27 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ansamblul Monumental Constantin Brâncuși a fost inaugurat la Târgu Jiu – Coloana fără sfârșit

 

Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar. S-a născut în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere. Moaștele sale se găsesc în Catedrala Patriarhală din București, drept pentru care, datorită evlaviei credincioșilor de aici, Sfântul a primit și numele de Ocrotitor al Bucureștilor.

Mai mult: Cum au ajuns moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou la București [Basilica.ro]

1613 – A încetat din viață Gabriel Báthory (15 august 1589, Oradea – 27 octombrie1613, Oradea)

Principe al Transilvaniei între 1608–1613; ultimul principe din familia Báthory; timpul domniei sale a fost caracterizat de instabilitate permanentă, fiind asasinat chiar de proprii săi soldați

1682 – Mitropolitul Dosoftei a început tipărirea, la Iași, a lucrării Viața și petriaceria sfinților

Tradusă într-o perioadă de 25 de ani (1682–1686), este prima culegere hagiografică (cuprinzând viețile sfinților) în limba română, pentru întreg anul bisericesc și ultima tipăritură importantă a lui Dosoftei. Acesta avusese inițial intenția să-și publice lucrarea în patru volume: viețile sfinților pentru lunile septembrie–decembrie (volumul I), pentru ianuarie–februarie (volumul II), pentru martie–iunie (volumul III) și pentru iulie–august (volumul IV). Dintre acestea, doar primele două au fost imprimate până la capăt și au apărut, în intervalul 1682–1686, într-un singur volum. Volumele III și IV au rămas neterminate (au fost tipărite viețile pentru 1 martie–10 iunie și, respectiv, 1–12 iulie), datorită faptului că Dosoftei a fost obligat să părăsească Moldova în 1686, împreună cu trupele regelui polonez Sobieski. Colile tipărite ale cărții au fost luate de Dosoftei în Polonia și, ulterior, legate într-un singur volum, în două sau în patru. A fost o lucrare de compilație, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) și slave.

Mai mult: Dosoftei, Viața și petrecerea Sfinților, Iași, 1682 [Tipărituri vechi românești]

1687 – Tratatul de la Blaj

La 27 octombrie 1687, a fost încheiat Tratatul de la Blaj, numit și Tratatul ducelui Carol. Acesta consfințea trecerea Transilvaniei în posesia Casei de Habsburg. Tratatul era redactat în limba latină și cuprindea două capitole (părți) și 34 de articole (puncte). Primele șase se refereau la țară și obligațiile către armata imperială, celelalte 28 la locuitori (principe, familia sa, dregători, nobili, populație). 12 orașe și cetăți din Transilvania – Sibiu, Cluj, Bistrița, Alba lulia, Sas-Sebeș, Orăștie (Szâszvăros), Oșorhei, Deva, Gherla, Șimleu (Somlyd), Monastur, Teiuș – au fost puse la dispoziția trupelor imperiale, pentru a căror întreținere erau necesare fonduri importante. Fapta a marcat, practic, începutul dominației habsburgilor în Transilvania. Imperiul recunoștea, în cadrul Tratatului, privilegiile țării și domnia ereditară a lui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661–1690). Au urmat numeroase conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii acestor 12 cetăți.

1871 – Convenția poștală româno-sîrbă

Din 1866, noul stat român a făcut pași mici de politică externă pentru afirmarea pe plan internațional. Convenția poștală s-a încheiat la București, reglementând reciproc schimbul periodic și regulat de corespondențe și obiecte de mesagerii, cheltuielile fiind suportate în mod paritar de cele două state.

1881 – S-a născut Cornel Grofșorean

27 octombrie 1881, Periam, Timiș-Torontal – 1949, Lugoj

Avocat, publicist, sociolog. A urmat Facultatea de Drept din Budapesta, a susținut un doctorat, și-a luat licența în științe administrative la Oradea și, din pură pasiune, a urmat o școală superioară tehnică de textile. În 1913 s-a stabilit la Lugoj, unde a practicat avocatura, până la izbucnirea primului război mondial, când a fost trimis pe frontul italian de unde s-a întors odată cu dezmembrarea imperiului austro-ungar. A militat pentru unirea Banatului cu Regatul României, a participat la 1 decembrie 1918 la adunarea de la Alba Iulia, iar după unire a fost primul pretor român al Reșiței, iar în 1920, subprefect al județului Caraș-Severin. Între 1921–1922 a fost primar al Timișoarei. A fost membru al Partidului Poporului, în 1926 fiind ales deputat de Timiș-Torontal, iar între 1931–1932 a fost din nou primar al Timișoarei. A susținut viața literar-artistică bănățeană, în paralel continuând să practice avocatura. Este unul din membrii fondatori, vicepreședinte și apoi președinte al Institutului Social Banat Crișana, bazat pe principiile promovate de școala renumitului sociolog Dimitrie Gusti, a condus efectiv activitatea acestuia până la desființarea sa, în 1946, de noul regim comunist. A avut și o prodigioasă activitate publicistică – încă din tinerețe, a colaborat la ziarul Drapelul din Lugoj și a contribuit la înființarea unor ziare, în care a și publicat. A fost autorul a numeroase studii de cercetări socio-istorice și lucrări apărute în volum, în care a tratat curentele social-politice ale vremii, situația politică și culturală a minorităților etnice, a făcut observații pe marginea unor monografii germane din Banat, o sinteză a problemelor istorice și social-politice ale provinciei, toate la un loc alcătuind o operă reprezentativă.

1890 – S-a născut Titus Hotnog

27 octombrie 1890, Covasna, Iași – 7 iunie 1957, Iași

Prozator. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Iași (1909–1913); după licență s-a înscris la Școala Militară de Infanterie din București. În Primul Război mondial, a fost prizonier de război în Germania. A fost profesor la Chișinău și la Școala Normală „Vasile Lupu” și la Liceul Național din Iași, director al Școlii Normale „Vasile Lupu” din lași, inspector școlar, din nou profesor la Liceul Național și la diverse școli elementare. A debutat cu o recenzie în Arhiva (1911), și-a publicat o parte dintre povestiri în revistele Cadran și Viața Românească, la cea din urmă deținând câțiva ani rubrica Documente omenești, viitor nume de subtitlu al volumului său de proză Vrăbioiul alb și alte păsări. Nuvele, schițe și documente omenești (1936). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Viața Românească, Însemnări ieșene, Vremea școlii, Cadran, Arhiva. A tradus din Cehov, Pușkin, Strindberg, etc. A redactat un studiu, bine informat, despre cuvintele de origine cumană din limba română.

1897 – A încetat din viață Gheorghe Chițu (24 august 1828, Oboga, Olt – 27 octombrie 1897, Mirila, Olt)

Om politic, jurist; a avut mai multe mandate de senator și deputat; ministru; primar al Craiovei (1862–1864); membru titular al Academiei Române

1902 – S-a născut Ștefan Balș-Lupu

27 octombrie 1902, București – 22 februarie 1994, București

Arhitect, restaurator, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. În timpul primului război mondial, fiind elev de liceu, a făcut voluntariat la Spitalul nr. 113 al Crucii Roșii, fiind distins cu Crucea Comemorativă a războiului 1916–1918 la doar 16 ani. După liceu, a urmat Școala de ofițeri de artilerie, pe care a absolvit-o în 1921, cu gradul de sublocotenent și Școala Superioară de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect în 1927. A fost bursier al Școlii Române de la Roma, a participat la elaborarea proiectelor de restaurare pentru bisericile Santa Balbina și San Sisto Vecchio, sub coordonarea profesorului de istoria artei bizantine, arhitectul Antonio Muñoz și a audiat cursurile arhitecților Gustavo Giovannoni și Camillo Boito. A fost angajat al Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice (1930–1950), timp în care a restaurat bisericile Sf. Elefterie-Vechi, Scaune, Crețulescu, Sf. Spiridon-Vechi și biserica mănăstirii Antim, toate din București, biserica mănăstirii Neamț, biserica din Pătroaia, Dâmbovița, biserica din Borzești, biserica schitului Clocociov, Palatul Episcopal din Huși, biserica Sf. Sava din Iași, Episcopia Romanului, biserica Sf. Ion și turnul clopotniță din Piatra Neamț, biserica mănăstirii Coșula, biserica din Vad–Someș, biserica mănăstirii Snagov, biserica din Burdujeni–Suceava, biserica Sf. Dumitru–Suceava. Și-a continuat activitatea de restaurator la comanda Patriarhiei, mitropoliilor și episcopiilor restaurând: mănăstirea Hodoș–Bodrog, biserica fostei mănăstiri Tazlău, casa domnească a mănăstirii Putna, biserica din Bogdana–Bacău (toate în colaborare cu arhitect Virgil Antonescu), biserica Sf. Gheorghe–Mitropolia Veche din Iași și a continuat restaurarea bisericii Sf. Gheorghe–Nou din București. A semnat și proiecte pentru clădiri noi: Locuința Elisa Brătianu–București (în colaborare cu arhitect Ion Balș), Vila Gordon Hayward–Cornu-Câmpina, Casa D. Pherekyde–Balcic, Casa Constantinescu – Balcic, Biserica din Balcic, Locuințe pentru Banca Românească – București (în colaborare cu arhitect Ion Balș), Locuințe în Medgidia. A fost distins cu Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, Medalia Centenarului Regelui Carol I, Medalia Muncii.

1910 – S-a născut Alexandru Elian

27 octombrie 1910, București – 7 ianuarie 1998, București

Istoric, membru titular (din 1993) al Academiei Române, considerat a fi unul dintre cei mai mari bizantinologi români. În cadrul Universității bucureștene a studiat Istoria și Filosofia, devenind licențiat în ambele discipline în 1932. În perioada 1932–1934 a studiat la Paris, ca membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses. Întors în țară, a început activitatea didactică și științifică fiind profesor suplinitor de Latină și Franceză la Seminarul Central din București. În 1936 a fost numit asistent la Catedra de Bizantinologie de la Facultatea de Litere și bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, secția manuscrise. Din 1937 a fost și profesor de Paleografie greacă la Școala Superioară de Arhivistică din București, unde a activat până în 1948. În anul 1938, și-a susținut teza de doctorat în Bizantinologie, Doi umaniști greci din secolul al XVI-lea în Italia. A fost șef de sector, apoi șef de secție, la Institutul de Istorie al Academiei Române. A predat timp de aproape două decenii (până în 1975), cursuri despre istoria și spiritualitatea bizantină la Institutul Teologic Universitar din București, Catedra de Bizantinologie. Din lucrările sale: Moldova și Bizanțul în secolul al XV-lea, Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel Mare, Byzance et les Roumains à la fin du Moyen-Age.

1916 – Lupta de la Podul Jiului

Acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei României în Primul Război Mondial, la 14/27 octombrie. A angajat forțe române din Divizia 11 Infanterie și cetățeni ai orașului Târgu Jiu, de partea română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 11 Bavareză germană. A avut ca rezultat stoparea înaintării forțelor Puterilor Centrale.

La 7 octombrie 1933, regele Carol al II-lea, însoțit de o parte a miniștrilor guvernului Alexandru Vaida-Voevod, a vizitat orașul Târgu Jiu. Cu acest prilej, regele a decorat orașul cu Virtutea Militară de Război, un omagiu adus eroismului cu care „populația sa în ziua de 14 octombrie 1916, a respins, la Podul Jiului, atacul trupelor germane, îndreptate contra orașului”.

1918 – S-a format Consiliul Național Român din Bucovina

Pe 12/25 octombrie, la Cernăuți a fost înființat Comitetul Regional Ucrainean, cu scopul de a reprezenta Bucovina în Rada Națională Ucraineană. Pe 19 octombrie/1 noiembrie, la Liov (Galiția), Rada Națională Ucraineană a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat revendica și partea de nord-vest a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În replică, pe 14/27 octombrie, la inițiativa lui Sextil Pușcariu și Iancu Flondor, la Cernăuți a fost convocată o adunare națională română numită Adunarea Constituantă, care, sub președinția fruntașului Dionisie Bejan, a adoptat legea fundamentală a Bucovinei, în baza căreia puterea legislativă era exercitată de un Consiliu Național format din 50 membri din toate județele și păturile sociale, iar cea executivă de către un guvern român, constituit în aceeași zi, avându-l în frunte pe Iancu Flondor (și ad interim la justiție), miniștri fiind: Sextil Pușcariu (externe), Dorimedont Popovici (interne), Nicu Flondor (justiție și ad interim la apărare), Gheorghe Sârbu (agricultură), Radu Sbiera (instrucție publică), Ipolit Tarnavschi (culte), Maximilian Hacman (comerț și industrie), Vasile Marcu (afaceri sociale și ale alimentării publice), Aurel Țurcanu (lucrări publice), Cornel Tarnoviețchi (comunicație, poștă și telegraf), Octavian Gherghian (salubritate publică). Dionisie Bejan a fost ales președinte al Consiliului Național. Consiliul Național a formulat dorința unirii Bucovinei cu România.

1919 – S-a născut Costin Murgescu

27 octombrie 1919, Râmnicu Sărat – 30 august 1989, București

Economist, geopolitician, specialist în globalizare, diplomat, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A studiat la Universitatea București și la Academia de Studii Economice. Deși fiu de general, a luptat pe frontul celui de-al doilea război mondial, fiind grav rănit. A fost salvat la spitalul militar din Cluj, după o lungă suferință. A fost redactor al rubricilor economice ale ziarului România liberă, fiind coleg de redacție cu soția sa, Ecaterina Oproiu, redactora rubricilor culturale ale aceluiași ziar. A atacat dur, decis, dar profund argumentat, „Planul Valev”. Planul sovieticului Emil Borisovici Valev propunea crearea în țările socialiste, a unor enclave economice autonome față de țara-mamă, profilate astfel încât industria revenea doar unor state, în celelalte (inclusiv în România) să fie înființate doar zone agricole, coordonate, desigur, tot de sovietici. Argumentele sale, clar exprimate, au fost recunoscute ca valide și publicate de către revista internațională Komunist, care apărea la Praga, dar avea apariții și în limbile germană, franceză și engleză a publicat lungul eseu al lui Murgescu simultan în cehă și în celelalte trei limbi ale sale de apariție. Imediat, Costin Murgescu a devenit o celebritate profesională mondială în probleme de geopolitică și globalizare. Ca atare, încercarea de re-subjugare a României, după desființarea Sovrom-urilor și plecarea sovieticilor din țară (1959–1960) a eșuat, iar Murgescu a fost numit, pentru meritele sale, director general al Institutului de Economie Mondială. Legat de acest plan Valev, în România se glumea spunându-se că, „dacă ar fi aplicat, ar fi bine ca noi, românii, să cultivăm doar … fân, iar bulgarii să se ocupe de epigrame”. Ulterior, a avut o carieră de diplomat, fiind ambasadorul României la Organizația Națiunilor Unite. A desfășurat o intensă activitate științifică, publicând lucrări în domeniul gândirii economice românești și universale și al economiei politice: Fragment ardelean: Procesul Memorandumului, Reforma agrară din 1945, Concepții potrivnice principiilor de bază ale relațiilor economice dintre țările socialiste (articolul-eseu combătând Planul Valev), Cooperarea economică și tehnico-științifică internațională, efectele ei asupra creșterii economice și dezvoltării schimburilor externe, Mersul ideilor economice la români (vol.I-II), Drumurile unității românești. Drumul oilor. Drumurile negustorești (ediție postumă) etc.

1924 – S-a născut Vasile Nicorovici

27 octombrie 1924, Moșoreni, Cernăuți – 1992

Reporter, prozator și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București (1943–1947), la Facultatea de Filosofie (1945–1949) și la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. A fost redactor la revistele Licurici, Contemporanul, Viața românească, la ESPLA și ziarul Scînteia. A făcut parte din Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din București (din 1962). Din scrierile sale: 400 de zile în orașul flăcărilor, În mina de cărbuni, Meridianul de foc, Romeo, Julieta și lumina, Nebunia vitezei, Porți pentru eternitate sau sentimentul capodoperei, Tragedia Excelsior, Totul este mișcare, Descriptio Romaniae, Startul, Autentismul. A fost distins cu Premiul Academiei RPR (1961).

1924 – S-a născut Lucreția Ciobanu

Lucreția Arcaș; 27 octombrie 1924, Topârcea, Sibiu – 30 septembrie 2015, București

Interpretă de muzică populară. În 1953 a participat la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților unde a obținut mențiunea pe țară, interpretând două strofe din doina Uite, bade-n ochii mei. A susținut concerte peste tot în țară, dar și în lume, ducând cântecele din Mărginimea Sibiului până în America și Canada. A concertat alături de marii artiști ai vremii ca Emil Gavriș, Ana Pacatiuș, Achim Nica devenind o clasica a genului folcloric alături de marii artiști Rodica Bujor, Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican și Alexandru Grozuță. A fost numită Doamna Munților, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat.

Lucreția Ciobanu – Pleacă oile la munte

1925 – S-a născut Romulus Bărbulescu

27 octombrie 1925, Sulina, Tulcea – 9 februarie 2010, București

Critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică, precum și actor și scenarist. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, iar după absolvire a jucat pe scena unor teatre cunoscute ale vremii, printre care Teatrul Național „I.L. Caragiale”, „Nottara”, „Barbu Ștefănescu Delavrancea” sau „Ion Vasilescu”, meserie pe care o va practica timp de 34 de ani, până la pensionare. În paralel, a realizat o serie de scenarii radiofonice și de televiziune. Pe plan literar, a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori români de science fiction alături de George Anania, într-un cuplu pe care Adrian Rogoz l-a numit scriitorul bicefal, fiind cotat, alături de colaboratorul său de aproape cinci decenii, George Anania, ca unul dintre deschizătorii de drumuri în science fiction-ul românesc modern. A scris romane: Simbamuenni, Insulele de aur și argint (reeditat în 1993 cu titlul Golful ucigașilor), Catharsis, Încotro curge.  liniștea?

1927 – S-a născut Oprea Vlase

27 octombrie 1927, Buzău – 13 octombrie 2011, București

Antrenor de handbal al clubului Dinamo București, cu care a cucerit, printre altele, opt titluri naționale (1958, 1959, 1960, 1961, 1962, 1963, 1965, 1966) și Cupa Campionilor Europeni (1965) și al echipei naționale masculine a României cu care a cucerit patru titluri mondiale (1961, 1964, 1970 și 1974), medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972. A primit distincția de Antrenor emerit (1961) și pe cea de Antrenor internațional de excelență (2007).

1930 – S-a născut Andrei Filotti

27 octombrie 1930, București

Inginer hidroenergetician, specialist în gospodărirea apelor. A urmat Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic București, dar în urma transformărilor determinate de reforma învățământului, a absolvit Facultatea de Energetică, cu specialitatea Hidroenergetică, trecând examenul de stat în 1952 și obținând diplomă de merit. În 1968 a urmat un stagiu de specializare postuniversitar la Centre International des Stages din Paris, apoi a obținut titlul de Doctor Inginer în anul 1971 prezentând teza Aplicarea calculatoarelor electronice în gospodărirea apelor. A fost profesor la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare a Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu”, specialist în gospodărirea apelor, coordonatorul elaborării Planului Național de Amenajare a Apelor din România (1961–1962), cu contribuții esențiale în aplicarea modelării matematice și a calculelor de eficiență economică în acest domeniu. A părăsit România în 1982 lucrând în calitate de consilier șef al Secretariatului Națiunilor Unite, coordonând proiecte în India, Bangladesh, Ciad, Nigeria, Senegal și diferite alte țări. Trăiește în prezent în comitatul Arlington, Virginia din Statele Unite. Continuă să fie activ în cadrul Organizației Națiunilor Unite în calitate de secretar al filialei din Washington a Asociației Foștilor Funcționari Internaționali (AFICS – Association of Former International Civil.  Servants)

1930 – S-a născut Mihai Opriș

27 octombrie 1930, București – 30 mai 2021, București

Producător de film, scenarist și scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie din București în anul 1954, după care a lucrat, până în 1971 în redacția de scenarii a Studioului Cinematografic București. A fost producător la Casa de filme 5, pentru numeroase filme românești istorice sau cu acțiune contemporană (1971–1990), colaborator constant al regizorului Dinu Cocea în calitate de coscenarist și producător delegat. De regulă a scris scenarii în colaborare (cel mai frecvent cu Vasile Chiriță și Aurora Icsari): Haiducii, Zestrea domniței Ralu, Stejar – extremă urgență, Ecaterina Teodoroiu, Iancu Jianu, haiducul, Liceenii în alertă, a scris povestiri și romane: La roata norocului, Haiducii, Vioara de sticlă, Operațiunea Margarete zwei, La crâșma Stanii.

Stejar – extremă urgență (1974)

1934 – S-a născut Sanda Toma

27 octombrie 1934, București

Actriță de teatru, film, radio și televiziune. A absolvit Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”, clasa profesor Aura Buzescu, asistent Sorana Coroamă Stanca, iar în anii terminali, Nicolae Bălțățeanu și Beate Fredanov cu examenul de sfârșit de facultate Barbierul din Sevilla, pus în scenă de Vlad Mugur. A interpretat roluri memorabile la Teatrul Național Craiova (1956–1958), Teatrul de Comedie București (1961–1994), Teatrul Național București ca: Bădăranii, Așteptând la Arlechin. În cinematografie a debutat în 1962 cu rolul din Celebrul 702, regia Mihai Iacob, dar abia rolul din Zestrea, (1972, regia Letiția Popa) a făcut-o celebră în lumea cinematografiei unde, alături de Margareta Pogonat și Victor Rebengiuc a avut un rol de excepție care a rămas în memoria cinefililor. Alte filme: Un om în Loden, Promisiuni, Divorț… din dragoste, Train de vie, Les percutés. A lucrat mult în televiziune alături de Ștefan Tapalagă, prezentând emisiunile: Magazin 111, Post Meridian, Zig-zag, Album Duminical. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice.

Celebrul 702

1936 – S-a născut Dumitru Furdui

27 octombrie 1936, Băilești, Dolj – 13 aprilie 1998, Paris

Actor de comedie în teatru, film și televiziune și memorialist. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957. A jucat pe scenele bucureștene, la Teatrul Național, la „Bulandra” și la Teatrul Mic în spectacole ca Jurnalul unui nebun de Gogol, Clipe de viață de William Saroyan, Balerina portocalie de Valeriu Sârbu, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Triumful talentului de I.L.Caragiale, Câinele grădinarului de Lope de Vega etc. Pe marele ecran a debutat in 1958, în filmul Doi vecini, regizat de Geo Saizescu. A jucat apoi în numeroase filme: Un surâs în plină vară, Frații, Toamna bobocilor, Iarna bobocilor, Un om în Loden, remarcabil în rolul Cristoloveanu din seria de filme BD. În 1982 s-a refugiat politic în Franța, unde a lucrat sporadic în cinematografie: Roselyne et les lions, Rue du Bac, Mina Tannenbaum, La rançon du chien și în spectacole de teatru la Paris. A scris memorialistică, 2 volume apărute postum în 1999 la Editura Fronde sub titlul Teatrul în comunism.

Solică tâmplarul – Monolog satiric de Petre Barbulescu. Interpretează Dumitru Furdui

1938 – Inaugurarea Ansamblului Monumental Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu

Liga Femeilor Române din Gorj, condusă de Arethia Tătărescul l-a invitat în iarna anului 1934/1935 pe Constantin Brâncuși la Târgu Jiu, pentru a ridica un monument „în memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire”. Brâncuși a primit cu mare bucurie această propunere: „Am hotărât să mă întorc în luna mai și nu vă pot spune cât sunt de bucuros să pot face ceva la noi, în țara noastră. Vă mulțumesc, de asemenea și d-nei Tătărescu pentru privilegiul acordat. În prezent toate lucrările mele începute de atâta timp ajung la final și mă simt ca un ucenic în ajun de a deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai bine” [Într-o scrisoare adresată fostei sale ucenice la Paris, Milița Petrașcu].

Brâncuși a conceput monumentul comemorativ, Coloana fără sfârșit – denumită inițial Coloana recunoștinței fără sfârșit – având o înălțime de 29,35 metri și fiind compusă din 16 module octaedrice suprapuse, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul.

Coloana a devenit parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, alcătuit din Coloana fără sfârșit, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Amenajarea Parcului Coloanei s-a efectuat în intervalul octombrie 1937–august 1938 de arhitectul Rebhuhn, directorul parcurilor capitalei, după planurile lui Brâncuși. În iunie 1938, Brâncuși a revenit la Târgu Jiu unde a participat la amplasarea Mesei Tăcerii și a celor 12 scaune cu fața rotundă în jurul Mesei și altor 30 de scaune cu fața pătrată de-a lungul aleii care unește Masa cu Poarta, în parcul central al orașului. Brâncuși a sculptat și definitivat Poarta Sărutului, precum și cele două bănci pe care le-a amplasat de o parte și de alta a Porții. În 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire ale Coloanei fără sfârșit. La 27 octombrie 1938, s-a inaugurat întregul ansamblu, printr-o procesiune de amploare, la care au participat înalți oficiali, ofițeri, reprezentanți ai Casei Regale și ai clerului, dar și comunitatea locală.

1938 – S-a născut Alexandru Brad

27 octombrie 1938 – 26 februarie 2019, București

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor. A studiat la Târnăveni, urmând cursurile Școlii Profesionale de Meserii (1952–1954). A colaborat la ziarul Tractorul din Brașov, cu diverse reportaje și poezii (1956). În perioada stagiului militar (1958–1960) a publicat și la Luceafărul sau Înainte. A devenit apoi conferențiar la Facultatea de Ziaristică a Academiei de Științe Social-Politice din anul 1978. După 1989 a lucrat la ziarul Satul românesc, Dimineața, iar din 1993 a condus revista Agricultura. La propunerea ministrului culturii și cultelor a primit din partea președintelui României ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

1940 – Reînhumarea a osemintelor unor legionari uciși în timpul asasinatelor din 21/22 septembrie 1939

Legionari uciși din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii pentru asasinarea primului ministru Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939, de către o echipă de legionari condusă de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu, au fost reînhumați la Predeal.

1943 – S-a născut Aurel M. Buricea

27 octombrie, 1943, Ulmu, Brăila

Scriitor, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității București și a predat Matematica în satul natal. A debutat în Caietul debutanților al Editurii Albatros (1979, Premiul de debut al Editurii Dacia). A publicat 17 volume de versuri (cu precădere sonete) și eseuri, dintre care: Clopote de magneziu, Elegii nocturne, Sarea neagră a nopților (Premiul Editurii Dacia, 1997), Poeme de dragoste, Haiku, Scara din Ulm, Vocația prieteniei – amintiri cu Fănuș Neagu, Cântecul reginei – sonete. În decursul unei îndelungate cariere literare, a primit premii și distincții, precum: Premiul „Panait Istrati”, Premiul Editurii Timpul, Diploma de Excelență pentru întreaga activitate literară, acordată de Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Brăila, Premiul Internațional de Poezie Antares.

1945 – S-a născut Romeo Vanica

27 octombrie 1945 – 24 aprilie 2014, București

Compozitor, pianist, membru fondator al formației Mondial, apreciat compozitor și instrumentist. A urmat Conservatorul din București. A fost instrumentist și compozitor în formația Mondial, profesor de muzică la Școala Generală și Liceul din Bolintinul din Vale, referent muzical și secretar muzical la Opera Română din București, redactor muzical la Casa de discuri Electrecord, redactor al postului de radio România Actualități, la Redacția Știri. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se află Romanță fără ecou, De va veni la tine vântul, Primăvara.

Mondial – Romanță fără ecou

1946 – S-a născut Mihaela Mihai

Mihaela-Maria Neagu; 27 octombrie 1946, Giurgiu

Cântăreață de muzică ușoară. În liceu, a fost descoperită de Sorin Dumitrescu, regizor de televiziune și s-a lansat cu piesa La anii mei, a avut succes și a început să colaboreze cu Radio și Televiziunea Română.

Mihaela Mihai – La anii mei

A urmat Conservatorul Național de Muzică București și a continuat cariera muzicală, emisiuni, concerte în țară și străinatate, înregistrări, emisiuni etc. A participat la Cerbul de Aur obținând o mențiune. A jucat în filme: Cartierul veseliei, Asediul, Bariera, a primit Premiul 1 la Festivalul Internațional Coupe d’Europe du Tour de Chant Belgia 1971. S-a stabilit în 1975 la Paris, dar s-a întors în țară după 2000. A fost inițiatoarea și președinta Uniunii Artiștilor Liber Profesioniști din România, este membră a Societe des Compositeurs et Auteurs Dramatiques Paris și a Asociației Drepturilor de Autor pentru Compozitori.

Mihaela Mihai – De-ai fi tu

1948 – A început Procesul Marii Finanțe

Procesul s-a întins în perioada 27 octombrie–2 noiembrie1948. Acuzații, denumiți, de regulă, Lotul Popp–Bujoiu, au fost 12: Alexandru Popp, Ioan Bujoiu, George Manu, Max Auschnitt, Nicolae Mărgineanu, Dimitrie Gheorghiu, Alexandru Balș, Horia Măcellariu, Gheorghe Bontilă, Nicolae Petrașcu, Eugen Theodorescu și Nistor Chioreanu. Lotul avea 5 oameni de afaceri (Auschnitt, Popp, Bujoiu, Gheorghiu, Balș), 3 profe­sori universitari (Mărgineanu, Bontilă, Manu), un militar fără partid (Măcellariu), 2 avocați (Chioreanu, Theodorescu) și un profesor (Petrașcu), ultimii trei fiind, alături de Manu, foști membri ai Mișcării Legionare. Incul­pații erau acuzați de „spionaj în favoa­rea anglo-americanilor, complot pentru răsturnarea puterii populare și sabotarea industriei naționale”. Procesul a fost însoțit de o campanie extrem de virulentă, organizată de autorități cu mobilizarea publicului, atât în sala de judecată, cât și în afara acesteia.

1956 – Revoltele studențești de la Timișoara

Pe fondul evenimentelor din Polonia și Ungaria, nemulțumirile în rândul studenților au crescut tot mai mult. După începerea cursurilor, în septembrie 1956, ei au început să organizeze adunări în care să discute problemele care îi frământau, inclusiv cele politice. În câteva centre universitare au avut loc, în octombrie-noiembrie 1956, proteste soldate cu numeroase arestări și exmatriculări. Cea mai organizată mișcare studențească a fost la Timișoara, unde au fost efectuate 2.000 arestări. Dar și la București și Cluj s-au constituit grupuri, care au încercat o solidarizare cu mișcarea anticomunistă din Ungaria. Reacția autorităților a fost imediată – arestarea studenților, suspendarea cursurilor, epurarea unor profesori, înființarea unor asociații studențești care să supravegheze activitățile studenților. Arestările și exmatriculările vor continua până în 1959

Pe 27 octombrie, la Timișoara, un grup de studenți de la Politehnică a inițiat o adunare la care să participe studenți de la toate facultățile din oraș. A fost cel mai important protest al studențimii din România anului 1956. Pe 30 octombrie, cantina de la Politehnică era arhiplină, circa 3.000 de studenți fiind prezenți, conform estimărilor, scrie același raport. Anunțată în ultimul moment, conducerea institutului a participat la ședință, alături de doi lideri de partid veniți taman de la București: Petre Lupu și Ilie Verdeț. Tinerii au citit un memoriu în care cereau, printre altele, lichidarea definitivă a cultului personalității, libertate de expresie, desființarea sistemului de cote, mărirea salariilor conform prețurilor de atunci, retragerea imediată a trupelor sovietice. S-a strigat: „Afară cu rușii din țară!, Vrem libertate!“. Oficialitățile prezente le-au promis studenților că vor transmite la București toate cerințele lor și că le vor da un răspuns, însă, în momentul încheierii adunării, participanții au fost reținuți de către forțele militare care înconjuraseră între timp campusul și au fost transportați la o unitate militară de lângă Timișoara, la Becicherecul Mic, unde au fost încarcerați pentru câteva zile. Circa 900 dintre cei 2.000 de studenți arestați au fost supuși anchetelor Securității. Liderii protestului au fost duși direct la sediul Securității din Timișoara, supuși anchetelor, 30 dintre ei fiind condamnați la pedepse de până la opt ani închisoare

„În perioada studenției mele, la Timișoara erau foarte mulți ruși care se cazaseră împreună cu familiile în oraș. Studenții erau iritați de prezența lor, mai ales văzându-i cum se plimbă pe stradă. Ne simțeam trăind într-o țară subjugată, ocupată și exploatată, o țară la dispoziția acestora“ [Muțiu Caius – Prin meandrele istoriei (2014)]

Mai mult: Privește înapoi cu mândrie: revoltele antisistem din toamna anului 1956 [Blog Marius Cosmeanu]

1958 – S-a născut Maria Postu

27 octombrie 1958, Izvoarele, Teleorman

Scriitoare, profesoară. A absolvit Liceul de Artă din Craiova în 1977 și Facultatea de Filologie a Universității din Craiova în anul 1982. În anii facultății a fost descoperită și îndrumată să publice de către criticul Eugen Negrici în revista Ramuri, condusă de poetul Marin Sorescu. În aceeași perioadă a fost redactor și a publicat articole pe diverse teme în revista studenților craioveni. După absolvirea facultății, a început să publice la reviste ca Teleormanul literar, Flacăra. După 1990 a devenit profesoară de Limba română în București și a început să colaboreze cu versuri la cenaclul și revista Amurg sentimental, fiind prezentă în paginile revistei și în antologiile acesteia. În anul 2005 este membră a Asociației Mentorilor din România (AsMeRo), din 2006, membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 2007 a obținut titlul de Doctor în Filologie al Universității București. În prezent, este profesoară de Limba română la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Colaborează cu eseuri și poezii la revistele: Agora, Oglinda literară, Contemporanul, Meandre. Cărți publicate: Insomnii molipsitoare, Întâlnire cu Altamira, Abonament viață-moarte, Din spatele ferestrei.

1962 – S-a născut Teodora Mareș

27 octombrie 1962, Buzău

Actriță de teatru și film. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, unde a fost admisă prima. În primii doi ani a fost studentă la Actorie în clasa condusă de marele actor și profesor Octavian Cotescu. Acesta s-a stins din viață când Teodora Mareș trecea în anul trei. Ultimii doi ani de institut i-a urmat sub îndrumarea regizorului și actorului Gelu Colceag. A absolvit Facultatea de Actorie în 1987. Debutul în film l-a avut încă din facultate în Declarație de dragoste. A jucat teatru la Teatrul de Stat din Sfântu Gheorghe, Teatrul Municipal din Ploiești, Teatrul „Nottara” și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. Filme: Moromeții, În fiecare zi mi-e dor de tine, O vară cu Mara, Îl osândesc jurații.

În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)

1985 – S-a născut Andreea Crepcia

27 octombrie 1985

Solistă, compozitoare pop. A început să cânte de la o vârsta foarte fragedă, în coruri de copii, apoi a continuat să cânte într-un cor mixt, unde a învățat cele mai importante noțiuni muzicale: armonie, ton etc. Din 2001 a luat lecții de Canto de la Maria Simion, prim solistă a Operei Române din București, în dublă ipostază, flaut și voce. A fost atrasă inițial de operă, apoi a descoperit atracția spre muzică ușoară. A participat la numeroase festivaluri, atât corale cât și solo. În 2007 a participat la emisiunea concurs Megastar și s-a clasat pe locul doi. Colaborarea cu Paula Seling pe piesa Timpul, compusă de Marius Moga a fost considerată foarte inspirata. A fost colaboratoare a trupei Sistem, alături de care a înregistrat piesa Boca del inferno, care s-a clasat pe primele locuri in topurile radiourilor din Romania vreme de cateva luni. În 2009 a participat alături de Sistem la deschiderea oficială a serilor festivalului international Cerbul de Aur. În 2010 s-a înscris alături de trupa sa, Sweet Lemon, la concursul internațional EUROVISION, ulterior Sweet Lemon lansând Make me wanna – primul single oficial.

Andreea Crepcia & Zum – Mocirița [Garantat 100%, TVR1]

1985 – A încetat din viață Alice Botez (22 septembrie 1914, Slatina – 27 octombrie 1985, București)

Prozatoare; a susținut cronica literară a cotidianului Vremea

1989 – Statele membre ale Tratatului de la Varșovia au adoptat o declarație privind dreptul fiecărei țări de a-și alege propriul drum, amestecul în afacerile interne proprii fiind interzis

În decembrie 1988, Mihail Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată, iar țările din Europa Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau.

1989 – S-a născut Marilena Neagu

Marilena Alexandrina Burghel; 27 octombrie 1989, Bacău

Handbalistă care joacă pe posturile de inter și extremă dreapta. A jucat pentru Știința Bacău, Corona Brașov, în prezent, Măgura Cisnădie. În 2007, a fost convocată la echipa națională de tineret a României, cu care, în același an, a cucerit medalia de bronz la Campionatul European de Handbal Feminin pentru Tineret din Turcia. În martie 2010, a fost convocată la echipa națională B. Tot în 2010, Neagu a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin Universitar din Ungaria.

1990 – A încetat din viață Bob Călinescu (16 mai 1926, București – 27 octombrie 1990, București) Regizor de film, pionier al filmului românesc de animație și inovator al tehnicii de animație tridimensionale

2004 – A avut loc un cutremur în zona Vrancea

S-a produs la ora 23:34, epicentrul a fost localizat în partea de nord-est a Munților Vrancei, adâncimea focarului a fost calculată ca fiind de 98–105 km, având magnitudinea de 6 grade pe scara Richter și o intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli. A fost cel mai important cutremur produs în Vrancea după 1990, dar nu a provocat pagube materiale importante, și nici victime omenești în România, deși a fost resimțit pe o arie destul de largă, cuprinzând cea mai mare parte a teritoriului țării, estul Bulgariei, mare parte din Republica Moldova, chiar și în Turcia la Istanbul.

2005 – A încetat din viață Ion Mociorniță (februarie 1917 – 27 octombrie 2005, Montreal, Canada)

Fiul marelui industriaș interbelic Dumitru Mociorniță; un simbol al luptei împotriva comunismului, în pușcăriile căruia și-a petrecut ca deținut politic șapte ani din viață

2007 – Înființarea Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române

Un sobor de înalți ierarhi, în frunte cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel a oficiat, în ziua sărbătoririi Cuviosului Dimitrie cel Nou, slujba de sfințire a studiourilor Trinitas TV (primul post de televiziune al Bisericii Ortodoxe Române) și Radio Trinitas din București. Cele două studiouri, amenajate în Palatul Patriarhiei, alături de studioul Radio Trinitas Iași, publicațiile Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul Ortodoxiei, Agenția de Știri Basilica și Biroul de Presă al Patriarhiei Române sunt componente ale Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române.

2014 – A încetat din viață Ștefan Ghidoveanu (19 aprilie 1955, Bârlad – 27 octombrie 2014, București)

Scriitor de literatură științifico-fantastică, eseist, traducător, moderator de emisiuni radio

2015 – A încetat din viață Mitzura Arghezi (Domnica Theodorescu; 10 decembrie 1924 – 27 octombrie 2015, București)

Actriță; a jucat în peste 100 de piese de teatru și 18 filme; fiica poetului Tudor Arghezi

2016 – A încetat din viață Nicolae Coman (23 februarie 1936, București – 27 octombrie 2016, București)

Compozitor, poet, profesor, traducător și muzicolog

2021 – A încetat din viață Daniela Sălăjan (21 septembrie 1967, Iași – 27 octombrie 2021)

Artist plastic, pictoriță, expertă în conservare-restaurare pictură a Centrului de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural Iași

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită