1 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima mențiune documentară a orașului Craiova

 

Luna iunie / Cireșar

Denumirea derivă din latinescul „junius”, dar se presupune că s-ar putea trage din „juniores” (tineret), această lună fiind menită să sărbătorească populația tânără, în epoca romană. Poetul Ovidiu a dat și explicația: zeița Iuno (Iunona sau Junona), soția lui Jupiter, a revendicat această lună. Romanii o considerau zeița protectoare a femeilor.

Coacerea cireșelor și mirosul de tei anunță începutul primei luni a verii, iunie, ceea ce a determinat, în tradiția populară numele Cireșar.

 

Ziua Copilului

Ziua Internațională a Ocrotirii Copiilor a fost menționată prima dată la Geneva, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus Ziua copilului. Tot la Geneva a fost sărbătorită pentru prima dată, în octombrie 1953, când circa 30 de state alegeau marcarea ei pe 1 iunie.

 

1431 – A încetat din viață Dan al II-lea (? – 1 iunie 1431)

Domnul Țării Românești între toamna lui 1422–1426 și între primăvara lui 1427–1431, duce al Amlașului și Făgărașului; după o bătălie cu turcii, a căzut prizonier și a fost executat de condotierul polonez Zawisza Czarny

1475 – Prima mențiune documentară a orașului Craiova

Pe teritoriul actualului oraș au fost descoperite resturi de locuire încă din epoca neolitică. Pelendava geto-dacă este prima formă de organizare socială descoperită pe actualul teritoriu al Craiovei, datând din anii 400 î. Hr.–102 d. Hr. Pe o hartă din anul 225 d. Hr. apărea trecută Pelendava romană. În secolele VII și VIII, localitatea era denumită Ponsiona, conform mai multor inscripții descoperite. Sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Țării Românești Laiotă Basarab, când reședința banilor Olteniei se mută de la Strehaia la Craiova, amintind de „jupan Neagoe de la Craiova”.

1526 – Prima atestare documentară a localității Drăgănești-Olt

Cercetările arheologice au arătat că, în a doua jumătate a mileniului I era noastră, au existat pe vatra actuală a orașului Drăgănești-Olt mai multe așezări mici, ale populației autohtone, care de-a lungul evului mediu au format satele Peretu, Drăgănești și Comani. Aceste sate erau așezate în poienile codrilor seculari aproape de izvoarele cișmelelor de astăzi. A fost menționat prima dată într-un hrisov al lui Radu de la Afumați.

1636 – S-a născut Nicolae Milescu Spătarul

1 iunie [dată incertă]1636, Vaslui – 1708, Moscova

Cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol și, după ce s-a întors la Iași, a fost numit grămătic (secretar) al domnului Moldovei, Gheorghe Ștefan. A fost reprezentantul țării (capuchehaie) în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm și chiar pe lângă Ludovic XIV. Vorbea limbile română, latină, greacă și rusă, totodată, cunoștea limbile turcă, franceză, italiană. Între anii 1661–1668 a efectuat prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597. S-a retras din 1671 în Rusia, la recomandarea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului fiind primit „în rândul curtenilor (dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova”, ca interpret pentru limbile greacă, latină și română, sau în Departamentul solilor (Posolski Prikaz), ca șef al tălmacilor. Țarul Aleksei l-a trimis în solie în China. Expediția a durat mai mulți ani, relatarea călătoriei constituind un adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte din Siberia, Mongolia. Jurnalul de călătorie în China este primul memorial de călătorie scris de un român.

1685 – Tratatul de alianță între Transilvania și Țara Românească

În condițiile campaniilor Imperiului Otoman în Vestul Europei și ale tendinței de expansiune a Imperiului Habsburgic în est, între principele Transilvaniei, Mihail Apafi I și domnitorul Țării Românești, Șerban Cantacuzino s-a încheiat la 1 iunie 1685 un tratat de „alianță veșnică” și ajutor reciproc între Transilvania și Țara Românească, în care s-a intenționat să fie inclusă și Moldova, îndreptat împotriva oricărui dușman.

1778 – A apărut publicația teatrală Theatral Wochenblatt

Primul periodic cunoscut pe teritoriul României de azi, Theatral Wochenblatt a fost publicat de Martin Hochmeister împreună cu Samuel Sardi la Sibiu. Publicația a avut doar câteva numere, între 1 iunie–26 iulie 1778.

1812 – S-a născut Ion Negulici

1 iunie [dată incertă] 1812, Câmpulung Muscel – 5 aprilie 1851, Istanbul

Pictor, participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească. Este considerat cel mai bun plastician român al primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Primele studii de pictură le-a urmat la o școală de zugrăvit icoane din Câmpulung. A studiat apoi la colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a cunoscut pe Vasile Alecsandri și Alexandru Ioan Cuza, care l-au familiarizat cu frământările politice ale vremii. S-a înscris la Școala de Arte decorative înființată de Ana Rosetti, apoi a studiat pictura la Iași, timp de 4 ani, cu Nicollo Livadatti. A călătorit pentru studii la Atena și Paris cu bursă de la Eforia Școalelor. La Viena a învățat litografia și l-a cunoscut pe pictorul, ulterior revoluționarul pașoptist, Constantin Daniel Rosenthal, pe care l-a convins să vină în Muntenia. Reîntors în țară, a adus în Principate o nouă viziune asupra artei, a participat la acțiunile de culturalizare a maselor inițiate de Ion Heliade Rădulescu în ziarul Curierul românesc, scriind proză, teatru, poezie și efectuând traduceri ale unor opere străine. A alcătuit un Vocabular român pentru explicarea neologismelor. Membru activ al societății Frăția, s-a dedicat cauzei revoluției; a fost desemnat de guvernul revoluționar organizator și conducător administrativ-politic al județului Prahova. Opera sa artistică, în principal desene, litografii și uleiuri, este formată în mare parte din portrete precum cele dedicate lui Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, C.D. Aricescu, Dimitrie C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Niță Magheru, Alexandru Zanne, Cristian Tell etc. Imagini 

1829 – A apărut gazeta politică și literară Albina românească

Prima gazetă în limba română din Moldova, proprietar și redactor fiind Gheorghe Asachi, a apărut bisăptămânal la Iași între 1 iunie 1829–3 ianuarie 1835 și 3 ianuarie 1837–2 ianuarie 1850, cu caractere slavone și latine. A publicat și suplimentul literar Alăuta Românească. A fost primul ziar scris în limba română din Moldova care, alături de Curierul Românesc al lui Ion Heliade Rădulescu de la București și de Gazeta de Transilvania a lui G. Barițiu de la Brașov, au pus bazele presei periodice românești.

1836 – Primul spectacol de operă în limba română

Elevii Școlii de muzică vocală, de declamație și literatură a Societății Filarmonice din București au susținut în 1/13 iunie un spectacol de operă în limba română, cu Semiramida, de Gioacchino Rossini. Printre eleve se afla și viitoarea actriță și cântăreață Eufrosina Popescu, cea care, sub pseudonimul de Marcolini, a cântat pe scenele marilor teatre muzicale din Europa.

1838 – S-a născut George Ioan Lahovary

Gheorghe I. Lahovary; 1/13 iunie 1838, Râmnicu Vâlcea – 13/26 iunie 1909, București

Inginer și scriitor, membru de onoare (din 1901) al Academiei Române. S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea; fiind trimis de părinții lui în Germania, a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și apoi în cadrul Poștelor și Telegrafului, devenind director general între 1873–1876. A participat la primul Congres Internațional al Poștelor și Telegrafului și a încheiat o serie de convenții poștale cu mai multe state din Europa. A introdus în cadrul serviciilor poștale românești mandatul poștal și cartea poștală, a organizat distribuirea corespondenței de la emitent la destinatar în timp foarte scurt. Serviciile poștale pe Dunăre se făceau de o societate franceză care avea sedii la Galați și Brăila, utilizând pentru transport vapoare austriece. Lahovari a inițiat și a preluat aceste servicii de la societățile străine pentru a le efectua prin Poșta Română. Sub îndrumarea lui s-a întocmit și publicat prima statistică a Poștei Române. A inițiat împreună cu Alexandru Cantacuzino înființarea Societății Geografice Române, fiind susținut și încurajat de Domnitorul Carol I, care a participat la inaugurare. Sub îngrijirea lui s-a publicat Buletinul Societății Geografice Române, în care s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicționare geografice pentru diverse regiuni ale României. Numit președinte la Înalta Curte de Conturi, a contribuit la elaborarea legilor, dintre care cea mai importantă Legea contabilității statului. Pentru răspândirea culturii în rândurile populației a înființat Societatea pentru Învățătura Poporului Român, al cărei președinte a fost.

1865 – S-a născut Constantin Stere

1 iunie 1865, Ciripcău, Soroca, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 26 iunie 1936, Bucov, Prahova

Jurist, scriitor, profesor universitar, gazetar și om politic țărănist, membru post-mortem (din 2010) al Academiei Române. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, a fost condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886–1892). La întoarcere, s-a stabilit la Iași și a urmat Facultatea de Drept. După ce și-a afirmat concepțiile și crezul politic în Evenimentul literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, în 1897 a luat licența în Drept, iar din 1901 a început cariera de pedagog la catedra de Drept Administrativ și constituțional a Facultății de Drept din Iași, de la profesor suplinitor, în 1913 fiind ales rector. La 1916 și-a dat demisia și a plecat la București. Timp de 40 ani a desfășurat o activitate publicistică remarcabilă, find fondatorul și conducătorul revistei Viața românească. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar fără a face o carieră politică. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (aprilie–noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România. După articolele și schițele apărute în presă de-a lungul vremii, reunite în volumul În literatură, a publicat romanul fluviu În preajma revoluției (8 vol.).

1866 – A apărut la București revista culturală și literară Atheneul Român

Organ al Societății pentru construirea Ateneului Român, condusă de C. Esarcu, cu colaborarea lui V.A. Urechia, ocupându-se de medicină, sociologie, drept, lingvistică, agricultură, istorie, folcloristică, psihologie, filosofie etc. A apărut în perioada 1 iunie 1866–august 1869; din martie 1867, ca „revistă periodică” cu apariție neregulată; între ianuarie–august 1869, cu titlul și subtitlul Atheneulu romanu: revista litteraria, sciințifica și artistica. A fost continuată apariția în perioada 1894–1895, de Ateneul român: sciințe-litere-arte: revistă mensuală sub direcția lui T.G. Djuvara, editată de Societatea Ateneul Român. Noua revistă a menținut caracterul enciclopedic al revistei anterioare.

1873 – A fost înființat Creditul Funciar Rural

Instituție cu atribuții de creditare. În 1875 a fost creat și Creditul Funciar Urban.

1873 – Congresul scolastic Arhidiecezan

A avut loc la Blaj, între 1–5 iunie 1873. S-au emis hotărâri importante în scopul dezvoltării învățământului românesc, s-a cerut preoților, protopopilor și învățătorilor-cantori să muncească „zi și noapte”, pentru asigurarea bunei funcționări a școlilor confesionale, inclusiv acelor școli care au ajuns în proprietatea statului, pentru a nu „se pierde de neam”. Protopopii erau numiți inspectori școlari, în protopiatul lor. S-a cerut părinților să-și trimită, în mod regulat, copiii la școală, subliniindu-se că aceasta era o obligație atât față de Dumnezeu cât și față de națiunea română. „Știința luminează, ea deșteaptă, întărește și înavuțește pe popoare”.

1873 – S-a născut Elena Alistar

Elena Romanescu; 1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus/Ucraina – 10 ianuarie 1955, Pucioasa, Dâmbovița

Medic, pedagog și om politic; luptătoare neobosită pentru cauza românismului în Basarabia. A urmat Școala Eparhială de la Chișinău, unde l-a cunoscut pe Dumitru Alistar cu care s-a căsătorit. Și-a urmat soțul, devenit preot, fiind învățătoare în Văleni, Roșu, Zărnești, Rezeni. După moartea prematură a soțului (1909), cu sprijinul lui Constantin Stere, a devenit studentă la Facultatea de Medicină din Iași (1909–1916). A fost arestată pentru „activitate naționalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu deoarece susținea eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea rusă. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A profesat la Spitalul Costiujeni. lângă Chișinău. Membră a Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Țării, fiind singura femeie deputat care a luat parte activ la evenimentele politice care au condus la Unirea Basarabiei cu România și prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel. A fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, a fost președinta Partidului Poporului, înființat de Mareșalul Averescu, a fondat în Basarabia Gruparea Femeilor Române, s-a evidențiat în activitatea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, sub patronajul doamnei Alexandrina Cantacuzino. A publicat articole în ziarul România nouă, fondat și condus de Onisifor Ghibu. După 28 iunie 1940 s-a refugiat în România. După ce a locuit o vreme la Iași a fost arestată de regimul comunist și trimisă la Pucioasa, unde a și decedat.

1875 – S-a născut Constantin Lacea

1 iunie 1875, Brașov – 28 ianuarie 1950, Brașov

Lingvist și filolog, membru de onoare (din 1939) al Academiei Române. În 1916 s-a refugiat în străinătate, mai întâi la Stockholm, apoi la Paris, unde, în vederea Conferinței de Pace, a strâns un bogat material documentar referitor la istoria românilor. Revenit în țară (în 1920), a desfășurat o intensă activitate științifică la Cluj, A fost profesor la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Cluj și unul dintre principalii realizatori ai Dicționarului limbii române (Dicționarul Academiei), la care a redactat în întregime primele trei litere. A publicat studii de lingvistică, de istorie a literaturii române vechi și etimologii, cele mai multe în Dacoromania.

1876 – Povestea porcului

Ion Creangă a publicat Povestea porcului în revista Convorbiri literare.

Ion Creangă –Povestea Porcului Teatru radiofonic

1893 – S a născut Teodor M. Popescu

1 iunie 1893, Boteni–Conțești, Dâmbovița – 4 aprilie 1973 București

Teolog ortodox, profesor universitar, traducător, scriitor și ziarist. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A învățat la Seminarul Central din București (1905–1913), a fost cântăreț la biserica Sf. Ștefan din București, pedagog la Seminarul Central. A urmat Facultatea de Teologie din capitală (1913–1919), absolvind șef de promoție. Cu o bursă de studii, s-a specializat la Facultatea de Teologie din Atena. A devenit Doctor în Teologie cu teza Cauzele persecuțiilor religioase din punct de vedere istoric și psihologic (1922). A fost cancelar-interpret al Legației române din Atena. A urmat cursuri de specializare în Istorie Bisericească Universală la Facultatea de Litere și Filosofie din Leipzig (1922–1923), continuând documentările la Paris și Sorbona. Reîntors în țară, a fost profesor de Științe Religioase la Seminarul Central din București. A trecut examenul de Docență la Facultatea de Teologie din București, în 1926, devenind profesor suplinitor de Istorie Bisericească la Facultatea de Teologie din Chișinău, recent înființată și afiliată Universității din Iași, apoi la București, profesor de Bizantinologie, Patrologie, Istoria Bisericii Române și Istoria bisericească universală. Este coautor al manualului de Istorie bisericească universală (2 vol., 1956). A tradus Noul Testament alături de arhiereul Irineu Mihălcescu. A publicat numeroase lucrări teologice și istorice, printre care: Divin și uman la vechii istorici bisericești, Istoria creștinismului ca istorie a culturii, Enciclopedia lui Fotie către patriarhii orientali, Teologia ca știință, Anticreștinismul comunist, Privire istorică asupra schismelor, ereziilor și sectelor etc.

1895 – S-a născut Gheorghe Eminescu

1 iunie 1895, Mizil – 6 iunie 1988, București

Militar și istoric, deținut politic al regimului comunist, fiul căpitanului Matei Eminescu (fratele poetului Mihai Eminescu), participant la luptele de la Plevna. Gheorghe Eminescu a urmat și el o carieră militară; a luptat voluntar în Primul Război Mondial, participând la lupta de la Mărășești (1917). A avansat până la gradul de locotenent-colonel de grăniceri la Brăila. A fost căsătorit cu Elena Labunțeva, având o singură fiică, Yolanda Eminescu (1921 – 1998), juristă, profesoară universitară. A fost profesor de Istorie militară, fiind autorul unei cărți, Napoleon Bonaparte. Manuscrisul i-a fost confiscat la arestare, dar i-a fost restituit după eliberare, cartea fiind publicată ulterior de Editura Academiei Republicii Socialiste România, în timp fiind reeditată cu revizuiri și adăugiri. Este una dintre puținele monografii istorice despre Napoleon Bonaparte, scrise de un autor român. Imediat după venirea comuniștilor la putere, a fost dat afarã din armată și s-a înscris chiar în acel an în Partidul Național Țărănesc. A fost arestat în 1947 și condamnat la 7 ani închisoare, fiind deținut în penitenciarele Jilava, Aiud și lagărul de la Peninsula. A fost eliberat la 21 aprilie 1954, din penitenciarul Ocnele Mari. După eliberare, a revenit în București. A mai scris: Amintiri din primul război mondial.

1900 – S-a născut Amilcar Vasiliu

1 iunie 1900, Craiova – 21 iunie 1994, București

Inginer agronom; membru titular (din 1963) al Academiei Române, membru titular (din 1969) al Academiei de Științe Agricole și Silvice. A studiat la Academia de Cooperație din București (1921–1923) și la Academia de Agricultură din Cluj (1924–1927). S-a specializat în Fizica Solului și Fiziologie Vegetală la Königsberg (1928,1929), Praga, Zürich, München (1937), a urmat studii doctorale în științe agronomice la Universitatea din Königsberg, devenind Doctor în Științe Agronomice cu mențiunea Magna cum laudae (1930–1932). A avut o carieră universitară, de la asistent (1931) la profesor (1941), în învățământul agronomic superior la Cluj și București, cu cercetări experimentale notabile. A fost decan al Facultății de Agronomie din Cluj, director delegat și consilier la Institutul de Cercetări Agronomice București, membru al Societății Internaționale de Știință a Solului, secretar științific al Academiei RPR (1955–1959). A devenit Doctor Docent în Științe (1965), fiind apoi șef de secție și cercetător principal la Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agronomie (ICPA) București și, după pensionare, consilier special superior. A fost distins cu Ordinul Coroana României (1939) și Medalia Meritul Agricol (1942).

1901 – Societatea Corală Carmen

 

Societatea Corală Carmen a fost înființată la București la 1/14 iunie, pentru „cultivarea și răspândirea muzicii în popor și, îndeosebi, a cântecului popular”, de către Dumitru Georgescu Kiriac. Concertul inaugural a avut loc în 18/31 decembrie 1901.

Corala Carmen – Concert de Colinde • Dirijor Silviu-Gabriel Enache

1906 – A apărut la Constanța prima publicație în limba armeană, Maro

Primul număr a apărut la 1/14 iunie 1906 și avea o apariție bilunară, era șapirografiată, fiind editată de Murat Kevorkian Vanigoglu, fondatorul bisericii și școlii armenești din oraș. Pe frontispiciul publicației se menționa: „Primul ziar din România în limba armeană, etnografic și istoric. Fondat la 1 iunie 1906, apare la fiecare 1 și 16 ale lunii”.

1910 – S-a născut Suzana Coman Bosica

1 iunie 1910, Luduș – 20 martie 2002

Artistă lirică, mezzosoprană la Opera Română de stat din Cluj; poetă și prozatoare, pictoriță, membră a Asociației Artiștilor Plastici. A absolvit Școala Normală din Cluj în 1929 și Academia de Muzică și Artă Dramatică din același oraș în 1936 devenind mezzosoprană la Opera Română de stat din Cluj (1937–1960). În același timp a scris lucrări de pedagogie muzicală, muzicologie, istorie a muzicii etc. Pensionată la vârsta de 50 de ani, a început să scrie poezii, schițe, nuvele, iar după împlinirea vârstei de 68 de ani, a pictat. A fost și profesoară la Facultatea de Muzică a Universității din Timișoara, a participat la sesiuni de comunicări științifice, la mișcarea culturală Cântarea României, a susținut expuneri la Casa Universitarilor din Cluj-Napoca, a fost membru fondator al reînființatului Despărțământ ASTRA, din Cluj Napoca. A lăsat posterității o moștenire culturală de valoare, o parte din ea fiind donată Școlii Gimnaziale nr. 1 din Luduș, acolo unde a descifrat primele taine ale abecedarului.

1918 – În Basarabia a fost introdusă instituția jandarmeriei, care funcționa în România

După Marea Unire de la 1918 a avut loc extinderea legistației românești și îndeosebi a organizării instituțiilor de apărare din Regat pe teritoriul provinciilor care au intrat în componența României. La 1 iunie 1918 s-a modificat Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale din anii 1908 și 1913, în baza căreia Corpul de Jandarmi și-a extins competența și în Basarabia prin înființarea Brigăzii a III-a de Jandarmi Chișinău.

1919 – A încetat din viață Ioan Bogdan (25 iulie 1864, Șcheii Brașovului, Imperiul Austriac/Brașov – 1 iunie 1919, București)

Lingvist, filolog și istoric; creator al filologiei slavo-române; membru titular și vicepreședinte (1910–1913; 1916–1919) al Academiei Române

1920 – Relații diplomatice România – Vatican

Primele tratative purtate de Statul român și Vatican, în vederea încheierii unui Concordat, au început în anul 1920, la solicitarea Vaticanului. La 12 iunie 1920, Dimitrie C. Penescu și-a prezentat scrisorile de acreditare ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar pe lângă Sfântul Scaun. La 22 decembrie 1938, Legația României a fost ridicată la rangul de ambasadă, revenindu-se, în 1940, la statutul de Legație. La 7 iulie 1950, regimul comunist a întrerupt relațiile diplomatice cu Vaticanul, care au fost reluate la 15 mai 1990.

1928 – S-a născut Petre Brâncuși

1 iunie 1928, Brădiceni–Peștișani, Gorj – 25 februarie 1995, București

Muzicolog, profesor universitar și compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1977–1982). A urmat Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1950–1955), având profesori, printre alții, pe George Breazul, Gheorghe Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comișel, Sabin Drăgoi, Ion Vicol. În anul 1974 a devenit Doctor în Muzicologie cu teza Semnificații actuale ale operei lui George Breazul. A fost redactor muzical la revistele Contemporanul, Cultura Poporului, Îndrumătorul Cultural; redactor la Editura Didactică și Pedagogică; director al Direcției muzicale a Radioteleviziunii Române; rector al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (1972–1982), director al Operei Române din București. A parcurs toate gradele didactice în învățămîntul superior, devenind profesor în anul 1976. Timp de peste 20 de ani a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, membru al Senatului Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și membru al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RS România, membru corepondent al Academiei Tiberina din Roma și al Comitetului Permanent al Asociației Internaționale a Teatrelor Lirice. A fost deputat în Marea Adunare Națională. Este autor de recenzii, articole, cronici muzicale și studii publicate în diverse reviste de specialitate, a susținut concerte-lecții, comunicări științifice, conferințe, referate, emisiuni la radio și televiziune. A făcut parte din colectivul care a elaborat Dicționarul Enciclopedic Român (4 vol.), a condus turnee muzicale efectuate de formații românești peste hotare (Italia, RFG, URSS). A primit Premiul Academiei Române (1965) precum și premiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969, 1973, 1976, 1978).

1929 – S-a înființat Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca

Primul muzeu în aer liber din România, a fost înființat ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului, printr-o hotărâre a Ministerului Cultelor și Artelor. Întemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia, a optat pentru o formă de organizare în care unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de țărani, antrenați în activități economice tradiționale. Suprafața inițială a parcului era de 75 de hectare.

1929 – S-a născut Vasile Tomescu

1 iunie 1929, Rădulești, Ilfov – 22 iulie 2021

Muzicolog și critic muzical, membru și secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A urmat Conservatorul București (1948–1953) cu Ioan D. Chirescu, Ion Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Theodor Rogalski, Emilia Comișel, Zeno Vancea, Harry Brauner etc. Și-a luat doctoratul în Muzicologie la Université Sorbonne de Paris, Faculté des Lettres et Sciences Humaines (1970), cu teza Histoire des relations musicales entre la France et la Roumanie. Des origines au commencement du XX-e siècle. A fost redactor, redactor șef adjunct și redactor șef la revista Muzica, a susținut un curs de Istoria muzicii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1958). A publicat studii, articole, eseuri, cronici muzicale, recenzii în Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Actualitatea Muzicală, Melos, Sovietskaia Muzîka (Moscova), Contemporanul, România literară, Revue roumaine, Ricordiana și Musica d’oggi (Milano), Veac nou, Flacăra, Tribuna (Cluj), Die Kultur (Viena), Ararat etc. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (URSS, Germania, Franța, Italia, Polonia, Suedia, Elveția, R. Moldova). A realizat emisiuni de radio și televiziune. A semnat prezentări de discuri cu caracter monografic, prefețe la monografii, ediții critice (Paul Constantinescu – Kassel). Este membru în Société Française de Musicologie din Paris, Association Internationale des Docteurs de l’Université de Paris, membru corespondent la Academia de Științe Sociale și Politice din România. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1967, 1982), Premiul „Kastner-Boursault” al Académie des Beaux Arts din Paris (1976) etc.

1930 – S-a născut Erich Bergel

1 iunie 1930, Râșnov – 3 mai 1998, Ruhpolding, Germania

Dirijor sas din Transilvania stabilit în Germania. A studiat între 1950–1955 la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut profesori pe Antonin Ciolan și Liviu Comes. A fost închis pe motive politice, ca „propagarea muzicii religioase în biserici” și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, între 1958–octombrie 1962. A fost dirijor al Filarmonicii din Cluj (1966–1971). A fugit în Germania în 1971, unde a fost susținut de către Herbert von Karajan. A condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele, a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung (Dirijat și educație Orchestrală) la Academia de arte din Berlinul de Vest.

Ludwig van Beethoven – Simfonia Nr. 1 în Do major, Op. 21 • Budapest Philharmonic Orchestra, Dirijor Erich Bergel

1931 – S-a născut Petru Mocanu

1 iunie 1931, Brăila – 28 martie 2016, Cluj-Napoca

Matematician, membru titular (din 2009) al Academiei Române. A terminat Facultatea de Matematică la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj în 1953, apoi a făcut studii de aspirantură (doctorat) la aceeași universitate (1954–1957). Și-a luat doctoratul în 1959 având conducător științific pe acad. George Cǎlugăreanu. A fost asistent, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1970) la universitatea clujeană. A fost profesor vizitator la Institutul Politehnic din Conakry (Guineea) și la Bowling Green State University, Ohio (SUA). În perioada 1990–1992 a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai”, a fost șeful catedrei de Teoria Funcțiilor, decan al Facultății de Matematică și șef de catedră (prin cumul, 1961–1963 la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș. A fost membru și președinte (1996–2003) al Societății de Științe Matematice din România și membru al Societății Americane de Matematică (AMS). Pe parcursul carierei universitare a predat cursul de bază, Analiză complexă și alte cursuri speciale: Teoria geometrică a funcțiilor, Funcții univalente, Spații Hardy, Teoria măsurii, Subordonări diferențiale, Difeomorfisme în planul complex. A fost redactor șef al revistei Mathematica (Cluj) a Academiei Române. A publicat peste 180 articole științifice și 6 cărți: Analiză matematică (Funcții complexe) – cu P. Hamburg și N. Negoescu, Teoria geometrică a funcțiilor univalente – cu T.Bulboacă și Gr.Sălăgean, Differential Subordinations. Theory and Applications – cu S.S. Miller, Funcții complexe – cu Gh. Oros, Bevezetés az analitikus függvények geometriai elméletébe – cu T. Bulboacă, Capitole speciale de analiză complexă – cu G. Kohr.

1932 – S-a născut Alexandru Lulescu

1 iunie 1932, București – 16 iunie 2022

Actor supranumit “ultimul cavaler al râsului din România”. După ce l-a văzut într-un spectacol pe marele Constantin Tănase, și-a dorit să devină artist de teatru de revistă. A intrat cu nota cea mai mare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, unde i-a avut profesori pe Dina Cocea, Costache Antoniu sau Ion Finteșteanu. A jucat la teatrul din Piatra Neamț, apoi pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București, unde a rămas aproape 60 de ani, cu sute de reprezentații în țară și în lume. Timp de douăzeci de ani a format un cuplu de comedie cu actorul Nicu Constantin, cei doi fiind deseori supranumiți „regii umorului” sau „cavalerii râsului”. A fost cel mai longeviv actor pe scena Teatrului de Revistă, jucând în: La Grădina Cărăbuș, Veselie la Tănase, De la Cărăbuș la Savoy, Revista cu paiațe, O seară la Revistă etc. A jucat și în filme: Vacanță la mare, Împușcături pe portativ, Cercul magic, Muzica e viața mea; filme TV: Premiul întîi, Borvizomanii. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004).

Maratonul • Nicu Constantin si Alexandru Lulescu [TVR]

1937 – S-a desființat Universitatea Săsească (Sächsische Nationsuniversität)

Organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni constituit la ordinul lui Matia Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486–1876) ca administrație autonomă iar de atunci până la desființarea sa definitivă, ca fundație. Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței. Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „națiune politică” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei. Prin legea din 1 iunie 1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 124/1 iunie 1937, fundația Universitatea Săsească a fost definitiv desființată, iar întregul ei patrimoniu de bunuri a fost împărțit între Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană a sașilor din România și societatea culturală română Așezământul Cultural „Mihai Viteazul”, care a fost înființat prin aceeași lege.

1938 – A încetat din viață Gustav Kisch (Gustav Oswald Kisch; 26 martie 1869, Bistrița – 1 iunie 1938, Cluj)

Teolog evanghelic sas, filolog și istoric; întemeietorul Școlii Germaniștilor Bistrițeni (Nösner Germanistenschule); membru de onoare al Academiei Române

1939 – Alegeri parlamentare în România

Legea electorală din 9 mai 1939 a fost adoptată pentru a detalia prevederile Constituției din 27 februarie 1938 cu privire la reforma electorală, urmând a se aplica în alegerile parlamentare din 1–2 iunie 1939. Aceasta a diminuat substanțial rolul Parlamentului, sporind totodată influența și puterile regelui în actul legislativ. Frontul Renașterii Naționale – care a prezentat liste unice, fără contracandidați – a obținut toate locurile în Adunarea Deputaților și în Senat.

1941 – S-a născut Bogdan Mușatescu

1 iunie 1941, București – 30 decembrie 2016

Actor de teatru și film, fiul dramaturgului și umoristului Tudor Mușatescu. A jucat la Teatrul Național București, debutând în rolul Pajul din Maria Stuart de Friedrich Schiller; a mai jucat în Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Jocul ielelor de Camil Petrescu, a avut roluri în teatrul radiofonic și în spectacole de televiziune. A jucat în filme: Titanic Vals, Visul unei nopți de iarnă, Ochii care nu se văd, Tandrețea lăcustelor, Restul e tăcere.

Restul e tăcere (2008)

1945 – Universitatea „Bolyai” din Cluj

Prin decretul regal nr. 407/1945, s-a înființat Universitatea „Bolyai” din Cluj, ca universitate română de stat cu predare în limba maghiară și a funcționat în perioada 1945–1959. Avea patru facultăți: Litere și filosofie, Drept și economie politică, Științe, Medicină umană. Această măsură a fost adoptată pentru a convinge Comisia Aliată de Control asupra Transilvaniei de Nord cu privire la intenția României de a asigura buna conviețuire a maghiarilor din România, în perspectiva Tratatului de Pace din 1947. Sediul central al universității a fost instalat în școala de fete a doamnei Antonina De Gerando.

 

1946 – Execuția lui Ion Antonescu și a colaboratorilor condamnați la moarte

După o detenție la Moscova, Ion Antonescu, conducătorul statului român între 1940–1944, a fost executat prin împușcare în incinta închisorii Jilava, împreună cu trei membri ai guvernului său, colaboratorii săi apropiați, generalul Constantin „Piki” Vasiliu și politicienii Mihai Antonescu și Gheorghe Alexianu, după ce a fost condamnat de un așa zis Tribunal al Poporului, pentru „trădare, crime de război și crime împotriva păcii”.

Execuția Mareșalului Ion Antonescu [cu avertizare: conținut emoțional sau ofensator]

1946 – A încetat din viață Constantin (Piki) Z. Vasiliu (16 mai 1882, Focșani – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

General; comandant al Jandarmeriei Române; subsecretar de stat la Ministerul de Interne

1946 – A încetat din viață Ion Antonescu (2/14 iunie 1882, Pitești – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Militar și om de stat, ofițer de carieră, general; șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial; atașat militar la Londra și Paris; comandant al Școlii Superioare de Război; șef al Marelui Stat Major și ministru de război; prim-ministru al României cu titlul de Conducător al Statului (4 septembrie 1940 – 23 august 1944)

1946 – A încetat din viață Gheorghe Alexianu (1 ianuarie 1897, Străoane, Putna – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Jurist, Doctor în Drept, profesor de liceu, conferențiar universitar; guvernator al Transnistriei

1946 – A încetat din viață Mihai Antonescu (18 noiembrie 1904, Nucet, Dâmbovița – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Avocat, om politic liberal; ministru al Justiției, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, ministru secretar de stat, președinte ad-interim al Consiliului de Miniștri, ministru ad-interim al Propagandei naționale, ministru al Propagandei naționale, ministru al Afacerilor străine în Consiliul de Miniștri condus de Ion Antonescu

1948 – S-a născut Alexandru Moroșanu

1 iunie 1948, Hunedoara – 18 iulie 2013

Violoncelist, solist-concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio România. Și-a început studiile muzicale la Timișoara, a absolvit Academia de Muzică „George Enescu” din Iași în 1972 și s-a perfecționat la Academia de Muzică de la Freiburg. A fost solist violoncelist în Orchestra Internațională de Tineret de la Bayreuth (Germania), solist al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova din Iași, în 1990 dobândind calitatea de solist al Orchestrelor și Corurilor Radio România. A fost câștigător al Concursului „Viotti” de la Vercelli, Italia, a făcut parte din juriile unor competiții internaționale de renume din Italia și Elveția. Repertoriul lui Alexandru Moroșanu, întins de la preclasici la contemporani, a fost fixat și în înregistrări, pentru Radio România și Casa Electrecord. A susținut concerte și recitaluri în Italia, Spania, Franța, Rusia, Canada, SUA, Germania, Austria, Suedia, Norvegia, Armenia, Bulgaria, Grecia etc. A fost profesor la Academia de Muzică „George Enescu” din Iași (1980–1990).

George Enescu – Sonata pentru violoncel și pian Nr. 1 în Fa minor, op. 26 • Violoncel Alexandru Moroșanu, Pian Tatiana Moroșanu

1949 – S-a inaugurat Teatrul de Vest din Reșița

Teatrul de Vest s-a desprins din Teatrul Național din București, unde s-au pregătit, în bună parte, primele trei spectacole inaugurale: Confruntarea de Tur și Șeinin (sub îndrumarea regizorală a lui Oni G. și Nicolae Dinescu); premiera piesei Cumpăna de Lucia Demetrius (regia Sică Alexandrescu); O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale. Repetițiile cu aceste piese au continuat la Reșița, unde la 15 mai 1949, au sosit cu trenul personalul artistic, tehnicienii și materialele de scenografie. În seara zilei de 1 iunie 1949, ora 20, a bătut primul gong, prezentându-se cea dintâi premieră cu piesa Cumpăna de Lucia Demetrius.

1950 – A fost inaugurat oficial Palatul Pionierilor de la Cotroceni

În ședința din 10 mai 1949 a Secretariatului CC al PMR s-a aprobat propunerea venită din partea UTM, ca Palatul Cotroceni să fie dat organizației de pionieri. Palatul Cotroceni a devenit astfel, timp de peste 25 de ani, dintr-o reședință regală, plină de fast și strălucire, un loc în care tânăra generație se pregătea să devină „cetățeni demni și devotați patriei și PMR”. Așa au înțeles comuniștii să „șteargă” din istoria României monarhia, prin transformarea unui palat regal, într-un palat în care copiii clasei muncitoare să-și însușească opera de educație comunistă. La 25 octombrie 1975, Palatul Pionierilor a fost mutat într-o clădire din Str. Sfinții Apostoli, iar la 28 iunie 1986 s-a inaugurat oficial actualul Palat Național al Copiilor din Parcul Tineretului.

1950 – S-a născut Ioan Silaghi-Dumitrescu

1 iunie 1950, Botiz, Satu Mare – 25 decembrie 2009

Chimist, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. În anul 1973, a luat licența în chimie la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca, iar în 1981, doctoratul în Chimie cu teza Utilizarea calculatorului Felix C 256 în determinarea parametrilor structurali în compuși fosfororganici. A făcut stagii de cercetare la Heidelberg (Germania) și Nottingen (Anglia). Din 1995 a fost profesor și șef al Catedrei de chimie anorganică la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca. În cercetările sale, a abordat domenii cum sunt: chimia computațională, modelare moleculară, sinteza și caracterizarea structurală a compușilor coordinativi și organometalici, structura electronică a combinațiilor anorganice și organometalice, spectroscopie moleculară etc. A fost autor a numeroase studii publicate în reviste de specialitate și al volumelor Mecanica moleculară și Cercetări de structură și topologie moleculară. În anul 1989 a fost distins cu premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române. A fost membru al mai multor societăți științifice din țară și de peste hotare.

1952 – S-a născut Mihaela Loghin

1 iunie 1952, Roman, Neamț

Fostă atletă în disciplina de aruncare a greutății, multiplu medaliată național și internațional. Prima ei performanță notabilă a fost medalia de argint la Universiada din Los Angeles 1975, iar la Universiada din Mexico City 1979 a obținut medalia de bronz.La Campionatul European de Atletism în sală de la Budapesta 1983 s-a clasat pe locul 4. În anul 1986 a obținut medalia de bronz la Campionatul European în sală de la Madrid. În același an a fost pe locul 8 la Campionatul European în aer liber de la Stuttgart. Este multiplă campioană națională. A stabilit 26 de recorduri naționale și deține recordul național cu o aruncare de 21,00 m. În 2004 i-a fost conferit Ordinul Meritul Sportiv cl.II.

1952 – A încetat din viață Gavril Rotică (Gavril Rotariu; 1 mai 1881, Udești, Suceava – 1 iunie 1952, București)

Poet tradiționalist și intimist și gazetar; considerat un fel de „Octavian Goga al Bucovinei”

1954 – S-a născut Vasile Huțanu

1 iunie 1954, București – 24 februarie 2014, București

Hocheist, maestru emerit al sportului; multiplu campion al României, olimpic, fratele fostului hocheist Gheorghe Huțanu. A evoluat la Steaua în perioada 1976–1986, cu care a cucerit opt titluri de campion național: 1977, 1978, 1980, 1982, 1983, 1984, 1985, 1986 și de opt ori Cupa României: (1977, 1978, 1980, 1981, 1982, 1984, 1985, 1986). A mai jucat la Dinamo și Sportul Studențesc. Pe plan internațional, a participat la șase ediții ale Campionatului Mondial (1978, 1979 – locul 3, 1981, 1982, 1983, 1985), la 5 ediții ale Cupei Campionilor Europeni (1978, 1979, 1983, 1985, 1988) precum și la două ediții ale Spartachiadelor Militare de iarnă (1977 și 1987, unde a cucerit medaliile de bronz). A făcut parte din echipa națională de hochei care a obținut cea mai bună clasare la o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă, locul șapte, la Innsbruck 1976. A primit titlurile de maestru al sportului și antrenor emerit.

1956 – S-a născut Mircea Cărtărescu

1 iunie 1956, București

Poet, prozator, critic literar și publicist. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului Junimea, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. A urmat cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 a prezentat teza de licență Imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul Visul chimeric. În anul 1999 a devenit Doctor în Literatură română cu teza Postmodernismul românesc. A debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară. A fost profesor de limba română la o școală generală, funcționar la Uniunea Scriitorilor, redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 a fost lector, apoi conferențiar la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Actualmente este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București. Este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie. A publicat volume de poezie: Poeme de amor, Totul, Levantul – poem epic, Nimic. Poeme, Nu striga niciodată ajutor; de proză: Orbitor. Aripa stângă, Orbitor. Corpul, Enciclopedia zmeilor, Orbitor. Aripa dreaptă, Frumoasele străine, Fata de la marginea vieții – povestiri alese, Solenoid, Theodoros și eseuri: Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, De ce iubim femeile, Ochiul căprui al dragostei noastre, Peisaj după isterie etc.

1957 – Muzeul Literaturii Române

A fost fondat la București de către academicianul, criticul și istoricul literar Dumitru Panaitescu–Perpessicius, care a fost și primul director al instituției. Inițial, muzeul a funcționat în casa Toma Stelian din șoseaua Kiseleff, între 1964–1966 în fosta casă a lui Mihail Sadoveanu din strada Muzeul Zambaccian, din 1967 în Casa Krețulescu, pe Bulevardul Dacia. Muzeul deține peste 300.000 de piese organizate în 300 colecții, cuprinzând manuscrise ale unor scriitori români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu și mulți alții. Colecțiile sunt completate de cărți vechi și rare, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică (grafică, pictură, scluptură), periodice, obiecte și mobilier memorial, fotografii, înregistrări audio-video.

1957 – Prima transmisie TV de la Teatrul Țăndărică

Televiziunea Română a transmis prima emisiune pentru copii de la Teatrul Țăndărică din București.

1957 – Camera Națională a Cărții din Republica Moldova

A fost fondată, la Chișinău, Camera Națională a Cărții, centru al bibliografiei naționale și statisticii producției editoriale, care de-a lungul anilor este responsabil față de Guvernul Republicii Moldova și de întreaga comunitate, pentru evidența exhaustivă și operativă a producții editoriale scoase pe teritoriul țării.

1959 – S-a născut Cristian Popescu

1 iunie 1959, București – 21 februarie 1995, București

Poet, eseist și publicist, calificat de critici drept „cel mai mare poet român de la Nichita Stănescu încoace”. A terminat Liceul „Sfântul Sava“, a intrat la Facultatea de Litere, a renunțat, a intrat din nou și cu greu a și absolvit (specializarea Sârbo-Croată, fiind, probabil, singurul absolvent al acestei specializări care n-a știut nici măcar alfabetul chirilic. La examene, când copia de la colegi, el, de fapt, desena). A început să aibă crize de schizofrenie și multe nopți de insomnie. S-a angajat paznic de noapte la Observatorul Astronomic, a făcut Revoluția la Universitate, a frecventat cenacluri și redacțiile revistelor literare. În Adevărul literar și artistic a mărturisit că suferă de mai mulți ani de „nebunie la propriu“, fiind internat de trei ori între 1981–1994. A semnat trei cărți de poezie și a devenit membru în Uniunea Scriitorilor.

Mai mult: Cristian Delcea – Marele Popescu. Poet, paznic de noapte, schior pe pantele disperării [Adevărul]

1964 – Relații diplomatice România – Japonia

Reluate la 1 septembrie 1959, după întreruperea din 1944, din cauza războiului, la 1 iunie 1964, relațiile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă.

1969 – S-a născut Marian Ivan

1 iunie 1969, București

Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant, printre alte echipe, la FC Brașov și Dinamo București și care a fost convocat la Echipa națională de fotbal a României pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, deși nu a jucat în niciunul din meciurile de la acest turneu final.

1971 – S-a născut Monica Anghel

1 iunie 1971, București

Interpretă de muzică ușoară, prezentatoare de radio și actriță. A câștigat Festivalul Internațional Cerbul de aur, ediția 1996, a activat în grupul de umor Divertis. A cântat în duet cu Aurelian Temișan, cu actorul Ștefan Iordache și cu Marcel Pavel pentru Eurovision (2002).

Recital Monica Anghel Festivalul „Trofeul Tinereții” Amara 2018

1972 – Delfinariul de la Constanța

S-a deschis la data de 1 iunie 1972, fiind cel dintâi delfinariu public din țara noastră și din sud-estul Europei la acea dată. Alături de Planetariu, Observatorul Astronomic și Microrezervație, Delfinariul face parte din Complexul Muzeal de Științe ale Naturii Constanța.

1975 – A încetat din viață Eugen Filotti (15/28 iulie 1896, București – 1 iunie 1975, București)

Scriitor, traducător, publicist și diplomat; a lucrat la Liga Națiunilor la Geneva; ministru plenipotențiar al României în Turcia, Grecia, Bulgaria și Ungaria

1977 – A încetat din viață Coriolan Drăgulescu (4 aprilie 1907, Vărădia, Caraș-Severin – 1 iunie 1977, București)

Chimist, profesor universitar; rector al Institutului Politehnic din Timișoara; membru titular al Academiei Române

1982 – A încetat din viață Nicolae Neamțu-Ottonel (4 decembrie 1885 – 1 iunie 1982, București)

Actor de film, radio, voce, scenă și televiziune, regizor

1986 – A încetat din viață Nicolae Mladin (18 decembrie 1914, Abrud, Austro-Ungaria/Alba – 1 iunie 1986, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Brașov)

Profesor de teologie; arhiepiscop al Sibiului; mitropolit ortodox al Ardealului (1967–1981)

1992 – Certificatele de proprietate

Agenția Națională de Privatizare din România a început acțiunea de distribuire a carnetelor cu certificatele de proprietate către toți cetățenii români. Acțiunea s-a desfășurat conform Hotărârii de Guvern 154/30 martie 1992 pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a carnetelor cu certificate de proprietate, publicată în Monitorul Oficial nr. 63/10 aprilie 1992.

1996 – România a devenit membră a Inițiativei Central Europene (ICE)

Inițiativa Central Europeană, formă flexibilă de cooperare regională, reunea 18 state membre: 10 state membre UE: Austria, Bulgaria, Cehia, Croația, Italia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria și 8 state ne-membre UE: Albania, Belarus, Bosnia și Herțegovina, R. Macedonia, R. Moldova, Muntenegru, R. Serbia, Ucraina. România a aderat la ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de la Viena a miniștrilor afacerilor externe ICE. În decembrie 2011, Inițiativei i-a fost acordat statutul de observator la ONU, prin Rezoluția 66/111. În 2009, România a deținut Președinția-în-Exercițiu a ICE (PiE), pentru prima dată de la dobândirea statutului de membru al Inițiativei. Mandatul României a coincis cu aniversarea a 20 ani de la înființarea ICE.

1997 – Inter City Express Marea Neagră

La ora 6:50, din Gara de Nord București a plecat primul tren Inter City Express „Marea Neagră”. Asigura, pe perioada sezonului estival, de trei ori pe zi, legătura între București și Constanța. Odată cu introducerea acestui tren în circulație s-au realizat două premiere românești: apariția primului tren privat și depășirea plafonului de 100 km/h pentru o viteză comercială.

2002 – A încetat din viață Costache Agafiței (24 iulie 1909, Iași – 1 iunie 2002, Iași)

Pictor si grafician; director al Muzeului de Artă Iași (1949–1958); președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Iași (1958–1965)

2004 – A încetat din viață George Muntean (17 noiembrie 1932, Bilca, Suceava – 1 iunie 2004)

Istoric, critic literar, scriitor, jurnalist și om politic; a organizat în casa părintească Casa-muzeu Bilca și a donat-o Muzeului Etnografic al Bucovinei

2006 – A încetat din viață Radu Bălescu (Radu Constantin Bălescu; 18 iulie 1932, București – 1 iunie 2006, București)

Fizician belgian de origine română; membru de onoare al Academiei Române

2019 – Vizita apostolică în România a Papei Francisc

31 mai–2 iunie

În cea de-a doua zi, Suveranul Pontif a participat la Sfânta Liturghie la sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc și a făcut o vizită la dieceza de Iași pentru o întâlnire cu tinerii și familiile.

Papa Francisc în România – Liturghia de la Șumuleu Ciuc [TVR]

2019 – A încetat din viață Vasile Celmare (10 mai 1931, Breaza de Sus, Prahova – 1 iunie 2019, București)

Pictor și profesor la catedra de Artă monumentală a Institutului „Nicolae Grigorescu“ din București; prodecan

2020 – A încetat din viață Vladimir Zamfirescu (Mihai Vladimir Zamfirescu; 3 mai 1936, Ploiești – 1 iunie 2020, București)

Pictor, desenator și iconar; personalitate marcantă a picturii românești și europene

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită