Conferința De Pace Paris -cover23
Istoria românilor România frumoasă Romanian Visual Art

21 Ianuarie în istoria românilor

Conferința de la Paris Vincențiu Babeș Vasile Lucaciu George Vâlsan Vasile Popovici Gherasim Iscu Rebeliunea legionară Dan Tulbure Dorina Chiriac Maria Popistașu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris

 

1725 – S-a născut Matei Milu

Milo sau Mile; 21 ianuarie 1725 sau cca. 1750, Spătărești, Suceava – 3 octombrie 1801 sau 1802

Poet, a scris poezii de dragoste, portrete satirice. Și-a făcut studiile în casă, învățînd franceza și greaca modernă, și la Petersburg, unde și-a însușit limba rusă. Reîntors în țară, a urcat în ierarhia boierească, fiind, pe rând, vătaf de aprozi, vel sluger, vel stolnic, ispravnic, vel ban și vel spătar. A fost autorul primului pamflet și al primei ode din literatura română. Opera sa s-a păstrat, fragmentar, într-un caiet manuscris. A compus versuri satirice, de obicei sub formă de cimilituri, publicate întâia oară de I. Tanoviceanu în Analele Academiei Române în 1897, sub numele Un poet moldovean din veacul XVIII. Preocuparea sa pentru poezie a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. A fost bunicul actorului Matei Millo.

1805 – S-a născut Aaron Florian

21 ianuarie 1805, Rod, Sibiu – 12 iulie 1887, București

Istoric, profesor și publicist, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. Studiile universitare le-a făcut la Budapesta. Solicitat de Dinicu Golescu, a început să predea din 1830 la școala acestuia din Golești. A fost apoi profesor la Școala Centrală din Craiova, a predat Limba latină la Colegiul Sfântul Sava din București, unde l-a avut elev pe Nicolae Bălcescu. 1805-1887 Aaron FlorianA fost profesor și la Universitatea din București. A fost membru al Societății Filantropice, participant la Revoluțiile de la 1848 din Țara Românească și Transilvania. A ocupat funcții înalte în administrația școlilor din România. A colaborat la Foaie pentru minte, inimă și literatură și Telegraful român și a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc, România. A fost printre primii care au subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale, în lucrarea sa Idee repede de istoria Prințipatului Țării Românești, în 3 volume. A realizat prima periodizare și a tras atenția asupra științelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, știința sigiliilor). Din opera sa: Istoria lumii, Mihaiu Bravulu: biografia și caracteristica lui, trase din istoria Țării Românești, Dicționar francez-român.

1821 – S-a născut Vincențiu Babeș

21 ianuarie 1821, Hodoni, Banat – 3 februarie 1907, Budapesta

Avocat, profesor, ziarist, publicist, și om politic din Banat, unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române. A urmat cursuri de teologie la Carloviț și la Seminarul din Arad. Puțin înainte de adeveni preot, a renunțat la această cale și s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1848. Întors la Arad, a fost întâi profesor, apoi inspector al școlilor românești, a fost trimis la Viena, împreună cu alți bărbați de încredere, în deputațiune pentru apărarea intereselor diecezei Aradului. 1821-1907 Vincențiu BabeșA fost redactor și translator al textului românesc la gazeta oficială în care erau publicate textele de legi imperiale, numit grefier la una dintre secțiile Curții de Înaltă Casație și Justiție din Viena, a deținut rangul de consilier Privat și Secretar al Curții. Tot atunci a publicat broșura Chestiunea limbilor și naționalităților din Austria scrisă de către un român, de succes în cercurile politice ale monarhiei și care l-a propulsat pe scena politică. A luptat timp de aproape 30 de ani pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania; de patru ori deputat în dieta de la Budapesta, a apărat cauza națiunii române, prin numeroase interpelări și discursuri cu obiect Uniunea Ardealului cu Ungaria, școală și biserica română, legea naționalităților și toate chestiunile vitale ale naționalităților. A fost unul dintre fondatorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1891–1892. După acea s-a retras din politică. În 1866, la Viena, a fost înființat, de către frații Mocioni, și pus de la început sub direcția lui Vincențiu Babeș, ziarul Albina, care a apărut timp de zece ani și a fost o școală de jurnalism pentru mulți gazetari români. S-a căsătorit în 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider, având nouă copii; cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologul și morfopatologul Victor Babeș.

1844 – A apărut periodicul Propășirea. Foaie științifică literară

A apărut la Iași în perioada 9/21 ianuarie–29 octombrie/8 noiembrie 1844. Propășirea (Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale) a fost o revistă săptămânală de cultură, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș. 1844 Primul Număr Propăşirea. Foaie ştiinţifică LiterarăDupă o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza. Primul număr, în care se publica articolul-program, a fost interzis de cenzură, de aceea revista a continuat să apară sub titlul impus de cenzură, Foaie științifică și literară. A continuat ideile revistei Dacia literară pe plan literar și cultural, venind în sprijinul militantismului revoluționar al epocii, fiind prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova. Aici a publicat Nicolae Bălcescu studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei pînă acum.

1847 – Franz Liszt a concertat la Iași, în sala Teatrului Nou

După primul concert, din 18 ianuarie, susținut de Franz Liszt în casa vistiernicului Alecu Balș, au avut loc alte două, în 21 și 24 ianuarie, în sala Teatrului Nou. Dacă în cursul primei sale reprezentații repertoriul abordat a fost cel obișnuit, repertoriul celorlalte două concerte a cuprins lucrările: Uvertura operei Wilhelm Tell, Invitația la vals, Fantezie pe motive din Somnanmbula, Serenadă, Regele ielelor, Galopul cromatic.

Franz Liszt – La Campanella

1852 – S-a născut Vasile Lucaciu

21 ianuarie 1852, Apa, Comitatul Sătmar – 29 noiembrie 1922, Satu Mare

Preot, membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. După liceu și studii teologice, făcute la Roma între 1868–1870, a urmat cursurile Institutului Sf. Atanasie din Roma, în 1870 obținând titlul de Doctor în Filosofie, cu distincția Magna cum laude. 1852-1922 Vasile LucaciuDin anul 1885 a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică monumentală, sfințită la 15 august 1890, dedicată Unirii tuturor românilor. Scriitor politic, printre altele în Gazeta de Transilvania și Observatorul, inițiator și semnatar al Memorandumului din 1892, lider al Partidului Național Român, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, a avut de suferit în repetate rânduri represiunea autorităților de la Budapesta. În perioadele în care a fost deținut politic, românii ardeleni i-au dedicat în semn de prețuire și solidaritate un cântec: Doina lui Lucaciu.

Doina lui Vasile Lucaciu

Venit în Regatul României după începutul Primului Război Mondial, a militat intens pentru alierea țării cu Puterile Antantei, pentru se putea realiza reîntregirea României. Tot în acest scop a îndeplinit – trimis de guvernul român – misiuni de prezentare a poziției române în privința situației inacceptabile a românilor majoritari din Transilvania, inclusă în statul austro-ungar. În 1918 a fost unul din membrii Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar la alegerile din 1919 a fost ales deputat în Parlamentul României din partea PNR. În aprilie 1917, Guvernul român a trimis în SUA o Misiune Patriotică cu scopul de a susține cauza Transilvaniei și organizarea unei unități de voluntari români transilvăneni pentru frontul francez, formată din Vasile Lucaciu, Vasile Stoica și Ioan Moța. După o călătorie de două luni prin Rusia și Japonia, delegația română a fost primită la Casa Albă, de către secretarul de stat Robert Lansing.

1865 – A încetat din viață Alecu Donici (Alexandru Donici; 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin/Donici, Orhei – 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț)

Fabulist și traducător basarabean; în afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru

1885 – S-a născut George Vâlsan

21 ianuarie 1885, București – 6 august 1935, Carmen Sylva/Eforie Sud, Constanța

Geograf și etnograf, membru titular (din 1920) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, în 1908 a luat licența în Filosofie cu Magna cum laude. La îndemnul lui Titu Maiorescu și al lui Simion Mehedinți a făcut studii de specializare în geografie fizică și etnografie la Universitatea din Berlin (1911–1912) și la Paris (1913–1914), unde, la Sorbona, a frecventat cursurile și seminariile lui Emmanuel de Martonne. 1885-1935 George VâlsanÎn 1916 a devenit primul Doctor în Geografie din România, cu mențiunea Magna cum laude. A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească. S-a ocupat de probleme de geografie generală, Sensul geografic ca știință, de geomorfologie, Câmpia Română de geografie umană, O fază în popularea țărilor românești, de istorie a geografiei, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir (pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie, O știință nouă: etnografia, de toponimie, de biogeografie etc. Savant de reputație mondială, Vâlsan a reprezentat România în numeroase congrese internaționale de geografie, în care a deținut funcții importante. Este considerat unul dintre făuritorii etnografiei moderne naționale, grație operelor sale cu un caracter teoretico-metodologic precum și activități privind orientarea cercetării etnografice atât pe teren cât și în muzee. De asemenea, se consideră că a pus bazele geomorfologiei moderne în România.

1900 – S-a născut Victor Papacostea

21 ianuarie 1900, Viziru, Brăila – 20 iunie 1962, București

1900-1962 Victor PapacosteaIstoric, specialist în istoria comparată a țărilor balcanice. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, fruntaș al Partidului Național Liberal și subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale. Între 1950–1955 și 1957–1958 a fost deținut politic la penitenciarul Sighet. Din opera sa: Viețile sultanilor, Un observator prusian în Țările Române acum un veac: Johann Ferdinand Neigebaur, Tradiții românești de istorie și cultură.

1900 – S-a născut Vasile Popovici

Vasile Popovici-Ieșeanu; 21 ianuarie 1900, Vărzărești, Orhei – 3 iulie 1973, Iași

Compozitor și profesor universitar. A studiat la Școala de dirijori de cor din Odesa, absolvită în 1917, cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918–1921) cu Antonin Ciolan și la Schola Cantorum din Paris (1927–1930) cu Amédée Gastoué, Paul Le Flem, Vincent d’Indy. 1900-1973 Vasile Popovici CompozitorA fost profesor de Teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române Cântarea Moldovei din Paris, profesor de Cânt gregorian și Orgă la Academia de Muzică Religioasă din București, profesor de Teorie și Istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău. În 1936, a organizat și a condus Societatea muzicală Cântarea Moldovei din Iași. A fost apoi consilier muzical la Radio București și profesor suplinitor la catedra de Istorie a muzicii și Orgă a Conservatorului din București. A primit Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl.II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români (din 1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960–1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.

Vasile Popovici – Sara pe deal • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia

1912 – S-a născut Gherasim Iscu

Grigore Iscu; 21 ianuarie 1912, Poduri, Bacău – 25 decembrie, 1951, spitalul penitenciar Targu Ocna

Arhimandrit, stareț al Mănăstirilor Arnota și Tismana, unul dintre martirii temnițelor comuniste. Încă de tânăr fiind, a mers la Mănăstirea Bogdana din judetul Bacau, unde a rămas ca frate. A studiat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, Liceul „Pricipele Ferdinand” din Bacău și la Seminarul Teologic de la Cernica, apoi a urmat Facultatea de Teologie din București, absolvind însă abia în anul 1942. A fost tuns în monahism, primind numele de Gherasim la Mănăstirea Tismana în 1932, curând, hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, în aprilie 1937 fiind numit staret la Manastirea Arnota (1937–1939). 1912-1951 Gherasim Iscu Cleric MartirDin 1939 a fost bibliotecar și contabil la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica., până când bibliotecile mănăstirilor au fost închise pentru că ar conține cărți legionare (1941). În 1942, a fost trimis peste Prut, pentru a întări credința ortodoxă a fraților de acolo. A ridicat și reparat biserici, a slujit ca preot, profesor și învățător. A revenit la Tismana, fiind numit exarh peste toate mănăstirile din Oltenia (1943–1945) și stareț al Mănăstirii Tismana, arhimandrit. În 26 septembrie 1948 a fost arestat, acuzat de „dezordine socială”, condamnat la zece ani de temniță grea. A trecut, fiind prigonit fără milă prin închisorile de la Craiova, Aiud, Poarta Albă (unde a făcut tuberculoză), Târgu Ocna. Unul dintre torționarii săi a fost Vasilescu, un deținut „reeducat”. Se spune că părintele Gherasim și-a cunoscut dinainte ziua morții. În ultimele sale zile, la spitalul închisorii a ajuns și călăul său, Vasilescu, puternic afectat de tuberculoză. Pe 25 decembrie 1951, părintele Gherasim a cerut să fie dus lângă patul lui Vasilescu, l-a făcut să se pocăiasca pentru toate păcatele săvârșite, spovedindu-se și împărtășindu-se. În acea noapte, amandoi au trecut în pace la cele veșnice.

1917 – S-a născut Silvian Iosifescu

21 ianuarie 1917, București – mai 2006, București

Critic și teoretician literar, pedagog și traducător, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. S-a alăturat partidului comunist încă din ilegalitate. A fost profesor de Literatură română la Facultatea de Litere a Universității din București, șeful catedrei de Teorie literară. 1917-2006 Silvian Iosifescu CriticA colaborat la publicația antifascistă Cuvântul liber. A contribuit în mod deosebit la edițiile critice ale operelor lui Ion Luca Caragiale din timpul regimului comunist, a scris studii despre creația acestui scriitor clasic: Dimensiuni caragialiene, Momentul Caragiale și i-a tradus în franceză unele scrieri. A mai comentat unele din scrierile lui Grigore Alexandrescu și Liviu Rebreanu, sau ale unor traduceri în română din Voltaire, George Bernard Shaw etc., antologii din proza umoristică română și franceză. A dat o atenție deosebită literaturii aflate la frontiera cu filosofia și psihologia (eseurile, aforismele, moralistica, confesiunile), cu știința (literatura științifico-fantastică) și cu istoria (romanul istoric, memorialistica, biografia romanțată, notele de călătorie etc). A tradus din franceză și engleză cărți de Robert Graves, Erskine Caldwell, Romain Rolland etc.

1918 – A încetat din viață Victor Mihaly de Apșa (19 mai 1841, Ieud, Comitatul Maramureș – 21 ianuarie 1918, Oradea)

Episcop al Eparhiei de Lugoj; arhiepiscop Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma din 1895; membru de onoare al Academiei Române

1920 – S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris

Desfășurată în perioada 18 ianuarie 1919–21 ianuarie 1920, conferința a dus în final, la semnarea tratatelor de pace dintre Aliați și cele cinci state învinse: Germania, Bulgaria, Turcia, Austria și Ungaria (ultimele două în calitate de moștenitoare ale defunctei monarhii bicefale). Deși au participat 27 de puteri aliate, deciziile s-au luat la nivelul a cinci puteri, Statele Unite, Franța, Marea Britanie, Italia și Japonia, restul statelor fiind considerate ca având doar interese cu caracter special, deci fiind invitate doar la ședințele care le priveau în mod direct. În această postură s-a aflat și România. 1920 Conferința De Pace De La Paris La FinalOrganismul cel mai important a fost Consiliul celor patru, format din președintele american Woodrow Wilson și premierii englez, francez, respectiv italian, David Lloyd George, Georges Clemenceau și Vittorino Orlando. Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), Tratatul cu Austria s-a semnat la Saint-Germain en Laye (10 septembrie 1919) – România, l-a semnat la 9 decembrie. Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly (27 noiembrie 1919) – cu România fiind menținut hotarul din 1916. Tratatul cu Ungaria s-a semnat la Trianon (4 iunie 1920) – prin acest document, Ungaria a fost obligată să recunoască realitățile rezultate în urma războiului, inclusiv unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu Vechiul Regat.

Mai mult: Regina Maria și Conferința de Pace de la Paris [Istorie pe scurt].

1926 – S-a născut Clarette Wachtel

21 ianuarie 1926, Ploiești – 18 decembrie 2011, București

Pictoriță, desenatoare și gravoare. În 1948 a început studii artistice la nou înființatul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București cu profesorul Nicolae Dărăscu, continuate apoi, după tiparul normelor sovietice, la Institutul de artă cinematografică din Moscova (1949-1955). 1926-2011 Clarette Wachtel Pictoriță. AutoportretA fost scenografă la Studioul de filme București, redactor la revista Arta sub directoratul lui Jules Perahim (Iuliș Blumenfeld, 1914–2008, care a excelat în stilul suprarealismului, îndrumând-o pe tânăra Clarette Wachtel în acest stil) și, după cinci ani, a părăsit redacția împreună cu acesta. Între 1953–1983, a avut numeroase expoziții de gravură (lino- și xilogravură) desen de șevalet, pictură (8 expoziții personale) în întreaga lume (expoziții de artă românească în Austria, Elveția, Danemarca, India, Mexic, Grecia, Suedia, Italia, Peru, Venezuela, Egipt, Argentina, Marea Britanie, Germania Federală, Grecia). A lucrat și în domeniul ilustrației de carte pentru copii. În 1998 a primite Premiul pentru grafică al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Biografie ilustrată 

1927 – S-a născut Petru Creția

21 ianuarie 1927, Cluj – 14 aprilie 1997, București

Eseist, poet, profesor de Limba greacă, traducător al lui Platon, eminescolog, și filosof. A studiat limbile clasice la Universitatea din București, în perioada 1946–1951. A urmat o carieră universitară: 1927-1997 Petru Crețiaasistent, apoi lector la Secția de Limbi Clasice a Facultății de Litere din București, unde a ținut cursuri de Filologie greacă, alături de soția sa, Gabriela Creția, profesoară la aceeași facultate. Între 1971–1975 a fost cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei Române, din 1975 a editat, alături de Dumitru Vatamaniuc și un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat, în colaborare cu Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum. Din opera sa: Norii, Pasărea Phoenix, Oglinzile, Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, Testamentul unui eminescolog.

1928 – Premiera filmului Năpasta

Filmul, pe un scenariu de Ghiță Popescu și Eftimie Vasilescu, după piesa cu același nume de Ion Luca Caragiale, regia semnată de Gheorghe Popescu și Eftimie Vasilescu, a avut în distribuție pe Ecaterina Nițulescu Șahighian, Ghiță Popescu, Camelia Mihail, Cristache Antoniu. Filmările s-au făcut în perioada septembrie–noiembrie 1927, exterioarele erau de la Târgu-Ocna, Rucăr, Dragoslavele, Câmpulung Muscel, Corbeni-Argeș, Comarnic și București (închisoarea Văcărești) și comuna Pantelimon. Premiera a avut loc la cinematograful Marioara Voiculescu din București, afișul de premieră fiind semnat de cineastul și graficianul Aurel Petrescu. Filmul s-a pierdut.

Năpasta (1985)

1936 – A încetat din viață Roman Ciorogariu (Romul Nicolae Ciorogariu; 6 decembrie 1852, Pecica, Imperiul Austriac/Arad – 21 ianuarie 1936, Oradea)

Profesor la Institutul de Teologie și director al Seminarului Teologic din Arad; primul episcop ortodox de Oradea; ziarist; membru de onoare al Academiei Române

1941 – Rebeliunea legionară și Pogromul de la București

Confruntare violentă între gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârșitul statului național legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940.

La începutul lui ianuarie 1941, Antonescu a înțeles că legionarii nu mai acționau în virtutea intereselor naționalismului român. La 18 ianuarie, Antonescu a desființat posturile de „comisari de românizare” de pe lângă întreprinderile comerciale și industriale. Legionarii au văzut în acest act un atac direct și au cerut demisia lui Antonescu și crearea unui guvern legionar condus de Horia Sima. La 19 ianuarie a fost asasinat maiorul Döring, de la Misiunea Militară germană pentru Armata de Uscat de către un agent britanic de origine greacă, incident folosit ca pretext de ambele părți, Antonescu și Legiunea. La 20 ianuarie Antonescu l-a destituit pe ministrul de Interne, generalul legionar Constantin Petrovicescu – pentru incapacitatea de a fi asigurat protecția maiorului german – pe Alexandru Ghica, directorul general al polițiilor și pe Constantin Mamuica, director în Ministerul de Interne.

Legionarii au respins aceste destituiri, s-au înarmat masiv și s-au baricadat, înarmați, în localul Siguranței, în sediul Prefecturii poliției capitalei, în sediul lor central din strada Roma și în cazarma gardienilor publici. În seara de 21 ianuarie rebeliunea legionară s-a generalizat în toată țara. În cursul rebeliunii, grupările legionare au aplicat tactici teroriste asupra populației evreiești din București, au avut loc masacre, jafuri și distrugeri, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București. 1941a Rebeliunea LegionarăCând soldații au încercat să preia controlul acestor clădiri, legionarii au deschis focul. Antonescu a adus unități militare din Ploiești în București. Armata a trecut la ofensivă în seara zilei de 22 ianuarie, atacând cu tunuri baricadele legionarilor. În câteva ore, armata a învins peste tot. A doua zi armata i-a atacat pe legionarii fortificați în diverse clădiri. În aceste lupte au căzut 30 de soldați și au fost răniți câteva sute, dar armata a cucerit clădirile și legionarii rămași în viață s-au grăbit să părăsească Bucureștiul, căutând adăpost în străinătate. Horia Sima, și un grup de apropiați ai săi au fost salvați de hitleriști și duși în Germania. 1941b Bucureștiul După Rebeliunea LegionarăCirca 8.000 de legionari au fost arestați, judecați și condamnați la diverse pedepse, iar conducerea statului român s-a concentrat numai în mâinile lui Ion Antonescu. Rebeliunea a pus capăt alianței între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu

Rebeliunea legionară, 21–23 ianuarie 1941

1941 – A încetat din viață Simeon Nicolescu (31 iulie 1888, București – 21 ianuarie 1941, București)

Dirijor, profesor, compozitor; fondator al Societății Simfonice Muzica; a compus muzică de teatru, vocal-simfonică și corală bisericească

1942 – S-a născut Grigore Albu Gral

21 ianuarie 1941, Seaca, Olt – 20 ianuarie 2012

Scriitor, profesor de filosofie și estetică, membru al Uniunii Scriitorilor din 1960. La vîrsta de cinci ani și-a pierdut vederea, fapt care nu l-a împiedicat să studieze – a urmat Liceul de nevăzători din Cluj, Facultatea de Filosofie Generală și apoi Facultatea de Limba și Literatura Română ale Universității București. A debutat în literatură la 14 ani cu versuri, iar la 18 ani a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din București. Toată existența sa a fost o luptă, în care a demonstrat că își poate depăși condiția de nevăzător. A fost profesor în București (1967–1975 și 1985–1996). În anul 1996 a părăsit învațămîntul; a organizat cursuri de sermoterapie, a fost specialist în citirea runelor. De-a lungul vieții, a publicat versuri: Carte de vizită, Daruri, Pasul de taină, Așteptare, Basorelief pe ochi închis; microromanul Lungul drum al nopții către zi și lucrări rezultate din cercetările sale: Ertfragtu Kogayon Dyatra – Cartea dată de ursitar poporului român (studiu dedicat Monumentului de la Sarmizegetusa), Furnon Kogayon Dyatra – Cartea despre Iisus Hristos după înscrisuri Mesia etc.

1944 – S-a născut Dan Tulbure

21 ianuarie 1944, Brașov – 2 iulie 2015, București

Medic anestezist, profesor universitar. A absolvit în 1967, Facultatea de Medicină Generală din Cluj. A fost intern, apoi secundar în specialitatea anestezie terapie intensivă, devenind specialist în 1972 la Spitalul de Urgență București, apoi la Buzău, ca șef de secție ATI. 1944-2015 Dan TulbureÎn anul 1976 a început cariera universitară la Catedra ATI Fundeni a IMF București, sub conducerea profesorului George Litarczek, a avansat fiind medic primar, șef de lucrări, șeful secției, apoi șeful Clinicii ATI Fundeni, devenind profesor. În 1997, a condus prima prelevare multiorgan de la donator în moarte cerebrală. Apoi a condus echipele de anestezie la premierele românești în domeniul transplantului: ficat, ficat de la donator viu, cord, rinichi. A fost membru al Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă Pediatrică; vicepreședinte al Societății Române de Nutriție Parenterală și Enterală; vicepreședinte al Romtransplant; membru în Consiliul de conducere al Societății Europene de Anestezie (ESA); membru al Societății Americane de Anestezie (ASA); membru al Societății Europene de Transplant de Organe; președintele Societății Române de Sepsis; președintele Comisiei de Anestezie și Terapie Intensiva a Ministerului Sănătății; membru în Comisia de Aparatură Medicală a Ministerului Sănătății; președintele Comisiei de Anestezie Terapie Intensivă a Colegiului Medicilor din România; membru al Academiei de Știinte Medicale. A fost decorat cu Ordinul National Steaua României în grad de Comandor (2000) și cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer (2003).

1945 – Legi pentru sancționarea infracțiunilor de război

Au intrat în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial, Legea nr. 50/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război și Legea nr. 51/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării, abrogate prin Legea nr. 312/24 aprilie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război.

1945 – Legea sindicatelor profesionale

Legea nr. 52/20 ianuarie 1945 asupra sindicatelor profesionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 ianuarie 1945, fiind în vigoare până la 6 august 1991.

1951 – A încetat din viață Sever Bocu (19 noiembrie 1874, Șiștarovăț, Banat – 21 ianuarie 1951, închisoarea Sighet)

Politician, economist, ziarist; unul dintre fruntașii Partidului Național Țărănesc; deputat, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu; arestat în Noaptea demnitarilor (5/6 Mai 1950), a fost torturat de anchetatori și s-a stins în închisoarea Sighet

1963 – S-a născut Doru Borobeică

21 ianuarie 1963, în București

1963 Doru BorobeicăBasist de muzică rock, backing vocals al trupei Iris. A activat alături de Cristi Minculescu la trupa Voltaj, iar în 1984 a ajuns la Iris, unde avea să rămână timp de 33 de ani și cu care a înregistrat 15 albume de studio, numeroase albume în concert, compilații, EP-uri și single-uri. Împreună cu Cristi Minculescu și Valter Popa a format trupa Bună seara, prieteni!.

Iris – Ploaia de vise

1965 – Convenția internațională privind eliminarea discriminăriie rasiale

Convenția internațională din 21 decembrie 1965 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială a fost adoptată de Organizația Națiunilor Unite și a intrat în vigoare la 4 ianuarie 1969. România a aderat la Convenție prin Decretul nr. 345/28 iulie 1970 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 92/28 iulie 1970.

1966 – A încetat din viață Mihail Lungianu (13 decembrie 1876, Rucăr, Argeș – 21 ianuarie 1966, București)

Jurist și prozator reprezentant al sămănătorismului; cu o operă diversă, de interes minor

1970 Eugène Ionesco

1970 – Eugène Ionesco a fost ales membru al Academiei Franceze

Academia francază a fost înființată în anul 1635 de cardinalul Richelieu. În prezent numără 40 de fotolii, la decesul unui titular, fiind primit un nou membru. Dramaturgul francez de origine română Eugène Ionesco a primit fotoliul 6 (1970–1994), predecesorul său fiind Jean Paulhan. A fost primul scriitor român membru al Academiei Franceze.

 

1972 – Reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, PNUD

Reprezentanța PNUD de la București a fost deschisă în anul 1972, România fiind, astfel, prima țară din spatele Cortinei de Fier în care Programul și-a desfășurat activitatea.

1973 – S-a născut Dorina Chiriac

21 ianuarie 1973, București

Actriță de teatru și film, regizoare și scenaristă. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1995, la clasa profesoarei Sanda Manu. 1973 Dorina ChiriacDe la absolvire, joacă la Teatrul de Comedie din capitală. A interpretat roluri în Ioana și focul de Matei Vișniec (Premiul pentru Cea mai bună actriță la FestCo, 2009), Fuga de Mihail Burgakov, Transport de femei de Steeve Gooch, Mireasa mută de Ben Jonson, Zvonuri, bârfe, flecăreli… de Carlo Goldoni, Iluzia comică de Pierre Corneille, Țara lui Abuliu de Dumitru Solomon etc. Primul rol pe marele ecran l-a avut în 1998, în filmul Terminus paradis, regizat de Lucian Pintilie. A mai jucat în După amiaza unui torționar, Martor ocular, Amen, Exit, Când creierul iese afară din cap, Furia, Niki și Flo. A regizat Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar, Opposites attract de Bruce Kane la Teatrul Metropolis; a scris împreuna cu Florin Piersic Jr. scenariile filmelor Fix Alert și Eminescu versus Eminem. A fost căsătorita cu Florin Piersic Jr. si are o fiică.

Furia (2002)

1976 – A încetat din viață Romeo Alexandrescu (17 iunie 1902, Constanța – 21 ianuarie 1976 Brașov)

Compozitor, muzicolog, critic muzical și profesor

1980 – S-a născut Maria Popistașu

1980 Maria Popistașu21 ianuarie 1980, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Liceul de Arte în 1998, iar în 2002 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Actorie. A jucat la Teatrul Național București în: Unchiul Vanea, Platonov, Trei surori de A.P. Cehov, A douăsprezecea noapte, Hamlet de W. Shakespeare, Cadavrul Viu de L.N. Tolstoi și în filme: Gunpowder, Treason & Plot, Sex Traffic, Legături bolnăvicioase, Midnight Man, Marți, după Crăciun.

 1990 – A început să emită Radio Constanța

Studioul teritorial Radio Constanța al Radiodifuziunii Române a devenit cel dintâi post public de radio care a început să emită după Revoluția din decembrie 1989. 1990 Radio Constanţa DeschiderePrimul program pus în undă s-a emis la 21 ianuarie 1990, din Vila Mamaia, sediul postului estival Radio Vacanța.

1991 – Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite din România

UNICEF este prezent în România din anul 1991, oferind asistență autorităților române și societății civile pentru crearea unui mediu favorabil pentru copiii dezavantajați, prin dezvoltarea de programe complexe de sănătate, nutriție, educație și protecție. În data de 21 ianuarie 1991 s-a deschis la București Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite.

1991 – A încetat din viață Principesa Ileana a României (Maica Alexandra) (5 ianuarie 1909, București – 21 ianuarie 1991, Pennsylvania)

Fiica cea mică a Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria; arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana; stabilită după 1947 în SUA; stareță ortodoxă

1999 – Institutul Limbii Române

Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 34/21 ianuarie 1999 privind înființarea Institutului Limbii Române, instituție publică de specialitate, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educației Naționale, având ca misiune promovarea limbii, culturii și civilizații românești în străinătate, prin mijloacele specifice sistemului de educație și cu scopul de a sprijini persoanele care o învață. Hotărârea a intrat în vigoare la 27 ianuarie 1999.

1999 – A cincea mineriadă – Bătălia de la Costești

Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu și Costești. Bătălia a început în jurul orelor 14; forțele de ordine aveau aproximativ 2.000 de combatanți, inclusiv trupe speciale de polițiști DIAS (Detașamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale) și BAOLP (Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice), numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20.000. 1999 Mineriada La CosteștiMinerii au încercuit zona și au atacat din toate părțile. Din spate polițiștii și jandarmii au fost atacați de săteni din Costești, înarmați cu pistoale de semnalizare. Numărul polițiștilor și jandarmilor căzuți în mâna minerilor se ridica la peste 1500; prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu, a fost luat de asemenea ostatic. Un comandant al jandarmilor, generalul Gheorghe Lupu, a fugit pur și simplu abandonându-și trupele. Lupta s-a încheiat în jurul orelor 17, cu victoria minerilor. Coloana de manifestanți și-a continuat drumul spre Râmnicu Vâlcea, după ce au îndepărtat stabilopozii și stâlpii de beton aflați pe șosea. Toate mașinile cu număr de București au fost distruse, fără discriminare. La Râmnicu Vâlcea, forțele de ordine au reușit să oprească încercarea câtorva sute localnici de a pătrunde în sediul Prefecturii, care a fost încercuit de manifestanții adunați în centrul localității și care scandau: „Să vină minerii„, „Cozma, Cozma„, „Vadim, Vadim” și „Jos prefectul„. Minerii conduși de Miron Cozma au ajuns la Râmnicu Vâlcea și au dormit o noapte în Sala Sporturilor Traian.

Președintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-și exprime poziția față de evenimentele în curs.

La București a avut loc o conferință de presă comună a GDS, Alianța Civică, AFDPR, LADO, Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991, la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor, vineri, 22 ianuarie 1999. La Timișoara, peste o mie de reprezentanți ai societății civile au organizat un miting de protest.

2004 Regele Mihai. Marele Premiu Al Icr2004 – Regelui Mihai i-a fost decernat Marele Premiu al Institutului Cultural Român

La lansarea Institutului Cultural Român, la Ateneu în 21 ianuarie 2004, a participat Regele Mihai I, însoțit de Principesa Ana, principesa Margareta și Radu Duda. Regelui Mihai I i-a fost decernat Marele Premiu al Institutului Cultural Român pentru „eforturile execepționale în sprijinul integrării României în structurile euro-atlantice și a culturii române în circuitul mondial al valorilor”, înmânat de… Ion Iliescu.

2005 – A încetat din viață Antonio Alexe (21 decembrie 1969 – 21 ianuarie 2005, Sinaia, Prahova)

Baschetbalist, a jucat la Dinamo IMPS Oradea, în Ungaria la Szolnoki Olaj, Sopron, FC Szombathely, Fehervar și, în final, la CSU Asesoft Ploiești; a fost victima unui accident de mașină

2007 – A încetat din viață Maria Cioncan (19 iunie 1977, Maieru, Bistrița-Năsăud – 21 ianuarie 2007, lângă Plevna, Bulgaria)

Atletă; laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena; a murit în urma unui accident de mașină

2013 – A încetat din viață Jancy Körössy (Körössy Janos; 26 decembrie 1926, Cluj – 21 ianuarie 2013, Cluj-Napoca)

Muzician (pianist, aranjor și compozitor) de jazz; primul muzician care a combinat folclorul românesc cu ritmurile de jazz; considerat „cel mai autentic pianist de jazz european” [criticul american de jazz Willis Connover]; stabilit după 1969 în SUA

2017 – A încetat din viață Cristina-Adela Foișor (Cristina-Adela Bădulescu; 7 iunie 1967, Petroșani – 21 ianuarie 2017, Timișoara)

Șahistă, Maestru Internațional (masculin) și Mare Maestru Internațional (feminin), multiplă campioană la șah a României

2020 – A încetat din viață Alexandru Nichici (29 mai 1935, Ivanda–Giulvăz, Timiș – 21 ianuarie 2020, Timișoara)

Inginer electromecanic, profesor universitar; rector al Universității Politehnica Timișoara (1992–1996)

2020 – A încetat din viață Gheorghe C. Moldoveanu (1 octombrie 1937, Câmpineanca, Vrancea – 21 ianuarie 2020)

Filolog, scriitor, cercetător; profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava

2020 – A încetat din viață Grigore Constantinescu (5 decembrie 1938, București – 21 ianuarie 2020, București)

Muzicolog, critic muzical, profesor universitar și colaborator al postului Radio România Muzical

2021 – A încetat din viață Lucrezia Pacea (Lucia Balamotti; 7 februarie 1924, Santi Quaranta, Albania – 21 Ianuarie 2021)

Artist plastic; a lucrat tapiserie; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România

2022 – A încetat din viață Felicia Donceanu (28 ianuarie 1931, Bacău – 21 ianuarie 2022, Drăgoești, Vâlcea)

Pictoriță, sculptoriță și compozitoare

2022 – A încetat din viață Speranța Rădulescu (13 februarie 1949, Buzău – 21 ianuarie 2022, București)

Etnomuzicolog, antropolog și cercetătoare, specialistă în muzicile de tradiție orală (folclor muzical) și muzicile de metisaj

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #romanianvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „21 Ianuarie în istoria românilor

  1. Pingback: 21 ianuarie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: