18 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Franz Liszt la Iași. Acuarelă de Carol Popp de Szathmári 

 

1505 – A încetat din viață Domnița Olena (1464/1466, Suceava – 18 ianuarie 1505, Moscova)

Fiica domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare cu prima sa soție Doamna Evdokia Olelkovici de Kiev; soția lui Ivan Ivanovici cel Tînăr moștenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare; a căzut victimă, împreună cu familia sa, luptelor dinastice din Imperiul Rus și s-a stins în închisoare

1821 – A încetat din viață Alexandru Suțu (1758, Constantinopol – 18/19 ianuarie 1821, București)

A fost domn al Moldovei (28 iunie/10 iulie 1801–19 septembrie/1 octombrie 1802), caimacam al Țării Românești (20 iunie/2 iulie 1802–13/30 august 1802) și domn al Țării Românești de trei ori (12/24 august 1806–3/15 octombrie 1806; decembrie 1806; 5/17 noiembrie 1818–19/31 ianuarie 1821), ultimul domn fanariot din Țara Românească; înainte de a veni în țările române, a fost fost dragoman al Porții otomane (1799–1801), fiind numit domn în Moldova în locul lui Constantin Ipsilanti, care era bănuit de legături cu rușii; în timpul ultimei domnii, simțind că tronul îi este amenințat de revoluția grecească care se afla în pregătire, s-a grăbit să-și adune avere fără scrupule; se presupune că a murit otrăvit de eteriști care îl priveau ca pe o piedică în calea revoluției lor

1821 – Începutul Revoluției de la 1821

S-a considerat că momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești a fost la începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu. După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din partida națională, în frunte cu Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, dar și ai Eteriei, în data de 18/30 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de colaborare prin care slugerul Tudor Vladimirescu era desemnat să ridice „norodul la arme […] pentru obștescul folos”. Pregătirile politice au fost însoțite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor își făcuse cunoscute planurile de creare a unei armate naționale cu care, „numai cu pandurii țării, făr’ de niciun ostaș străin, voi face de a nu se mișca o iarbă din pămantul țării” prin care el respingea practic orice pretenție viitoare a Porții de asigurare a siguranței granițelor principatului. Recrutările pentru viitoarea armată națională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea revoluției. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuți în satele oltenești, tot ei ocupându-se și de crearea unor depozite de arme și muniție. Tudor Vladimirescu a părăsit Bucureștii în fruntea unei cete de arnăuți și s-a îndreptat spre Tîrgu Jiu, unde a ajuns la 21 ianuarie.

1844 – Premiera comediei Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului

Comedie în trei acte, prima scriere dramatică originală a lui Vasile Alecsandri, considerată o piatră de temelie a dramaturgiei românești. Premiera s-a jucat la Iași și a fost primită de public cu mare căldură.

Vasile Alecsandri – Iorgu de la Sadagura Teatru radiofonic

1847 – Franz Liszt a susținut primul concert la Iași

După triumful celor trei concerte bucureștene, la sfârșitul primei decade a lunii ianuarie 1847, însoțit de Guido de Karácsony, Franz Liszt a luat drumul Moldovei și a Iașilor. Ajuns acolo, a fost găzduit în casa vistiernicului Alecu Balș, boier cu vederi liberale, loc unde „tinerimea începuse a se aduna în fiecare lună, ca să petreacă seara în convorbiri și critici literare”. În această casă a avut Liszt ocazia să-i cunoască pe Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi și pe Costache Negri și tot în acest loc a susținut el primul concert, celelalte două, din 21 și 24 ianuarie, fiind susținte în sala Teatrului Nou. În cursul primei sale reprezentații, repertoriul abordat a fost cel obișnuit. În casa lui Alecu Balș a avut loc și celebra întâlnire a pianistului cu Barbu Lăutarul. Acesta din urmă i-a reprodus, la renumita sa lăută, câteva dintre acordurile și improvizațiile executate la pian de Franz Liszt, cu o asemenea exactitate și măiestrie, încât maestrul, plin de uimire, nu a putut face altceva decât să exclame, siderat: „Ești un adevărat artist!”.

Franz Liszt – Liebestraum

1848 – S-a născut Ioan Slavici

18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad – 17 august 1925, Crucea de Jos, Putna/Panciu, Vrancea

Scriitor, jurnalist, memorialist, și pedagog, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. În 1869 s-a înscris la Facultatea de Drept de la Pesta, a întâmpinat greutăți de ordin financiar, fiind nevoit să accepte invitația colegului său Gheorghe Șerb de a lua masa în casa tatălui acestuia, care era magistrat, unde a luat contact cu problemele politicii naționale ale românilor. S-a întors acasă și s-a angajat, peste vară, scrietor la notarul din Comlăuș. Cu ocazia recrutării în armata imperială, a profitat de calitatea sa de student și a solicitat, conform prevederilor legale, să facă armata ca voluntar cu termen redus la Viena și s-a înscris la Facultatea de Drept, la Universitatea din Viena; a urmat și cursul de anatomie descriptivă al lui Josef Hyrtl. A participat la adunările Societății literaro-științifică și ale Societății literare-sociale România, unde, în primăvara lui 1870 a citit un referat Despre libertatea omului ca individ și membru al societății. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu, care era student la Filosofie, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în 1871. Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Opera literară a lui Ioan Slavici a fost influențată de viața satului ardelean. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc, Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române

Pădureanca (1986)

1856 – S-a născut Ion Georgescu

18 ianuarie 1856, București – 30 noiembrie 1898, București

Sculptor, pictor și acuarelist. A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc. În lucrările sale se regăsește puternica sa formație clasică. A sculptat busturi dedicate unor personalități din cultura română: Alexandru Odobescu, Mihail Pascaly, Dimitrie Bolintineanu, Iulia Hasdeu (pe al cărei soclu a dăltuit cuvintele „Mai șezi puțin…”), Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, dar și lucrări monumentale: statuia lui Gheorghe Lazăr, Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași, statuile alegorice Agricultura și Justiția, care împodobesc fațada Băncii Naționale, monumentul dedicat Domniței Bălașa, creații precum Răpirea Proserpinei, Endymion. S-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de acuarele remarcabile. A participat la numeroase expoziții de grup: Salonul din Paris (1879, 1880, 1882, 1883), Expoziția Societății Concordia română București (1880), Expoziția Artiștilor în Viață București (1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898), Expoziția Generală Română București (1906) etc. Expoziții personale: Sala Stavropoleos București (împreună cu G.D. Mirea, 1882), Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României București (1956). Biografie ilustrată 

1858 – S-a născut Ioan Tanoviceanu

18 ianuarie 1858, Glodu, Dolj – 8 aprilie 1917, Odessa

Jurist, profesor de drept al epocii moderne, întemeietorul criminologiei românești, membru corespondent (din 1897) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept din București, după care a devenit Doctor în Drept cu mențiunea Magna cum laude la Universitatea din Paris. A profesat ca magistrat al tribunalului Ilfov și profesor de Drept penal și Procedură penală la Iași, apoi la București. A contribuit la punerea bazelor dreptului penal modern și a fost fondatorul criminologiei românești. Principala sa lucrare științifică a fost cursul Tratat de drept penal și procedură penală, editat în trei tomuri între 1912–1913, reeditat în 1924 și 1947, în cinci tomuri. Alte scrieri: Creșterea criminalității în România – un pericol național, Criminalitatea în România după ultimele publicații statistice etc.

1860 – Înființarea Liceului „Gheorghe Lazăr” din București

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat al doilea gimnaziu în limba română din București și i-a dat numele „Gheorghe Lazăr”, în amintirea celui care „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”. În Monitorul Oficial nr. 10/14 ianuarie 1860, Eforia Instrucțiunii Publice a dat următorul anunț: „Se dă în cunoștință publicului că luni, în 18 Ianuarie, la ora 10 dimineața se va celebra deschiderea noului gimnaziu, al lui Lazăr, în casele D-lui Gh. Măcescu de lângă Biserica Sfântul Nicolae Jitniță, Coloarea Roșie, No. 35. Director, I. Maiorescu”. Este al doilea liceu, ca vechime, din București, în prezent Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.

1873 – A încetat din viață Dionisie Romano (Dimitrie Romano; 29 iulie 1806, Săliște, Imperiul Austriac/Sibiu – 18 ianuarie 1873, Buzău)

Episcop, cărturar, traducător, profesor și revoluționar pașoptist; a inițiat și condus primele reviste bisericești în limba română; membru de onoare al Societății Academice Române

1875 – S-a născut Demetru Negulescu

18 ianuarie 1875, București – 1950

Jurist, diplomat și profesor, judecător la Curtea Permanentă de Justiție Internațională. S-a licențiat în Matematică la Universitatea din București (1896) și a devenit Doctor în Drept al Universității din Paris (1900). A fost avocat în Baroul de Ilfov, deputat în Parlamentul României, judecător la Curtea Permanentă de Justiție Internațională, predecesoarea Curții Internaționale de Justiție de la Haga (1920–1945). A susținut o importantă carieră didactică la Facultatea de Drept din București (1906–1945), fiind și profesor la Academia de Drept Internațional de la Haga și la Institutul de Înalte Studii Internaționale de la Paris. Din lucrările sale: Contractul de societate și personalitatea morală, Teoria privilegiilor și ipotecilor, Execuțiunea silită, Arta de a judeca, Dobrogea și politica externă a României, Teoria poprirei etc.

1879 – Premiera comediei O noapte furtunoasă

Trecută în programul Teatrului Național din București de Ion Ghica, director general al teatrelor, piesa lui Ion Luca Caragiale a avut în distribuție pe Grigore Manolescu, Ion Panu, Mihail Mateescu, Anicuța Popescu, Aristița Romanescu. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase, dezlănțuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase mărturisește chiar Caragiale: „Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor…” Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din program. Cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea.

O noapte furtunoasă (1943) • Scenariul și regia: Jean Georgescu, Cu: Al. Giugaru, Iordănescu Bruno, G. Demetru, Maria Maximilian, Florica Demion, Radu Beligan, Miluță Gheorghiu

1886 – S-a născut Ștefan Dimitrescu

18 ianuarie 1886, Huși, Regatul României – 22 mai 1933, Iași

Pictor și desenator realist-critic și un reputat violoncelist. A studiat în paralel la Școala de arte frumoase din Iași (1903–1908) și la Conservatorul din Iași (1903–1907) apoi la Paris. În 1918 a fost unul dintre fondatorii asociației Arta română, Împreună cu Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Oscar Han, a întemeiat, în 1926, Grupul celor patru. Din 1927 a fost profesor la Școala de arte frumoase din Iași. Opera sa a fost constituită mai ales din compoziții, portrete și peisaje. Lucrări reprezentative: Morții de la Cașin, Minerii, Cina, Țărănci lucrând la război. Biografie ilustrată

1887 – Lazăr Edeleanu a reușit prima sinteză a amfetaminei

În anul 1887 Lazăr Edeleanu a obținut titlul de Doctor în Chimie la Universitatea Friedrich-Wilhelms din Berlin, cu teza Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de benzedrină, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu, în anii ’20. Lazăr Edeleanu, aproape ajuns în uitare în România, este cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea unei metode revoluționare de prelucrare a țițeiului, folosită și astăzi în diverse variante. Palmaresul savantului include 212 brevete de invenții, nu doar în România, ci și în SUA, Germania, Franța, Austria, Suedia sau Olanda.

1893 – S-a născut Nicolae Mișu

18 ianuarie 1893, Viena, Austrio-Ungaria – 1 ianuarie 1973, București

Diplomat și jucător de tenis. Nicolae Mișu s-a născut la Viena, unde tatăl său, Nicolae Mișu era în post de ministru plenipotențiar. A urmat cariera diplomatică a tatălui său până în 1947. În afară de aceasta, era un bun jucător de tenis, fiind primul român care a reprezentat România în competiții internaționale. A câștigat la Monte Carlo și Cannes în 1919 și a câștigat Campionatul Riviera în 1919–1920. A jucat de 10 ori la Wimbledon (1919–1930), a ajuns în sferturile de finală la Roland Garros în 1926, jucând acolo și în 1925, 1927, 1929–1931 și 1933. A jucat Campionatele Mondiale pe teren dur între 1920–1923, ajungând în semifinale la simplu în 1923 și în finale la dublu în 1920 și 1922. În 1927 a făcut parte, împreună cu Ghica Poulieff din echipa de Cupa Davis a României. A fost vicecampion la Campionatele Balcanice din 1930 și în 1922 la Deauville.

1897 – S-a născut Dimitrie Găzdaru

18 ianuarie 1897, Grivița, Ialomița – 8 iunie 1991, Buenos Aires, Argentina

Lingvist de renume, profesor universitar. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, luându-și licența în Filologie română (1919–1922) și devenind discipolul și asistentul lui Alexandru Philippide. În 1928 a devenit Doctor în Filologie română, cu teza Descendenții demonstrativului latinesc ille în limba românească. A fost conferențiar la catedra de Filologie română a Universității din Iași, profesor la catedra de Limbi romanice la Universitatea din București, director al Școlii Române din Roma. După câțiva ani petrecuți în Italia, din cauza instaurării regimului comunist s-a stabilit definitiv în Argentina, fiind profesor de filologie romanică, în unele perioade funcționând la trei universități: Universitatea din La Plata, Universitatea Catolică din Buenos Aires și Universitatea Națională din Buenos Aires. A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX. A funcționat până la moarte ca cercetător foarte activ, în ciuda vârstei înaintate, și s-a stins din viață la 94 de ani, după un exil de 50 de ani, fără a mai revedea țara natală. Din opera sa: Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Originea și răspândirea motivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Controversias y documentos lingüísticos, Aventuras del latín y orígenes de las lenguas románicas.

1898 – S-a născut F. Brunea-Fox

Filip Brauner; 18/31 ianuarie 1898, Roman – 12 iunie 1977, București

Reporter și traducător, unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici, colaborator la reviste de avangardă, care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc. A debutat ca scriitor la Iași în revistele Versuri și Proză, Absolutio, Zări senine, iar ca ziarist și-a făcut debutul la ziarul Arena din București. Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea-Fox dorea în tinerețe să devină poet și s-a apropiat de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative acestui curent. În 1925 apăruse revista de avangardă Integral, autodefinită „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”, în care Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, fiind unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion Călugăru, M.H. Maxy și Ilarie Voronca. S-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale. A fost redactor la ziarele Dimineața, Adevărul și a publicat în revista de stânga Cuvântul liber. A colaborat la: Lupta, Jurnalul, Reporter, Izbânda, de asemenea la publicațiile evreiești Adam, Mântuirea, Puntea de Fildeș, Curierul israelit. După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul Îndrumătorul cultural și a colaborat la Adevărul, Jurnalul de dimineață, România liberă, Scînteia, la revistele Viața românească, Flacăra, Răspântia, Viața militară, La Roumanie d’aujourd’hui, Veac nou etc. A scris numeroase reportaje literare publicate în presa interbelică. Este autorul cărții Orașul măcelului (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București), printre reportajele sale cele mai cunoscute: Aspectele vieții de provincie, Iașul, cetatea umbrelor, Târgul Moșilor, Insula Ada Kaleh, Nopți bucureștene, Trenul fantomă. A mai scris despre tulburările antievreiești de la Borșa, Sighet și Oradea și despre Evreii din Maramureș. De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr. Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod.

1911 – S-a născut Nicu Caranica

18 ianuarie 1911, Bitolia, Macedonia – 19 iunie 2002, Paris

Poet, dramaturg și eseist, fiul compozitorului Ion Caranica și fratele traducătoarei Eta Boeriu. A urmat Universitatea la Cluj (1928–1932), apoi un prim an de studii la Universitatea catolică din Lille, în Franța. Și-a luat licența cu teza La critique de Baudelaire, în 1932. Între 1935–1936, a studiat la Sorbona și École Normale Supérieure, din Paris, lucrând la o teză de doctorat despre critica totală (plastică, muzică literatură) a lui Baudelaire, teză rămasă, din păcate, neterminată, din cauza neprelungirii bursei și a vicisitudinii vremurilor care au urmat. A debutat în presă la 16 ani, în Propilee literare, dar adevăratul său debut e considerat cel din 1932, din Gând românesc. A fost, pe rând, profesor în țară, apoi atașat de presă la Legația Română din Quirinal (actuala reședință a președinției italiene, la Roma). Fiind rechemat din postul de atașat de presă în țară, a refuzat întoarcerea, optâd pentru condiția de exilat. Timp de zece ani a trăit în Italia, în perioada 1943–1945 fiind asistent pe lângă profesorul Ramiro Ortiz, la Institutul de filologie romanică a Universității din Padova. Din 1951 s-a stabilit și a trăit la Paris. A colaborat la revistele din țară Herald, Gând românesc, Abecedar, Revista Fundațiilor Regale, Curentul literar și din exil: Caiete de dor, Anotimpuri, Semne, Destin, Limite, Ethos, Nation Francaise, Quinta generazione (Bologna), La panarie (Udine) etc. După decembrie 1989, a colaborat la revistele literare Steaua, Vatra. În 1940, a fost numit de Sextil Pușcariu colaborator la Marele Dicționar al Academiei.

1915 – S-a născut Paul Petrescu

18 ianuarie 1915, București – 4 martie 1977, București)

Fizician, membru titular (din 1974) al Academiei Române. Specialist în fizica cristalelor și promotor al defectoscopiei nedistructive, a creat în domeniul metalurgiei metode moderne spectroscopice, metalografice și defectoscopice cu raze X. Între 1950–1972, a fost cercetător principal și apoi șef de sector: de cercetare în Institutul de Fizică București. A elaborat lucrări originale, prin care a stabilit o nouă metodă de investigare în fizica solidului, odată cu care a putut descoperi și identifica în premieră noi benzi și structuri fine în spectrele unor halogenuri alcaline. Din lucrările sale: Utilizarea razelor X în defectoscopie, Contribuții la studiul naturii centrilor emițători de exoelectroni. A murit în cutremurul din 1977.

1918 – Cel de-al III-lea Congres al Țăranilor din Basarabia

Și-a ținut lucrările în perioada 18-22 ianuarie 1918 și n-a avut nimic în comun cu problema agrară și țărănimea, ci s-a constituit ad-hoc pentru a oferi minorităților etnice posibilitatea de a protesta împotriva introducerii armatelor române în Basarabia la începutul anului 1918. Drept rezultat al manifestărilor anti-românești, congresul a fost dizolvat, considerat a fi o emanație bolșevică, iar unii membri ai săi (Rudiev, Prahnițki, Grinfield, Ciumacenco) au fost arestați.

1919 – S-au deschis lucrările Conferinței de pace de la Paris

Conferința de pace de la Paris (18 ianuarie 1919–21 ianuarie 1920) avea ca obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din primul război mondial. Avea misiunea de a edifica o nouă ordine politică și teritorială în Europa. Au participat 27 de state, printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în primul război mondial. Organismele cele mai importante ale Conferinței au fost: Consiliul celor Zece, format de șefii de stat și de guvern și din miniștrii de externe ai SUA, Franței, Marii Britanii, Italiei și Japoniei, și Consiliul celor Cinci, în care au intrat numai șefii de stat și de guvern ai Puterilor Aliate și Asociate. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țară gazdă, Georges Clemenceau. O delegație română a participat la lucrările Conferinței, reprezentanții principali ai României fiind: prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, ministrul plenipotențiar Nicolae Mișu, la care s-au adăugat miniștrii Alexandru Vaida-Voevod, Victor Antonescu și Constantin Diamandy, generalul Constantin Coadă, iar din partea Basarabiei – Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă și Emanoil Catelli. România s-a prezentat la Conferință cu o serie de revendicări care au urmărit, în principal, consacrarea actelor de unire din anul 1918, precum și eliminarea tuturor consecințelor războiului, determinate de ocuparea unei părți importante a teritoriului național de către inamic.

1926 – S-a născut H. Grămescu

Haralambie Grămescu; 18 ianuarie 1926, Plenița, Dolj – 14 martie 2003, Craiova

Poet și traducător. A urmat Facultatea de Medicină la Cluj în perioada 1945–1949 (neterminată) și Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” la București între 1950–1951. În 1964 a început cursuri la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care nu a terminat-o. A fost, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru literatură și artă, Gazeta literară și Luceafărul, lector la Editura Minerva. A debutat încă din 1949 în ziarul Lupta Ardealului, dar prima carte, Elegii și egloge, i-a apărut abia în 1969. A tradus din Margarita Aligher, Arany János, Balzac, Ibsen, María Teresa León, K.M. Siminov, etc. A transpus în românește povestirile din 1001 de nopți și a repovestit Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul (1977). În 1982 a primit premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea povestirilor din O mie și una de nopți.

1926 – A încetat din viață George Cavadia (cca. 1858, Macedonia – 18 ianuarie 1926, Paris)

Cântăreț de lied și romanțe, compozitor, autodidact în muzică; înzestrat cu o amplă voce de bariton și cu un evident talent în domeniul componisticii, posesor al unei culturi muzicale și generale de excepție, a fost un Mecenna al Brăilei – s-a implicat în înființarea Școlii de Muzică, devenită apoi Conservator, în edificarea Societății Muzicale Lyra, din Brăila, a Corului și a Orchestrei Simfonice ale acesteia, susținând cu fonduri bănești importante construirea clădirii monumentale, a dotării cu mobilier pentru sala de spectacol și a înzestrării cu un pian de concert; a fost mentorul tinerei Hariclea Hartulary (Darclee), pe drumul artei lirice

1933 – S-a născut Corneliu Fânățeanu

18 ianuarie 1933, Valea Loznii, Sălaj – 3 decembrie 2014, Drobeta-Turnu Severin

Tenor liric. A studiat la Conservatorul din Cluj și a debutat la Opera Română din orașul de pe Someș la vârsta de 21 de ani, în Cneazul Igor. S-a perfecționat și la Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma iar în anii tinereții a obținut premii la importante concursuri internaționale. Între 1964–1988 a fost solist al Operei Române din București, fiind și director artistic între 1976–1982. A activat și în diplomație, ca atașat cultural la Ambasada României din capitala Italiei. În decursul carierei sale artistice, a interpretat diverse roluri din opere ca: Don Giovanni, Flautul fermecat, Faust, Don Carlo, Der Freischutz, La Traviata, Rigoletto, Tosca, Evgheni Oneghin, Andrea Chénier, Walkiria. A cântat mult pe scenele naționale dar și în multe alte țări, a efectuat înregistrări pentru Radio și pentru televiziune și pentru casa de discuri Electrecord. Printre realizările sale, integrala operei Tosca pe disc, alături de Virginia Zeani și Nicolae Herlea, devenită o înregistrare de referință pe plan mondial. A cântat în spectacole cu distribuții internaționale, printre colaboratorii săi figurând dirijorii Nello Santi, Ruslan Raicev, Alexandr Ceakarov etc. sau soliștii Grace Bumbry, Nicola Ghiuzelev, Helen Donath, Mady Mesple, Nicola Martinucci, Aldo Proti, Giuseppe Tadei, Gundula Janovitz etc. Desigur, a cântat și alături de marii artiști ai scenei lirice românești ca Nicolae Herlea, Ileana Cotrubaș, Maria Slătinaru Nistor, Eugenia Moldoveanu, Elena Cernei, Octav Enigărescu, Dan Iordăchescu, Silvia Voinea etc. După pensionare s-a dedicat pedagogiei cântului, având un mare număr de elevi, mulți dintre ei ajunși soliști de bază ai Operei Naționale București.

Sabin Drăgoi – Crizanteme (lied)

1940 – S-a născut Ion Ciocanu

18 ianuarie 1940, Tabani, Hotin, România/Briceni, R. Moldova – 2 iulie 2021, Chișinău, R. Moldova

Critic literar, filolog, pedagog, scriitor, cunoscut și recunoscut mai ales pentru atitudinea sa intransigentă față de politica de deznaționalizare a românilor basarabeni și de subminare a limbii române în Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Chișinău, obținând ulterior titlurile de Doctor în Filologie (1965), Doctor habilitat în Literatura română (2000). A fost director general al Departamentului de Stat al Limbilor și șef al Direcției Promovare a Limbii Oficiale și Control asupra Respectării Legislației Lingvistice din cadrul Departamentului Relații Interetnice și Funcționarea Limbilor. Este autorul unui impresionant număr de culegeri de articole și studii literare, printre care: Caractere și conflicte, Itinerar critic, Dialog continuu, Podurile vieții și ale creației, Clipa de grație, Permanențe, Reflecții și atitudini, Dincolo de literă, Literatura română contemportană din Republica Moldova, Scriitori de ieri și de azi; articole despre Constantin Stere, Magda Isanos, Vasile Vasilache, Pavel Boțu, Mihai Cimpoi, Mihai Vaculovschi etc. și mai multor de culegeri de articole privind situația socio-lingvistică din Republica Moldova: Atât de drag… Microeseuri de dragoste pentru cuvânt, Zborul frânt al limbii române, Realitatea în cuvânt și cuvântul în realitate, Conștientizarea greșelii, Temelia nemuririi noastre.

1941 – S-a născut Sabina Ispas

18 ianuarie 1941, București

Folcloristă și etnolog; membră titulară (din 2009) a Academiei Române. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1961–1962), continuând la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea Folcloristică (1962–1966). S-a specializat în Cultura populară bulgară la Sofia (1978), Folcloristică, Arhive de folclor la Folklore Fellows, Turku, Finlanda (1991) și cu o bursă Fulbright Grant (SUA, 1993–1994). Din anul 1966 a desfășurat activitate de cercetare la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române. A obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Raporturi între literatura apocrifă, cărți populare și folclor. Ciclul solomonian în cultura română și a devenit directoare a Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. A publicat numeroase articole în țară și străinătate și a participat la numeroase reuniuni științifice interne și internaționale legate de etnologie, etnografie și folclor, fiind autoare sau coautoare a mai multor cărți de specialitate: Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (vol.I-V), Lirica populară de dragoste, Flori dalbe de măr. Din poezia obiceiurilor de iarnă, Cântecul epic-eroic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, Sub aripa cerului, Omul românesc, Povestea cântată, Cultură orală și informație transculturală, Siminoc și Busuioc. Basme românești. A primit Premiul special al juriului pentru studii etnoantropologice „Pitre Salmone Marino”.

1943 – S-a născut Dan Rotaru

18 ianuarie 1943, Salcia, Olt

Poet. A obținut licența Facultății de Filosofie a Universității din Iași în 1968. A debutat în Amfiteatru (1968), în 1970, în Biblioteca Argeș i-a apărut placheta Teama de final. A colaborat la Argeș, România literară, Convorbiri literare, Tribuna, Luceafărul etc. A fost redactor principal la revista Argeș. A debutat editorial cu volumul de poezii Plânsul oglinzilor (1971), urmat de: Lacrima Laurei, Mantia de lumină, Sunetul visării, Invitație la dragoste, Castelul de brumă.

1947 – Apelul Către națiune al Partidului Național Țărănesc

În timp ce țara era împânzită de mitinguri, Iuliu Maniu a lansat în 18–19 ianuarie 1947 în ziarul Dreptatea, un apel către națiune: „România este bântuită de cea mai neagră urgie. Țara este sfâșiată de teroare, minciună și fals, încât mândria și demnitatea națională i-au fost îngenuncheate” și îndemna națiunea la luptă, la rezistență, apreciind că românii aveau dreptul să cheme guvernul Groza în fața tribunalului națiunii, să ia atitudine împotriva măsurilor antidemocratice inițiate și promovate de guvernul Groza, precum: epurarea în rândul funcționarilor de stat, suprimarea presei, încălcarea legilor țării, a drepturilor individuale și colective ale poporului român și nerespectarea angajamentelor internaționale asumate.

1952 – S-a născut Mariana Cioromila

18 ianuarie 1952, Satu Mare – 19 mai 2022, Brazilia

Mezzosoprană și profesoară, stabilită în Brazilia din anul 2000. A studiat muzica la Liceul de Arte Galați, cu specializarea Pian și a urmat cursurile Universității de Arte „George Enescu” din Iași, secția Canto liric, sub îndrumarea prof. Ella Urmă, absolvind cu distincția Summa cum Laude. S-a specializat cu prof. Magda Ianculescu, cu profesorul și artistul Pawel Gerassimowitsch Lisizian în Weimar (Germania) și cu artistul profesor Pier Miranda Ferraro în Moscova și Milano. A interpretat numeroase roluri de operă: Adalgisa (Norma), Amastris sau Xerxes (Xerxes), Amneris (Aida), Anacoana (Christophe Colomb), Angelina (La Cenerentola), Carmen (Carmen), Charlotte (Werther), Cherubino sau Marcelina (Le nozze di Figaro), Concepcion (L’heure espagnole), Cornélia (Julius Cesar), Dalilah (Samson & Dalilah), Dorabella (Cosi fan tutte), Dulcinea (Don Quichotte), Eboli (Don Carlos), Edwige (Guglielmo Tell), Elisabetta (Maria Stuarda), Enrichetta (I Puritani), Fenena (Nabuco), Isabella (L’Italiana in Algeri), Jocasta (Oedip), La Cieca sau Laura (La Gioconda), Madalena (Rigoletto), Marina (Boris Godunow), Marta (Faust), Marguerite (La damnation de Faust), Mary (Fliegender Holländer), Mrs Maclean (Susannah), Orsini (Lucrezia Borgia), Otavia (L’incoronarione di Poppea), Preziosilla (La forza del destino), Princ di Bouillon (AdLecouvreur), Rosina (Il Barbiere di Seviglia), Sara (Roberto Devereux), Sextus (La clemenza di Tito), Sigrune (Die Walküre), Suzuki (Madame Butterfly), Tancredi (Tancredi), The Witch (Hänsel und Gretel) etc. În Brazilia, a predat canto la Universitatea de Stat din Campinas (UNICAMP), Faculdade Integral Cantareira, Universidade Livre de Música Brasil și Faculdade de Música ”Carlos Gomes”. În anul 2011 a obținut titlul de Doctor în Muzică, cu lucrarea Teze în tehnica vocală, la Universitatea de Stat din Campinas, Brazilia. În perioada 1977–1984 a participat la numeroase concursuri internaționale de canto, obținând Premiul 3 ”Francisco Vinas” Barcelona (1977), Premiul 1 ”Maria Callas” Atena (1978), Premiul 3 ”Tschaikowsky” Moscova (1978), Premiul 1 ”S’Hertogembosch” Olanda (1981), Premiul 3 ”Belvedere” Viena (1984).

Edmundo Villani-Côrtes – Ave Maria

1953 – S-a născut Ion Monoran

18 ianuarie 1953, Ciacova, Timiș – 2 decembrie 1993

Poet și publicist. În 1971 a fost exmatriculat pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, absolvind liceul de Filologie-Istorie din Timișoara abia în 1978. A fost membru activ al Cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara și fondator al Cotidianului Timișoara și al Societății Timișoara, totodată participant, ca lider, la Revoluția din Decembrie 1989. A debutat în 1976, cu versuri, în revista Forum studențesc și a colaborat, mai apoi, la reviste precum Orizont, Amfiteatru, Echinox, Luceafărul. A murit înainte de publicarea primului său volum de poezii, Locus periucundus. În scurtul său destin literar, a primit o serie de premii: Premiul pentru Poezie al revistei literare Orizont (1987), Premiul „Nichita Stănescu” pentru Poezie Contemporană (1987), Premiul Concursului de Creație Literară (Satu-Mare, 1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timiș, pentru volumul Locus periucundus și a fost declarat, post-mortem, Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara.

1957 – S-a născut Gheorghe Dinu

Gheorghe Florian Dinu; 18 ianuarie 1957 – 29 mai 2017, Baia Mare

Regizor, artist al imaginii fotografice de artă și film, om de televiziune și profesor universitar. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (1982), a debutat în cinematografie filmând alături de importanți regizori români, printre care Sergiu Nicolaescu. Ulterior revenirii în orașul natal, Baia Mare, a fost cameraman pentru TVR, TVR Cluj și Antena 1, iar o perioadă lungă de ani a contribuit la startul unor televiziuni locale din Baia Mare, pregătind o nouă generație de operatori imagine, dar și la înzestrarea logistică a televiziunilor din județ. În paralel, a fost profesor al Facultății de Jurnalism al Centrului Universitar Nord Baia Mare, predând studenților Arta imaginii. O parte din realizările sale fotografice s-au regăsit în cadrul unor expoziții dedicate. Filme: Pădurea corbilor, Rodica e baiat bun

Pădurea Corbilor (2010) trailer

1957 – A încetat din viață Max Auschnitt (14 februarie 1888, Galați – 18 ianuarie 1957, New York, Statele Unite)

Industriaș; administrator delegat al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița (UDR), cea mai mare societate pe acțiuni care din România, înainte de instaurarea regimului comunist; președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați

1961 – S-a născut Carmen Tănase

18 ianuarie 1961, Ploiești

Actriță de teatru, film și televiziune. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, secția Actorie, la clasa prof. Olga Tudorache, de care a rămas foarte atașată. A fost actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, la Teatrul Odeon, din București. De-a lungul carierei sale, a jucat în 12 pelicule cinematografice de lung-metraj, dintre care trebuie amintite Sfârșitul nopții, Pădurea de fagi, Martori dispăruți, Crucea de piatră – ultimul bordel. După 1990, în acel moment actriță a Teatrului de Comedie din capitală, a plecat în Statele Unite, de unde s-a întors după 8 ani. Ȋn momentul de față joacă la Teatrul „Nottara” din București. A fost căsătorită cu criticul de teatru Victor Parhon, care s-a stins din viață în anul 2000. Este o mare iubitoare de animale, își dorește să poată întreține un adăpost de animale. A intrat și în lumea telenovelelor: Lacrimi de iubire, Iubire ca în filme, Inimă de țigan.

Carmen Tănase la iUmor

1961 – S-a născut Elena Moșuc

18 ianuarie 1964, Iași

Soprană. A urmat Școala Populară de Artă, apoi Conservatorul „George Enescu” din Iași. A debutat din studenție pe scena Operei ieșene în roluri complexe și solicitante precum Regina Nopții, Lucia, Gilda și Violetta. A câștigat Premiul I la exigentul concurs muzical internațional ARD München (1990), anul următor a triumfat la concursul internațional de muzică de la Monte Carlo, a primit Premiul European Furtherance for Music (1993), Premiul Bellini d’ Oro, în Catania (1995), Premiul Zenatello di Verona (2002), Premiile Verdi di Modena și Verdi di Verona (2004). La Opera din Zürich, ea a apărut în diverse roluri, ca Regina Nopții, Konstanze, Donna Anna, Lucia di Lammermoor, Linda di Chamounix, Elvira, Gilda, Violetta, Luisa Miller, Sophie, Zerbinetta, Musetta, Micaëla, Marguerite, Nedda, Stella, Olympia, Antonia și Giulietta. În 2009, a fost prima soprană din Europa de Est care a primit premiul internațional Siola d’oro. La finalul lunii martie 2019 a reușit extraordinara perfomanță de a câștiga Oscar della Lirica, cea mai prestigioasă distincție internațională a muzicii de operă, devenind cea mai valoroasă soprană a lumii, după ce a concurat cu vedetele Anna Netrebko și Anna Pirozzi.

Wolfgang Amadeus Mozart – Die Zauberflöte ‘Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen’ • Filarmonica Moldova Iași, Conductor Camil Marinescu, Soprano Elena Moșuc

1961 – A încetat din viață Stavru Tarasov (6 ianuarie 1883, Letea, Tulcea – 18 ianuarie 1961, Brașov)

Pictor, muzician și profesor cu origini cazac-zaporojene

1968 – Piesa Iona a fost publicată în revista Luceafărul

Piesa lui Marin Sorescu, Iona este o parabolă dramatică cu un singur personaj, subintitulată de către autorul însuși drept tragedie în patru tablouri și face parte, alături de alte două piese ale aceluiași autor, Paracliserul și Matca, dintr-o trilogie dramatică intitulată Setea muntelui de sare, publicată într-un volum în 1974.

Marin Sorescu – Iona • Ilie Gheorghe

1970 – A încetat din viață Ion Crețu (20 octombrie 1893, Bălțați, Iași – 18 ianuarie 1970, București)

Istoric literar și traducător; redactor la ziarul Patria din Cluj; profesor de limba română; a editat antologii de proză românească pentru uz școlar

1971 – A încetat din viață Karl Kurt Klein (6 mai 1897, Ferihaza/Albeștii Bistriței, Bistrița-Năsăud – 18 ianuarie 1971, Innsbruck)

Teolog, filozof și scriitor german din România; profesor la catedra de germană a Universității din Iași; director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iași; membru titular al Academiei Germane din München

1978 – S-a născut Bogdan Lobonț

18 ianuarie 1978, Hunedoara

Fotbalist retras din activitate. A evoluat pe postul de portar pentru echipele Corvinul Hunedoara, Rapid București, Ajax Amsterdam, Fiorentina, AS Roma și pentru echipa națională de fotbal a României (1998–2018). În martie 2008 a primit Medalia Meritul Sportiv cl.III, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final din 2008.

1979 – S-a născut Gabriel Maga

18 ianuarie 1979, Piatra Neamț

Chitarist, membru al formației Vunk din anul 2008, iar înainte a colaborat cu nume mari ca Taxi, Parlament, Crush, Play And Win, Delia Matache, Cream, Horia Brenciu și mulți alții.

Vunk – Secretul tău (2017)

1979 – A încetat din viață Barbu Theodorescu (14 august 1905, Craiova – 18 ianuarie 1979, București)

Scriitor, istoric, folclorist, biograf, bibliograf și editor; exeget al operei lui Nicolae Iorga

1990 – Patrimoniul fostului Partid Comunist Român a fost trecut în proprietatea statului

Decretul-Lege al CFSN nr. 30/18 ianuarie 1990 privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 12/19 ianuarie 1990, când a intrat în vigoare. Stipula că „Întregul patrimoniu care a aparținut fostului Partid Comunist Român trece în proprietatea statului, ca bunuri ale intregului popor”.

1995 – Orașul Fetești a fost declarat municipiu

Atestat documentar pentru prima dată, ca sat, la 21 aprilie 1528, Fetești (Ialomița) a fost doar un târg de cereale și de animale, ulterior dezvoltându-se ca urmare a împroprietăririi țăranilor, după 1864. A devenit comună în 1865, în 1934 a fost declarat oraș, iar la 18 ianuarie 1995, a primit statutul de municipiu.

1999 – Centrul de Formare Diplomatică și Relații Internaționale, CFDRI

A avut loc inaugurarea, la București în 18 ianuarie 1999, a Centrului de Formare Diplomatică și Relații Internaționale, CFDRI. În cuvântul de deschidere, ministrul de Externe Andrei Pleșu a precizat că școala este menită „să producă diplomați eficienți, funcționari al căror singur partid este România, după cum spunea un diplomat înainte de război”.

1999 – A cincea mineriadă – A început marșul spre București

La 18 ianuarie, Miron Cozma a decis începerea Marșului spre București, iar plecarea a avut loc în dimineața de 18 ianuarie 1999, potrivit planurilor lui Cozma. Minerii erau sfătuiți să-și aducă haine de schimb, lopeți, măști împotriva gazelor și târnăcoape. „Vă întreb, deci, încă o dată, decizia vă aparține! Ce facem? [mulțimea scanda – București, București!] Deci vreau să vă spun, ca la sindicat, așa cum e normal, să vadă toată țara, să vadă guvernanții, întreb și eu, cine este de acord să plecăm la București să ne? Cine este împotrivă? Deci, fraților, Dumnezeu e cu noi! Și chiar dacă, chiar dacă nu vom avea mașini, mergem pe jos! De acord? Cine este pentru? Plecăm pe jos?”, le-a strigat Miron Cozma, înainte de a da startul plecării spre București.

Pe șoseaua spre Târgu Jiu erau amplasate baraje succesive din stabilopozi de beton. În câteva locuri, în special pe poduri, trupele ministerului de interne au abandonat camioane grele, cu roțile scoase. La fiecare baraj minerii înlăturau stabilopozii, iar polițiștii, după un schimb de pietre și gaze lacrimogene de câteva minute, se retrăgeau cu autobuzele spre următoarea baricadă.

1999 – A încetat din viață Marian Papahagi (14 octombrie 1948, Râmnicu-Vâlcea – 18 ianuarie 1999, Roma)

Filolog, critic literar, eseist și traducător; membru fondator al grupării Echinox; director al Centrului Cultural Român de la Roma

2002 – Prima euroregiune înființată în Balcani

Primarii orașelor Calafat (România), Vidin (Bulgaria) și Zaicear (Serbia) au semnat, la Vidin, în 18 ianuarie 2002, documentele de înființare ale Asociației de colaborare transfrontalieră „Dunărea 21”. Aceasta cuprinde așezări urbane și rurale din zonele riverane Dunării (România: Calafat, Poiana Mare, Desa, Cetate și Ciupercenii Noi; Bulgaria: Vidin, Rujniti, Macriș, Belogradcic, Lom, Kula, Dimovo și Novo Selo; Serbia și Muntenegru: Zaicear, Sokobania, Kladovo, Bolivat, Kniajevat, Bor, Negotin și Madanpec), a căror activitate se desfășoară pe domenii precum cultura și educația, dezvoltarea economică, sport, turism și acțiuni ale tineretului, ecologie, agricultură, sănătate și protecție socială.

2002 – A încetat din viață Dimitrie Păcurariu (9 martie 1925, Șcheia, Suceava – 18 ianuarie 2002, București)

Eseist, istoric și critic literar; profesor la Universitatea București și la Universitatea Hyperion

2009 – A încetat din viață Grigore Vieru (14 februarie 1935, Pererîta, Hotin, Regatul României/Briceni, R. Moldova – 18 ianuarie 2009, Chișinău)

Poet român din Republica Moldova; unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova; organizator și conducător al Marii Adunări Naționale din 27 august 1989; membru corespondent al Academiei Române

2010 – A încetat din viață Gheorghe Lăutaru (30 august 1960, București – 18 ianuarie 2010, București)

Ciclist, multiplu campion național în competițiile de ciclism rutier și de velodrom; a ocupat locul I cu echipa în Turul ciclist al Turciei

2011 – A încetat din viață Cristian Pațurcă (10 septembrie 1964 – 18 ianuarie 2011, București)

Cântăreț, compozitor; revoluționar și prodemocrat; autorul Imnului Golanilor precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie–iunie 1990

2013 – A încetat din viață Victor Radovici (26 august 1936 – 18 ianuarie 2013, București)

Actor și regizor, profesor universitar; unul dintre fondatorii Teatrului Excelsior

2015 – A încetat din viață Christine Valmy (Cristina Xantopol; 25 octombrie 1926, București – 18 ianuarie 2015, București)

Esteticiană americană originară din România; antreprenor în industria cosmeticelor, supranumită „Regina cosmeticelor”

2016 – A încetat din viață Petru Gherman (22 aprilie 1921, Grebeniș, Mureș – 18 ianuarie 2016, Bruxelles)

Prelat papal și canonic onorariu, îndrumător spiritual al exilului românesc

2017 – Proteste de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

La două săptămâni după învestirea guvernului PSD–ALDE condus de Sorin Grindeanu, au început în România o serie de proteste de stradă față de intențiile guvernului de a modifica legea grațierii și de a amenda Codul penal. Din prima zi, au manifestat în jur de 5.000 de oameni, din care aproape 4.000 în București. În următoarele zile protestele au escaladat, luând amploare în toată România și în diaspora. Cele mai ample proteste au avut loc în perioada 18 ianuarie–5 martie 2017

Mai mult: România, aruncată înapoi în anii 90. Societatea civilă vs. ordonanțele Iordache [The Epoch Times].

2017 – A încetat din viață Ion Besoiu (11 martie 1931, Sibiu – 18 ianuarie 2017, București)

Actor de film, radio, teatru și televiziune; actor și director al teatrului „Bulandra” din București

2020 – A încetat din viață Dan Andrei Aldea (Dan Andrei Vladimir Aldea; 9 martie 1950, București – 18 ianuarie 2020, Călărași)

Muzician, multi-instrumentist (chitară, vioară, claviatură, blockflöte, muzicuță, chitară bas), aranjor și compozitor; liderul formației Sfinx în anii ’70; stabilit din 1981 în Belgia, apoi în Germania

2021 – A încetat din viață Octavian Maxim (10 august 1934, Cluj – 18 ianuarie 2021)

Sculptor în lemn, profesor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Timișoara

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită