~ Amintirile zilei* ~
Foto: Clopotul mare ridicat în 1888 la Patriarhie
1528 – Prima atestare documentară a localității Fetești
Este menționat prima dată într-un hrisov care face cunoscută starea orașului și a moșiei Fetești la acea vreme, emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați: „La Fetești, partea lui Albu Rogoz toată, pentru că a venit jupân Albu Rogoz, vornic înaintea domniei mele, de a dat și a dăruit toată partea lui, sfântului hram mai sus spus, singur, de bunã voia lui, pentru sufletul său și pentru sufletul părintelui său Nanu Rogoz, și pentru că părintele său Nanul și-a pierdut capul pentru fiul său, Albul vornic”. Feteștiul a fost atestat mai întâi ca târg de cereale și animale, iar mai târziu ca centru de schimb și nod de transporturi.
1689 – Cel mai mare incendiu din cetatea Brașov
Se povestește că focul ar fi fost aprins de o mână criminală; potrivit unor legende, trupele austriece nu au uitat refuzul brașovenilor de a ceda orașul și s-au răzbunat. Era o zi de primăvară caldă și uscată, cu un vânt puternic, care a întețit și răspândit rapid un foc ce izbucnise pe Strada Fânarilor (azi, Castelului). Aproape întreg Brașovul a fost cuprins de flăcări. Casele, fiind în mare parte din lemn au ars în întregime, iar circa 300 de oameni au murit sub zidurile care se prăbușeau sau asfixiați în pivnițele unde căutaseră adăpost. În câteva ore, a ars aproape tot orașul. Pe lângă locuințe, limbile de foc au mistuit magazinele și atelierele breslelor, Turnul Casei Sfatului s-a năruit, fiind afectate chiar și clădiri izolate precum Turnul Alb și Turnul Negru (numit așa după acest incendiu). Și Biserica evanghelică Sfânta Maria a suferit pierderi imense. A ars întâi acoperișul, care din cauza greutății s-a prăbușit, focul s-a extins apoi în interiorul bisericii, unde au ars mobilierul și toate materialele perisabile. Potrivit istoricul de artă Balint Agnes, în incendiu s-au mai topit clopotele bisericii și orga, dar și altarul. De atunci, lăcașul a căpătat denumirea Biserica Neagră, de la culoarea cenușiu închis pe care au căpătat-o zidurile. Tot în marele incendiu, au fost distruse toate manuscrisele și cărțile din bogata și vasta bibliotecă fondată de cărturarul Johannes Honterus.
1882 – A încetat din viață Vasile Conta (15 noiembrie 1845 – 21 aprilie 1882)
Filozof și jurist, scriitor, profesor universitar, om politic și ministru.
1888 – A fost ridicat clopotul mare de la Patriarhie în București
Clopotul, cel mai mare din țară la acea dată, a fost turnat din două clopote vechi, unul mic, din 1693, făcut în timpul mitropolitului Teodosie, care îmbătrânise, fiind aproape contemporan cu mănăstirea lui Constantin Vodă Șerban, târnosită în 1658, și altul mare, realizat pe vremea mitropolitului Grigorie IV Dascălul, în 1829, care se spărsese în 1834 și zăcea nefolosit în curtea Mitropoliei, precum și din bronzul unor tunuri turcești. Înalt de 3,41 metri și având 1,96 metri la diametrul bazei, el cântărește 8.142 kg, iar cu limba și jugul-balansier de deasupra 9.700 kg. În primăvara anului 1888, clopotul a fost sfințit, fiind apoi tras „cu otgoane de opt bărbați puternici, de câteva ori pe zi”, după cum cereau rânduielile liturgice.
1895 – Legea minelor
Legea minelor a fost votată în Senat la 11 februarie și în Cameră la 18 aprilie, fiind promulgată de Regele Carol I și publicată la 21 aprilie, fiind prima lege minieră din România. Prevedea, pentru prima dată în România, separarea drepturilor de proprietate asupra subsolului de drepturile de proprietate asupra solului, statul preluând proprietatea asupra zăcămintelor minerale și metalifere.
1907 – Petru P. Carp a devenit șeful Partidului Conservator
În 1891 gruparea junimistă s-a desprins din cadrul Partidului Conservator și a format Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp a fost ales președinte al acestui nou partid. După multe colaborări parlamentare și ministeriale, pe 3 aprilie a avut loc unificarea conservatoare, junimiștii fiind absorbiți de Partidul Conservator, iar pe 21 aprilie Petre P. Carp a fost ales președintele partidului unificat (21 aprilie 1907–14 mai 1913).
1909 – Regele României a recunoscut independența și proclamarea Regatului Bulgar
La 5 octombrie 1908, Bulgaria și-a proclamat independența statală, principele Ferdinand I de Saxa-Coburg Gotha luându-și titlul de țar. La 7/20 aprilie 1909, Ministerul Afacerilor Străine al Bulgariei a adresat Agenției Diplomatice a României la Sofia o notă prin care informa că la 6/19 aprilie, la Constantinopol, a fost încheiat protocolul turco-bulgar prin care „Turcia declară în mod expres că recunoaște noua situație politică din Bulgaria”. A doua zi, la 8/21 aprilie, Regele României, Carol I îi scria proaspătului țar o scrisoare de felicitare: „[…] Fericit, în sfârșit, că marele act dorit de toți a putut fi îndeplinit, mă grăbesc să îi transmit Majestății Voastre cele mai călduroase felicitări, rugând cerul să îl protejeze, împreună cu Majestatea Sa Regina și Regatul bulgar. Cu inima deschisă, țara mea se asociază la sentimentele pe care le simt pentru independența unui stat prieten, de care ne leagă atâtea legături”.
1919 – S-a născut TK Thomas
Tiberiu Krausz; 1919, Făgăraș – 14 martie 2010, Montreal
Pictor, grafician. A studiat la Școala de Arte și Meserii din Brașov, unde interesul său pentru desen a devenit o pasiune. La numai 11 ani și-a pierdut tatăl fiind nevoit să-și câștige existența încercând mai multe meserii. În 1940, în timpul războiului, a ajuns într-un lagăr de muncă, unde a devenit un membru activ al rezistenței antinaziste și unde l-a cunoscut pe Stefan Szonyi, pictor și desenator de excepție, care i-a recunoscut talentul și i-a propus să-l pregătească în studioul lui din Timișoara. La insistențele acestuia, s-a înscris la Institutul de Arte Plastice din București, avându-l profesor pe Alexandru Ciucurencu. După absolvire, facultatea l-a reținut profesor (1950–1969). În această perioadă a participat la numeroase expoziții în România, în țările din Estul Europei, URSS și China. În 1969, alături de soția sa Judith, critic de artă și fiul său Peter, la rândul său un pictor renumit, a fugit din România totalitară. Au plecat în Cehoslovacia, trecând prin Austria, Italia spre Canada. S-a stabilit în Montreal, Canada, unde a continuat să picteze și să expună până la deces. Are lucrări în România, Franța, Canada, Venezuela, Brazilia, Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, China, Israel, Germania.
Portraits by TK Thomas – Montreal painter (Portrete de TK Thomas – Pictor din Montreal) • Muzică: Maya Badian – Concert pentru clarinet, saxophon și orchestră
1922 – S-a născut Lory Wallfisch
21 aprilie 1922, Ploiești – 18 septembrie 2011, SUA
Pianistă de origine română stabilită în SUA. A absolvit Conservatorul Regal de Muzică din București, cu Florica Muzicescu și Mihail Jora. În 1944 s-a căsătorit cu Ernst Wallfisch, dar, fiind evreică a avut de suferit în timpul regimului Antonescu. Cei doi au fost găzduiți de George Enescu și soția sa, Maruca. Au emigrat cu ajutorul lui Yehudi Menuhin în 1946. S-au stabilit la New York, unde au început, împreună, o carieră excepțională în muzica de cameră, un duo apreciat și aclamat pe scene din SUA, Canada, Europa, Africa de Nord și Israel. Toată viața a lucrat pentru a-l face cunoscut pe George Enescu. A fost președinta Fundației Enescu din Statele Unite ale Americii și profesor emerit la Colegiul Smith din Northampton, Massachusetts. A participat la festivalurile de la Edimburgh, New York, Veneția, Besancon, Festivalul „Yehudi Menuhin” de la Gstaad, Festivalul „Pablo Casals” de la Prades. A ținut conferințe, a făcut parte din juriile unor concursuri internaționale și a susținut numeroase cursuri de măiestrie în Statele Unite ale Americii, Europa, Australia și America de Sud. A realizat înregistrări pentru posturi de radio și de televiziune, iar discuri i-au fost editate de case de prestigiu ca: Vox, Musical Heritage, Da Camera, Bazer Redords, EBS. În ultimii ani a realizat un CD intitulat Festival de Muzică Românească, apărut în Germania și a tradus în limba engleză cea mai importantă carte din literatura de specialitate – Capodopere enesciene de Pascal Bentoiu.
George Enescu – Piesă de Concert pentru pentru violă și pian • Violă Ernst Wallfisch, Pian Lory Wallfisch
1921 – S-a născut Mia Barbu
21 aprilie 1925, Buda, Ilfov – 10 decembrie 2019
Solistă de muzică populară și de romanțe și profesoară. A studiat la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu, Zeno Vancea, Harry Brauner și Sabin Drăgoi și s-a perfecționat apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto). În decembrie 1947 a debutat la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu, începând astfel o colaborare de 30 de ani cu Radiodifuziunea Română. A fost solistă vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase”, la Orchestra de muzică populară a Ansamblului Ciocârlia din București, sub bagheta dirijorului Victor Predescu. A fost profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București (actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”). A scris volumele 150 de Romanțe și Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular. A susținut numeroase concerte, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost distinsă în anul 1968 cu Ordinul Meritul Cultural cl.V.
Ionel Fernic – Am iubit doi ochi albaștri • Orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu
1932 – S-a născut Nicolae Vieru
21 aprilie 1932, Buhuși, Bacău – 2 septembrie 2016, București
Gimnast, antrenor, arbitru și profesor. A practicat gimnastica, în 1953 a obținut prima poziție la Campionatele Naționale Universitare. A fost profesor de sport, apoi antrenor al lotului masculin de gimnastică, antrenor federal la gimnastică masculină, secretar general al FR Gimnastică, președinte al forului național (1987–2005). A fost și vicepreședinte al Federației Internaționale de Gimnastică și membru în Comitetul Executiv al forului (câte 4 mandate). Din 2006 a fost președinte de onoare al FRG și din 2008, vicepreședinte de onoare al FIG.
1935 – S-a născut Anghel Gâdea
21 aprilie 1935, Săceni, Teleorman – 4 iunie 2017
Poet și prozator, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București în anul 1959. Debutul său literar a fost consemnat în anul 1958, cu poezie, în revista Luceafărul, urmat de numeroase apariții editoriale de succes. Ca profesor la actualul Colegiu Național „Anastasescu” din Roșiorii de Vede, a șlefuit și lansat în literatură și presă numeroși omeni de litere, care au avut șansa unică sa-l aibă dascăl și a coordonat revista literară Trepte a liceului.
1936 – S-a născut Oana Orlea
Maria-Ioana Cantacuzino; 21 aprilie 1936, Fălticeni – 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța
Scriitoare și fostă deținută politică, în exil în Franța. A fost fiica aviatorului Bâzu Cantacuzino și a Ancăi Diamandi. Era nepoata prin alianță a lui George Enescu și a fost legatara sa testamentară. Soția acestuia, prințesa Maria (Maruca) Cantacuzino a fost bunica ei paternă. În 1952, la numai 16 ani, ca elevă, a fost arestată și condamnată la patru ani de închisoare, sub acuzația de „complot și acțiune subversivă împotriva statului”, pentru că a distribuit manifeste anticomuniste, și a executat pedeapsa de închisoare până în 1954. În această perioadă fost deținută la Văcărești, la Jilava, într-un lagăr de muncă la Pipera, în croitoria pușcăriei Târgșor, în pușcăria de la Mislea, la Malmaison etc. În timp ce Oana se afla în închisoare, George Enescu a fost invitat de primul ministru Petru Groza să susțină un concert la București. Enescu a respins invitația atâta vreme cât Oana nu va fi eliberată de acest regim. După ce a ieșit din închisoare, nu i s-a permis să-și continue studiile și a trebuit să-și câștige existența ca sudor pe șantier, ca taxator de autobuz, să spele pe cap clientele unui coafor. A fost mereu supravegheată de Securitate și, în 1960, a fost arestată din nou pentru câteva luni în procesul atacării furgonului de bani al BNR. În perioada de relativă deschidere din a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți – proze scurte și romane – sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 s-a stabilit în Franța. A publicat în Franța mai multe cărți despre Gulagul românesc, dintre care cea mai celebră este Les Anées volées – dans le Goulag roumain à seize ans (1991), traduă în limba română Ia-ți boarfele și mișcă!.
1938 – S-a născut Vasile Spătărelu
21 aprilie 1938, Tâmna, Mehedinți – 24 martie 2005, Galați
Compozitor, profesor și creator al secției Compoziție la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1967) și membru în Fundația „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, la secția Compoziție (1960-1963). Compozițiile sale au vizat domeniul scenic, simfonic, cameral, coral și vocal. A compus lieduri: Pastel, Cântec trist, Moartea lui Guillame Apollinaire; muzică de cameră: Sonata pentru pian, Meditație la Enescu, Sonata pentru vioară solo, Cvartet de coarde nr.1…3, E numele tău; muzică simfonică: Simfonietta, Dumbrava minunată, Pro Memoria – Meditații la Enescu III; coruri: Peisaj, Două cântece de leagăn, Revedere, Ciuleandra, Floare albastră, Flori de măr cad la fereastră, Reverie, Jertfa laudei; muzică de scenă: A douăsprezecea noapte, Anton Pann, Iașii în carnaval, Farse medievale, Livada cu vișini, Cărțile junglei, Idolul și Ion Anapoda.
Vasile Spătărelu – Ciuleandra • Corul Academic Radio, DirijorCiprian Țuțu, Solistă Georgiana Simonov
1938 – S-a nascut Gabriela Csire
21 aprilie 1938, Ocna Mureș
Scriitoare de limbă maghiară, autoare de literatură pentru copii, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit fosta Universitate „Bolyai” (acum Universitatea „Babeș-Bolyai”) în 1959, la specializarea Limba și Literatura Maghiară, apoi s-a mutat la București, unde a fost redactor la Irodalmi Könyvkiadó (Editura Națională pentru Literatură), apoi la reviste/ziare, majoritatea fiind reviste de tineret: Tanügyi Újság, Előre, Jóbarát și Cimbora, unde a fost redactor-șef. A scris articole, nuvele, basme și romane cu zâne.
1941 – S-a născut Florea Voinea
21 aprilie 1941, Puchenii Mari, Prahova
Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant. A jucat la echipele Petrolul Ploiești, Steaua București, Nîmes Olympique, CSM Reșița, Politehnica Timișoara și UMT Timișoara. La echipa națională a jucat la echipele Romania U23, România B și România (1963–1967).
1942 – S-a născut Dumitru Iuga
21 aprilie 1942, Mateești, Vâlcea – 21 aprilie 2013
Tehnician la televiziunea română, disident anticomunist. În 1983 a organizat, după modelul Solidarității, Mișcarea pentru libertate și dreptate socială din România, MLDSR, o organizație care-și propunea cucerirea prin mijloace nonviolente a libertății și democrației. Arestat încă din 10 septembrie 1983, a fost condamnat de Tribunalul Militar București, la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de „complot, crime contra securității statului”. Alte șapte persoane au primit pedepse în același proces și alte 80 anchetate. A fost eliberat la 9 septembrie 1989, în urma unui decret de amnistie. La 12 decembrie 1989 a fost din nou arestat pentru „tentativă la propagandă împotriva orânduirii socialiste”. A fost eliberat în 22 decembrie 1989, iar in ianuarie 1990 Direcția Procuraturilor Militare l-a scos de sub urmărirea penală.
1943 – S-a născut Nicolae Edulescu
21 aprilie 1943, București
Scenograf. A realizat scenografia și decorul pentru filmul Prin cenușa imperiului și scenografia pentru Vifornița, Muntele ascuns, E atât de aproape fericirea, Speranța, Labirintul etc.
Vifornița (1973) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Silviu Stănculescu, Ion Besoiu, Eugenia Bosînceanu, Nae Gh. Mazilu, Ernest Maftei, Mihai Mereuță, Ștefan Bănică etc.
1944 – S-a născut Dan Stoian
21 aprilie 1944, Târgoviște – 11 mai 1992
Compozitor de muzică ușoară, membru în Uniunea Compozitorilor (din 1982). A studiat pianul cu Maria Fotino și a urmat Conservatorul din București, având profesori pe Victor Giuleanu, Ion Dumitrescu, Zeno Vancea etc. A fost atras de muzica ușoară, a înființat o formație cu care susținea programe de divertisment pe litoral și în barurile din București. A debutat ca dirijor în anul 1967, compozitor, în 1970, la Televiziune cu compozițiile Omule, Albumul cu fotografii. A realizat peste 500 de orchestrații, pe mai mult de 25 de discuri Electrecord. A dirijat orchestra Teatrului de Estradă, a scris muzică pentru spectacole scenice și reviste. Singurul său disc de compozitor, La o adică (26 de piese, pe versuri de Marin Sorescu), a fost încredințat unui actor cântăreț – Sergiu Cioiu.
Dan Stoian / Marin Sorescu – Botezul • Sergiu Cioiu
1951 – S-a născut William Totok
21 aprilie 1951, Comloșu Mare
Poet, prozator, eseist și jurnalist german, originar din România. Între 1973–1979 a studiat, cu întreruperi, Germanistica și Romanistica la Universitatea din Timișoara, timp în care a lucrat și ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămizi. A debutat în 1970 cu versuri în revista Neue Literatur. Cofondator al Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat), a fost ținut în arest preventiv timp de 8 luni pentru „propagandă împotriva orînduirii socialiste” (1975–1976). După încheierea studiilor, a fost profesor de Limba germană și Limba română în Tomnatic (Timiș), apoi redactor la un ziar de limbă germană din Timișoara. În 1987 a emigrat în RFG, s-a stabilit la Berlin și este scriitor și publicist liber profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm și cu cercetătorul Georg Herbstritt, a editat revista bianuală de istorie, literatură și politică, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, este membru al Cercului de lucru pentru istorie și cultură pentru Europa centrală, răsăriteană și de sud-est (Arbeitskreis für Geschichte und Kultur in Ostmittel- und Südosteuropa e.V.), a activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România și a fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România. A fost colaborator al posturilor Radio Europa Liberă, Deutsche Welle, BBC, Radio France Internationale etc. A publicat numeroase studii și eseuri istorice, literare și politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici și recenzii în mass-media din România și din alte țări. Din păcate, în închisoare, a semnat un angajament cu Securitatea (8 martie 1974) având numele conspirativ Thomas, pe care l-a „onorat” timp de 35 de ani…
1956 – S-a născut Gheorghe Sarău
21 aprilie 1956, Segarcea-Vale, Teleorman
Lingvist, cercetător al limbii romani și activist pentru propășirea etniei rome din România, autor de manuale și dicționare în limba romani. S-a născut într-o familie romă, a absolvit în anul 1983 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea Rusă-Maghiară din cadrul Universității București. Vorbește 7 limbi străine: rusă, bulgară, maghiară, spaniolă, germană, engleză și franceză. După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor de Limba rusă în Satu Mare, apoi profesor de Limba rusă și traducător din limbile maghiară, bulgară și rusă în București. Din 1990 lucrează ca referent de specialitate, apoi inspector de specialitate, în Ministerul Învățământului, consilier pentru limba romani și romi la Ministerul Educației Naționale, formator național în Programul educațional PHARE pentru romi al Ministerului. Limba romani a învățat-o autodidact, la încurajarea profesorilor săi universitari Gheorghe Mihăilă, Emil Vrabie și Ioana Prioteasa. Trimis de conducerea Ministerului Educației ca metodist la Liceul Pedagogic din București, unde se preda limba romani și neavând nici un curs la dispoziție, a alcătuit un curs de învățare a acestei limbi, pentru clasele I-IV. În 1992, s-a înscris la Doctorat în Limba romani, a pus bazele învățământului pentru romi din România, realizând primul manual de studiu al acestei limbi în școlile primare, primul curs care s-a predat la facultate și primul dicționar. Într-o perioadă de 15 ani, de când predă limba romani, a format peste 460 de profesori. A reorganizat gramatica limbii romani, a realizat șapte dicționare și 15 manuale de studiu, realizând studii despre cele patru dialecte principale ale limbii romani: cel al ursarilor, al căldărarilor, al spoitorilor și al romilor carpatici.
1956 – A încetat din viață Stan Golestan (7 iunie 1875 – 21 aprilie 1956)
Compozitor, critic muzical, profesor de compoziție la L’Ecole Normale de musique din Paris.
1962 – Decret de grațiere pentru deținuți politici
Prin Decretul nr. 295/21 aprilie 1962 de grațiere și amnistie, s-au acordat 773 grațieri; deși decretele conțineau și referiri la amnistie, niciunul dintre aceste decrete nu a permis efectiv vreo amnistie.
1963 – S-a născut Tatiana Stepa
21 aprilie 1963, Lupeni, Hunedoara – 7 august 2009, București
Compozitoare și interpretă de muzică folk. A fost înconjurată de muzică de la o vârstă fragedă. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniță. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară și pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. A debutat în 1982, pe stadionul din Făgăraș, în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit Și-am să-mi fac o doină (versuri Adrian Gavrilă), rămânând în componența acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului Totuși Iubirea, participând la peste 2.000 de spectacole. După interdicția din 1985 a Cenaclului Flacăra și a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani la mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la București. Între anii 1996–2009 a susținut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor orașe din România, Italia, Germania, Franța, Republica Moldova, Bulgaria. A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din țară: Om Bun, Folk you, Sighișoara, Folkfest, Bistrița, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamț, Galați etc. și la alte festivaluri concurs de muzică folk și poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât și pe ale unor poeți din literatura universală și română. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Pușkaș, formând grupul Partaj. Ultimul recital l-a susținut la festivalul Folk You de la Vama Veche, în 31 iulie 2009.
Tatiana Stepa – Copaci fără pădure
1965 – A încetat din viață Dimitrie Ciotori (15 octombrie 1885 – 21 aprilie 1965)
Jurist, om politic și diplomat, prozator; secretar al misiunii române la Liga Națiunilor; membru de onoare al Academiei Române.
1971 – A încetat din viață Nicolae Bagdasar (5 februarie 1896 – 21 aprilie 1971)
Filosof, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru corespondent al Academiei Române.
1973 – S-a născut Alin Gheorghiu
21 aprilie 1973, București
Balerin, unul dintre cele mai cunoscute nume ale baletului românesc. A absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București în 1992 și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, secția Coregrafie, specializarea Pedagogie. De-a lungul carierei a colaborat cu instituții de profil din țară și din străinătate și a dansat alături de personalități ale lumii dansului ca Luciana Savignano, Raffaelle Paganini, Gheorghe Iancu, Adeline Pastor, Michelle Wiles etc. A câștigat Premiul I la Concursul Național de Balet (1989, 1991), Marele Premiu la Festivalul de Dans de la Phenian (1998) și a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în 2004. A fost, din 2002, solist la Landestheater Salzburg (Austria), din 2007 a revenit la Opera Națională București: prim-solist (2007–2011), șef compartiment Balet (2011–2013), șef compartiment Balet divertisment (2013–2014), din 2014 până în prezent, maestru de balet. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).
1984 – A încetat din viață Marcel Iancu (24 mai 1895 – 21 aprilie 1984)
Pictor, arhitect și eseist român-israelian, unul dintre promotorii artei de avangardă.
1992 – Tratatul bilateral germano–român
Tratatul din 21 aprilie 1992 între România și Republica Federala Germania privind cooperarea prieteneasca și parteneriatul în Europa, s-a semnat, la București în 21 aprilie, textul fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 237/24 septembrie 1992; în vigoare de la 24 septembrie 1992.
1994 – Conferința internațională a Forumului Crans-Montana
S-a desfășurat la București, între 21–24 aprilie 1994, sub deviza Piețele viitorului. Au participat peste 320 de personalități politice din străinătate (șefi de stat și de guvern, președinți/vicepreședinți de Parlament, miniștri, secretari/secretari adjuncți de organizații internaționale, ambasadori acreditați la București), circa 340 de personalități politice din țară, precum și în jur de 375 de oameni de afaceri români și străini. Cu prilejul reuniunii a avut loc o întâlnire, pentru prima dată în public, între Yasser Arafat, șeful Organizației pentru eliberarea Palestinei și Shimon Peres, ministrul de externe al Israelului. Întâlnirea a fost urmată de procesul care a condus la constituirea Autorității Palestiniene.
1995 – S-a redeschis Bursa de Mărfuri București
Fondată la 1 decembrie 1882, a fost suspendată pe perioada primului război mondial, după care și-a reluat activitatea, fiind închisă în 1945 de către regimul comunist. A fost redeschisă după de 50 de ani de întrerupere în 21 aprilie 1995.
1995 – Exploratorul Teodor Gh. Negoiță a devenit primul român care a atins Polul Nord
În cadrul unei expediții ruse de cercetare, după zece zile de marș pe schiuri, la temperaturi de minus 20–30 de grade, inginerul Teodor Gheorghe Negoiță, directorul Programului Românesc de Cercetări Polare, atingea, la ora 6:00 dimineața (ora Bucureștiului), Polul Nord.
2005 – Mircea Geoană preşedinte al PSD
La Congresul PSD din 21–22 aprilie 2005, Mircea Geoană a fost ales preşedinte al partidului. Contracandidați au fost Ion Iliescu şi Şerban Nicolae. În cadrul aceluiaşi Congres s-a modificat şi statutul partidului, hotărându-se înfiinţarea unui Consiliu Naţional şi a unui Comitet Executiv Naţional.
2005 – A fost organizat la București B-EST International Film Festival
Primul festival internațional de lung metraj (21–24 aprilie), a fost deschis la Cinema Studio, cu proiecția peliculei cineastului Amos Gitai, Promised Land, o producție Israel–Franța–Marea Britanie. Juriul a fost prezidat de regizorul Bruce Beresford, iar membri au fost Magda Mihăilescu – critic de film, Andrei Gheorghe – realizator radio-tv, Maria Popistașu – actriță, Blanka Szekeles – critic de film din Ungaria.
2006 – Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
Comisie creată de președinția României la 21 aprilie 2006 pentru a studia și a redacta un raport, de care șeful statului avea nevoie pentru a condamna în mod oficial regimul comunist din România (1948–1989). Din această Comisie au făcut parte: Vladimir Tismăneanu, președinte, Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca (decedat înainte de finalizarea raportului), Sorin Ilieșiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragoș Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tănase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile și Alexandru Zub. Pe baza documentului elaborat, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, președintele Traian Băsescu a condamnat regimul drept ilegitim și criminal, în cadrul unei ședințe în Parlamentul român, în decembrie 2006.
2008 – A încetat din viață Nicăpetre (Petrică M. Bălănică; 27 ianuarie 1936 – 21 aprilie 2008)
Sculptor canadian de origine română.
2012 – Inventatorul Corneliu Birtok-Băneasă a primit medalia de aur la Salonul Internațional de Invenții, Geneva
Inginerul Corneliu Birtok Băneasă, doctorand al Universității Politehnica din Timișoara în specializarea Ingineria Materialelor, a obținut până acum 28 de medalii de aur la diverse saloane internaționale de inventică din țară și din lume. La Salonul internațional de invenții de la Geneva din 13-17 aprile 2016, Corneliu Birtok Băneasă a primit medalia de aur pentru dispozitivul deflector termic, care se folosește la echiparea autovehiculelor pe timp de vară cu scopul de a reduce pierderile de putere ale motorului din cauza temperaturilor ridicate de afară, care permite reducerea consumului de carburant la autobuze cu până la 12%. Invenția, pe care a reușit să o omologheze, a primit și medalia de aur la Salonul Innova din cadrul Concursului internațional Bruxelles – EUREKA (15–17 noiembrie 2012).
2015 – A încetat din viață Elisabeth Axmann (19 iunie 1926 – 21 aprilie 2015)
Traducătoare și scriitoare de limbă germană, originară din România.
2016 – A încetat din viață Valeriu Cotea (11 mai 1926 – 21 aprilie 2016)
Agronom specialist în viticultură și enologie, profesor; a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului, OIV, Paris, timp de peste 20 de ani; membru titular al Academiei Române.
2017 – A încetat din viață Cornel Vena (20 octombrie 1932 – 21 aprilie 2017)
Atlet pentatlonist, primul campion național la pentatlon modern (1953), stabilit în Australia din 1956.
Ziua Națională a Luptei Împotriva Traficului Ilicit de Mărfuri
Instituită prin Legea 100/8 mai 2019 privind instituirea zilei de 21 aprilie – Ziua națională a luptei împotriva traficului ilicit de mărfuri, la propunerea Asociației pentru Combaterea Traficului Ilicit „Viitorul” (ACTIV). Traficul ilicit de mărfuri creează o competiție inegală între jucătorii corecți, plătitori de taxe și salarii, și rețelele de criminalitate organizată care prosperă în detrimentul statului român, acesta pierzând anual peste 2 miliarde de euro ca efect al contrafacerii și contrabandei
2019 – A încetat din viață Aureliu Emil Săndulescu (11 februarie 1932 – 21 aprilie 2019)
Fizician specializat în fizica nucleară teoretică; creatorul teoriei microscopice a dezintegrării alfa; profesor universitar; om politic țărănist; deputat; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
2020 – A încetat din viață Nelu Bălășoiu (25 iulie 1948 – 21 aprilie 2020)
Cântăreț de muzică populară.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 21 aprilie în istoria românilor | RomaniaEv