Teatru radiofonic • Ion Manolescu, G. Ionescu Gion, Ion Lucian, Radu Beligan, Ninetta Gusti, Dinu Ianculescu, Constantin Codrescu

1928 – S-a născut Elie Wiesel

30 septembrie 1928, Sighetu Marmației, Maramureș – 2 iulie 2016, New York City, New York

Scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei la Sighetu Marmației, supraviețuitor al Holocaustului. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713 Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani au fost exterminate, iar Eli și tatăl său au fost supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III Monowitz. Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în Marșul Morții (Todesmärsche) spre lagărul Buchenwald. 1928-2016 Elie Wiesel ScriitorÎn urma acestui marș tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit, la 11 aprilie 1945 fiind eliberat de armata americană, grav bolnav, inanizat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vârsta de 16 ani; considera faptul că a rămas în viață drept un accident. Ulterior și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice, într-un orfelinat francez. După eliberare a ajuns la Paris, unde a studiat la Sorbona literatură, filosofie și psihologie. S-a întreținut din lecții de ebraică și dirijând corul unei sinagogi. A debutat în jurnalistică la ziarele evreiești-franceze L’arche, Tsien in Kamf, a devenit reporter la cel mai mare ziar israelian, Yediot Ahronot (Ultimele Știri), ceea ce i-a deschis ușile personalităților vremii din întreaga lume. La îndemnul lui François Mauriac, a scris în idiș o revărsare necizelată de memorii sub titlul Un di velt hot geshvign (Și lumea a tăcut), publicată de editura unei asociații evreiești din Buenos Aires. A rescris în limba franceză o variantă prescurtată, o nuvelă autobiografică, La Nuit (Noaptea), prefațată de Mauriac și apărută în 1958 – tradusă ulterior în engleză de viitoarea sa soție și colaboratoare, scriitoarea și traducătoarea Marion Wiesel. A lucrat ca profesor de științe umane și de filozofie la Universitatea Boston, Universitatea Yale, Colegiul Eckerd din St. Petersburg, Florida; a fost visiting Professor de studii iudaice la Colegiul Barnard. La vârsta de 80 de ani profesorul Wiesel continua să predea și să conducă la Boston University, College and Graduate School of Arts and Sciences, Department of Religion, Elie Wiesel Center for Judaic Studies (Centrul Elie Wiesel pentru studii iudaice). În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace și a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură, iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A publicat 57 de cărți, ca: L’Aube, Sarastus, The Town Beyond the Wall, The Jews of Silence, One Generation After, The Trial of God, Five Biblical Portraits, Signes D’Exode, Le Crépuscule, au Lion, The Six Days of Destruction, Nine and One-Half Mystics, Ethics and Memory, D’ou Viens-Tu?, After the Darkness: Reflections on the Holocaust, Et Ou Va-Tu?, Dawn, Le cas Sondenrberg.

1932 – S-a născut Ovidia Babu-Buznea

30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, București

Poetă și istoric literar. Absolventă, în 1955, a Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București, a fost repartizată la catedra de Istoria literaturii române moderne, unde a lucrat până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de Doctor în Filologie, cu teza Dacii în conștiința romanticilor noștri. A debutat cu versuri în revista Luceafărul în 1967, iar în 1971 a avut debutul editorial cu volumul Poeme. Alte volume de versuri: Fără chip, Îmblânzirea miracolului, Stup împietrit, Ajunul tăcerii, Poeme urgente, Un fel de patimi, Alchimiile lacrimii.

1932 – A încetat din viață Constantin Coandă (4 martie 1857, Craiova – 30 septembrie 1932, București)

General de armată; profesor de matematici la Școala națională de poduri și șosele din București; om politic, președinte al Senatului, prim-ministru; printre cei 7 copii ai săi s-a numărat și celebrul Henri Coandă

1933 – S-a născut Irimie Negoiță

30 septembrie 1933, Ploiești – 19 februarie 2000, Cluj-Napoca

Poet și publicist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj în 1956. A debutat publicistic cu poezii în Almanahul Literar (1953), iar editorial, cu placheta Cascadele luminii (1964). A colaborat la Steaua, Gazeta literară, Luceafărul, România literară, Convorbiri literare, Ramuri, Ateneu etc. A publicat volume de versuri: Dor de infinit, Joc de planete, Echilibru indiferent, Patima ciocârliei, Ramura solară, Aluzie marină, Colorând o frază, Strada cu un singur număr, Patria limbii române, Desen după natură, Turmele albe, zăpezile, Bazar sentimental, Nouri, fregate, corabii…, Crochiuri plastice, cronici plastice, Scrisori către prieteni.

1939 – S-a născut Constantin Teodorescu

30 septembrie 1939, Murgeni, Vaslui – 18 august 2017

Medic chirurg și om de cultură. în 1964 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul UMF Iași. A ocupat prin concurs funcțiile de extern de spital, intern de spital, secundar de chirurgie generală, medic specialist de chirurgie generală la Spitalul Sf. Spiridon din Iași, preparator de chirurgie generală la Facultatea de Medicină Generală din Iași. 1939-2017 Constantin TeodorescuA efectuat studii doctorale în specialitatea Chirurgie pe o temă de oncologie. Din 1977 și-a desfășurat activitatea ca medic primar chirurg, șef de secție la Spitalul de Adulți Bârlad și în perioada 1990–2007 a continuat ca șef secție în Spitalul municipal Tecuci, până la pensionare. A fost un activ colecționar de opere de artă, filantrop, întemeietor de gazete, publicist de baricadă. S-a implicat și a colaborat activ la publicațiile: Observator, Semnal, Tecuciul Cultural. A scris editoriale la ziarul Păreri Tutovene, rubrici medicale și de cultură generală.

1941 – S-a născut Corneliu Calistru

30 septembrie 1941, Iași

Dirijor, compozitor și profesor. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, promoția 1965, având profesori pe D.D. Botez, Ion Ghiga, Tudor Ciortea. A fost sufleur, apoi dirijor din 1969. S-a specializat în arta dirijatului la Weimar cu profesorii N. Rabinovici și Arvid Jansons și la Londra. Din 1966 a fost și cadru didactic la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, alternativ la clasele de Operă și Orchestră. A colaborat cu teatre de operetă din țară și străinătate. A dirijat orchestrele simfonice din Iași, Arad, Botoșani, Bacău Ploiești, Satu Mare, Tokio. A compus lieduri: Nu mai sunt flori, Scoica, Cinci lieduri.

Verdi – Othello • Opera Națională Iași, Dirijor Corneliu Calistru, Cu Mihaela Grăjdeanu & Daniel Magdal

1943 Tudor Arghezi

1943 – Tudor Arghezi a publicat pamfletul Baroane

Îndreptat împotriva ambasadorului Germaniei la București, Manfred von Kilinger, a fost publicat în în Informația zilei; drept urmare a fost arestat și trimis pentru un an în lagărul de la Târgu Jiu.

Textul pamfletului: Baroane [Ceașca de cultură.ro]

 

1944 – S-a semnat la București un protocol între România și Bulgaria pentru schimburi comerciale

Protocolul din 30 septembrie 1944 privind un aranjament complementar între România și Bulgaria pentru schimburi comerciale și de plăți, a fost prima convenție comercială a țării noastre după 23 august 1944. A fost publicat în Buletinul Oficial nr. 50/2 martie 1945.

1952 – S-a născut Ricky Dandel

30 septembrie 1952, Sibiu

Solist vocal, compozitor de muzică ușoară, textier, prezentator și profesor; stabilit în Germania. În anul 1975 a absolvit Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu, secția Engleză-Germană, apoi Academia de Comerț, secția Marketing. În 1967 a înființat la Sibiu trupa beat-rock Solaris, cu care a făcut turnee în Transilvania și a debutat la televiziune. În 1971 a înregistrat la casa de discuri Electrecord primul maxi-single. A câștigat concursul Tele-top cu piesa Eram copii. În 1989 s-a stabilit în Germania. A fost profesor de Engleză și Germană la Munchen iar din 1998 este artist liber profesionist. Este deținătorul titlului academic Magister Artium (MA) pentru Limba engleză al Ministerului de Cultură și Învățământ din Bavaria, Germania. În 2005 a obținut titlul de Doctor în Filologie (magna cum laude) la Catedra de Studii Britanice și Americane la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. În 1990 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din Germania și membru GEMA, în calitate de compozitor și textier.

O zi cu tine

1956 – S-a născut Marin Cazacu

30 septembrie 1956, Vidra, Ilfov

Violoncelist, solist concertist și profesor. A studiat violoncelul la Liceul de muzică „Dinu Lipatti” din București cu profesorul Ion Urcan, apoi la Conservatorul de stat „Ciprian Porumbescu” cu renumiții profesori Serafim Antropov și Aurel Niculescu. S-a perfecționat la Weimar cu profesorul Mezö Lászlo și a fost asistentul maestrului Radu Aldulescu la cursurile de măiestrie de la Costinești și Sinaia. 1956 Marin CazacuEste laureat al concursurilor internaționale de la Geneva, Markneukirchen, Leipzig, Bologna și Belgrad. Din anul 1983 este solist concertist al Filarmonicii „George Enescu” și desfășoară o activitate intensă atât în România, cât și în Europa, Asia și cele două Americi, sub bagheta unor mari dirijori: Ghennadi Rojdestvenski, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal, Lu Jia, Nanse Gum, Horia Andreescu, Antoni Ros Marba, Mendi Rodan, Misha Katz, Jean Périsson. A apărut în diverse formații camerale alături de artiști prestigioși ca Valentin Gheorghiu, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Viktor Tretiakov, Ilia Grubert, Mihaela Martin, Mirel Iancovici, Silvia Marcovici, Jeremy Menuhin, ca membru al ansamblului cameral oficial al Filarmonicii „George Enescu”, trioul Pro Arte și colaborator al cvartetului Voces. Numele său a figurat adesea pe afișele unor festivaluri importante, precum cele de la Berlin, Bratislava, București, Hong-Kong, Macao, München, Milano, Mateus, Osaka, Singapore, Seoul, Sofia, Tokio, Valencia, Veneția. Din 1992 este și cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică din București. În 1998 a fondat cvartetul Cellissimo, împreună cu Alexandra Guțu, Răzvan Suma și Olga Mănescu, iar cu studenții săi susține recitaluri de 8 până la 12 violoncele în formația Violoncellissimo. În 1999 a înființat Festivalul Internațional Enescu și muzica lumii, care se desfășoară în fiecare vară la Sinaia, în preajma aniversării zilei de naștere a marelui muzician. A fost decorat cu Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2004), iar în 2006 a obținut titlul de Doctor în Muzică cu Summa cum laude. Cântă pe un violoncel Lorenzo Ventapane din 1820.

David Popper – Rapsodia ungară pentru violoncel și orchestră, Op. 68 • Filarmonica Pitești, Dirijor Alexandru Ganea, Violoncel Marin Cazacu

1957 – Legalizarea avortului la cerere

În România, avortul a fost interzis în 1948, în primii ani de comunism, când noul guvern a încercat să impulsioneze creșterea demografică grav afectată de război, de seceta și criza economică din 1947, iar pedepsele pentru femeile care făceau avort erau de 3–5 luni de închisoare. A fost legalizat în 1957, când regimul a început să ia măsuri pentru câștigarea de partea a sa a populației pe care o terorizase cu câțiva ani în urmă. Într-un regim politic care a nesocotit viața, demnitatea și libertatea umană, care a avut ca axiomă lupta de clasă, a omului contra aproapelui, numărul avorturilor a explodat rapid. Au fost efectuate 7.521.100 de avorturi în numai nouă ani, până în 1966, când s-a emis Decretul 770, inițiat de Nicolae Ceaușescu, prin care se interzicea întreruperea cursului sarcinii.

1959 – A încetat din viață Andrei Rădulescu (21 noiembrie/4 decembrie 1880, Chiojdeanca, Prahova – 30 septembrie 1959)

Jurist și istoric, întemeietorul școlii de cercetare în domeniul dreptului românesc, membru titular și președinte (1946–1948) al Academiei Române

1962 – S-a născut Adam Stîngă

30 septembrie 1962, Zîrnești Cahul, RSSM, URSS/Moldova

Interpret de muzică populară. La vîrsta de 12 ani a început să cânte la trompetă, mai tîrziu a cântat alături de lăutarii din sudul Moldovei, Bogdan Constantin, Ion Marinovici și Mitișor Botgros. A absolvit Institutul de Arte „Gavril Muzicescu” de la Chișinău în anul 1985. A debutat în orchestra de muzică populară Lăutarii condusă de maestrul N. Botgros, cu care a susținut numeroase concerte în Moldova și peste hotarele ei și a înregistrat un CD. În timp, a colaborat cu orchestrele folclorice Mugurel, Busuioc moldovenesc și „Barbu Lăutaru”, cu care susține numeroase spectacole pe scenele Europei. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără Hora lui Foca, Hora de masă, Sârba ca la Văleni, etc.

Adam Stîngă – Doina Balvașniței

1964 – S-a născut Mihai Constantin

30 septembrie 1964, București

Actor de teatru, film și televiziune, fiul actorului George Constantin și al mezzosopranei Iulia Buciuceanu. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1989, la clasa profesoarei Sanda Manu. A debutat pe scenă în 1985, în piesa Dimineața pierdută, regizată de Cătălina Buzoianu. 1964 Mihai ConstantinDupă absolvire a jucat la Teatrul Municipal din Ploiești în Woyzeck de G. Buchner; din 1990 joacă pe scena Teatrului „Bulandra” în spectacole ca A treia țeapă de Marin SorescuHamlet, Regele Lear, Poveste de iarnă de W. Shakespeare, Petru de Vlad Zografi, Black & White de Keith Waterhouse si Willis Hall, Antigona de Sofocle, Trei surori de A.P. Cehov, Mephisto de Horia Gârbea, Forma mesei de J. Hrackek, Deșteptarea primăverii de F. Wedekind, Afară, în fața ușii de P. Borghard etc. A mai jucat la Teatrul Metropolis, Teatrul Giulești, Teatrul Național. În 1987 a debutat pe marele ecran în rolul Ionică din filmul Liceenii, urmat de Pădureanca, Extemporal la dirigenție, Liceenii rock and roll, Liceenii în alertă, Niște Băieți Grozavi, Flăcări pe comori, Balanța, serialul Tv Călătorie de neuitat, Un été inoubliable (O vară de neuitat), Kínai védelem (Chinese defence), Canton, Amintiri din epoca de aur, Eu când vreau să fluier, fluier, Portretul luptătorului la tinerețe, Tatăl fantomă, Ursul etc. A prezentat emisiuni de divertisment la televiziune, a jucat in spectacole de teatru radiofonic.

Portretul luptătorului la tinerețe (2010)

1967 – S-a născut Teodora Enache

30 septembrie 1967, Onești, Bacău

Solistă de jazz, compozitoare și textieră. A urmat facultatea de Matematică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1991. Încă din timpul facultății, a împletit pasiunea pentru matematică cu pasiunea pentru muzică, luând lecții de canto cu profesorul Dan Priscornic. 1967 Teodora Enache JazzA debutat în 1993 la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu, unde a primit Premiul pentru debut. În primii zece ani din carieră a înregistrat numeroase participări în festivaluri internaționale, concerte și colaborări cu nume importante ale jazz-ului mondial. A avut numeroase colaborări cu Johnny Răducanu. A mai cântat: cu Stanley Jordan, Benny Rietveld, Theodosii Spassov, Burton Greene, Lars Danielsson, Darius Brubeck, Cătălin Târcolea, Guido Manusardi, Ion Baciu Jr., Lucian Maxim, Marius Mihalache, Joca Perpignan, Călin Grigoriu, Răzvan Suma. În anii 2016–2018 a ocupat poziția de director artistic al Festivalului Internațional de Jazz din București. În 2018, a înregistrat în Germania CD–ul intitulat The Sound of our ROOT (Sunetul rădăcinii noastre), album în care a apărut prima înregistrare a Rapsodiilor Române de Enescu. A primit Premiul de excelență pentru „Cea mai importantă contribuție internațională în jazz adusă de către un artist român” al Societății Române de Radiodifuziune (2007, 2008), titlul Proiectul anului pentru spectacolul Profetul la Gala Premiilor de Jazz 2017, Premiul Muzicianul Anului în cadrul Galei Premiilor de Jazz (2018, 2019).

George Enescu – Rapsodia Română • Teodora Enache

1972 – A încetat din viață Grigore Cugler (7/20 aprilie 1903, Roznov, Neamț – 30 septembrie 1972, Lima, Peru)

Compozitor, muzician, violonist clasic, diplomat de carieră, grafician, ilustrator, memorialist, poet și scriitor

1975 – S-a născut Marius Urzică

Marius Daniel Urzică; 30 septembrie 1975, Toplița, Harghita

Gimnast de talie mondială și antrenor. A început gimnastica la vârsta de 6 ani, la CSS Gheorghieni, primul său antrenor fiind József Ferencz,1975 Marius Urzică iar din 2000 a fost legitimat la Clubul Sportiv Dinamo București. La lotul național s-a pregatit cu antrenorii Dănuț Grecu, Aurelian Georgescu și Stefan Gal. În 1991 a debutat în competițiile internaționale la Istanbul, realizând primul sau succes la juniori – campion balcanic la cal cu manere. În 1993, a câștigat titlul european de juniori, la același aparat. A avut numeroase participări la competiții internaționale, câștigând medalii de aur la Campionatele Europene Praga 1994 și Ljubliana 2003, la Campionatele Mondiale Brisbane 1994, Ghent 2001 și Debrecen 2002. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: Atlanta (SUA) 1996 – a câștigat medalia de argint la cal cu mânere, Sydney (Australia) 2000 – a cucerit titlul olimpic la cal cu mânere, Atena (Grecia) 2004 – s-a clasat pe locul 3 cu echipa și a obținut medalia de argint, tot la cal cu mânere. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenor de gimnastică, mai întâi la CS Dinamo, apoi la lotul național masculin de gimnastică al României. Din 2014 a antrenat lotul național de juniori în Qatar. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost conferit Ordinul Național.

1983 – S-a născut Andreea Răducan

Andreea Mădălina Răducan; 30 septembrie 1983, Bârlad, Vaslui

Fostă gimnastă de talie mondială, autoare, jurnalistă și comentatoare sportivă. A început gimnastica la vârsta de patru ani și jumătate, în orașul natal. 1983 Andreea Răducan GimnastăÎn 1996, după ce a câștigat peste 20 de medalii în competiții locale și regionale, a fost invitată să se antreneze cu echipa națională de junioare, în Onești, iar doi ani mai târziu a fost selecționată pentru lotul național, și s-a mutat la Deva. Și-a făcut debutul internațional în 1998 la Campionatele Europene de Juniori (Antwerpen, Belgia). A fost medaliată cu aur pe echipe și argint la sărituri, la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, multiplu medaliată cu aur și argint la campionatele mondiale de gimnastică artistică: Tianjin (1999), Ghent (2001).

1983 – S-a născut Diana Dumitrescu

30 septembrie 1983, Constanța

Actriță și model, cunoscută mai ales pentru roluri din telenovele, fiind una dintre vedetele postului Acasă TV. A urmat Facultatea de Arte, secția Artele Spectacolului de Teatru, Universitatea „Ovidius” din Constanța, sub îndrumarea profesorilor Liviu Manolache, Nina Udrescu, Radu Niculescu și Dana Trifan. 1983 Diana DumitrescuÎn al doilea an de facultate a intrat în spectacolul Paparudele, iar în anul III a jucat, alături de colegi de an, actori și profesori în spectacolul Chirița la băi. În 2004 a participat la concursul Miss World România, unde a câștigat Premiul de Popularitate. De acolo a fost chemată, în vara lui 2005 să dea un casting, pentru un rol din telenovela Păcatele Evei, pe care l-a luat și a hotărât, împreună cu părinții săi, să se mute în Capitală. A fost căsătorită cu producătorul de seriale Ducu Ion. A prezentat show-ul Mireasa la Antena 1. A jucat în seriale TV ca: Iubire ca în filme, Regina, Iubire și onoare, Pariu cu viața, Îngeri pierduți, Minte-mă frumos și în lungmetraje: A Royal Christmas.

Minte-mă frumos [Ep.1]

1987 Cristian Botan

1987 – S-a născut Cristian Botan

30 septembrie 1987, Focșani, Vrancea

Antreprenor, consilier în cadrul Cancelariei Prim-ministrului României pe probleme de transparență guvernamentală. Numirea sa la Palatul Victoria a survenit ca urmare a inițiativei sale de a reuni posturile vacante în administrația publică din România într-un portal online unic (PublicJob.ro), cu scopul combaterii favoritismului și nepotismului în managementul resursei umane din sectorul public.

1992 – România a ratificat Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei

Încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, Convenția a fost ratificată prin Legea 101/16 septembrie 1992 pentru aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei. A fost publicată în Monitorul Oficial 243/30 septembrie 1992.

1997 – A încetat din viață Iosif Antochi (23 august 1914, Pătrăuți, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava – 29/30 septembrie 1997, Bonn)

Pedagog german de origine română cu susținută activitate publicistică în domeniile pedagogiei generale, istoriei pedagogiei și pedagogiei comparate; membru de onoare din străinătate al Academiei Române; membru al Asociației Mondiale de Știința Educației

2007 Daniel Ciobotea Patriarh Al Bor

2007 – Daniel Ciobotea a fost întronizat arhiepiscop al Bucureștilor și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, fiind înscăunat în această demnitate la 30 septembrie 2007, sub titulatura Prea Fericitul Părinte Daniel.

 

2007 Shlomo Sorin Rosen

2007 – Shlomo Sorin Rosen a fost instalat rabin în comunitățile evreiești din România

A fost învestit în cadrul unei ceremonii desfășurate la Templul Coral din București. Conform regulilor cultului mozaic, ritualul de învestire a constat în ceremonia dăruirii talitului – o pelerină cu care a fost îmbrăcat de către mentorul său, Marele Rabin, Menachem Hacohen.

 

2006 – A încetat din viață Sütő András (17 iunie 1927, Cămăraș, Cluj – 30 septembrie 2006, Budapesta)

Scriitor, jurnalist, dramaturg maghiar și demnitar comunist; membru fondator al UDMR

2007 – A încetat din viață David Ohanesian (6 ianuarie 1927, București – 30 septembrie 2007, București)

Unul dintre cei mai mari baritoni ai României; în decursul carierei sale artistice a jucat în peste 2.000 de spectacole de operă pe marile scene ale lumii; memorabil ca „cel mai apreciat Oedip al secolului al XX-lea

2015 – A încetat din viață Lucreția Ciobanu (Lucreția Arcaș; 27 octombrie 1924, Topârcea, Sibiu – 30 septembrie 2015, București)

Cântăreață de muzică populară din Mărginimea Sibiului

2021 – A încetat din viață Răzvan-Caius Rotaru (2 aprilie 1969, Cluj-Napoca – 30 septembrie 2021)

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „30 Septembrie în istoria românilor29 min read

  1. Pingback: 30 septembrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: