Istoria României România frumoasă Romanian Visual Art Today's Memory

14 Noiembrie în istoria românilor42 min read

Armata Romana Trecând Dunarea -cover

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua Dobrogei: Armata Română trecând Dunărea spre Dobrogea – litografie de Henryk Dembitzky


 

1234 – Prima mențiune a românilor de rit ortodox

Un document papal – scrisoarea papei Grigore al IX-lea adresată principelui Bela – a menționat prima dată românii de rit ortodox din Moldova și Muntenia. Din rândurile scrisorii se desprind informații utile atât despre opoziția localnicilor față de încercările de prozelitism catolic, cât și despre stadiul organizării Bisericii ortodoxe românești din acea vreme: 1234 Prima Mențiune A Românilor De Rit OrtodoxDupă cum am aflat, în episcopatul Cumanilor sunt niște popoare (quidam populi), care se numesc români (walati), care deși după nume se socot creștini, îmbrățișând diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvârșesc fapte ce sunt potrivnice acestui nume. Căci nesocotind Biserica romană, primesc toate tainele bisericești, nu de la venerabilul nostru frate, episcopul cumanilor, care e diecezian al acelui ținut, ci de la niște pseudo-episcopi, care țin de ritul grecilor, iar unii, atât ungurii cât și teutonii, împreună cu alți credincioși din regatul Ungariei, trec la dânșii ca să locuiască acolo și astfel, alcătuind un singur popor cu pomeniții români, nesocotindu-l pe acesta, primesc sus-numitele taine spre marea indignare a drept-credincioșilor și spre o mare abatere a credinței creștine”.

Mai mult: Document papal din 1234 cu privire la românii din episcopia Cumaniei [Tipărituri vechi românești]

1497 – A fost sfințită Biserica Înălțarea Domnului de la Mănăstirea Neamț

Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, din cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova, monument care definește stilul moldovenesc în arhitectura religioasă, constituit în epoca lui Ștefan cel Mare. 1497 Biserica Înălțarea Domnului De La Mănăstirea NeamțGrămăticul Dimitrie însemna în 1512 rândurile de mai jos: „În acea vreme a venit și Albert, craiul leșesc, cu multa putere, și mult a săpat la cetatea Sucevei și n-a putut lua cetatea și s-a întors în deșert. Iar Ștefan Voevod a mers asupră-i cu putere cu oastea sa și l-a bătut la Cozmin, în anul 1497 iar al domniei Sale anul 40 curgator luna lui octombrie 26, joi in ziua de Sfântul Dumitru. Și apoi s-a întors din război și a sfințit biserica aceasta în acelasi an, luna lui noiembrie, în 14”.

1716 – Răpirea Domnului Țării Românești, Nicolae Mavrocordat

La solicitările și cu complicitatea boierilor, un detașament austriac a pătruns prin surprindere în București, făcându-l prizonier pe domn (14/25 nov. 1716), care a fost dus la Brașov și de aici la Sibiu. În locul său, turcii l-au numit pe Ioan Mavrocordat. După încheierea Păcii de la Passarowitz între Turcia si Austria (1718) și moartea lui Ioan Mavrocordat, la 13/24 sept. 1718, Nicolae Mavrocordat a revenit la București, de unde s-a deplasat apoi la Adrianopol, unde i s-a acordat iarăși domnia. Noua sa domnie va dura 11 ani.

1829 – Puternic cutremur de pământ în zona Vrancea

S-a produs la ora 3:40, un cutremur cu magnitudinea estimată de 7,3 Mw, la o adâncime estimata la 150 km. Aria de resimțire a fost foarte mare, trecând granițele țării. S-a simțit de la Cluj și București până la Kiev, Cernăuți și Ekaterinoslav. În București s-au dărâmat 60 de case.

1842 – S-a născut Mihail Pherekyde

14 noiembrie 1842, București – 24 ianuarie 1926, București

Avocat și om politic liberal, ministru, președinte al Adunării Deputaților. Provenea dintr-o familie de macedoneni. A urmat liceul Sfântul Sava din București, apoi liceul ”Louis le Grand” din Paris. În anul 1862 s-a licențiat în Litere la Sorbona, a urmat cursuri doctorale la Paris, obținând titlul de Doctor în Litere în 1866. Întors în țară în anul 1867, a fost 3 luni procuror, apoi avocat și membru în Consiliul de Administrație al Căilor Ferate Române și al altor societăți financiare. 1842-1926 Mihail Pherekyde (arhiva Revistei Istorie și Civilizație, Mnir)Din 1875, a intrat în politica militantă, fiind fondator și membru marcant al Partidului Național Liberal. A fost ministru de Justiție în Guvernul Manolache Costache Epureanu, ministru al Lucrărilor Publice în Guvernul I.C. Brătianu (2), ministrul Justiției în primul cabinet al Regalității (1881), ministru plenipotențiar la Paris (1881–1884), ministru al Afacerilor Străine, deputat, vice-președinte, președinte al Camerei, ministru de Interne, ministru fără portofoliu. La momentul Consiliului de Coroană din 21 iulie/3 august 1914, ca președinte al Adunării Deputaților, a votat pentru păstrarea neutralității României, iar la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916 s-a pronunțat pentru intrarea României în război. În perioada decembrie 1918–iulie 1919 a fost prim-ministru interimar în timpul absenței din țară a lui I.I.C. Brătianu, aflat la Conferința de Pace de la Paris.

1848 – S-a născut Zamfir Ralli-Arbore

14 noiembrie 1848, Cernăuți – 2 aprilie 1933, București

Scriitor, gazetar, lingvist, istoric, sociolog și memorialist. Descendent al unor vechi familii de boieri, s-a înscris în 1867 la Universitatea din Moscova, trecând apoi la Academia Militară de Medicină din Petersburg. A intrat în cercurile narodnice studențești și a aderat la mișcarea socialistă și anarhistă. A fost arestat și întemnițat, la 17 ani, în fortăreața Petropavlovsk, de unde, după o detenție de mai bine de 2 ani, a luat calea exilului și a ajuns în 1870, la Zürich, apoi la Geneva. 1848-1933 Zamfir Ralli-arboreA activat în cercurile socialiste, alături de numeroși emigranți ruși, a redactat două gazete și mai multe broșuri de propagandă în limba rusă, trecute apoi clandestin în Rusia. Ulterior s-a mutat în Regatul României. A contribuit la organizarea unor cercuri socialiste și la editarea unor periodice de aceeași orientare. La București, a lucrat în redacția ziarelor Românul, Telegraful, Telegraful român, Corespondența română etc., a fost funcționar la Arhivele Statului, a condus aproape trei decenii serviciul statistic al Primăriei, fiind, după 1900, și profesor de Limba rusă la Școala superioară de război. În afară de numeroase lucrări de specialități diverse, a rămas important pentru sociologie prin două lucrări de caracter monografic: Basarabia în secolul al XlX-lea (1899, premiul Academiei Române) și Dicționar geografic al Basarabiei apărut în colecția Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de Regat.

1869 – S-a născut Iulia Hasdeu

2/14 noiembrie 1869, București – 17/29 septembrie 1888, București

Tânără intelectuală, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, muziciană (a urmat cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după martorii contemporani), pictoriță (cursuri particulare de desen și pictură la Paris), un talent deosebit în limbi străine și filosofie, 1869-1888 Iulia Haşdeufiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu. Copil supradotat, la opt ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național Sfântul Sava, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, apoi a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă cu studii la Sorbona, începute de la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri: Lacrimile copilăriei, Prințesa Papillon, Domnișoara Maussade. A murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani.

1871 – S-a născut Ilarie Chendi

14 noiembrie, 1871, Dârlos, Târnava Mică/Sibiu – 23 iunie 1913, București

Critic și istoric literar, aparținând curentului sămănătorist. Între 1891–1894 a frecventat Seminarul Teologic din Sibiu, iar între 1894–1898 Facultatea de Litere de la Universitatea din Budapesta. 1871-1913 Ilarie ChendiA colaborat la redactarea Enciclopediei române a lui Corneliu Diaconovici și a lucrat în redacția publicației Tribuna poporului de la Arad. În 1898 s-a mutat la București, devenind bibliotecar la Biblioteca Academiei. A înființat revistele Viața literară, Viața literară și artistică și Cumpănă, ultima condusă împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel. A făcut parte din primul comitet al Societății Scriitorilor Români (1909). Din scrierile sale: S-au dus în țară, Începuturile ziaristicii noastre (1789–1795), Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890–1900), Fragmente. Informațiuni literare, Portrete literare, Schițe de critică literară.

1873 – A apărut, la București, ziarul Oltul

Ziar politic de inspirație liberală, sub conducerea lui Alexandru Macedonski. În paginile lui, Macedonski a publicat articolele din seria atacurilor antidinastice.

1874 – S-a născut C. Sandu-Aldea

Constantin Sandu-Aldea; 14 noiembrie 1874, Tichilești, Brăila – 21 martie 1927, București

Inginer agronom, scriitor și prozator de orientare sămănătoristă, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A făcut studii agricole la Paris și la Berlin. A fost profesor de agricultură la Școala centrală de agricultură de la Herăstrău. 1874-1927 Constantin Sandu AldeaCa agronom, a fost fondatorul științei ameliorării plantelor în România; a adus și a achiziționat în România diferite soiuri de grâu, pe care le-a cultivat în scop științific. A selecționat cele mai productive soiuri și a studiat soiurile autohtone: Bălan românesc, Uriaș, Banat, Tisa, Azima. Recurgând la încrucișări cu soiuri străine, a obținut noi variante precum Bălan/Squarehead, Pietroșani/Nonette, Arnău/Ghirca, Arnău/Turchstan etc. Între 1922–1925 a creat și hibrizi noi care îi poartă numele: Sandu-Aldea 22 și Sandu-Aldea 224, publicând rezultatele cercetărilor în Ameliorarea plantelor agricole. Ca scriitor, a debutat cu poezii și note de călătorie, dar s-a afirmat mai ales ca prozator de nuvele: În urma plugului, Pe drumul Bărăganului, Călugarenii și romane: Două neamuri.

1876 – S-a născut Orest Tafrali

14 noiembrie 1876, Tulcea – 5 noiembrie 1937, Iași

Istoric, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere din București (secția Filologie clasică), 1876-1937 Orest Tafraliurmând o specializare în Artă bizantină la Paris (1906–1913) și obținând un doctorat în Istorie la Sorbona (1921). A fost secretar al Muzeului Național de Antichități, profesor de limbi clasice la Colegiul Sfântul Sava, lector de Limba română la École des Langues Orientales din Paris, profesor la Catedra de Arheologie și Antichități a Universității din Iași, fondator al revistei Arta și arheologia (1927). Din opera sa: Bizanțul și influența lui asupra țării noastre, La cité pontique de Dionysopolis, Les tumuli de Callatis.

 

Ziua Dobrogei

1878a Ziua Dobrogei - Monumentul Independenței, Tulcea
Monumentul Independenței, Tulcea

Se sărbătorește, în fiecare an, la data de 14 noiembrie, fiind declarată prin Legea 230/6 octombrie 2015 privind instituirea zilei de 14 noiembrie – Ziua Dobrogei, putând fi marcată de autoritățile centrale și locale, de instituțiile publice de cultură din țară și din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter cultural-științific.

1878 – Dobrogea a revenit României după Războiul de Independență

Autoritățile române au preluat, oficial, administrația Dobrogei, în prezența Domnitorului Carol I. Tratatul de Pace de la San Stefano, încheiat în urma războiului ruso-româno-turc declanșat în 1877, a recunoscut independența României și a prevăzut ca sudul Basarabiei să intre în componența Rusiei, iar Dobrogea și Delta Dunarii să revină statului român. La 15 octombrie s-au alocat fondurile necesare reorganizării iar în paralel s-a stabilit o delegație română pe lângă comisia europeană însărcinată cu fixarea frontierei româno-bulgare. Împreună cu reprezentanții armatei, Domnitorul a stabilit strategia de ocupare militară. 1878b Dobrogea - Armata Romana Trece DunareaÎn dimineața zilei de 14/26 noiembrie 1878, Carol I, după ce călătorise o noapte întreagă, a ajuns la Brăila, unde a fost primit de oficialități și de mulțimea de localnici. În cadrul festivităților, domnitorul a dat citire Proclamației către dobrogeni.

Proclamația către Dobrogeni a Principelui României, Carol I de Hohenzollern, pentru realipirea Dobrogei la trupul țării, România [Dobrogea News].

1882 – S-a născut Wilhelm Filderman

14/26 noiembrie 1882, București – 22 aprilie 1963, Paris

Jurist, publicist, lider necontestat al populației evreiești din România după primul război mondial. S-a născut într-o familie evreiască înstărită. A uemat Liceul „Matei Basarab”, coleg de clasă cu viitorul mareșal Ion Antonescu. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București în 1906, după care s-a specializat în drept la Sorbona, devenind Doctor în Drept în 1909. În paralel, a frecventat cursurile Școlii de Arte de la Luvru și prelegerile de filosofie ale lui Henri Bergson. Din 1912 a fost membru al baroului de avocați din București. 1882-1963 Wilhelm Filderman Lider Al Evreilor RomâniA participat la primul război mondial, fiind decorat cu ordinele Coroana României și Virtutea Militară. A fost unul din fondatorii Uniunii Evreilor Pământeni și vicepreședinte din 1915. A făcut parte din delegația României la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920), contribuind la elaborarea Tratatului privind drepturile minorităților. A fost președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (1921–1941; 1944–1946) și în anii celui de-al doilea război mondial a inițiat demersuri energice pentru împiedicarea trimiterii evreilor în lagărele de exterminare naziste. A refuzat afilierea Uniunii Evreilor Români la Comitetul Democrat Evreiesc, organizația-marionetă a PCR, motiv pentru care a fost arestat de noile autorități comuniste de câteva ori în 1945, tot de atâtea ori eliberat la intervențiile SUA. Revista Curierul Israelit, la care scria articole, a fost suspendat în anul 1945. Era considerat „membru al reacțiunii, alături de Maniu, Brătianu și Rădescu”. A demisionat în 1945 din conducerea FUCER și a reușit să plece din România în 1948, continuând să militeze din exil pentru drepturile evreilor. În țară a fost judecat și condamnat în contumacie. Domiciliat la Paris, a obținut (1955) și cetățenia americană. Din exilul francez, a vizitat Israelul în două rânduri (1951 și 1956), interesându-se în mod deosebit de condițiile de viață ale imigranților evrei din România. Reabilitat în 1968. Wilhelm Filderman s-a stins din viață la Paris.

1898 – S-a născut Benjamin Fondane

Benjamin Wexler/Barbu Fundoianu; 14 noiembrie 1898, Iași – 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Birkenau

Critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român. A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești, dar adevăratul debut poate fi considerat doi ani mai târziu în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. A fost începutul unei susținute activități de poet, publicist, eseist, om de teatru. Împreună cu regizorul Armand Pascal a întemeiat teatrul de avangardă Insula. După trei ani de studii la Facultatea de Drept din Iași, s-a stabilit la București. 1898-1944 Benjamin Fondane CriticÎn 1923 s-a expatriat, stabilindu-se la Paris, dar a păstrat legăturile de prietenie cu scriitorii români și a publicat constant în revistele de avangardă din România. Creația poetică originală franceză a lui Benjamin Fondane a fost adunată în volumul antologic Le mal des fantômes (1980). În timpul ocupației germane a Franței a fost arestat de către Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina, în urma unui denunț. Au fost închiși amândoi în lagărul de la Drancy, de unde câțiva prieteni, printre care Emil Cioran, au obținut eliberarea sa, dar nu și pe a Linei, care nu avea încă cetățenia franceză. Fondane a refuzat să părăsească lagărul fără sora sa, ei fiind deportați la Auschwitz în mai 1944. Din nefericire, urma Linei s-a pierdut. Fondane a fost gazat după câteva luni la Birkenau. Opere în limba română: Tăgăduința lui Petru, Imagini și cărți din Franța, Priveliști.

1902 – S-a născut Constantin Chioralia

14 noiembrie 1902, Plenița, Dolj – 1986

Jurist, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din 1968. A urmat cursurile Facultatea de Drept din București și a făcut studii de filosofie, neterminate. A fost magistrat în Craiova, funcționar la Ministerul Învățământului. A debutat cu versuri, sub pseudonimul A. Lucaci, în Adevărul literar și artistic (1925). A scris cronici dramatice ale spectacolelor Teatrului Național din Craiova și ale interpretării actorului Al Demetrescu-Dan. A colaborat la: Revista Fundațiilor Regale, Viața Românească, Gazeta literară, Contemporanul, Ramuri, Iașul literar, Scena etca. A publicat volumele de versuri Vitralii (1962) și Ecouri (1976).

1911 – S-a născut Nichifor Ceapoiu

14 noiembrie 1911, Ciocănești, Suceava, Bucovina – 24 octombrie 1994, București

Inginer agronom; profesor universitar, membru titular al Academiei de Științe agricole și Silvice (din 1969), 1911-1994 Nichifor Ceapoiu Inginer Agronommembru titular (din 1974) al Academiei Române. A studiat la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj. În anul 1948 a obținut titlul de Doctor în Agronomie cu teza Contribuțiuni la studiul fibrelor de cânepă. Examinarea lor prin metoda anatomică, la Facultatea de Agronomie din București. A primit titlul de Doctor Docent în anul 1955 apoi a fost numit profesor la Institutul Agronomic „Nicoalae Băcescu” din București. În anul 1973 a devenit director al Institutului de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice-Fundulea. A fondat revista Probleme de genetică teoretică și aplicată.

1913 – A încetat din viață Nerva Hodoș (20 noiembrie 1869, Baia de Criș, Hunedoara – 14 noiembrie 1913)

Istoric, bibliograf și bibliolog; unul dintre fondatorii bibliografiei românești; a desfășurat o activitate rodnică pentru organizarea colecțiilor Bibliotecii Academiei

1914 – S-a născut Gherasim Cristea

Gheorghe Cristea; 14 noiembrie 1914, Munteni-Buzău, Ialomița – 9 aprilie 2014, Râmnicu Vâlcea

Cleric ortodox, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Râmnicului (1984–2014). Înzestrat pentru viața monahală, în 1934 a fost primit ca frate de mănăstire la Mănăstirea Cernica; în același an s-a înscris la Seminarul Monahal de aici. 1914-2014 Gherasim Cristea ArhiepiscopDupă trei ani a fost tuns în monahism, iar în 1940 a fost hirotonit ierodiacon, iar mai apoi preot. După desființarea Seminarului Monahal, a trecut la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București, pe care l-a absolvit în anul 1942. A obținut licența în Teologie la Facultatea din București (1948). A slujit ca preot la Mănăstirea Antim din București (1943–1952), a fost distins cu rangul de Protosinghel, a fost numit stareț al Mănăstirii Căldărușani unde, vreme de aproape două decenii, a desfășurat o bogată activitate, cum ar fi restaurarea Sfintei Mănăstiri și a dependințelor acesteia, distruse de incendiul din 1946, precum și înființarea unui muzeu mănăstiresc. A fost numit Arhiereu Vicar, la Eparhia Dunării de Jos, cu titulatura de Constănțeanul, iar în 1975, a fost ales Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, cu titulatura de Piteșteanul. În 1984, prin votul Colegiului Electoral al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales Episcop titular al Eparhiei Râmnicului și Argeșului.

1918 – Negocierile de la Arad

Au avut loc în 13–14 noiembrie, între reprezentanții Consiliului Național Român Central, Guvernul maghiar și Consiliul Național Maghiar. Nota diplomatică trimisă la 28 octombrie/10 noiembrie de către Consiliul Național Român Central guvernului maghiar, avea termenul de îndeplinire fixat la 30 octombrie/12 noiembrie 1918, la ora 18. 1918 Negocierile De La Arad (1)Guvernul maghiar a răspuns solicitând o amânare de 12 ore, iar apoi a trimis o delegație condusă de Oszkár Jászi, ministru al naționalităților, pentru tratative. Dar condițiile prezentate de guvernul maghiar la 31 octombrie/13 noiembrie, care au propus înființarea unei confederații danubiene democratice, „Elveția Estului”, după modelul preconizat de Friedrich Naumann, au fost respinse după două zile de negocieri, deoarece intenția românilor era Desfacerea totală. 1918 Negocierile De La Arad (2)În seara zilei de 14 noiembrie, Consiliul a transmis poporului român din Transilvania un comunicat, prin care anunța că tratativele purtate cu delegația maghiară au eșuat.

1918 – A apărut la București revista Socialismul

Organul Partidului Socialist și al Uniunii sindicale, a apărut săptămânal sau bisăptămânal.

1920 – S-a născut Sergiu Grossu

14 noiembrie 1920, Cubolta, Basarabia/R. Moldova – 25 iulie 2009, București

Scriitor, teolog și gazetar din Basarabia. A fost licențiat în Filosofie, Filologie modernă și Teologie al Universității din București. Tânărul licențiat a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. 1920-2009 Sergiu GrossuA activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă Oastea Domnului, interzisă de regimul comunist. În 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată maternă a lui Iuliu Maniu, iar în 1959 a fost arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962. Împreună cu soția sa, s-a refugiat în Occident în 1969 și s-au stabilit în Franța. A editat la Paris revista Catacombes. Mesager supraconfesional al Bisericii Tăcerii (1971–1992). Împreună cu soția sa, Nicole Valéry-Grossu au inițiat conferințe la Radio Europa Liberă, precum și în numeroase orașe din Franța și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste. După 27 de ani de exil, s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale. La București, a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura Duh și adevăr, și asociația Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu, iar la Chișinău a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan. Din opera sa: Pietre de aducere aminte, Câmpurile de muncă în URSS, The Church in today’s catacombs, Infernul chinez, Au fond de l’abîme (Le règne de la haine), Le calvaire de Roumanie Chrétienne, Calendarul persecuției religioase în țările comuniste, Apocalipsiada.

1921 – S-a născut Dumitru Bughici

Iosif Bughici; 14 noiembrie 1921, Iași – 10 iunie 2008, Ierusalim

Compozitor și pedagog originar din România. Provine dintr-o familie de violoniști evrei, tatăl și bunicul au cântat și condus vestite formații lăutărești (klezmer) din Iași. A studiat muzica la Conservatorul din Iași (1935–1938), cu Alexandru Zirra, Antonin Ciolan și Radu Constantinescu. 1921-2008 Dumitru BughiciÎn timpul regimului Antonescu, o bună parte a familiei a reușit să supraviețuiască pogromului din 1941, datorită unui ofițer de poliție care, recunoscând la chestură lăutarul care a cântat la nunta sa, l-a trimis acasă, sfătuindu-l să rămână ascuns împreună cu ai săi. După război, a continuat studiile la Conservatorul “Rimski-Korsakov” din Leningrad. A predat Forme muzicale la Conservatorul din București. A scris lucrări teoretice, precum Suita și sonata (1965, Premiul UCMR). În 1985 a emigrat în Israel, unde a lucrat ca profesor și compozitor. A compus balete, muzică simfonică cu tendințe programatice, de cameră și corală.

Dumitru Bughici – Suită în stil românesc pentru vioară și pian, Op.1 • Vioară: Lucian Reuț

1926 – S-a născut Gabriela Manole-Adoc

14 noiembrie 1926, Pleșani, Botoșani – 17 iulie 2002, București

Sculptoriță, autoarea mai multor lucrări de artă monumentală, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1954. A absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Iași (1946) și apoi pe cele ale Institutului de Belle Arte „Nicolae Grigorescu” din București (1950), fiind elevă a maeștrilor Corneliu Baba, Constantin Baraschi și Ion Irimescu. 1926-2002 Gabriela Manole Adoc SculptorițăA debutat în arta monumentală în anul 1966 cu lucrarea Pescărușii, din oțel inoxidabil, amplasată în București, pe malul Lacului Herăstrău. A creat apoi: Lăstunul și vântul (Ploiești), Simion Bărnuțiu (Bocșa, Caraș-Severin), Tinerețe (București), Monumentul Independenței din Iași, amplasată în piața cu același nume (bronz; realizată împreună cu soțul ei, sculptorul Gheorghe Adoc, care a realizat basoreliefurile de pe soclul statuii), Șerban Cantacuzino (București), Mircea cel Bătrân (Târgoviște), bustul istoricului Nicolae Iorga, amplasat în fața Bisericii Sf. Nicolae din Copoul Iașilor etc. A avut numeroase expoziții personale în București (Galeria Simeza, Galeria Apollo, Galeria Nouă, Galeria Orizont, Muzeul Național Cotroceni), Iași, Botoșani. Biografie ilustrată

1929 – S-a născut Ivan Singer

14 noiembrie 1929, Arad – 24 august 2020

Matematician, membru titular (din 2009) al Academiei Române. După absolvirea liceului, a plecat la Cluj unde a studiat în paralel matematica și violoncelul. Nu i s-a permis să continue ambele pasiuni și astfel a ales matematica. 1929-2020 Ivan SingerA abordat mai multe domenii ale matematicii, a construit teorii și a obținut teoreme care ii poartă numele. A scris peste 200 de articole de specialitate, rezultatele sale sunt incluse în enciclopedii de matematică, sunt citate, folosite și dezvoltate în cărți, teze de doctorat și articole din matematică, fizică cuantică, chimie cuantică, inginerie și automatică. Din lucrările sale: Teoreme de medii pentru sisteme de funcții, Asupra reprezentării concrete a spațiilor Banach, Asupra aproximării elementelor în spații topologice, A short proof of a theorem of E. Helly, La meilleure approximation interpolative dans les espaces de Banach, Some remarks on best approximation in normed linear spaces, Baze în spații Banach, On biorthogonal systems and total sequences of functionals, On the distance of non-reflexive spaces to the collection of all conjugate spaces, A characterization of Lagrangian dual problems etc.

1929 – S-a născut Gheorghe Barbă

14 noiembrie 1929, Ismail, Basarabia

Istoric literar din Basarabia. Părinții refugiindu-se peste Prut în anii ’40, a urmat Liceul Frații Buzești din Craiova, apoi Facultatea de Limba și Literatura Rusă din cadrul Institutului Pedagogic „Maxim Gorki” din București, absolvind-o în 1953. A fost cadru didactic la Universitatea București, luându-și doctoratul în Filologie cu teza Mihail Șolohov și literatura română (1971). A debutat în publicistică în 1960. A colaborat la revistele Romanoslavica, Studii de literatură universală, Analele Universității București, Secolul 20, România literară, Luceafărul, Novîi mir, Vestnic MGU etc. A publicat articole, cronici, profiluri literare, recenzii, pe teme ca: relațiile literare româno-ruse, istoria literaturii ruse vechi și moderne, aspecte ale fenomenului literar rus contemporan, a tradus din proza sovietică, a publicat studii despre Aleksandr Pușkin, I. Bondarev, V.M. Șukșin, Iuri Kojevnikov, ca și despre fenomenul Soljenițîn. Din opera sa literară: Mihail Șolohov în universul literar românesc, Istoria literaturii ruse vechi. Secolele XI-XVII

1932 – S-a născut Geo Saizescu

14 noiembrie 1932, Prisăceaua, Mehedinți – 23 septembrie 2013, București

Regizor, scenarist și actor de film. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. În cinematografia română, Geo Saizescu a fost un cineast singular prin consecvența cu care s-a consacrat comediei, colaborând cu unii dintre cei mai importanți actori. 1932-2013 Geo Saizescu RegizorA regizat: Un surâs în plină vară, Balul de sîmbătă seara, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Șantaj, Lumina palidă a durerii, Secretul lui Bachus, Păcală se întoarce, Iubire elenă, A doua șansă, a jucat în numeroase filme, între care S-a furat o bombă, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Eu, tu și Ovidiu, Saltimbancii, Grăbește-te încet, Șantaj, Buletin de București, Pe malul stâng al Dunării albastre, Fram, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, Căsătorie cu repetiție, Harababura, A doua cădere a Constantinopolului, Milionari de week-end, O secundă de viață. A scris cărțile Jurnalul unui bătrân lup de cinema și Păcală se întoarce și.. rămâne!. 

Păcală se întoarce (2006)

1933 – S-a format Guvernul Ion G. Duca

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Ion G. Duca, fiind la guvernare în perioda 14 noiembrie 1933–3 ianuarie 1934. 1933 Ion G. DucaPrima misiune a cabinetului a fost aceea de a organiza alegerile, data fiind stabilită între 20–29 decembrie. Alte sarcini: stabilizarea economică în urma marii crize, asigurarea ordinii interne și respectarea legilor. Ion G. Duca, președintele Partidului Național Liberal după moartea lui Vintilă Brătianu, din funcția sa de prim-ministru a încercat să anihileze organizația naționalistă de extremă dreaptă Garda de Fier. În ultima zi a depunerii listelor electorale, guvernul a scos în afara legii Garda de Fier. După o întrevedere la Sinaia cu regele Carol, primul ministru a fost asasinat pe peronul gării de un grup de trei legionari cunoscuți sub numele de Nicadorii. 

1934 – S-a născut Vasilica Istrate

14 noiembrie 1934, Aluniș, Prahova – 18 noiembrie 2002, București

1934-2002 Vasilica IstrateScenaristă de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (promoția 1958), secția Teatrologie, urmând studii de Teatrologie și la Vserossijskij Gosudarstvennyj Institut Kinematografii (VGIK) Moscova. A avut o activitate îndelungată ca producător (redactor) la Studioul cinematografic București și apoi director la Casa de filme Patru. După 1990 a lucrat în departamentul traduceri la Româniafilm. A avut o colaborare exclusivă, ca scenaristă, cu regizoarea Elisabeta Bostan: Veronica, Veronica se întoarce, Saltimbancii, Un saltimbanc la Polul Nord, Promisiuni, Desene pe asfalt, Campioana.

Un saltimbanc la Polul Nord (1984)

1934 – S-a născut Andrei Brezianu

14 noiembrie 1934, București – 20 martie 2015

Eseist, prozator și traducător. După bacalaureat, a lucrat un an ca muncitor pe șantiere de construcție, pentru a se putea înscrie în 1953 la Universitatea din București. După numai un an de Filologie clasică, s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, continuându-și studiile la Iași, unde a obținut licența în 1959. 1934-2015 Andrei Brezianu EseistÎntre 1960–1964 a lucrat iarăși ca muncitor în cadrul unor cooperative de artă aplicată. În 1964, odată cu renunțarea la dosarele de origine socială, s-a înscris la secția Engleză-Română a Institutului de Limbi și Literaturi Străine al Universității din București, absolvind în 1969. A fost redactor principal pentru literaturile engleză și americană la revista Secolul 20, redactor-șef, apoi șeful secției de limba română al postului de radio Vocea Americii. A debutat în 1967, în Tribuna, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete de Jonathan Swift, la care a semnat traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele Secolul 20, Transilvania, Luceafărul, Synthesis, Revue des etudes sud-est europeennes, Agora, Meridian etc. Din opera sa: Odiseu în Atlantic, Ieșirea la țărmuri, Castelul romanului, Translații, Itinerarii euro-americane, Între Washington și București.

1935 – A apărut primul număr al cotidianului Gazeta Basarabiei

Între 24 octombrie–17 noiembrie 1923, Gazeta Basarabiei a fost un săptămânal al Partidului Național Român, editat de Ion Pelivan și Constantin Matu. Dupa 14 noiembrie 1935 și până în 1940, a fost un Ziar popular independent de pura informație, condus de Ion T. Costin și V. Boldescu, editor șef.

1937 – Demisia Guvernului Gheorghe Tătărăscu (3). Instalarea Guvernului Gheorghe Tătărescu (4)

Guvernul Gheorghe Tătărescu (3) a fost un Consiliu de miniștri liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu, în perioada 29 august 1936–14 noiembrie 1937, a urmat după două guverne conduse de același premier, Guvernul Gheorghe Tătărescu (1): 5 ianuarie 1934–1 octombrie 1934 și Guvernul Gheorghe Tătărescu (2): 2 octombrie 1934–29 august 1936. 1937 Gheorghe Tătărăscu PremierCabinetul a promovat o politică de încurajare a industriei naționale prin practicarea unui protecționism vamal ridicat și de creștere a intervenției statului în viața economică; boomul economic fără precedent având consecințe pozitive asupra nivelului de trai; a crescut rolul monarhiei în viața de stat prin influența pe care regele o exercita asupra guvernului; s-au semnat: Pactul Înțelegerii Balcanice, Tratatul de asistență mutuală cu URSS, Pactul de neagresiune electorală. La sfârșitul anului 1937, mandatul legitim de guvernare al PNL expira și, conform uzanțelor politice, șeful statului trebuia să cheme la putere formațiunea de opoziție. Pentru a evita numirea lui Iuliu Maniu în cazul chemării PNȚ la guvernare, Carol al II-lea a lansat ideea unui guvern Mihalache care să aibă pe Vaida-Voevod la Interne și care să-l cuprindă și pe Gabriel Marinescu, membru de bază al camarilei. Discuțiile au avut loc pe 12 noiembrie, însă Ion Mihalache nu a acceptat propunerea regelui. În aceste condiții, pe 14 noiembrie, Carol al II-lea a încredințat mandatul din nou lui Gheorghe Tătărăscu.

S-a instalat Guvernul Gheorghe Tătărescu (4): 14 noiembrie 1937–28 decembrie 1937. Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu a preluat funcția de ministru de interne, iar V.P. Sasu, ministrul Agriculturii, a devenite titular și al departemntului Justiției (29 august 1936–14 noiembrie 1937; 14 noiembrie 1937–28 decembrie 1937). La alegerile din 20 decembrie nici un partid nu a reușit să obțină cel puțin 40% din voturi pentru a beneficia de prima majoritară, astfel încât să poată forma cabinetul; PNL a fost primul partid de guvernământ din istorie care a pierdut alegerile.

1938 – S-a născut Ion Cocora

Ion Blagoie; 14 noiembrie 1938, Greoni, Caraș-Severin

Poet și critic de teatru, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile universitare, începute la Facultatea de Filologie din Cluj, le-a întrerupt în 1963. 1938 Ion Cocora

A debutat absolut cu poezii în Steaua în 1958, iar din 1970 a fost redactor la revista Tribuna, director la Theatrum Mundi din București (10 ani), director al Editurii Palimpsest. Este membru fondator UNITER, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Nu literatura proprie, ci activitatea de om de teatru și cronicar dramatic i-a făcut lui Cocora notorietatea în cadrul breslei. A colaborat la periodicele: Tribuna, România literară, Viața Românească, Steaua, Contemporanul, Luceafărul, Familia, Vatra, Convorbiri literare, Orizont, Cronica, Teatrul Azi, Poesis etc. A scris volume de poezie: Palimpsest, Dezlegare de chaos, Suveranitatea lăuntrică, Inventatorul de numere, Plante de dincolo, Ar mai fi de trăit, Va fi o fugă, O elegie cu obloanele trase, Viața într-un lacăt; de critică: Privitor ca la teatru (vol.I-IV); articole de cronică, grupate în secțiuni de genul: Zece debuturi în dramaturgie, 1877 în dramaturgia contemporană, Un autor, o piesă etc. A îngrijit ediția Toma Caragiu – Poeme și alte confesiuni, ediții din Ioan Alexandru și Gellu Naum. A primit Premiul ATM pentru cel mai bun critic teatral al anului (1986), Premiul UNITER pentru critică (1990). Premniul UNITER pentru întreaga activitate (2008) etc.

1939 – S-a născut Aneta Dobre

14 noiembrie 1939, Galați – 2022

Istoric literar, profesoară universitară. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția Rusă-Română, rămânând la catedra de Filologie rusă a aceleiași facultăți, în 1977 a obținut titlul de Doctor în Filologie, cu teza Natura în poezia lui Serghei Esenin. 1939-2022 Aneta Dobre Prof.universitarA devenit lector, ulterior conferențiar la Catedra de limba și literatura rusă a Facultății de Limbi Străine și șefă a Catedrei. A colaborat la Secolul 20, România literară, Studii de literatură universală, Analele Universității București, Romanoslavica, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova, A.S. Pușkin, I.S. Turgheniev, Alexei Tolstoi, romantismul rus, simbolismul rus etc. A debutat editorial cu antologia Lirica rusă a secolului XX (1963). Alte lucrări: Serghei Esenin. Textul lumii, Teme și variațiuni, Itinerare poetice

1943 – S-a născut Olimpia Arghir

14 noiembrie 1943, Timișoara – 5 noiembrie 1997, Cluj

Actriță, scenaristă și regizoare de teatru și film. A studiat Regia la Institutul de teatru din București și, în 1969 și-a început cariera profesională. În 1979 a devenit regizor artistic la televiziune. Aici a montat piese ca Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu, Mușcata din fereastră și Ciuta de Victor Ion Popa, Azi vine tata de Ion Băieșu, Siciliana de Aurel Baranga etc. În toată această perioadă, ’79–’89, a refuzat multe scenarii schematice, impuse de conjunctura politică, cu riscul periclitării funcției, optând cu perseverență numai pentru acele texte de actualitate care fructificau ceva din aspirația și demnitatea morală a omului. După 1989, registrul opțiunilor sale s-a amplificat. Libere, proiectele vizau mari dramaturgi și piese de anvergură: Femeia mării de Ibsen, Cum vă place de Shakespeare, Meșterul Manole de Lucian Blaga, Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă de Horia Lovinescu, Jocul de-a vacanța și Vacanță de Crăciun (Accidentul) de Mihail Sebastian. A jucat în filme ca Gaudeamus igitur, Pistruiatul, Punga cu libelule, Întoarcerea din iad.

Punga cu libelule (1980)

1946 – Gheorghe Gheorghiu-Dej în campanie electorală

Într-o cuvântare precedând alegerile, Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitor lider de partid și de stat, avertizează că „programul lui nu reprezintă o soluție de continuitate cu tradiții culturale“. 1946 Gheorghe Gheorghiu-dej în Campanie ElectoralăVor urma, pe măsura acaparării puterii, confiscări și arderi de biblioteci, avalanșe de broșuri cu „Publicații scoase din circulație până la data de…”, trimise ritmic directorilor de biblioteci din toată țara, ediții succesive ale Codului Penal, conținând prevederi privind „propaganda împotriva ordinii sociale“, apoi, când societatea își revine după șoc și ripostează, episoade represive produse de încălcarea programului anunțat.

1951 – S-a născut Horia-Nicolai Teodorescu

14 noiembrie 1951, Iași

Inginer electronist specializat în informatică medicală, profesor universitar, membru titular (din 2017) al Academiei Române. Doctor Inginer, este director al Institutului de Informatică Teoretică. 1951 Horia-nicolai TeodorescuEste profesor la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iași, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației (TUIASI), predând de-a lungul timpului cursuri de Materiale pentru electronică, Fiabilitate, Procesarea imaginilor și semnalului vocal sau Sisteme nuanțate. În prezent, acesta predă cursurile de Microcontrolere și microsisteme, dar și de Electronică și informatică medicală, în timp ce la master predă Fundamentele inteligenței artificiale. A creat, la Iași, o școală de sisteme fuzzy și sisteme inteligente și a contribuit la consolidarea, în ultimii 20 de ani, a școlii românești de sisteme fuzzy și inteligență artificială. A fost inițiatorul și promotorul Societății Române de Sisteme Fuzzy și al Uniunii Balcanice de Sisteme Fuzzy și Inteligență Artificială. A publicat peste 15 volume de specialitate, circa 300 de lucrări și are peste 20 brevete de invenție naționale și internaționale.

1951 – S-a născut Ioan Selejan

14 noiembrie 1951, Petrani, Bihor

Cleric ortodox. A urmat Facultatea de Instalații și Automatizări din București, pe care a absolvit-o în 1976. 1951 Ioan SelejanDupă intrarea ca viețuitor la Mănăstirea Lainici, în 1980, a urmat Seminarul Teologic din Craiova, pe care l-a absolvit în 1986. Studiile teologice le-a absolvit la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în promoția 1990. A fost stareț al Mănăstirii Lainici. Ca inginer a condus lucrările de construcție a noii biserici a mănăstirii. În perioada 1991–1994 s-a aflat la Institutul Biblic din Ierusalim, unde a obținut doctoratul în Științe biblice, egiptologie și orientalistică. În anul 1994 a fost arhimandrit și superior al Așezămintelor Românești de la Ierusalim. A fost primul episcop al Episcopiei Covasnei și Harghitei (1994–2014). La începutul anului 1999 a intermediat Pacea de la Cozia – acordul dintre minerii lui Miron Cozma și Guvernul Radu Vasile, care a pus capăt Mineriadei din ianuarie 1999. Din 2014 este arhiepiscop ales al Timișoarei și mitropolit al Banatului. A fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Comandor (2000).

1953 – S-a născut Sorin Lerescu

14 noiembrie 1953, Craiova

Compozitor contemporan, profesor universitar. A studiat compoziția la Universitatea Națională de Muzică București cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru, apoi a urmat studii post-universitare cu Ton de Leeuw, Brian Ferneyhough și Morton Feldman. 1953 Sorin LerescuÎn 1982 a fondat Grupul de Muzică Nouă TRAIECT, un ansamblu cameral cuprinzând 7 instrumente (flaut, clarinet, vioară, violoncel, trombon, percuție și pian) la pupitrul căruia se află și în prezent. A obținut titlul de Doctor în Muzicologie al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1999). A susținut seminarii și cursuri de Contrapunct și Compoziție în străinătate și în țară, fiind invitat al unor prestigioase instituții cu profil muzical. Este membru al Societății Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică (SACEM) din Paris și membru în Comitetul Executiv al Secțiunii Naționale Române a Societății Internaționale de Muzică Contemporană (SNR–SIMC). Muzica sa a fost interpretată de formații ca Aurelia Saxofoon Kwartet și de interpreți ca Pierre-Yves Artaud sau Barrie Webb.

Sorin Lerescu – Simfonia I • Orchestra Filarmonicii Oltenia, dirijor Teodor Costin

1956 – S-a născut Vasile Muraru

14 noiembrie 1956, Doina, Neamț

Actor de comedie. A absolvit Facultatea de Teatru, la clasa profesorului Dem Rădulescu. A jucat pe scena Teatrului „Constantin Tănase” al cărui director a devenit în 2019, a format un cuplu comic alături de Nae Lăzărescu timp de 30 de ani. A jucat și în filme: Expresul de Buftea, Melodii la Costinești, Noi, cei din linia întâi, Cuibul de viespi, Miss Litoral, Cea mai fericită fată din lume.

Cuibul de viespi (1987)

1961 – Relații diplomatice România – Republica Guineea

România a recunoscut Republica Guineea la 9 octombrie 1958, iar la 14 noiembrie 1958 cele două state au stabilit relații diplomatice. Ambasada României la Conakry a fost prima misiune diplomatică română în Africa subsahariană. Motive de ordin financiar au determinat însă închiderea ei la 10 iulie 1999.

1967 – A încetat din viață Petre P. Panaitescu (13 martie 1900, Iași – 14 noiembrie 1967, București)

Istoric literar și filolog; membru corespondent al Academiei Române

1969 – Academia de Științe Agricole și Silvice

Activitatea Academiei de Agricultură din România, înființată în 1941 s-a încheiat în anul 1945, când s-a hotărât abuziv de către guvern desființarea sa „pentru interese superioare de stat”. Abia prin Legea nr. 1/31 mai 1962 a fost înființat Institutul Central de Cercetări Agricole, o nouă structură care să coordoneze activitatea de cercetare din domeniul agriculturii, care s-a reorganizat devenind Academia de Științe Agricole și Silvice, potrivit Decretului nr. 704/11 octombrie 1969 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Silviculturii, intrat în vigoare la 14 noiembrie 1969. 1969 Academia De Științe Agricole și SilviceDin 1992, i s-a atribuit numele savantului român Gheorghe Ionescu-Șișești.

1969 – S-a născut Luminița Erga

14 noiembrie 1969, Râmnicu Vâlcea

Actriță de scenă, film și televiziune. În anul 1995 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, Specializarea Arta Actorului, la clasa lui Mircea Albulescu. 1969 Luminița ErgaJoacă pe scena Teatrului „Nottara”. Este cunoscută pentru prestațiile din serialul La bloc, unde a interpretat rolul Suzi Curcă,. A avut apariții în telenovele Lacrimi de iubire (Lucreția Stamate), Las fierbinți. A câștigat, împreună cu Teatrul Municipal Ariel premiul pentru cea mai bună actriță, pentru rolul feminin din spectacolul Ghidul sinucigașului, la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio de la Pitești (2015). A jucat în filme precum Crucea de piatră, Ultima haltă în Paradis, Cronica unei morți amânate, Undeva la Palilula, Ultimul corupt din România, Dincolo de calea ferată, etc. Este căsătorită cu actorul Valentin Teodosiu

Escu (1990) Teatru TV

1974 – S-a născut Dănuț Perjă

14 noiembrie 1974, Verești, Suceava

Jucător de fotbal care a jucat în posturile de fundaș central, fundaș stânga, retras din activitate. A debutat în Liga 1 în 1996 pentru echipa Ceahlăul Piatra-Neamț. A jucat și la Rapid București, cu care a câștigat Liga 1 (2002–2003), Cupa României (2002, 2006, 2007) și Supercupa României (2002, 2003, 2007). În 2006 a primit Medalia Meritul Sportiv cl.II cu o baretă.

1975 – S-a născut Gabriela Szabo

14 noiembrie 1975, Bistrița

Atletă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea sportivă. Este multiplă campioană națională, europeană (Campionatul European în sală   Valencia 1998 – medalie de aur, Campionatul European  Budapesta 1998 – medalie de argint, Campionatul European în sală      Gent 2000 – medalie de aur, Campionatul European München     2002 – medalie de argint), 1975 Gabriela Szabo Atletămondială (Campionatul Mondial în sală Barcelona 1995 – medalie de aur, Campionatul Mondial în sală Paris 1997 – medalie de aur, Campionatul Mondial     Atena 1997 – medalie de aur, Campionatul Mondial în sală Maebashi 1999 – 2 medalii de aur, Campionatul Mondial Sevilla       1999 – medalie de aur, Campionatul Mondial în sală Lisabona 2001 – medalie de argint, Campionatul Mondial Edmonton 2001 – medalie de aur) și olimpică (Jocurile Olimpice Atlanta 1996 – medalie de argint, Jocurile Olimpice Sydney 2000 – o medalie de aur și trei medalii de bronz). A avut un singur antrenor, pe Zsolt Gyöngyössy, cu care s-a măritat. A fost desemnată în anul 1999, atleta nr. 1 a lumii. În 2004 Gabriela Szabó și-a anunțat retragerea din sportul profesionist. A fost ministru al Tineretului și Sportului (2014–2015).

Gabriela Szabo – Best moments [Cele mai bune momente]

1983 – S-a născut Adriana Nechita

Adriana Nicoleta Nechita; 14 noiembrie 1983, Băilești

Jucătoare de handbal, retrasă din activitate, care a evoluat pe postul de extremă dreapta. A fost legitimată la Știința Băilești și la CSȘ „U” Craiova. 1983 Adriana NechitaDin anul 2000, a jucat la Oltchim Râmnicu Vâlcea, alături de care a câștigat Campionatul României (2002, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013), Cupa României (2002, 2007, 2011), Supercupa României (2007, 2011), Cupa Cupelor (2007) și Trofeul Campionilor (2007). După desființarea echipei Oltchim, Nechita a evoluat pentru echipa HCM Baia Mare, alături de care a câștigat Campionatul României (2014), Cupa României (2014, 2015) și Supercupa României (2014, 2015). Pe plan european, a ajuns alături de echipa băimăreană până în sferturile Ligii Campionilor EHF în 2015 și 2016. A făcut parte din lotul României care a câștigat medalia de bronz la Campionatul Mondial de Handbal din Danemarca 2015.

1987 – Revolta de la Brașov – prima zi

A fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Conflicte de muncă spontane, dar limitate ca intensitate, au avut loc în centre industriale mari – Cluj-Napoca (noiembrie 1986), platforma Nicolina din Iași (februarie 1987), culminând printr-o grevă masivă în Brașov. Primele proteste au avut loc în ziua de 14 noiembrie (zi de salariu) la Secția 440 Matrițe a Întreprinderii de Autocamioane Steagul Roșu din Brașov, muncitorii primind salariile reduse la jumătate. 1987 Revolta De La Brașov în Prima ZiFără a fi organizați dinainte, muncitorii au încetat lucrul, schimbul de noapte nu a mai pornit utilajele. În 15 noiembrie, la ora 7.00, sosind și muncitorii din schimbul I, protestele s-au amplificat, generând o mișcare generală de protest în Brașov.

1989 – S-a născut Vlad Chiricheș

14 noiembrie 1989, Bacău

Fotbalist care evoluează pe postul de fundaș central. la echipa de fotbal US Sassuolo Calcio în Serie A. A jucat la Pandurii Târgu Jiu, Steaua București (cu care a câștigat Campionatul și Supercupa României în 2003), Tottenham Hotspur, SSC Napoli, în prezent la US Sassuolo Calcio. A fost Fotbalistul român al anului 2013. Între 2009–2010 a făcut parte din Echipa națională U21, iar din 2011 din Echipa națională, având 72 de apariții.

1989 – S-a născut Raluka

Alexandra Raluca Nistor; 14 noiembrie 1989, Deva

Cântăreață de muzică dance-house. Este absolventă a Liceului de Muzică și Arte Plastice „Sigismund Toduță” din Deva. În 2008 a câștigat Marele Trofeu al Festivalului Internațional de Muzică Ușoară „George Grigoriu” și locul secund la Festivalul Mamaia 2008, secțiunea interpretare. În toamna aceluiași an s-a înscris la preselecțiile emisiunii concurs Megastar, pe parcursul competiției făcând parte din formația Pepper Girls, alături de care și-a încheiat participarea pe locul secund. În 2009 a colaborat cu DJ Sava, producând discurile single September și I Like (The Trumpet). A mai colaborat cu Lucky Man Project, Connect-R, Vali Barbulescu, Faydee și Alina Eremia.

Raluka – Îndrăgostiți neuniform

1990 – A încetat din viață Ernest Bernea (28 martie 1905, Focșani – 14 noiembrie 1990, București)

Sociolog, etnograf și filozof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice; secretar al Secției de monografii sociologice la Institutul Social Român și membru al echipelor monografice din cadrul Școlii sociologice românești, întemeiate de Dimitrie Gusti

1991 – A încetat din viață Constantin Chiriță (12 martie 1925, Ibănești, Vaslui – 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania)

Scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist; cărțile sale s-au adresat în special tineretului

2000 – A fost înființat Centrul Multi Art Dans

Funcționează în Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu”, a sectorului 4. Președinta MAD este coregrafa Vava Ștefănescu, iar director artistic, coregraful Mihai Mihalcea.

2000 – A încetat din viață Barbu Zaharescu (Bercu Zuckerman; 11 martie 1906, Bârlad – 14 noiembrie 2000)

Economist; membru al Partidului Comunist din România; profesor la Universitatea din București; membru corespondent al Academiei Române

2001 – A încetat din viață Z. Ornea (Zigu Orenstein; 27 august 1930, Frumușica, Botoșani – 14 noiembrie 2001, București)

Editor, critic și istoric literar, publicist și scriitor; autorul unei bibliografii impresionante cuprinzând numeroase lucrări de specialitate și articole, monografii, cronici literare și cronici ale edițiilor

2002 – Pentru prima dată, România a fost nominalizată în cadrul Galei Premiilor MTV-Europe Music Awards

Desfășurată la Barcelona, gala a introdus secțiunea Cel mai bun artist român, câștigătoare fiind trupa Animal X. 

Animal X – N-am crezut

2008 – A încetat din viață Ioan Lăcustă (15 septembrie 1948, Vârfuri, Arad – 14 noiembrie 2008, București)

Prozator și publicist; membru activ al cenaclului literar Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu

2018 – A încetat din viață Simona Patraulea (27 iulie 1931, Marcea–Ionești, Vâlcea – 14 noiembrie 2018, București)

Realizatoare de emisiuni de radio și de televiziune; cunoscută pentru Steaua fără nume, Floarea din grădină, Cu mască, fără mască

2018 – A încetat din viață Sorin Vieru (1934, Iași – 14 noiembrie 2018, București)

Filosof și publicist specializat în logică formală și istoria logicii; profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București; fratele compozitorului Anatol Vieru

2019 – A încetat din viață Petru Ciubotaru (11 iunie 1939, Ciurea, Iași – 14 noiembrie 2019)

Actor din anul 1964 și societar la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași

2020 – Incendiul de la Spitalul Județean din Piatra Neamț

În 14 noiembrie 2020, un incendiu puternic a cuprins Secția de terapie intensivă a Spitalului Județean din Piatra Neamț, unde erau internați în stare gravă pacienți cu COVID-19. Ei fuseseră mutați de la etajul 3 la etajul 2 al unității medicale cu doar câteva ore înainte de izbucnirea focului. 10 pacienți cu Covid-19 au murit, iar alți 4 au fost răniți, inclusiv doi medici.

2021 – A încetat din viață Nicolae Băndărău (19 decembrie 1949, Botoșani – 14 noiembrie 2021, București)

Sculptor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „14 Noiembrie în istoria românilor42 min read

  1. Pingback: 14 noiembrie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: