21 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Înființarea Partidului Muncitoresc Român – instaurarea regimului totalitar în România

 

1605 – Dieta de la Miercurea Nirajului l-a ales pe Ștefan Bocskay principe al Transilvaniei

În luna aprilie a fost ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs, la 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay a fost unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, maghiari (românii majoritari fiind fără drepturi politice) de Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman s-a concretizat în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria.

1805 – S-a născut Timotei Cipariu

21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică/Pănade–Sâncel, Alba – 3 septembrie 1887, Blaj

Erudit transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”. Și-a făcut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale între 1816–1820, urmate de cele filosofice (1820–1822) și de cele teologice (1822–1825). În 1828 a devenit profesor de Filosofie, apoi profesor de Dogmatică, de Studii biblice la Seminar, a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833–1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, fiind apoi canonic, prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș. Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), Timotei Cipariu a fost posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania, prețioasă și prin raritățile ei. A fost unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse de el: Organul luminărei, primul ziar românesc cu litere latine, Învățătorul poporului, Archivu pentru filologie și istorie. A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri. Pe tărâm politic s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. Membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești, membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863–1864 membru în Dieta de la Sibiu.

1841 – S-a născut Nicolae Ch. Quintescu

Nicolae Chiriac Quintescu; 21 februarie 1841, Craiova – 12 august 1913, București

Critic literar, filolog și traducător, membru titular (din 1877) al Academiei Române. A absolvit Colegiul Sf. Sava din București și în 1861 a plecat în Germania unde a obținut o diplomă în Filologie clasică de la Universitatea din Bonn și, în 1867, un Doctorat în Literatură de la Universitatea din Berlin. În același an, după întoarcerea acasă, a devenit profesor de Filologie clasică la Universitatea Iași, apoi s-a transferat la Universitatea din București, pensionându-se din acest post în 1902. În timp ce se afla la Iași, a fost membru al Junimii, contribuind la revista acesteia, Convorbiri Literare, dar a intrat în conflict cu ceilalți membri din cauza unor dezacorduri filologice. A scris poezii în tinerețe, nepublicate, ulterior jurnale de călătorie și a tradus Egmont de J.W. von Goethe și Die Huldigung der Künste de Friedrich Schiller.

1864 – S-a născut Virgil Onițiu

21 februarie 1864, Reghin – 8/21 octombrie 1915, Brașov

Scriitor, publicist, membru corespondent (din 1902) al Academiei Române. A urmat liceul la Seghedin, apoi Institutul Teologic la Viena și Sibiu, urmat de studii filosofice și filologice la Viena și Budapesta, din 1886. A lucrat la Sibiu, în redacția publicației Telegraful Român și a fost cancelist al Mitropliei. După terminarea studiilor s-a stabilit la Brașov, unde a ocupat catedra de Limba română și latină, la Liceul românesc. A fost numit în funcția de director și a ridicat liceul la nivelul cerințelor vremii. A inițiat Masa studenților pentru elevii săraci, a încurajat excursiile școlare și practicarea sporturilor, construind chiar un patinoar în curtea școlii, a înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894–1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov și a inițiat editarea colecției Biblioteca teatrală la Brașov. A fost președintele societății România Jună din Viena, membru activ al ASTRA (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român. A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor.

1865 – S-a născut Anton Bacalbașa

21 februarie 1865, Brăila – 1 octombrie 1899, București

Ziarist, prozator, poet liric, și traducător, considerat „unul dintre cei mai mari poeți ai prozei gazetărești”. Înainte să devină umoristul plin de vervă și de spirit și polemistul redutabil care a fost stimat până și de adversarii săi, creatorul lui Moș Teacă și apropiatul colaborator al lui Ion Luca Caragiale la Moftul român, și-a făcut debutul, în 1880, la Literatorul lui B. Florescu, Al. Macedonski și Th. Stoenescu, cu poezii lirice care vădeau resursele impresionante ale talentului său. A susținut valabilitatea artei cu tendință și a argumentat inconsistența conceptului artă pentru artă, fiind întemeietorul revistei Adevărul literar. A făcut parte din mișcarea muncitorească, publicând de asemenea în ziare socialiste: Emanciparea, Literatorul, Mesagerul Brăilei, Dezrobirea, Democrație socială, Lumea nouă etc. A fost ales în 1894 în Consiliul General al Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania.

1867 – Căderea Guvernului Ion Ghica (2)

A fost un consiliu de miniștri de centru-dreapta, prezidat de Ion Ghica care a guvernat între 15 iulie 1866 – 21 februarie 1867. Avea misiunea de a aplana conflictul cu Poarta, generat de instalarea dinastiei străine, și obținerea recunoașterii ca domn a lui Carol I. Pe 8 octombrie 1866 s-a încheiat un acord prin care Sultanul recunoștea pe Principele Carol I drept Domn ereditar al Principatelor Unite, statul român putea întreține o armată de 30.000 oameni și să bată o monedă specială, care să poarte semnul particular al guvernului otoman, dar a fost menținut principul conform căruia Principatele nu puteau încheia direct cu o putere străină nici un tratat sau convenție. Pe plan intern, guvernul a trebuit să înfrunte o secetă cumplită și o epidemie de holeră care a făcut nu mai puțin de 24.000 de victime, Principatele trecând printr-o criză economică acută. Cabinetul a organizat primele alegeri pe baza noii legi electorale. Între 29 octombrie/1 noiembrie–3/5 noiembrie 1866 au avut loc alegeri cenzitare pentru Adunarea Deputaților, respectiv pentru Senat. Întrucât nici una dintre cele trei grupări (liberali, guvernamentali și cuziști/separatiști) nu a obținut majoritatea, s-a creat o situație excepțională: deși nici una dintre grupări nu agrea guvernul, nici una nu era dispusă să-l răstoarne; în schimb l-au hărțuit prin interpelări și prin refuzul de a vota bugetul. Doar după Înțelegerea de la Concordia, când s-au reunit grupările liberale, corpurile legiuitoare au dat vot de blam Guvernului Ion Ghica (2), iar primul ministru a depus mandatul.

1876 – S-a născut Teodor Teodorescu

21 februarie 1876, Iași – 20 septembrie 1920, Iași

Compozitor de muzică populară și psaltică și dirijor. A fost sopran și bariton în Corul Mitropolitan din Iași, dirijor al Asociației Corale Aurora din Iași, profesor de Muzică la Școala Normală și la Liceul de băieți din Galați, precum și dirijor al Corului episcopiei din oraș. După studii în știința armoniei și a contrapunctului la Schola Cantorum din Paris, a devenit profesor de muzică la Școala normală „Vasile Lupu”, la Seminarul teologic „Veniamin Costache”, la Liceul de fete „W. Humple”, precum și dirijor al Corului bisericii Sf. Spiridon din Iași. A fost fondator și dirijor al Corului Asociației Profesorilor Secundari din Galați. Având o dublă pregătire muzicală – laică și religioasă, Teodorescu a avut rezultate excelente în compoziția de muzică populară și psaltică. Toate lucrările sale sunt adevărate perle ale muzicii corale românești, autorul dovedindu-se un profund cunoscător al melosului bizantin, armonizând și creând, în stilul clasic al Bisericii ortodoxe române, adevărate opere cu valoare artistică incontestabilă. Ca profesor, a desfășurat o bogată activitate didactică și a publicat lucrări didactice pentru școlile secundare, a căror tematică este valabilă și astăzi. A cules folclor și melodii psaltice vechi. A compus Colecțiune de coruri pentru voci bărbătești și mixte, Românașul, Dochia, Mama lui Ștefan cel Mare, Cântecul lui Iancu.

Teodor Teodorescu / Mihai Eminescu – Rugăciune • Corul Sf. Apostol Andrei, Dirijor Prof. dr.Valentin Gruescu, Solist Pr Iacob Ormenișan

1881 – S-a născut Anibal Teodorescu

21 februarie 1881, Câmpineanca, Vrancea – 29 august 1971, București

Jurist, specialist în dreptul administrativ membru corespondent (din 1945) al Academiei Române (repus în drepturi în iulie 1990). A urmat Facultatea de Drept la București; în 1905 a devenit Doctor în Drept la Paris, cu teza Les lois roumaines et les etrangèrs. La revenirea în țară a devenit Docent de Drept public la Facultatea de Drept din București, apoi conferențiar. În 1921, la înființarea catedrei de Drept administrativ, a fost numit profesor; a fost decan al Facultății de Drept (1939–1940). La 28 de ani s-a lansat în politică, în Partidul Liberal, Partidul Poporului, Frontul Renașterii Naționale, pe care le-a reprezentat în Adunarea Deputaților. Între 1926–1927 a fost primar general al Bucureștilor, perioadă în care s-au efectuat o serie de lucrări edilitare privind îmbunătățirea circulației, noi trasee pentru tramvaiul electric, construirea de școli primare, lucrări de modernizare a grădinilor publice, canalizări etc. A împletit activitatea de la catedră cu cea de avocat pledant; a fost decan al Baroului de Avocați Ilfov (1939–1940), apoi președinte al Uniunii Avocaților din România. A fost scos abuziv din învățământ (1947), iar în 1950, arestat și închis la Jilava, unde a stat până în 1957, când a fost încadrat cercetător în cadrul colectivului pentru vechiul drept românesc și apoi în cadrul sectorului de Istoria dreptului românesc de la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București. A colaborat, până în 1963, la elaborarea studiilor introductive și la alcătuirea edițiilor critice ale celor mai importante legiuiri românești, a scris un Tratat de drept administrativ (2 vol.), fiind considerat fondator al dreptului administrativ modern. A publicat numeroase studii și articole, între care: Separațiunea puterii în stat, Revoluțiune și evoluțiune, O nouă concepțiune a actelor de guvernământ. Teoria legalității, Vânzarea moșiilor aparținând persoanelor morale, Textele Constituției și modificările de adus prin revizuire, Obligativitatea votului, Doctrina solidarismului juridic, Democratismul, Teoria răspunderii administrațiunii publice pentru daune etc. De numele său se leagă fondarea Muzeului Comunal din București, devenit ulterior Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, căruia i-a donat numeroase și valoroase piese.

1887 – S-a născut Claudia Millian-Minulescu

21 februarie 1887, București – 21 septembrie 1961, București

Poetă simbolistă, soția poetului Ion Minulescu. A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. A debutat în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906) și editorial în volum cu Garoafe roșii – versuri (1914). Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Dintre volumele publicate: poezie, Cântări pentru pasărea albastră, Întregire, dramaturgie, După paravan, Vreau să trăiesc, Veronica Micle, Dinozaurii, memorialistică, Cartea mea de aduceri aminte.

1891 – S-a format Guvernul Ion Emanoil Florescu (2)

Consiliu de miniștri al Partidului Liberal Conservator prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu, care a guvernat în perioada 21 februarie – 26 noiembrie 1891.  În această perioadă a avut loc Jubileul a 25 de ani de domnie a Regelui Carol I.

1901 – S-a născut Adelina Laerte Cârdei

21 februarie 1901, Iași – 2 noiembrie 1987, București

Poetă bucovineană, membră a Societății Scriitorilor Bucovineni din 1943. A scris pentru Revista Bucovinei până la cel din urmă număr. A fost autoare a unor superbe cântece de leagăn.

1904 – A încetat din viață Sava Henția (1 februarie 1848 – 21 februarie 1904)

Pictor realist, grafician, muralist și ilustrator de carte; a participat la războiul de independență, schițând și pictând, ca un veritabil corespondent de război.

1906 – S-a născut Paul Miracovici

21 februarie 1906, Frumoasa, Harghita – 15 noiembrie 1973, București

Pictor, critic de artă, grafician și muralist, profesor de Artă monumentală și teoretician la Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Și-a făcut studiile la Paris, la Academia Grande Chaumière între anii 1930–1933, iar în anul 1932, a câștigat o bursă de doi ani la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses. A avut o prezență destul de activă în cronica artistică din perioada interbelică. A debutat la Salonul Oficial în 1926, a pictat peisaje, naturi moarte, portrete, realizate cu un acut simț al decorativului așa cum se poate vedea la pictura murală de la Hotel Internațional din Mamaia precum și în lucrările Copii din Țara Moților, Zi de sărbătoare la Gura Humorului. A fost, de asemeni, unul dintre creatorii afișului turistic românesc modern din anii ’30.

Galerie imagini [Artindex]

1907 – Răscoala țărănească din 1907 – Declanșarea

A fost începutul unei mari răscoale țărănești care urma să cuprindă în câteva luni majoritatea județelor țării. Răscoala a durat până la sfârșitul lunii martie, cînd a fost înăbușită prin forță armată. Pe fondul măririi sumelor datorate prin contractele de subarendare și amânarea semnării acestora, în satele moșiei Flămânzi se organizaseră pichete de țărani care să-i împiedice pe agenții arendașului de a exercita presiuni asupra celor slabi de înger, în scopul spargerii solidarității cu privire la condițiile învoielilor ce urmau să se încheie. În ziua de 8/21 februarie s-au adunat la Primăria comunei Flămânzi, de dimineață, 400–500 de locuitori din satele de pe teritoriul moșiei Flămânzi cu anexele ei. Au maltratat administratorul moșiei. Teama de a-și pierde locul de muncă, împreună cu niște presupuși instigatori austro-ungari, a provocat răscoala țăranilor. Aceasta s-a răspândit în curând în întreaga Moldovă, mai multe proprietăți ale latifundiarilor fiind distruse, și numeroși arendași fiind uciși sau răniți. Obiectivul luptei țăranilor a fost același peste tot, chiar dacă uneori aceștia nu s-au exprimat la fel: înlăturarea exploatatării moșierești și obținerea în stăpânire a pământului pe care îl munceau de veacuri, de aici strigătul „Vrem pământ!”, sub semnul căruia s-a desfășurat lupta.

Subiectul fiind foarte controversat, aici avem și altă variantă: Răscoala țărănească din 1907, minciuna dintr-un tablou celebru și falsurile din cărțile comuniste de istorie [Vocea Diasporei]

1911 – S-a născut Szilárd Bogdánffy

21 februarie 1911, Feketetó, Torontal/Crna Bara, Banatul de Nord – 2 octombrie 1953, închisoarea Aiud

Episcop romano-catolic, deținut politic. A urmat Seminarul Teologic din Oradea și a fost hirotonit ca diacon în februarie 1934. A fost profesor la Gimnaziul Catolic din Oradea și duhovnic la Mănăstirea Ursulinelor. În 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic Szent József din Oradea, în aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea și numit vicar episcopal. Autoritățile comuniste au încercat, prin toate mijloacele, să-l convingă să colaboreze. Pentru că n-a fost de acord să-și trădeze semenii, Bogdánffy a ajuns în închisoarea securității din Oradea (1949), transferat la Jilava, trimis apoi la muncă silnică în mina de plumb de la Sighetul Marmației și mutat un an mai târziu în lagărul de exterminare de la Capul Midia, condamnat de tribunalul militar din Oradea la 12 ani de muncă silnică și dus în celula 120 a închisorii Aiud, unde a supraviețuit doar o lună. A fost beatificat în data de 30 octombrie 2010, în Bazilica Sf. Maria din Oradea.

1911 – S-a născut Liviu Deleanu

Lipe Kligman; 8/21 februarie 1911, Iași – 12 mai 1967, Chișinău

Poet evreu de limba română, publicist. A avut o copilărie grea, în sărăcie, dar a citit mult. A intrat la gimnaziu, dar, din lipsă de resurse, a abandonat. A plecat la București, unde s-a angajat litograf, apoi corector la o tipografie; la doar 15 ani a redactat revistele Prospect și Vitrina literară. A debutat cu volumul Oglinzi fermecate în 1927. A fost un poet liric, stilist remarcabil și mânuitor iscusit al cuvîntului. Un domeniu specific de manifestare a maiestriei sale îl constituie sonetul. După război a activat în domeniul literaturii pentru copii: Poezii pentru copii, Mi-i drag să meșteresc, Bucurii pentru copii, Licurici etc. A publicat volume de versuri: Ceasul de veghe, Glod alb, Vremuri noi, Dragostea noastră cea de toate zilele, Cartea dorului.

1914 – S-a născut Vasile Gionea

21 februarie 1914, Gârbovățu de Jos–Corcova, Mehedinți – 8 noiembrie 1999

Jurist, profesor universitar, om politic, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A absolvit în 1936 cursurile Facultății de Drept, promovând în anul 1939 examenul de avocat definitiv, la care s­a clasificat pe primul loc dintre toți candidații din țară. Între anii 1939–1942 a efectuat studii de doctorat în drept și științe economice la Universitatea din Cluj, promovate cu calificativul Magna cum laude, cu teza Răspunderea civilă a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect). A lucrat ca avocat pledant la Brașov, apoi avocat al Băncii Naționale a României la Brașov. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. În anul 1949 a fost arestat. Din 1952 a obținut gradul didactic de conferențiar la Academia Comercială Cluj-Brașov, și din 1958 a devenit profesor. Propus de Consiliul universitar și Senatul universitar, dar, refuzând să se înscrie în PCR, postul i-a fost infirmat, rămânând numai cu calitatea de consilier la Banca Națională a României. În 1989 a fost confirmat profesor universitar, fiind numit titularul catedrei de Drept constituțional și Istoria dreptului. Între anii 1992–1995 a deținut funcția de președinte al Curții Constituționale a României. A fost deputat PNȚCD. A fost autorul a 11 volume din domeniul dreptului civil, comercial, dreptului muncii, dreptului constituțional și istoriei dreptului, dar a scris și literatură: Oameni pentru care mi-a bătut inima: Portrete și amintiri, Întâmplări din alte vremuri, Femei vestite din Antichitate și din Evul Mediu, Pași în deșert, Lungul drum al Golgotei (4 vol.).

1930 – A încetat din viață Aristide Demetriade (10 iulie 1872 – 21 februarie 1930)

Actor și regizor de film; a jucat la Teatrul Național din București; unul dintre pionierii filmului românesc.

1937 – S-a născut Ilie Boca

21 februarie 1937, Botoșana, Suceava

Pictor, membru fondator al Filialei Uniunii Artiștilor Plastici Bacău. A absolvit Institutul de Arte plastice și Decorative „Nicolae Grigorescu” București, promoția 1967, clasa Alexandru Ciucurencu. Din 1970 a deschis o serie lungă de expoziții. Prima a avut loc la Bacău, apoi la Botoșani, din 1972 a expus la Apollo în București, în 1974 la Accademia di Romania de la Roma. A fost promotorul unor importante tabere de creație, inițiatorul celui mai longeviv festival al artei, Saloanele Moldovei, dar și a primei facultăți de artă din Bacău.

Mai mult: Expoziție Ilie Boca 80, decembrie 2016 [IlieBoca.ro]

1938 – Autodizolvarea partidului legionar Totul pentru Țară

Totul pentru Țară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) și format din elementele organizației dizolvate, conducătorul din umbră fiind Corneliu Zelea Codreanu. Mișcarea Legionară a fost desființată de trei ori: în 1931 de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; în 1932 de Guvernul Iorga–Argetoianu; în 1933 de către premierul liberal I.G. Duca. În urma presiunilor politice, la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu a dispus autodizolvarea partidului Totul pentru Țară, pentru ca, în scurt timp, Corneliu Zelea Codreanu să fie arestat și asasinat la ordinul lui Carol al II-lea.

1939 – S-a născut George Timcu

21 februarie 1939, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 25 februarie 1997

Prozator, poet, eseist și cronicar dramatic, membru al Uniunii Scriitorilor din 1976. A lucrat pe rând, ca pedagog, casier și merceolog, iar în anul 1961 a fost admis la Facultatea de Limbi clasice și orientale a Universității București, secția Limbă și literatură chineză, absolvită, în anul 1966, ca șef de promoție. A debutat publicistic în 1967, în Luceafărul, ulterior publicând articole, eseuri, cronici sau recenzii în Viața Românească, Steaua, Ramuri, Argeș, Convorbiri literare, România literară etc. A debutat editorial, cu volumul de versuri Ritual (1972), care nu a trecut neobservat de critica literară. A fost lector la Centrala Cărții, instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste și redactor-șef al Editurii Științifice și Enciclopedice (1980–1989), în această calitate, fiind printre susținătorii fervenți ai Colecției Biblioteca de Sociologie. La fel ca mulți alți scriitori ai vremii, s-a confruntat cu cenzura brutală a vremii. Romanul Lungile apusuri de soare, având ca subiect „dosarul de cadre” a fost reeditat pentru a reproduce versiunea integrală, necenzurată, a manuscrisului originar. S-a remarcat printr-o activitate publicistică prolifică, traduceri, preocupări constante în domeniul criticii dramatice. S-a făcut cunoscut prin romane polițiste: Fără suspecți, Tristețea lui Alec Armașu, Enigma pe autostradă, Dispariția unui necunoscut, Machiaj, O răzbunare târzie, Camera de gardă; versuri: Dialog ipotetic, Veghe nocturnă, Scrisoare de dragoste; nuvele: Tăinuitele culpe; traduceri.

1941 – Scrisoarea lui Constantin I.C. Brătianu

La 21 februarie 1941, președintele PNL, Dinu Brătianu îi recomanda, printr-o scrisoare, generalului Antonescu să nu angajeze România exclusiv de partea Germaniei, ci să lase deschisă și o altă posibilitate de orientare externă. „Nu putem face politică de aventură și nu trebuie să construim pe o singură ipoteză. Rezultatul războiului este cel puțin îndoios. România a putut să-și mențină existența tocmai printr-un joc de basculă între marile puteri. Ea trebuie, pe cât posibil, să nu se angajeze prea mult, pentru a-și menaja viitorul”.

1941 – Anularea reformei agrare în Transilvania de Nord–Est

Ordonanța nr. 1440/1941 a guvernului maghiar a anulat în Transilvania de Nord–Est, ocupată de Ungaria horthystă prin Dictatul de la Viena, efectele reformei agrare din România, din 1921. S-au anulat, în același timp, și toate achizițiile făcute de români în perioada 1918–1940.

1944 – S-a născut Lajos Sătmăreanu

21 februarie 1944, Salonta

Fost fotbalist care a jucat pe post de fundaș dreapta la echipele FC Bihor Oradea, ASA Târgu Mureș, Steaua București și în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970, performanță pentru care a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv. După retragerea din activitatea de fotbalist a lucrat ca antrenor la nivelul grupelor de juniori.

1945 – S-a născut Ana Maria Sireteanu

21 februarie 1945, București – 20 iunie 2014

Scriitoare, jurnalistă și profesoară. În 1967 a fost admisă la Facultatea de Filologie a Universității din București. Ulterior a susținut un Doctorat în Științe psihologice, specializarea Psihologie mass-media, cu teza Creația imagologică – Rolul mass-media. În anul 1968 a început colaborarea cu radioul public. A fost redactor de emisiuni radio și TV culturale și educaționale la Radioteleviziunea Română (1975–2003), iar în perioada 1996–2002, director al postului Radio România Cultural. A fost profesor asociat, apoi lector la Catedra de Jurnalism radio, a Facultății de Jurnalism din Universitatea Hyperion. A fost o apreciată poetă (volumele Amintiri din Tranzițara și Psihopoezia), precum și coordonatoare a două manuale de jurnalism cultural editate în 1998 și 2000.

1947 – Stalin – cetățean de onoare al României

Consiliul de Miniștri a hotărât proclamarea tovarășului Iosif Visarionovici Stalin drept cetățean de onoare al României. Nu știu dacă această decizie este încă în vigoare, dar a determinat și alte hotărâri de același fel (Molotov, Vîșinski)…

1948 – Înființarea Partidului Muncitoresc Român

La Congresul din perioada 21–23 februarie 1948, Partidul Comunist Român a fuzionat cu Partidul Social Democrat. Se năștea atunci, prin unirea comuniștilor cu socialiștii, desigur epurați de „trădători”, ceea ce propaganda vremii numea „partidul unic al clasei muncitoare” adică, Partidul Muncitoresc Român. Liderii facțiunii pro-comuniste din PSD, Lothar Rădăceanu și Ștefan Voitec au primit, în urma absorției în PMR, posturi ministeriale. În funcția de secretar general al Comitetului Central al PMR a fost ales Gh. Gheorghiu-Dej. Momentul a marcat instaurarea în România, pentru o perioadă de mai bine de 50 de ani, a regimului totalitar.

1950 – S-a născut Ovidiu Dunăreanu

Ovidiu Petcu; 21 februarie 1950, Arad

Prozator și publicist literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie, Specialitatea Biblioteconomie, București (1970). A debutat în revista Luceafărul, în cadrul rubricii Cei mai tineri autori (1970). A colaborat la revistele: Tomis, Luceafărul, Observator și Archenoah din Munchen, Suplimentul Literar-Artistic al Tineretului Liber, Literatura și Arta și Limba Română din Chișinău, Dorul din Danemarca, Convorbiri literare, România literară, Pro Saeculum, Transilvania, Ateneu, Ex Ponto etc. Debutul editorial s-a produs târziu, în 1990, cu grupajul de proză scurtă Grădina lui Ieronim, apărut în volumul colectiv Preludii epice la Editura Eminescu.

1951 – S-a născut Costică Onuță

21 februarie 1951, Draxeni, Vaslui

Pictor naiv. Începuturile sale ca artist sunt legate de întâlnirea cu profesorul Școlii populare de artă din Vaslui, Eugen Bălan, despre care maestrul spune că i-a ales drumul. Aflat într-un moment de cotitură al vieții sale, diagnosticat cu o boală necrutățoare, pictorul a devenit conștient, de puterea pe care culorile o au asupra sa, funcționând ca o terapie care va reuși să-i pună în armonie mintea şi spiritul. Lucrările sale sunt inspirate din viața satului, din natură, abordând teme aparent banale: obiceiuri de iarnă, scene din viața de zi cu zi a satului natal sau alegorii. Creația sa a ajuns să fie cunoscută la nivel național dar mai ales internațional, picturile sale regăsindu-se în expoziții organizate la: New York, Paris, Viena, Veneția, Bangkok, Madrid sau Salonic.

Biografie ilustrată [Revista de lingvistică și cultură românească]

1956 – Recensământul populației din Republica Populară Română

Recensământul din 1930 a fost singurul care a avut loc în România Mare, recensămintele din perioada 1948–2002 acoperind teritoriul de astăzi al României. Totalul populației recenzate: 17.489.450 de cetățeni.

1961 – S-a născut Ticu Lăcătușu

Constantin Lăcătușu; 21 februarie 1961, Piatra Neamț

Sportiv de performanță, alpinist, geolog și cameraman. A început să practice alpinismul din facultate, în 1981 făcând primul traseu de escaladă. În anul 1990, prin Federația Română de Alpinism a avut prima sa ieșire din țară, în Caucaz, pe Vârful Elbrus. Au urmat apoi alte expediții, prima mare reușită venind în 1992, când a fost primul român „optmiar”, reușind să ajungă pe Vârful Broad Peak (8.047 m) din Himalaya. În anii următori a cucerit vârf după vârf, fiind de departe cel mai mare alpinist al Romaniei. Este primul român care a cucerit Vârful Everest (8.848 m), la 17 mai 1995, singurul român care a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale celor șapte continente, completând lista lui Messner (lista Carstensz) în 8 ani și 166 zile: Elbrus, Kilimanjaro, Everest, Aconcagua, McKinley, Puncak Jaya, Masivul Vinson (iunie 1990–decembrie 2001). Este căsătorit cu vedeta TVR, Irina Păcurariu.

1969 – A încetat din viață Vasile Lăzărescu (1 ianuarie 1894 – 21 februarie 1969)

Teolog; profesor la Institutul Teologic Andreian din Sibiu și Academia Teologică din Oradea; Mitropolit al Banatului; mărturisitor al prigoanei comuniste.

1972 – Lansarea romanului Marele singuratic de Marin Preda

A apărut la Editura Cartea Românească. Pentru acest roman, o continuare independentă a romanului Moromeții, autorul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

1977 – Relații diplomatice România – Spania

La 5 ianuarie 1967, a fost semnat, la Paris, Acordul privind înființarea de reprezentanțe consulare și comerciale în cele două capitale, conduse de miniștri plenipotențiari. Zece ani mai târziu, la 21 februarie 1977, Alexandru Petrescu era acreditat în funcția de ambasador al României în Spania, iar la 3 mai 1977, primul ambasador al Spaniei la București, José Carlos Gonzalez-Campo Dal-Re, își prezenta scrisorile de acreditare în această calitate.

1990 – A fost fondată Asociația Culturală Bulgară din București

A fost prima organizație a bulgarilor din România, înregistrată oficial prin sentința nr. 157/21 februarie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 București. Conform Statutului, scopul Asociației vizează problemele spirituale – nu și politice sau economice – ale cetățenilor români de naționalitate bulgară, propunându-și în acest sens să desfășoare activități instructiv-educative, cultural-artistice, sportiv-turistice și recreative menite să contribuie la renașterea spirituală a naționalității bulgare din România și dezvoltarea legăturilor de prietenie și bună vecinătate dintre România și Bulgaria.

1991 – A încetat din viață Vasile Pavelcu (4 august 1900 – 21 februarie 1991)

Psiholog specializat în problema personalității și afectivității, învățarea școlară; membru titular al Academiei Române.

1992 – Vizita la București a secretarului general al NATO

Aflat în a doua sa vizită în România (21–22 februarie 1992), vizitele fiind consacrate procesului de integrare a României în alianța Nord-Atlantică, Manfred Wörner, secretarul general al NATO a participat la ceremonia de inaugurare a Centrului Euro-Atlantic din Capitală.

1992 – A încetat din viață Constantin Th. Botez (11 martie 1929 – 21 februarie 1992)

Economist, istoric și eseist; cercetător al arhivelor; profesor universitar de Istoria economiei naționale.

1993 – S-a născut Andrada Preda

Andrada Maior Pașca; 21 februarie 1993, Baia Mare

Handbalistă care joacă pe postul de extremă stânga, fiica antrenoarei Simona Maior Pașca. A început să joace handbal la CSȘ 2 Baia Mare, cu care a devenit vicecampioană națională la junioare III și a câștigat titlul național la junioare I, apoi la HCM Baia Mare, cu care a participat la ediția 2013–2014 a Ligii Campionilor. A fost împrumutată la HC Zalău, CSM Bistrița, iar după desființarea echipei HCM Baia Mare, a evoluat la CSM Bistrița, cu care a câștigat, în 2017, finala mică a Cupei României, CS Minaur Baia Mare, Crișul Chișineu-Criș, U Cluj. În 2017 s-a căsătorit cu Lucian Preda, extremă dreapta la echipa de handbal CSU Bucovina Suceava.

1995 – A încetat din viață Cristian Popescu (1 iunie 1959 – 21 februarie 1995)

Poet, eseist și publicist afiliat nouăzecismului literar; calificat de critici drept „cel mai mare poet român de la Nichita Stănescu încoace”.

1997 – Jacques Chirac în România

Președintele Franței, Jacques Chirac a vizitat România în 21–22 februarie 1997 în cadrul unui turneu mai larg în regiunea est europeană care mai cuprindea Polonia, Ungaria și Cehia. A declarat, cu prilejul vizitei sale în România, că țara sa se dorește „avocatul atent și puternic al României” pentru aderarea acesteia la NATO „încă din primul val” al extinderii organizației.

2003 – A fost inaugurat Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București

În muzeu sunt expuse 667 hărți, gravuri, desene, litografii, precum și o serie de obiecte specifice tematicii muzeului. Exponatele sunt dispuse în cele 16 săli într-o suită ce respectă latura științifică îmbinată în mod armonios cu cea artistică, căutând să pună în valoare evoluția istorică a realizărilor cartografice pe întregul mapamond și, mai ales, a celor care se referă la spațiul geografic al României.

2003 – Primele avioane americane pe aeroportul Mihail Kogalniceanu

Baza 57 Aeriană de Aviație de la Mihail Kogălniceanu a fost folosită de trupele americane pe perioada conflictului din Irak. Pe perioada șederii lor în România, americanii au investit și cheltuit 22 de milioane de dolari în lucrări de infrastructură și reparații de drumuri.

2006 – A încetat din viață Angelica Adelstein-Rozeanu (15 octombrie 1921 – 21 februarie 2006)

Celebră jucătoare de tenis de masă româno-israeliană; campioană mondială de șase ori pentru România (1950–1956); campioană națională a ambelor țări (de 20 de ori a României și de 3 ori a Israelului).

2015 – A încetat din viață Camil Mureșanu (Camil Bujor Mureșanu; 20 aprilie 1927 – 21 februarie 2015)

Istoric; profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca; director al Institutului de Istorie „George Barițiu”; membru titular și președinte al filialei din Cluj al Academiei Române.

2016 – A încetat din viață Pascal Bentoiu (22 aprilie 1927 – 21 februarie 2016)

Compozitor, muzician și muzicolog; secretar al Secției de muzică simfonică, muzică de cameră și operă a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și primul președinte după 1989.

2017 – A încetat din viață Nicolae Hilohi (26 iulie 1930 – 21 februarie 2017)

Pictor, specializat în artă monumentală și religioasă.

2018 – A încetat din viață Boris Crăciun (12 februarie 1939 – 21 februarie 2018)

Romancier, dramaturg, reporter, editor, autor de literatură școlară; realizator de emisiuni și șef de secție la Radio Iași; a fondat Editura Porțile Orientului.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită