21 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A apărut ediția princeps Poesii de Mihai Eminescu

 

1597 – S-a născut Petru Movilă

21 decembrie 1596, Suceava – 22 decembrie 1646/1 ianuarie 1647 Kiev

Teolog și om de cultură, arhiepiscop și mitropolit al Kievului, al Galiției și al întregii Rusii (din 1633). A avut un rol deosebit în Sinodul de la Iași (din 1642). Fiu al lui Simion Movilă, domnitor al Moldovei, după moartea tatălui său a pribegit, împreună cu mama și frații săi în Țara Românească, după care s-au așezat definitiv în Polonia. Învățătura și-a făcut-o la vestita școală a Frăției ortodoxe din Lvov și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo a studiat limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. A hotărât apoi să se călugărească. După ce s-a pregătit duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622). Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, tipărind multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fața prozelitismului catolic, a pus bazele unui colegiu la Mănăstirea Bratska, din care s-a dezvoltat vestita Academie Duhovnicească de la Kiev (1633). A pus la dispoziția Academiei chiar domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie. A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut Frățiile Ortodoxe.

1722 – S-a născut Paisie de la Neamț

Paisie Velicicovschi; 21 decembrie 1722, Poltava, Malorusia/Ucraina – 15 noiembrie 1794, Mănăstirea Neamț, Moldova

Călugăr și teolog ortodox, îndrumător al vieții monahale din Moldova, considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735–1739), întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă, apoi s-a perindat pe la mai multe schituri și mănăstiri. A intrat ca frate la Mănăstirea Liubiețchi (1740), apoi, la Mănăstirea Medvedeski, a fost tuns rasofor, luând numele de Platon, s-a transferat la Lavra Pecerska din Kiev, unde a fost influențat de călugărul Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, adusă de la Muntele Athos. A călătorit la schiturile Dălhăuți, Trestieni–Râmnicu Sărat (în Moldova) și Cârnu (în Țara Românească), unde se afla pustnicul Onufrie care l-a învățat despre rugăciunea inimii. A fost stareț la mănăstirea Dragomirna din apropiere de Suceava. După ocuparea nordului Moldovei de către austrieci (1775) și impunerea de către aceștia a unor restricții cu privire la viața monahală, Paisie a plecat cu cea mai mare parte a obștei (circa 200 de călugări) la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 s-a strămutat pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuirea sa fiind la 15 noiembrie. Este venerat pentru viața sa sfântă și pentru contribuția sa la renașterea monahismului și a spiritualității în România și în Rusia și pentru că a reînviat învățătura veche despre rugăciunea inimii.

1841 – Prima reprezentanță diplomatică a Olandei în România

Autoritățile de la Haga au înființat în România prima reprezentanță diplomatică – Viceconsulatul comercial de la Galați, titular fiind Anton Vlasto.

1845 – S-a născut Emanuil Ungurianu

21 decembrie 1845, Satchinez – 25 martie 1929, Timișoara

Avocat și filantrop din Banat. Între 1869–1872 a studiat la Facultatea de Drept din Budapesta. După absolvire și o perioadă de practică și-a susținut examenul de avocat la Tabla Regească din Budapesta. În 1874 s-a mutat în Timișoara, unde a profesat ca avocat până în 1910. În paralel, între anii 1885–1896 a fost director al băncii Timișana. În 1926 a revenit ca avocat în Baroul timișorean. A făcut parte din Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, iar din 1926 din Partidul Național-Țărănesc. A sponsorizat biserica și școala, a militat pentru păstrarea autonomiei școlilor confesionale românești și a Bisericii Ortodoxe Române, iar ulterior a activat pentru consolidarea acestora, a condus asociația politico-culturală Alumneul Românesc, al cărei scop principal era finanțarea studiilor unor tineri români talentați dar lipsiți de mijloace. A fost membru fondator al Muzeului de Istorie și Etnografie din Sibiu și al societăților culturale românești: Societatea literară „Petru Maior”; Asociația pentru cultura poporului român din Arad, Reuniunea învățătorilor români din Banat, Reuniunea femeilor române din Sibiu, Arad, respectiv Timișoara, Societatea pentru sprijinirea teatrului român din Ungaria și Ardeal, Societatea Istorică și Arheologică Timișoara etc.

1860 – S-a înființat primul regiment de artilerie românesc

Prima baterie de artilerie din Țara Românească a fost înființată în 1843, iar în Moldova în 1849. 1843–1850 sunt anii organizării primelor baterii de artilerie în țara Românească și Moldova, a înființării unor turnătorii proprii în Munții Apuseni, a folosirii tunurilor în luptele purtate pentru realizarea unor idealuri la care poporul român aspira de veacuri. Conform unui decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 21 decembrie 1860, cele patru baterii existente s-au contopit, constituindu-se astfel primul Regiment de artilerie al armatei române moderne (organizat pe două divizioane), al cărui comandant a fost maiorul Tobias Gherghel. Ajutorul șefului regimentului a fost numit maiorul Haralambie Nicolae, șeful divizionului întâi a fost numit căpitanul Herkt Enric, iar șeful divizionului al doilea a fost numit căpitanul George Manu.

1861 – S-a născut Constantin Mille

21 decembrie 1861, Iași – 20 februarie 1927

Gazetar, scriitor, avocat, implicat în mișcarea socialistă din România și un activist prominent pentru apărarea drepturilor omului. În 1878 s-a înscris la Facultatea de Drept și la cea de Litere de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Din studenție, a început colaborarea la revista Contemporanul, unde aveau să-i apară cele mai importante scrieri. Tot atunci a aderat la mișcarea socialistă, alături de militanți marcanți precum Nicolae Rusel, Alexandru Bădărău sau frații Ioan și Gheorghe Nădejde. Alături de aceștia, în 1880, a organizat primul Congres al Studenților Români, reușind să atragă atenția autorităților. Exmatriculat din facultate din pricina convingerilor sale politice, în 1882 s-a înscris la Universitatea din Paris, și-a completat studiile la Universitatea Libre din Bruxelles, de unde, în 1884, a revenit în țară, cu diploma de Doctor în Drept și cu multe legături în cercurile socialiste din Europa. A devenit membru fondator al Cercului de Studii Sociale și, împreună cu Ioan Nădejde, a înființat revista Drepturile omului. Între 1890–1894, împreună cu Nădejde și Panait Mușoiu a editat revista Munca, organ de presă social democrat, relatând adesea despre greve și îndemnându-i pe muncitori să se organizeze în sindicate și propagând ideile marxiste. În 1893, s-a alăturat Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, a început să scrie, în calitate de colaborator, la Adevĕrul. A fost unul dintre inițiatorii primei greve studențești din România și unul dintre animatorii presei românești moderne. În 1895 a devenit primul director al ziarului Adevĕrul, care a intrat în epoca lui de glorie. A construit un palat, sediu al gazetei, după modelul Figaro din Paris. A fost președinte al Asociației generale a presei române, considerat părintele ziaristicii române moderne. Din 1893, când a început să colaboreze la Adevĕrul, până în 1920, când a cedat – nu se știe din ce motive – ziarul bancherului Aristide Blank, Mille a revoluționat presa din temelii. În perioada în care a condus el ziarul Adevĕrul și, din 1904, și nou-înființata Dimineața, au avut loc în presă progrese remarcabile.

1883 – A apărut ediția princeps Poesii de Mihai Eminescu

Volumul lui Mihai Eminescu a apărut la Editura Socec, în data de 21 decembrie 1883/2 ianuarie 1884, cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu și cu portretul autorului și cuprinde un număr de 63 de poezii, dintre care 26 au fost publicate de-a lungul unui deceniu în Convorbiri Literare. A fost singurul volum tipărit în timpul vieții poetului.

1886 – S-a născut Gheorghe Tătărăscu

21 decembrie 1886, Poiana–Turburea, Gorj – 28 martie 1957, București

Jurist, om politic liberal, membru de onoare (din 1937) al Academiei Române. După ce a terminat studiile în drept în țară, a urmat Dreptul și Economia politică la Paris, unde a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. A obținut titlul de Doctor în Științe juridice în anul 1912, cu teza La régime électoral et parlamentaire en Roumanie (Regimul electoral și parlamentar în România). După ce și-a terminat studiile, a deținut, pentru scurt timp, funcția de avocat al Statului pentru Ministerul Instrucțiunii Publice. Părea, însă, să fie mai atras de publicistică, cu care cocheta încă din perioada studenției, colaborând la revista Semănătorul și ziarul Neamul Românesc. A fost ambasador la Paris din 1938, prim-ministrul României (1934–1937; 1939–1940), ministru de Externe. În 1945 a condus delegația română la Conferința de Pace de la Paris, unde a susținut (timid) interesele României. A fost căsătorit cu Arethia Tătărescu, președinta Asociației Femeilor din Gorj, implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brâncuși la Târgu-Jiu.

1893 – S-a semnat la București o nouă convenție comerciala româno-austro-ungară

În 1892 România a semnat convenții comerciale pe baza noii legi vamale cu Marea Britanie, Italia, Franța, Elveția, Rusia și Germania, Austro-Ungaria fiind în pericol de a fi astfel înlocuită pe piața românească. Noua convenție comercială s-a semnat la 9/21 decembrie, după doi ani de tratative, dar a intrat în vigoare la 2/14 iunie 1894. Momentul semnării marchează încheierea războiului vamal început la 1886.

1903 – A încetat din viață Gavriil Musicescu (20 martie 1847, Ismail, Basarabia/Ucraina – 8/21 decembrie 1903, Iași)

Compozitor, muzicolog, dirijor și organizator al impunătoarei formații Corul Mitropolitan din Iași; unul dintre primii folcloriști din România; excelent pedagog muzician

1912 – S-a născut Mircea Ulubeanu

21 decembrie 1912, București – (după 1994)

Inginer constructor. A primit o educație solidă, a studiat vioara și a excelat la sport: rugby, hochei, schi, înot, canotaj. A absolvit Școala Politehnică din București – Secția Construcții în 1938. În studenție a creat primul proiect: o casă pentru familia sa, în care avea să trăiască toată viața. La absolvire a fost angajat șef de secție la Administrația Porturilor și Căilor de comunicație pe apă (PCA), apoi a lucrat în Ministerul Transporturilor Auto, Navale și Aeriene din București. A realizat: anteproiectul canalului navigabil Cernavodă–Tașaul, proiectarea și execuția lucrărilor hidrotehnice pentru inundarea albiei majore a Prutului în zona Nemțeni, Gura Jiului, Albița, executarea unui feribot la limanul Nistrului, proiectarea și executarea lucrărilor de refacere a Portului Galați în urma distrugerilor produse de cutremurul din 1940 și de război. Constanța a fost atelierul de creație al inginerului Ulubeanu: amenajarea portului de turism și agrement Tomis; a inventat sistemul de chesoane distanțate pentru consolidarea falezei orașului; sistematizarea și extinderea Portului Constanța; a inventat stabilopodul, soluția pentru apărarea construcțiilor supuse valurilor (până atunci se foloseau blocurile cubice de beton, dar se căuta o soluție mai economică). Experiențele de laborator, pentru încercare, le-a făcut cu ajutorul inginerului Mircea Lateș. Invenția a fost brevetată în 1965 în România, apoi în Anglia, Germania, Franța, India, Italia, Japonia. Dacă nu ar fi trăit și activat în anii comunismului, într-o epocă în care eram obligați să recunoaștem o singură personalitate, aceea a lui Ceaușescu, ceilalți fiind uniformizați cu tot dinadinsul, inginerul Mircea Ulubeanu, ar fi fost recunoscut ca al doilea Anghel Saligni al României.

1913 – S-a născut Nicolai Costenco

21 decembrie 1913, Chișinău – 29 iulie 1993, Chișinău

Scriitor, poet și traducător român basarabean, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (1992). A studiat la Universitatea din Iași (1932–1936), frecventând şi cursurile Facultăţii de Drept. A debutat publicistic în 1932, prima carte datând din 1937. Până în 1940 a colaborat la revista Viața Basarabiei. A fost şef al secţiei literare la Teatrul Moldovenesc de Stat din Chişinău. Pentru că, în 1941, a combătut promotorii aşa-zisei limbi moldoveneşti la o întrunire a scriitorilor din RSSM, venind, totodată, cu argumente care demonstrau ingerinţa nefastă a cuvintelor ruseşti în limba română, scriitorul a fost arestat de NKVD, fiind acuzat de „propagandă şi agitaţie antisovietică”. Pentru că şi-a recunoscut „vina“ a primit o pedeapsă mai blândă – 7 ani de gulag în Siberia. A fost reabilitat în 1956, revenind în Basarabia. A publicat volumele: Poezii, Ore, Elegii păgâne, Cleopatra etc. A mai publicat culegerile Poezii alese, Poezii noi, Poezii și poeme, Scrieri (2 vol.) și romanul Severograd (2 vol.).

1918 – Armata Română a intrat în Târgu Mureș

După ce au ocupat văile Oltului și Mureșului, Divizia a 7-a a Armatei române a ocupat orașul Târgu-Mureș, la 8/21 decembrie.

1926 – S-a născut Georgeta Crainic

Georgeta Ciurea; 20 decembrie 1926, Ianca, Brăila – 29 decembrie, 2005, Montreal

Poetă, pictoriță, publicistă stabilită în Canada, la Montreal (1971). În 1949 a obținut licența in economie. S-a căsătorit cu Valeriu Crainic (1950). Prima expoziție personală a fost organizată în 1981 la Ville d’Anjou, iar următoarele, din ’85, ’87, ’88 și ’92 la Montreal. A colaborat la Ora românească de Radio din Montreal, a publicat în presa exilului: America, Troița, Cuvântul Românesc, Calea de lumină. A fost membră a Centrului de expozitii „Constantin Brancuși” din Montreal și vicepreședintă a Congresului Limbii Române Canada. A publicat cărți de poezii.

1930 – A încetat din viață Constantin Z. Buzdugan (3 iulie 1870, Coasta Lupii–Nicorești, Galați – 21 decembrie 1930, Galați)

Avocat, poet, traducător, om politic socialist

1933 – S-a născut Dan Zamfirescu

21 decembrie 1933, București

Istoric literar și bizantinolog. A studiat la Institutele Teologice din Sibiu (1952–1954) și București (1954–1956), urmând apoi cursuri de doctorat în specialitatea Bizantinologie (1956–1959). A continuat studiile la Facultatea de Limbi slave din București, unde a obținut în 1971 titlul de Doctor în Filologie. A lucrat în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca Patriarhiei, la Asociația Slaviștilor, în redacția revistei Contemporanul, a publicat cercetări istorice și filologice care au contribuit la cunoașterea culturii și literaturii române vechi, dar a lansat în același timp ipoteze exagerate cu privire la importanța acestor valori culturale în ansamblul culturii europene, fiind considerat unul dintre cei mai importanți ideologi ai protocronismului românesc. A fost colaborator al Securității, cu care a încheiat un angajament în 1973.

1934 – S-a născut Denis Buican

Dumitru Denis Buican Peligrad; 21 decembrie 1934, București

Scriitor bilingv, biolog, filosof și istoric al științelor. Fiu al unei familii boierești, deși nu avea „origine socială sănătoasă”, a fost un absolvent strălucit al Universității București. Este pionier al radiogeneticii din România (primele sale studii referindu-se la influența electricității asupra plantelor), inginer agronom, Doctor în Genetică, cercetător științific și cadru didactic universitar la București, Doctor în Litere și Științe umane al Universității Sorbona. A elaborat o nouă teorie a evoluției, teoria sinergică, și o nouă teorie a cunoașterii, biognoseologia. Stabilit la Paris din 1969, naturalizat francez în 1972, el s-a consacrat unor ample studii în calitate de istoric și de filosof al științelor. Dintre scrierile sale: L’Éternel Retour de Lyssenko, Génétique et Pensée évolutionniste, La Révolution de l’évolution, Jean Rostand, le patriarche iconoclaste de Ville d’Avray, Éthologie comparée, L’Odysée de l’évolution.

1935 – S-a născut Stela Popescu

21 decembrie 1935, Slobozia–Hodorogea, Orhei, România/R. Moldova – 23 noiembrie 2017, București

Actriță de teatru, film și televiziune. În 1953, a susținut examenul de admitere la facultate și a fost repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care a renunțat după un an și jumătate, când a intrat în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel a continuat să joace teatru. La sfârșitul facultății, a fost repartizată la Teatrul din Brașov, unde a ajuns să susțină 400 de spectacole pe an. Între 1963–1969 a jucat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În 1969 a părăsit Revista și s-a angajat la Teatrul de Comedie, a continuat colaborarea cu Radiodifuziunea Română (1963–2017). În paralel, a colaborat cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969. Totodată, a jucat în celebra serie de spectacole Boema de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu foarte mare succes de public. A realizat cupluri celebre alături de Ștefan Bănică (1971–1979) și Alexandru Arșinel (1979–2016). A jucat în peste 25 de filme precum Nea Mărin miliardar, Pe malul stîng al Dunării albastre, În fiecare zi mi-e dor de tine etc. A jucat în televiziune încă de la înființare, în piese de teatru și emisiuni de divertisment, reușind să transmită ceva din spiritul satiric și contestatar al Revistei.

Ava, Eva, Iva… • Stela Popescu și Radu Zaharescu

1935 – S-a născut Puși Cocea

Ioana Maria Algne Bălașa-Cocea; 21 decembrie 1935, București – ?

Sculptoriță, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, nepoata lui N.D. Cocea. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Artă monumentală, cu profesorul Ștefan Constantinescu (1954–1961). Din 1965 a participat la expoziții de sculptură cu caracter republican, la expoziții de grup în București (Galeria Apollo, Galeria Căminul Artei), Praga, Berlin, Bienala de la Veneția. Are lucrări expuse în muzee din București, Bârlad, Constanța, Galați, Tulcea.

Imagini [Modernism]

1938 – S-a născut Adela Mărculescu

21 decembrie 1938, Aiud

Actriță de teatru și film. În copilărie, a luat lecții de balet cu Floria Capsali. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, promoția 1959, clasa Alexandru Finți. Repartizată la Teatrul din Botoșani, a fost chemată de Toma Caragiu la Teatrul din Ploiești (1959–1963), apoi Zaharia Stancu, directorul Teatrului Național București, care a văzut-o într-un spectacol la Ploiești, a angajat-o în 1964. A avut peste 30 de roluri în teatru: Alexandru Lăpușneanu, Idolul și Ion Anapoda, Torquato Tasso, Omul care a văzut moartea, Vrăjitoarele din Salem, Trilogia antică, Anul viitor la aceeași oră, Dulcea pasăre a tinereții, Take, Ianke și Cadîr etc. Este societar de onoare al Teatrului Național „I.L. Caragiale” București.

Secvențe din piese de teatru din Arhiva TVR cu Adela Mărculescu

A jucat în peste 20 în filme: Serbările galante, Un august în flăcări, Hyperion, Alo, aterizează străbunica!, Declarație de dragoste, Une mere comme on n’en fait plus, Dușmanul dușmanului meu, Păcală se întoarce etc. A început cariera pedagogică la IATC în 1963, la catedra de Dans a Verei Proca, apoi la Tehnica vorbirii, catedra Sandinei Stan, iar din 1992 este conferențiar la Universitatea „Hyperion”, catedra Actorie și Tehnica vorbirii. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004).

Alo, aterizează străbunica! (1981) • Sebastian Papaiani, Mimi Enăceanu, Adela Mărculescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Adina Popescu etc.

1942 – S-a născut Stela Cheptea

21 decembrie 1942, Suceava

Istoric, specialistă în arheologie medievală. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași în 1965 și în 1999 a obținut titlul de Doctor în Istorie, cu teza Orașul Hârlău până în secolul al XVII-lea. Elemente de cultură urbană. După absolvire, a fost muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei, cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” al Academiei Române – Filiala Iași, apoi la Institutul de Arheologie din Iași. În 1992 a fondat Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române – Filiala Iași, unde a lucrat ca cercetător științific și apoi ca director (din 2002). A efectuat cercetări arheologice la Iași, Baia, Hârlău, Cotnari etc. În paralel cu activitatea științifică, este conferențiar universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie-Geografie a Universității din Craiova (din 1999). În decursul activității sale a obținut o serie de premii, iar două lucrări publicate de ea au fost premiate de Academia Română (1984 și 1994). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

1947 – Premiera Oratoriului bizantin de Crăciun, Nașterea Domnului

Conceput ca un imn de slavă, oratoriul lui Paul Constantinescu este scris pe texte biblice – din Evangheliile după Luca și Matei, are un limbaj muzical fluent, melodios, care atinge cu iscusință emoția și sensibilitatea umană. Din nefericire, muzica sa religioasă nu a putut fi cântată în România în deceniile de dictatură comunistă, cu o singură excepție. Una din marile creații ale muzicii sacre, cum s-a impus în conștiința europeană, Oratoriul bizantin de Crăciun, „Nașterea Domnului” a fost interpretat în primă audiție absolută în 21 decembrie 1947 la Ateneul Român, în concertul Filarmonicii bucureștene, sub bagheta lui Constantin Silvestri și reluat de Mircea Basarab, la ediția a IV-a a Festivalului Internațional „George Enescu” (în anul 1967).

Primul său oratoriu, Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști, nu a fost interpretat înainte de 1990.

Paul Constantinescu – Oratoriul bizantin de Crăciun, „Nașterea Domnului” • Corul, Baletul și Orchestra Teatrului Muzical Brașov, Conducerea muzicală Dan Rațiu, Soliști: Elena Drăgoi, Anton Alexandru, Marcel Zănescu, Mugur Curelaru

1949 – Desființarea bordelurilor din România

Prin Decretul Marii Adunări Naționale nr. 351/20 august 1949 de eradicare a vagabondajului, cerșetoriei și prostituției, adoptat de Consiliul de Miniștri în 18 august 1949, și ratificat în 20 august, care, la Art. 1 preciza: „Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale va înființa centre de reeducare pentru vagabonzi, cerșetori, prostituate și întreținuți, în scopul adaptării acestora la exercitarea unei meserii sau profesiuni și al redresării lor morale” și la Art. 4: „Durata reeducării este de 1 an, ea putând fi mărită de organele de conducere ale centrelor de reeducare, în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus internarea, sau micșorată când acesta a fost atins”. Practic, centrele de reeducare erau închisori. Ultimele bordeluri aveau să se desființeze la 21 decembrie, fiind un omagiu adus, de ziua sa aniversară, lui I.V. Stalin, „Tătucul Națiunilor”.

Istoria a stat la baza filmului Crucea de piatră, regizat de Andrei Blaier și având în rolurile principale pe Gheorghe Dinică, Dorina Lazăr, Florina Cercel.

1954 – A încetat din viață Petre Sergescu (5/17 decembrie 1893, Turnu-Severin – 21 decembrie 1954, Paris)

Matematician și istoric al științelor; profesor universitar; deputat; rector al Școlii Politehnice din București; membru corespondent al Academiei Române

1960 – S-a născut Lorina Bălteanu

21 decembrie 1960, Peciște, Rezina, R. Moldova

Poetă română din Moldova. În 1982, a absolvit Institutul de Literatură ”Maxim Gorki” din Moscova. A urmat studii postuniversitare la Universitatea din Dijon, Franța, a studiat Management cultural la Paris. A fost metodist la Clubul Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor la revistele Orizontul și Sud-Est Cultural. A fost primul președinte al Fundației Soros Moldova, contribuind de-a lungul anilor la editarea unui important număr de cărți și reviste de cultură, promovând tinere talente, susținând proiecte în învățământ, artă și știință, precum și procesul literar din R. Moldova. A debutat literar în volumul colectiv Dintre sute de catarge (1980) și, editorial cu volumul de versuri Obstacolul sticlei (1984), urmat de Cioburi și Poeme de sticlă. Poeziile sale sunt editate în culegeri și antologii în R. Moldova, precum și peste hotare. Stabilită în Franța, s-a implicat în activitățile diasporei și a realizat bijuteriei handmade, prezentând colecțiile sale în cadrul diverselor evenimente de modă de mare anvergură la New York, Tokyo, Seul, Londra, Geneva.

1963 – Institutul de Studii Sud-Est Europene

Primul Institut de Studii Sud-Est Europene a fost înființat la București, în 1914, de Nicolae Iorga, în colaborare cu arheologul Vasile Pârvan și geograful Gheorghe Murgoci. În 1937 a fost înființat, în paralel, Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, condus de Victor Papacostea. Suprimate în 1947 de regimul comunist, cele două institute s-au aflat la temelia noului Institut de Studii Sud-Est Europene, reînființat în 1963, sub conducerea lui Mihai Berza, sub coordonarea Academiei Române. Reorganizarea Institutului a fost însoțită de înființarea unei Asociații Internaționale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE), al cărei sediu central se află la București, sub egida căreia au fost organizate regulat, începând din 1966, Congrese internaționale de studii sud-est europene.

1965 – Convenţia pentru eliminarea discriminării rasiale

La cea de-a 20-a sesiune a Adunării Generale a ONU a fost adoptată Convenţia Internaţională din 21 decembrie 1965 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, intrată în vigoare la 4 ianuarie 1969. România a aderat la Convenţie prin Decretul nr. 345/28 iulie 1970 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.

1966 – A încetat din viață Valeriu Ciobanu (4 aprilie 1917, Chișinău – 21 decembrie 1966, București)

Istoric literar, folclorist și poet; profesor universitar și cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor

1969 – Ocolul lumii în 80 de ore

Un echipaj românesc a efectuat ocolul lumii în 80 de ore, cu un avion IL–18 din dotarea TAROM: a parcurs 46.000 km între 21 decembrie 1969–7 ianuarie 1970, pe traseul: București–Delhi–Bangkok–Tokio–Honolu–Los Angeles–Ciudad de Mexico–New York–Las Palmas–Roma–Istanbul–București.

1969 – A încetat din viață Alexandru S. Sanielevici (25 mai 1899, București – 21 decembrie 1969, București)

Fizician; membru corespondent al Academiei Române; a efectuat cercetări în domeniul radioactivității și al fizicii nucleare

1970 – A încetat din viață Iosif Prunner Jr. (23 iunie 1912 – 21 decembrie 1970)

Pianist și profesor; fiul marelui contrabasist Iosif Prunner; a fost timp de două decenii solistul Filarmonicii „George Enescu”

1987 – A încetat din viață Marcel Gafton (27 iulie 1925, Pechea, Galați – 21 decembrie 1987, București)

Poet și traducător (din scrierile lui Eduard Bass, Anatole France, Alexandre Dumas, Jules Renard, Jean Giono, Maxim Gorki, Boris Pilniak, Ivan Turgheniev etc)

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă din România – Ziua a șasea

Trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timișoara, regimul încercând să-i folosească la înăbușirea protestului, dar până la urmă aceștia s-au alăturat timișorenilor. Un muncitor explica: „Ieri, directorul făbricii noastre și un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn și ne-au spus că huliganii și ungurii devastează Timișoara și că este de datoria noastră se mergem acolo și să ajutăm la înăbușirea demonstrațiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat…” Treptat situația a ieșit de sub controlul autorităților. Și militarii au început să fraternizeze cu demonstranții. Seara, Timișoara a fost declarată oraș liber de către demonstranți. Evenimentele din Timișoara au fost descrise în jurnalele de știri ale Radio Europa Liberă și Vocea Americii, ascultate clandestin de către milioane de români.

Exemplul Timișoarei a fost urmat de alte localități din țară. Arădenii au ieșit în stradă pentru libertate, din 18 decembrie, fiind primul oraș din țară care s-a solidarizat cu Timișoara. Pe 21 decembrie au început manifestații anticeaușiste și în localitățile: Buziaș (de la ora 9:00), Sibiu (9:45), Cugir (11:00), Târgu Mureș (11:30), Caransebeș, Hunedoara, Reșița (12:00), Brașov (13:00), Cluj-Napoca (de la ora 15:00), Alba Iulia (22:14). În aceste orașe au avut loc demonstrații populare și confruntări armate, soldate cu numeroase victime, răniți și morți.

București: La propunerea primarului capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocată pentru 21 în jurul prânzului o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populației față de conducerea de partid și de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central, Ceaușescu a evocat o serie de realizări ale revoluției socialiste și ale societății socialiste multilateral dezvoltate din România, la care populația a rămas indiferentă, doar cei din față sprijinindu-l pe Ceaușescu cu scandări și aplauze. Lipsa sa de înțelegere a evenimentelor și incapacitatea de a controla situația au ieșit în evidență când a oferit, într-un act de disperare, creșterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună, și a continuat să laude realizările revoluției socialiste, neînțelegând că altă revoluție se desfășura chiar în fața sa. Ulterior, mitingul a devenit unul anticomunist, mulțimea rupând cordoanele forțelor de ordine. „Mult timp nu s-a știut cine a „stricat” mitingul lui Ceaușescu din 21 decembrie 1989. Au apărut fel și fel de personaje care și-au arogat acest merit. Acum se știe că acest fapt se datorează unor grupuri de timișoreni care s-au deplasat la București” [Petre Mihai Băcanu]. O mare parte a mulțimii a plecat pe străzi, în piață au rămas activiștii de partid, membrii gărzilor patriotice, militarii îmbrăcați în civil, oamenii cei mai fideli a dictatorului. După câteva minute, Ceaușescu a fost în stare să-și continue discursul, promițând măriri de salarii și pensii, apoi s-a întors în interiorul clădirii CC.

Discursul lui Ceaușescu din 21 decembrie 1989

Oamenii care au părăsit piața erau panicați, aruncau pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Foarte mulți dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieței Palatului, și au început să strige sloganuri anticomuniste și anticeaușiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceaușescu, cine ești/Criminal din Scornicești”. Protestatarii au invadat centrul din Piața Kogălniceanu, până în Piața Unirii, Piața Rosetti și Piața Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universității București, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă.

În cursul după-amiezii, Ceaușescu a ținut o teleconferință fulger cu prim-secretarii comitetelor județene de partid, în cadrul căreia a vorbit aproape numai el, declarând, că evenimentele ultimelor zile sunt dovada unei acțiuni organizate și dirijate, cu scopul destabilizării țării, și îndreptate împotriva integrității și independenței României. S-a pronunțat pentru mobilizarea generală a întregului activ de partid și de stat, a tuturor forțelor armate, Miliție, Securitate, unități militare. „Trebuie să demascăm și să respingem cu hotărâre această acțiune și să o lichidăm. Nu se poate pune decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acțiuni conjugate împotriva integrității, independenței, a construcției socialiste, a bunăstării poporului”. În continuare, a dat ordin pentru constituirea în fiecare întreprindere, până la nivelul de secții, a unor grupe de apărare.

București, 21 decembrie 1989 (12:30–16:30)

Începând cu orele 18 a început reprimarea propriu-zisă, care a durat până la a doua zi, ora trei dimineața. Protestatarii, neînarmați și neorganizați, au fost întâmpinați de soldați, tancuri, TAB-uri, ofițeri ai USLA și ofițeri de Securitate îmbrăcați în haine civile. Represiunea a început spre miezul nopții, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale. Se trăgea asupra mulțimii de pe clădiri, străzi laterale și din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împușcare, înjunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat în mulțime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau mulțimea cu jeturi de apă puternice, iar milițienii băteau și arestau oamenii. Protestatarii au reușit să construiască o baricadă de apărare în fața Restaurantului Dunărea, care a rezistat până la miezul nopții, dar a fost în cele din urmă doborâtă de forțele de ordine. Reprimarea a devenit foarte dură, îndeosebi după lansarea zvonului între scutieri că în Piața Romană mai mulți colegi de-ai lor au fost înjunghiați cu șurubelnițe. La un moment dat, toți pasagerii care au coborât la stația de metrou Piața Universității (inclusiv femeile, bătrânii și copiii) au fost maltratați. Cei prinși erau bătuți, târâți pe jos, obligați să se culce pe burtă, unii peste alții, în grămezi. Focuri de armă continue s-au auzit până la 3:00 dimineața, oră la care supraviețuitorii au părăsit străzile. După înăbușirea revoltei, caldarâmul a fost spălat de sânge de mașinile pompierilor și Salubrității. Răniții și morții au fost transportați la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgență, Spitalul Colțea și secția de neurochirurgie a Spitalului „Gheorghe Marinescu”. Procuratura Generală și Direcția Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul, la fel cum s-a procedat și la Timișoara, de incinerare a cadavrelor, dar acest ordin nu a mai fost executat. Bilanțul reprimării: 50 de persoane ucise, 462 rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava. Nicolae și Elena Ceaușescu au rămas în acea noapte în dormitorul special pregătit din clădirea CC al PCR, pentru a fi informați operativ asupra desfășurării evenimentelor și a da indicații privind modul de acțiune. Cam pe la 1 noaptea, Vasile Milea și Iulian Vlad l-au informat pe Nicolae Ceaușescu că zona centrală a Bucureștilor a fost degajată de manifestanți.

Prin decret prezidențial, s-a instituit starea de necesitate pe teritoriul județului Timiș.

Armata a folosit tehnică specială pentru a induce panica la mitingul din 21 decembrie 1989

1994 – S-a dat publicității actul final al anchetelor privind evenimentele din decembrie 1989

Secția Parchetelor Militare a finalizat Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989. Documentul a fost pus la dispoziția presei, a comisiei parlamentare care cercetează evenimentele din decembrie 1989, a președinției, conducerii MI, MApN și SRI.

1998 – A încetat din viață Dan Laurențiu (Laurențiu Ciobanu; 10 august 1937, Podu Iloaiei, Iași – 21 decembrie 1998, București)

Poet, critic literar și eseist

2001 – Parlamentul a aprobat participarea României în cadrul forței internaționale de asistență din Afganistan

Votul, cu 483 de voturi pentru și 2 voturi împotrivă, a fost solicitat Parlamentului de către președintele țării.

2003 – A încetat din viață Amelia Pavel (7 noiembrie 1915, București – 21 decembrie 2003, București)

Critic și istoric al artelor, eseistă, memorialistă

2008 – A încetat din viață Raluca Zamfirescu (1 noiembrie 1924, București – 21 decembrie 2008, București)

Actriță de teatru și film; și-a dedicat 60 de ani din carieră Teatrului Național din București; fiica dramaturgului George Mihail Zamfirescu şi soţia regizorului Ion Cojar

2010 – A încetat din viață Valeriu Gagiu (1 mai 1938, Chișinău, România/Moldova –21 decembrie 2010, Chișinău, Moldova)

Cunoscut jurnalist, scenarist și regizor de teatru și film român din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Uniunii Cineaștilor

 

Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România

Stabilită prin Legea nr. 198/7 noiembrie 2011 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România, la inițiativa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

 

2011 – Acordul între România și Statele Unite ale Americii privind scutul Antirachetă

Acordul între România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice ale Statelor Unite în România a fost aprobat la 2 mai 2011 de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, fiind publicat la 13 noiembrie 2011 și a intrat în vigoare la 21 decembrie. S-a stabilit amplasarea sistemului de apărare în localitatea Deveselu din județul Olt, sub conducerea unui comandat român. Legea nr. 290/2011, de ratificare a Acordului între România și SUA privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România, semnat la Washington, la 13 septembrie 2011, a fost promulgată de președintele Traian Băsescu la 15 decembrie 2011. La data de 18 decembrie 2015, în contextul Parteneriatului Strategic, România și Statele Unite au anunțat că, principalele componente militare ale facilității de apărare antirachetă Aegis Ashore din România, element cheie al Etapei a II-a a Abordării Europene Adaptive în Etape (EPAA), au fost finalizate și transferate comandantului operațional în vederea integrării viitoare în arhitectura sistemului de apărare antirachetă al NATO.

2012 – S-a instalat Guvernul Victor Ponta (2)

A fost cabinetul care a guvernat România din 21 decembrie 2012, dată la care a primit votul de încredere al Parlamentului României și a depus jurământul de credință, până la 5 martie 2014, când a depus jurământul al treilea guvern al lui Victor Ponta. Guvernul a fost susținut de către Uniunea Social Liberală, formată din Alianța de Centru-Stânga (PSD și UNPR) și Alianța de Centru-Dreapta (PNL și PC), după alegerile legislative din 2012, continuatorul guvernului Ponta (1).

2014 – Klaus Iohannis a fost învestit președinte al României

Noul președinte a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților. Ulterior, la Palatul Cotroceni, a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis.

2015 – A încetat din viață Annie Bentoiu (1 mai 1927, București – 21 decembrie 2015, București)

Poetă, scriitoare și traducătoare, autoarea cunoscutelor volume de memorii din perioada instaurării comunismului în România, Timpul ce ni s-a dat; soția compozitorului Pascal Bentoiu și mama sopranei Ioana Bentoiu

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită